COOPERAREA POLIȚIENEASCĂ

INTERNAȚIONALĂ

I.CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND COOPERAREA

POLIȚIENEASCĂ INTERNAȚIONALĂ

1. Centrul de Cooperare Polițienească Internațională – atribuții, organizare şi

funcționare;
2. Principiile cooperării polițienești internaționale.

1. Centrul de Cooperare Polițienească Internațională. Atribuții, Organizare și Funcționare.

• Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională (C.C.P.I.) reprezintă singura

structură din România specializată în schimbul de date operative în domeniul luptei
împotriva criminalităţii transfrontaliere organizate.
• C.C.P.I. a fost creat ca o platformă unică de cooperare poliţienească pentru asigurarea
gestionării informaţiilor operative referitoare la cooperarea poliţienească
internaţională. În conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului României nr. 306
din 14 aprilie 2005 pentru aprobarea strategiei actualizate privind reforma
instituţională a Ministerului Administraţiei şi Internelor a fost constituit Centrul de
Cooperare Polițienească Internațională, care include în structura sa organizatorică:
Punctul Naţional Focal (Serviciul Operaţional, Unitatea Naţională EUROPOL,
Serviciul SIRENE) şi Biroul Naţional Interpol (Serviciul Urmărire Internaţională şi
Extrădări, Serviciul Documentare Operativă şi Serviciul Identificare Judiciară).
• Fiind organizată ca direcţie în subordinea Inspectoratului General al Poliţiei Române,
Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională (C.C.P.I.) constituie autoritatea
naţională centrală în domeniul cooperării poliţieneşti internaţionale fiind
specializată în schimbul de informaţii operative în domeniul combaterii
criminalităţii la nivel internaţional şi potrivit legii, asigură schimbul de
informaţii operative în domeniul combaterii criminalităţii transfrontaliere,
precum şi gestionarea fluxului informaţional de interes operativ aferent
cooperării internaţionale derulată de structurile specializate ale Ministerului
Afacerilor Interne.
• C.C.P.I. reuneşte următoarele canalele de cooperare poliţienească internaţională:
INTERPOL, EUROPOL, Sistemul Informatic Schengen/SIRENE, legătura
operaţională cu Centrul SELEC, precum şi cu ataşaţii de afaceri interne şi ofiţerii de
legătură, atât români acreditaţi în străinătate, cât şi străini acreditaţi în România.
 Atribuţii :

a. primirea şi transmiterea cererilor de asistenta, care privesc:

• organizarea şi realizarea schimbului de date şi informaţii operative desfăşurat între
autorităţile competente romane şi structurile similare din străinătate, precum şi cu
organisme ori instituţii internaţionale;
• realizarea cooperării la nivel operaţional în domeniul poliţienesc pe segmentul
schimbului de date şi informaţii, cu respectarea regulilor de confidenţialitate şi de
protecţie a datelor cu caracter personal, precum şi a legislaţiei în domeniu;
• informarea autorităţilor competente romane şi străine cu privire la infracţiunile de
terorism şi a faptelor conexe acestora, traficul de droguri, falsificarea de moneda şi
alte titluri de valoare române sau străine, furturile de obiecte de artă şi autovehicule,
activitatea infractorilor străini sau români urmăriţi internaţional, conţinutul unor
documente de identitate străine în vederea prevenirii intrării/ieşirii ilegale a unor
persoane, precum şi despre orice alte fapte prevăzute de legea penală pentru luarea
măsurilor operative ce se impun în domeniul prevenirii şi combaterii criminalităţii cu
caracter transfrontalier;
• informarea autorităților române și străine cu atribuții în prevenirea și combaterea
terorismului cu privire la acte de terorism sau fapte asimilate acestora, pentru luarea
măsurilor operative ce se impun;
• alte forme de cooperare şi asistenta poliţienească şi judiciară ce derivă din tratate la
care România este parte sau din instrumente juridice comunitare ori potrivit legislaţiei
interne;
b. dezvoltarea cooperării internaţionale în lupta împotriva criminalităţii şi coordonarea
activităţii ataşaţilor de afaceri interne şi a ofiţerilor de legătură români acreditaţi în
străinătate, în domeniul schimbului de date şi informaţii operative;
c. coordonarea schimbului de date şi informaţii între autorităţile competente române şi
străine, în scopul desfăşurării unor acţiuni comune care necesită realizarea de
operaţiuni pe teritoriul mai multor state;
d. sprijinirea activităţii ofiţerilor de legătura români la Centrul SELEC;
e) asigurarea schimbului de experienţă cu structurile similare din străinătate;
f) primirea și transmiterea de date și informații și coordonarea activităților referitoare
la supravegherea și urmărirea transfrontalieră, în limitele prevăzute de lege;
g) asigurarea schimbului de informații suplimentare potrivit prevederilor Manualului
SIRENE, în legătură cu semnalările din Sistemul Informatic Schengen, și luarea
măsurilor necesare din competență ca urmare a localizării unei persoane, a unui bun
sau obiect;
h) asigurarea schimbului de date și informații în legătură cu semnalările Interpol și
luarea măsurilor din competența sa necesare cu privire la persoanele, bunurile sau
obiectele din bazele de date ale Organizației Internaționale de Poliție Criminală -
Interpol;
i) asigurarea accesului autorităților competente române la bazele de date ale
Secretariatului General al Organizației Internaționale de Poliție Criminală - Interpol și
intermedierea alimentării acestora de către autoritățile competente române;
j) primirea și transmiterea de date cu caracter personal și de informații suplimentare
cu privire la profilele genetice și datele dactiloscopice.
În desfășurarea activităților specifice, CCPI constituie o bază de date proprie în
care implementează, stochează și prelucrează cererile de asistență, în condițiile legii.

Formele cooperării poliţieneşti internaţionale:

 a. după numărul părţilor contractante:
-cooperare bilaterală (între două state)
-cooperare multilaterală (între mai multe state)

b. după interesele regionale şi poziţia geografică:

-cooperare regională
-cooperare contientală
-cooperare universală

c. după conţinutul actului încheiat:

-cooperare simplă (cu 1,2 obiective)
-cooperare multiplă (cu mai multe obiective)

2. Principiile Cooperării Polițienești Internaționale:

Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului României 103/2006 privind unele măsuri pentru

facilitarea cooperării polițienesti internaționale, republicată 2014 stabileşte următoarele
principii care stau la baza cooperării poliţieneşti internaţionale:
• principiul reciprocităţii care se referă la schimbul de date şi informaţii de interes
operativ ce se realizează în condiţii de reciprocitate;
• principiul legalităţii care se referă schimbul de date și informații operative se
realizează la cererea autorităților competente potrivit dispozițiilor prevăzute de lege;
• principiul prevalenţei cooperării judiciare constă în aceea că dispoziţiile legale
privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală prevalează asupra
dispoziţiilor ordonanţei, în cazul activităţilor de cooperare poliţienească desfăşurate în
cursul procesului penal;
• principiul confidenţialităţii. Autorităţile române competente au obligaţia să asigure pe
cât posibil, la cererea autorităţii solicitante, confidenţialitatea cererilor de asistenţă
formulate în domeniile reglementate de Ordonanţa de Urgenţă nr. 103/2006. În cazul
în care condiţia păstrării confidenţialităţii nu ar putea fi asigurată de autoritatea
română competentă, înștiințează autoritatea solicitantă, care decide cu privire la
transmiterea cererii de asistenţă;
• principiul specialităţii stabileşte că autorităţile române competente nu vor folosi datele
şi informaţiile primite de la autorităţile solicitate decât în scopul îndeplinirii obiectului
cererii de asistenţă.

II. Cooperarea polițienească internațională prin intermediul

Punctului Național Focal
 1. Cererea de asistență polițienească internațională
2. Cooperarea prin intermediul atașaților de afaceri interne și ofițerii de legătură

1. Cererea de asistență polițienească internațională

• Schimbul de date şi informaţii operative se realizează între autorităţile române

competente sau străine, prin intermediul Centrului de Cooperare Poliţienească
Internaţională, în baza cererii de asistenţă.
• Autoritățile române competente pot, fără cerere de asistență prealabilă, să transmită
autorităților competente străine date și informații operative, atunci când se consideră
că acestea ar putea ajuta la prevenirea, descoperirea sau combaterea criminalității.
• Cererea de asistență se întocmește în scris și cuprinde următoarele elemente:
a) autoritatea de la care emană cererea și destinatarul cererii;
b) datași numărul de înregistrare al lucrării;
c) obiectulși scopul cererii, precum și modul de utilizare a informației;
d) datele persoanelor implicate, menționate în conformitate cu documentele lor de identitate
naționale sau internaționale, dacă sunt cunoscute;
e) caracterul de urgență și nivelul de clasificare;
f) descrierea faptelor săvârșite, încadrarea juridică a acestora, conform legislației în vigoare,
și/sau prezentarea faptelor de natură penală despre care există date și informații că sunt
pregătite sau comise;
g) ofițerul de caz și coordonatele acestuia.

CCPI întreprinde demersurile necesare soluționării cererii de asistență numai dacă

aceasta cuprinde elementele prevăzute de lege. În situația în care cererea nu cuprinde aceste
elemente, se restituie autorității solicitante pentru completare.
În caz de urgență, cererea de asistență poate fi transmisă verbal, cu respectarea
prevederilor legale urmând ca, în termen de cel mult 24 de ore, autoritatea solicitantă să o
confirme și în scris.
Modalitățile de transmitere a cererilor de asistență trebuie să asigure respectarea
dispozițiilor legale privind protecția informațiilor clasificate, precum și a celor referitoare la
protecția datelor cu caracter personal.
În situații deosebite, determinate de necesitatea asigurării rapidității schimbului de
date și informații sau a păstrării confidențialității acțiunilor desfășurate, solicitarea poate fi
adresată direct autorității competente, române sau străine, după caz, situație în care autoritatea
română competentă va informa CCPI în termen de 24 de ore de la primirea, respectiv
transmiterea cererii de asistență.
CCPI transmite cererea de asistență formulată de autoritățile competente străine către
autoritatea română competentă, în funcție de obiectul acesteia.
 În cazul în care autoritatea căreia i s-a transmis cererea de asistență constată că nu este
competentă să o soluționeze, aceasta se transmite de îndată autorității române competente să o
soluționeze, concomitent cu informarea CCPI.
Obligația autorităților române de soluționare a cererii de asistență operează de la
momentul primirii acesteia.
C.C.P.I. transmite cererea de asistenţă formulată de autorităţile române competente
către structurile străine corespondente acestuia ori, după caz, ataşaţilor de afaceri interne sau
ofiţerilor de legătură români acreditaţi în străinătate ori a celor străini acreditaţi în România,
în cel mai scurt timp.
Informaţiile scrise primite de autorităţile române competente în cadrul cooperării
poliţieneşti nu pot fi utilizate ca probe în procesul penal decât cu acordul scris al autorităţilor
judiciare competente din statul care a furnizat informaţiile respective.
CCPI transmite cererea de asistență formulată de autoritățile române competente către
structurile străine corespondente acestuia ori, după caz, atașaților de afaceri interne sau
ofițerilor de legătură români acreditați în străinătate ori străini acreditați în România, în cel
mai scurt timp posibil.
Informațiile scrise primite de autoritățile române competente în cadrul cooperării
polițienești nu pot fi utilizate ca probe în procesul penal decât cu acordul scris al autorităților
judiciare competente din statul care a furnizat informațiile respective.

2. Cooperarea prin intermediul atașaților de afaceri interne și ofițerii de legătură

Punctul Naţional Focal, alături de celelalte canale de cooperare poliţienească

internaţională, prelucrează date şi informaţii operative în vederea prevenirii şi combaterii
criminalităţii transfrontaliere.
Serviciul îşi desfăşoară activitatea prin intermediul ataşaţilor de afaceri
interne/ofiţerilor de legătură români acreditaţi în străinătate, ofiţerilor de legătură străini
acreditaţi în România, Centrului Sud-Est European de Aplicare a Legii (SELEC), precum şi
prin agenţiile de aplicare a legii române, cu respectarea prevederilor legale în domeniu.
Prin intermediul Punctului Naţional Focal, în anul 2016, au fost prelucrate 31.007
cereri de asistenţă poliţienească, iar în urma schimbului de informaţii au fost efectuate
verificări în legătură cu 9.344 de fapte de natură penală.
Dintre cererile adresate serviciului, privitoare la infracţiuni, 2.147 au vizat acordarea
de asistenţă cu privire la furturi, 1.801 la infracțiuni la regimul rutier, 835 la înșelăciuni, 716
la trafic de persoane și 210 la proxenitism.

Ca urmarea a cererilor de asistență, au fost verificate 13.485 de persoane, vehicule,

obiecte de artă sau documente.
Punctul Naţional Focal reprezintă structura specializată a Centrului de Cooperare
Poliţienească Internaţională, care asigură legătura operativă dintre autorităţile competente
române şi cele străine prin intermediul ataşaţilor de afaceri interne şi ofiţerilor de legătură ai
Ministerului Administraţiei şi Internelor, acreditaţi în state europene sau la organizaţii
internaţionale, şi gestionarea fluxului informaţional de interes operativ aferent cooperării
poliţieneşti internaţionale derulate de structurile specializate ale Ministerului Administrației şi
Internelor pe linia prevenirii şi combaterii criminalităţii transfrontaliere.
România poate încheia tratate având ca obiect trimiterea în misiune a atașaților de
afaceri interne și a ofițerilor de legătură, pe o perioadă determinată.
Trimiterea în misiune a ofițerilor de legătură și a atașaților de afaceri interne are ca
scop promovarea și accelerarea cooperării dintre România și celelalte state, în special prin
acordarea de asistență:
a) sub forma schimbului de date și informații în scopul prevenirii și combaterii criminalității;
b) pentru soluționarea cererilor de asistență polițienească și judiciară în materie penală;
c) în legătură cu atribuțiile autorităților responsabile cu supravegherea frontierelor externe.
Ofițerii de legătură și atașații de afaceri interne au sarcina de a acorda consultanță și
asistență și nu pot întreprinde acțiuni concrete în domeniul prevenirii și combaterii
criminalității. Aceștia furnizează date și informații și își exercită îndatoririle potrivit
instrucțiunilor primite de la autoritățile române competente.
Atașații de afaceri interne sau ofițerii de legătură români care își desfășoară activitatea
într-un stat terț sau în cadrul unei organizații internaționale transmit CCPI datele și
informațiile obținute în activitatea desfășurată, referitoare la amenințări grave îndreptate
împotriva altui stat membru al Uniunii Europene care nu este reprezentat prin atașat de afaceri
interne sau ofițer de legătură în statul terț ori în cadrul organizației internaționale respective.
CCPI transmite statului membru interesat datele și informațiile prevăzute la paragraful
anterior numai cu avizul autorităților române competente să decidă cu privire la oportunitatea
transmiteriiacestora.
În situația în care statul membru al Uniunii Europene este reprezentat prin atașat de
afaceri interne sau ofițer de legătură într-un stat terț ori în cadrul unei organizații
internaționale în care este reprezentată și România, atașatul de afaceri interne sau ofițerul de
legătură român comunică direct atașatului de afaceri interne sau ofițerului de legătură
informații referitoare la amenințări grave îndreptate împotriva statului membru respectiv.
CCPI poate primi cereri privind schimbul de informații de la un stat membru al
Uniunii Europene care nu este reprezentat prin atașat de afaceri interne sau ofițer de legătură
într-un stat terț ori într-o organizație internațională în care România este reprezentată prin
atașat de afaceri interne sau ofițer de legătură. CCPI verifică dacă solicitarea nu contravine
legislației române, comunică în cel mai scurt timp posibil statului membru solicitant dacă
cererea acestuia poate fi îndeplinită și, dacă este cazul, o transmite atașatului de afaceri
interne sau ofițerului de legătură român.

Ofiţerul de legătură
 • Ofiţerul de legătură este persoana desemnată de ministrul de interne să execute
activităţi de cooperare internaţională si anumite activităţi de reprezentare externă a
instituţiei, pentru o perioadă determinată şi pe un anumit domeniu de specialitate, în
statul de acreditare sau pe lângă o organizaţie internaţională.
• Ofiţerul de legătură se trimite în misiune temporară în străinătate pe durata de până la
90 zile. În funcţie de situaţia operativă în statul acreditar, de reacţiile partenerului
străin şi de rezultatele obţinute, misiunea poate fi prelungită succesiv.
• De regulă, durata cumulată a misiunii iniţiale şi a prelungirilor nu poate depăşi doi ani.
• Cooperarea se realizează prin ofiţerii de legătură străini acreditaţi în România şi prin
ofiţerii de legătură români acreditaţi în alte state. Aceşti ofiţeri de legătură desfăşoară
misiuni preventive constând în recunoaştere şi asistenţă poliţienească, monitorizarea
problemelor situaţionale ale poliţiei din statul acreditar şi menţinerea contactelor cu
autorităţile din statul acreditar.

III. Cooperarea polițienească internațională prin intermediul EUROPOL

1. Structuri de cooperare poliţienească în cadrul Uniunii Europene

2. Atribuțiile EUROPOL
3. Unitatea Națională EUROPOL
4. Dosare de analiză și baze de date

1. Structuri de cooperare poliţienească în cadrul Uniunii Europene

a) Grupul TREVI, ce a luat fiinţă în 1976 şi se împarte în patru grupuri:

- TREVI I – este grupul cel mai vechi, el funcţionând încă din 1976 şi reuneşte specialişti din
cele 12 ţările ale CEE, în lupta împotriva terorismului.
- TREVI II – are competenţe multiple realizând schimbul de informaţii şi de experienţă în
domeniul menţinerii ordinii publice; realizează de asemeni schimb de informaţii privind
dotarea şi pregătirea cadrelor de poliţie.
- TREVI III – este organismul de luptă contra criminalităţii organizate.
- TREVI IV sau TREVI 92 – este ultimul din grupurile Trevi. A fost creat în urma deschiderii
frontierelor şi are drept scop rezolvarea problemelor privind siguranţa socială a cetăţenilor din
ţările semnatare.
b) Acordul Schengen se referă la renunţarea treptată a controlului de la frontierele comune şi
să introducă libera circulaţie pentru toţi cetăţenii statelor membre semnatare, ai altor state
membre sau ai unor terţe ţări. 
c) Clubul de la Berna, a fost creat în 1971 şi reuneşte şefii poliţiilor de informaţii din 8 ţări
ale Comunităţii Economice Europene în plus Elveţia şi S.U.A. Preocuparea principală este
găsirea căilor şi mijloacelor pentru combaterea terorismului.
d) Clubul celor 5 sau Clubul de la Viena, a luat fiinţă în 1979 reunind reprezentanţi din
Franţa, Italia, Germania, Austria şi Elveţia. Reprezentarea statelor respective are loc la nivel
de miniştri şi înalţi funcţionari cu responsabilităţi de poliţie. Obiectul întrunirilor este axat pe
combaterea terorismului.
e) Grupul POMPIDOU, creat în 1971 de către ţările europene occidentale, are drept scop
cooperarea poliţienească în scopul găsirii celor mai eficace măsuri şi mijloace de combatere a
toxicomaniei. Acest grup a fost încorporat în Consiliul Europei în 1990. Este o organizaţie
interguvernamentală alcătuită din 35 de state membre printre care şi România care a aderat la
acest grup prin Legea nr. 64 din 23 martie 2005.
f) Grupul QUATICO a fost creat în 1979 la iniţiativa FBI şi cuprinde în cadrul său cu
preponderenţă ţări europene. Grupul şi-a propus iniţial să dezbată problema terorismului
croat, apoi sfera s-a lărgit cu problematica terorismului armean şi a celui şiit.

2. EUROPOL (Oficiul european de poliţie)

 scop - îmbunătăţirea cooperării efective a autorităţilor poliţieneşti competente din statele

membre în domeniul prevenirii şi combaterii terorismului, a traficului ilegal de droguri şi
a altor forme grave ale crimei organizate internaţionale.
 misiunea - este de a aduce o contribuţie semnificativă acţiunilor forţelor de ordine ale
Uniunii Europene, împotriva crimei organizate cu o accentuare asupra organizaţiilor
criminale implicate.
 baza - a fost pusă prin Tratatul de la Maastricht al Uniunii Europene din 7 februarie 1992.
 sediul - la Haga, în Olanda.
 a fost înfiinţat - la 26 iulie 1995 prin actul Consiliului European, întrunit la Bruxelles,
cunoscut sub denumirea de „Convenţia Europol”, încheiată de către statele membre în
baza Titlului VI al Tratatului Uniunii Europene. Convenţia a intrat în vigoare la 1 mai
1999, după încheierea procesului de ratificare de către cei 15 membri ai Uniunii Europene
 obiectivul comun - constă în îmbunătăţirea cooperării poliţieneşti între statele membre, şi
a eficacităţii serviciilor naţionale de poliţie în ceea ce priveşte prevenirea şi lupta
împotriva terorismului, a traficului ilicit de droguri, şi a altor forme grave ale criminalităţii
internaţionale organizate.

Obiectivul EUROPOLULUI :

 îmbunătăţire efectivităţii şi cooperării autorităţilor poliţieneşti competente din statele

membre în domeniul prevenirii şi combaterii terorismului;
 prevenirea şi combaterea traficului ilegal de droguri;
 prevenirea şi combaterea altor forme grave ale criminalităţii internaţionale;
 prevenirea şi reprimarea traficului ilegal de imigranţi;
 prevenirea şi reprimarea traficului cu arme nucleare şi substanţe radioactive;
 prevenirea şi combaterea traficului cu maşini furate.

Sarcinile şi competenţele Europolului :

Sarcinile :
 să faciliteze schimbul de informaţii între autorităţile statelor membre;
 să obţină, să coreleze şi să analizeze informaţiile şi ştirile primite;
 să anunţe şi să furnizeze datele operaţionale strânse de Europol sau alte surse pentru a
ajuta activităţile poliţiilor din statele membre în vederea descoperirii infracţiunilor;
 furnizarea de ajutor tehnic statelor membre şi menţinerea unui sistem computerizat de
colectare a informaţiilor privind criminalitatea;
 să dezvolte cunoaşterea de specialitate a procedeelor de investigare a infracţiunilor de
către statele membre (furnizând acestora sfaturi şi metode);
 să asiste statele membre cu recomandări şi cercetări în domeniile privind pregătirea
membrilor autorităţilor competente, organizarea şi echiparea acestor autorităţi, metode
de prevenire a criminalităţii, metode tehnice şi criminalistice şi proceduri de
investigare folosite de poliţie etc.;
 Europolul este de asemenea activ în promovarea studiilor privind criminalitatea şi
armonizarea tehnicilor de investigare a crimei organizate la nivelul U.E.

Competenţele :

 delictele criminale comise în scopul de a procura mijloacele necesare săvârşirii

infracţiunilor ce intră în sfera de competenţă a Europolului;
 delicte criminale comise în scopul de a asigura impunerea actelor din sfera de
competenţă a Europolului;
 trafic cu fiinţe umane, incluzând şi pornografii cu copii;
 falsuri de bancnote şi alte mijloace de plată (carduri, cecuri de călătorie etc.) şi traficul
cu acestea;
 activităţile de spălare a banilor proveniţi din comiterea acestor categorii de infracţiuni.

3. Organizarea Europol-ului

Responsabilitatea, supravegherea şi management

 Europolul răspunde în faţa Consiliului de conducere care controlează şi îndrumă

activitatea acestui organism.
 Consiliul numeşte directorul şi directorii adjuncţi ai Europol şi aprobă bugetul.
Consiliul este alcătuit din miniştrii din toate statele membre şi deciziile unanime
adoptate garantează un control democratic asupra Europol.
 Consiliul de Administraţie al Europol cuprinde câte un membru din fiecare stat al
Uniunii Europene, şi are ca sarcină principală să supravegheze activităţile de
organizare. Prin actul Consiliului din 29 aprilie 1999 a fost numit directorul Europol
domnul Turgen Starbeck din Germania.
 Personalul Europol se compune din circa 250 cadre din toate statele membre. Dintre
aceştia 44 sunt ofiţeri de legătură reprezentând o multitudine de agenţi de protecţie a
legii (poliţie, vamă, jandarmerie, serviciile de imigrări etc.) din toate statele membre.
 Ofiţerii de legătură împreună cu ofiţerii Europol, analişti şi experţi, garantează un
serviciu eficient şi rapid, plurilingvistic şi multidisciplinar 24 de ore pe zi.
 a. Unităţile Naţionale
 Fiecare stat membru al Europol va stabili şi desemna o unitate naţională care va aduce
la îndeplinire sarcinile acestui organism european de cooperare poliţienească.
 Unitatea naţională este singurul corp de legătură dintre Europol şi autorităţile
poliţieneşti naţionale competente, iar cooperarea se va realiza cu respectarea legislaţiei
naţionale şi constituţia statelor membre.
 Unităţile naţionale au următoarele sarcini:
 să furnizeze Europolului informaţiile şi datele necesare aducerii la îndeplinire a
atribuţiilor;
 să ţină la zi datele şi informaţiile cu caracter poliţienesc;
 să respecte cererile solicitate de Europol cu privire la informaţii şi date cu caracter
poliţienesc;
 să emită cereri, către Europol, referitoare la informaţii, date, studii etc.;
 să furnizeze Europolului informaţiile necesare pentru a fi stocate în sistemul
computerizat.
 să asigure schimbul permanent de informaţii cu Europol în conformitate cu legislaţia
naţională, fără a leza siguranţa naţională sau securitatea persoanelor.

b. Ofiţerii de legătură
 Fiecare unitate naţională va trimite cel puţin un ofiţer de legătură la Europol, care va fi
instruit de unitatea naţională şi va reprezenta interesele statelor membre.
 Aceşti ofiţeri de legătură vor asigura schimbul de informaţii dintre unitatea naţională
care l-a trimis şi Europol furnizând acestui organism informaţiile transmise de unitatea
naţională şi retransmise către aceasta informaţiile date de Europol.
 Ofiţerii de legătură au dreptul să consulte diferite dosare în vederea îndeplinirii
sarcinilor ce le revin.
 Ofiţerii de legătură se bucură de privilegiile şi imunităţile necesare îndeplinirii
atribuţiilor ce le revin.

c. Sistemul computerizat de informaţii colectate din cadrul Europol

 Convenţia Europol prevede că acest organism menţine un sistem computerizat pentru
a permite accesul la informaţiile cu caracter poliţienesc care sunt colectate de el sau
transmise de statele membre.
 Acest sistem computerizat de informaţii are trei componente: un sistem de informare
care permite accesul rapid al statelor membre şi Europol la informaţiile colectate;
fişiere de lucru; un sistem de indexi care conţin anumite particularităţi ale dosarelor
analizate.
 În acest sistem computerizat de informaţii fiecare stat membru, reprezentat de Unitatea
Naţională şi ofiţerul de legătură, are posibilitatea să-şi introducă datele în concordanţă
cu procedurile lor naţionale.
 Tot în acest sistem de informaţii Europolul introduce datele furnizate de alte state sau
organizaţii, date ce pot fi accesate direct pentru consultarea de către Unităţile
 Naţionale, ofiţerii de legătură, directorul, directorii adjuncţi şi oficiali împuterniciţi ai
Eurpolului.
 Sistemul de Informaţii poate fi folosit pentru a stoca, modifica şi utiliza doar datele
necesare pentru ca Europolul să-şi poată îndeplini sarcinile, cu excepţia datelor care se
referă la delicte criminale asociate.
 Datele introduse se referă la: persoane suspecte că au comis ori au luat parte la
comiterea delictelor criminale pentru care Europolul este competent şi persoanele care
au fost condamnate pentru astfel de delicte.
 Datele privind persoanele suspecte că au comis ori au luat parte la comiterea delictelor
criminale, introduse de Unităţile Naţionale, în sistemul de informaţii se completează
cu detalii referitoare la delictele criminale, crimele comise, când şi unde s-au comis,
mijloacele folosite pentru comiterea lor, membrii organizaţiile criminale, suspecţi,
condamnări care au legătură cu delictele criminale din competenţa Europol şi
departamentul care se ocupă de caz.
 Doar Unităţile Naţionale, Ofiţerii de legătură, directorul Europolului, directorii
adjuncţi sau oficialii împuterniciţi ai Europolului au dreptul să introducă direct date în
sistemul informaţional şi să le extragă. Doar Unitatea Naţională care a introdus datele
poate să le modifice, să le corecteze sau să le şteargă.
 Comunicarea informaţiilor între Unitatea Naţională şi autorităţile competente din
sistemul de informaţii va fi guvernată de legea naţională a fiecărui stat membru.

4. Domeniile de cooperare în cadrul Europolului

a.- Traficul ilicit de droguri

b.- Infracţiuni ce privesc reţelele de imigrare ilegală.

c.- Traficul de persoane

d.- Spălarea banilor proveniţi din infracţiuni

e.- Traficul ilicit de autovehicule furate

f.- Terorism

g.- Criminalitate informatică

h.- Fraudă în materie de TVA

i.- Falsificarea monedei Euro

 IV.OIPC-INTERPOL

1. Limitele cooperării
2. Urmărirea internaţională
3. Rolul Biroului Naţional INTERPOL în documentarea cazurilor de crimă
organizată

Biroul Național INTERPOL sau INTERPOL România a fost constituit la 10 ianuarie

1973, la București, deși țara noastră a fost unul dintre membrii fondatori ai Comisiei
Internaţionale de Poliţie Criminală – C.I.P.C., înființată în 1923, la Viena. Transformată, în
1956, în Organizaţia Internaţională de Poliţie Criminală – INTERPOL, aceasta a fost creată ca
reacţie la dezvoltarea criminalităţii internaţionale. În perioada interbelică, România are
contribuţii importante la viaţa organizaţiei, prin reprezentanţi ca Eugen Bianu şi Vespasian V.
Pella.
Printre scopurile O.I.P.C.- INTERPOL se numără asigurarea şi dezvoltarea asistenţei
reciproce cât mai largi a tuturor autorităţilor de poliţie criminală, în cadrul legilor existente în
diferite ţări şi în spiritul Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului.
Revenind în prezent, trebuie spus că INTERPOL România este structura ce asigură
comunicarea, schimbul de date şi informaţii operative cu Poliţiile Naţionale de pe teritoriul
celorlalte state membre ale Organizaţiei.
O preocupare constantă o constituite și alimentarea bazelor de date operative ale OIPC
– INTERPOL şi punerea la dispoziţia poliţiştilor operativi români a tuturor instrumentelor
dezvoltate de organizaţie.
Din analiza fluxului de informaţii vehiculat prin canalul INTERPOL, prin sistemul
mondial securizat de comunicații I-24/7, rezultă faptul că, anul trecut, au fost primite și
procesate 141.567 de mesaje.
Pe parcursul anului 2016, prin intermediul Biroului Național Interpol din cadrul Centrului de
Cooperare Polițienească Internațională al Poliţiei Române a fost dispusă urmărirea
internaţională pentru 1.898 de persoane, dintre care 200 de persoane cu mandate de arestare
preventivă, 1.486 de persoane cu mandate de executare a pedepsei închisorii, 122 de persoane
erau declarate dispărute, iar 90 aveau emise sentințe de internare.
În această perioadă, au fost arestate 1.114 persoane urmărite internaţional de
autorităţile române şi 86 de persoane au fost localizate în străinătate, în vederea extrădării,
dintre care 63 de persoane arestate sau localizate în afara spațiului Schengen (Republica
Moldova – 13, Ucraina – 10, Irlanda – 7, Cipru și Turcia – câte 6, Federația Rusă, Serbia și
SUA – câte 4, Emiratele Arabe Unite – 3, Croația și Tunisia – câte 2, Argentina, Israel, Liban
și Georgia – câte 1).
De asemenea, s-a reuşit identificarea a 6 autoturisme furate - descoperite în România
și 20 de autoturisme furate - descoperite în străinătate.
Prin intermediul Biroului Național Interpol, cu sprijinul Institutului Național de
Criminalistică, a fost stabilită identitatea pentru 1.493 de persoane, din 3.467 de impresiuni
papilare transmise. De asemenea, s-a continuat schimbul de informaţii, cu partenerii externi,
pe linia verificării profilurilor ADN realizate în urma cercetării la faţa locului, mai ales în
diferite cazuri de furt calificat şi omor, precum şi în cazul identificării cadavrelor sau
persoanelor cu identitate necunoscută, transmiţându-se spre verificare Institutului Naţional de
Criminalistică 620 de profiluri ADN.
• În urma verificării cetăţenilor români care şi-au declarat identităţi false, semnalaţi de
omologii străini ca suspecţi/autori de infracţiuni, s-a stabilit identitatea reală pentru 42
de persoane și pentru 22 de cadavre cu identitatea necunoscută.
• Totodată, INTERPOL România a asigurat suportul tehnic și a pus la dispoziția Poliției
Române și Poliției de Frontieră ultima versiune a aplicației FIND, de căutare automată
și simultană atât în bazele de date naționale cât și în ale O.I.P.C. INTERPOL, fapt ce a
condus la eficientizarea utilizării sistemelor informaționale, prin scăderea timpului de
răspuns la căutările efectuate în bazele de date și a implementat aplicația și baza de
date INTERPOL Facial Recognition Programme, pusă la dispoziția țărilor membre de
către organizație, cu sprijinul căreia se pot realiza identificări judiciare pe baza
fotografiilor.

Operațiuni si proiecte
• • Operațiunea BONOMO - inițiată de autoritățile spaniole, privind abuzuri sexuale
asupra minorilor. Pe baza schimbului intens de informa ții au fost identificați 8
cetățeni români bănuiți de astfel de fapte.
• • Operațiunea SIGNAL România inițiată de autoritățile britanice, privind
identificarea mai multor cetățeni români bănuiți de comiterea de furturi de
buzunare pe teritoriul UE.
•  • Operațiunea HYDRA, care vizează persoanele urmărite la nivel interna țional
pentru comiterea infracțiunii de trafic de migranți sau alte acțiuni conexe acestora.
Biroul Național INTERPOL București participând activ atât în faza de pregătire
cât și în faza operațională a acestei activități. La cea din urmă fază a operațiunii a
fost prezent în cadrul Centrului de Comandă și Coordonare de la Lyon un ofi țer din
cadrul Biroului Urmăriri Internaționale și Extrădări, fapt ce a înlesnit și
intensificat colaborarea dintre statele participante. Operațiunea este în plină
desfășurare, schimbul de mesaje operative desfășurându-se la un ritm ridicat. Mai
multe persoane au fost localizate în țările europene, procedura de preluare în țară
fiind în plină desfășurare.
•  Operațiunea NEMIROFF care a constat în verificarea mai multor autovehicule de
lux traficate ilegal din Italia.
• Proiectul PIE - (Prisoner Intelligence Exchange) privind schimbul operativ de
informații în legătură cu activitatea infracțională a cetățenilor români încarcerați
în Marea Britanie pentru diferite infrac țiuni. S-au avut în vedere în special
infracțiuni de natură sexuală, constituirea de grupuri infrac ționale, infracțiuni
săvârășite prin folosirea violenței sau a armelor de foc. Au fost transmise mesaje
către SIC-urile de domiciliu ale persoanelor arestate precum și către MJ-Directia
Națională de Probațiune, în vederea verificării și transmiterii de informații
operative în legătură cu aceste persoane. Au fost primite 269 de solicitări din partea
Interpol Manchester, fiind depistate 8 persoane urmărite interna țional de către
 autoritățile din România, fiind transmise în acest sens solicitări pentru luarea
măsurilor legale.
• Proiectul Foreign Terrorist Fighter al INTERPOL a continuat, schimbul de date si
informatii pe acest subiect cunoscând o cre ștere semnificativă, având în vedere
creșterea recentă a numărului de actiuni teroristeși diversificarea modurilor de
acțiune a grupărilor teroriste. România, prin agen țiile de aplicare a legii cu
atribuții în domeniu și cu sprijinul BNI, participă în mod activ la combaterea
acestui fenomen, prin monitorizare permanentă a informa țiilor referitoare la FTF,
implementarea acestora în bazele de date, precum și participarea la activitățile
inițiate și organizate de INTERPOL.

- Cu sediul la Lyon în Franţa, este cea mai mare organizaţie poliţienească din lume. În
glumă este denumită „Organizaţia Naţiunilor Unite a Poliţiei”. Creată în 1923 pentru a
facilita urmărirea infractorilor care traversau frontierele naţionale, Interpolul numără
astăzi 184 de ţări membre de pe cinci continente, acordând sprijin şi asistenţă tuturor
organizaţiilor, autorităţilor şi serviciilor publice a căror misiune constă în prevenirea şi
combaterea criminalităţii internaţionale. Interpolul oferă trei servicii importante: un
sistem global unic de comunicaţii poliţieneşti, o întreagă gamă de baze de date cu
caracter poliţienesc şi un suport proactiv pentru operaţiunile poliţieneşti desfăşurate în
toată lumea.

• Obiectivele (scopurile) acestei organizaţii internaţionale de cooperare sunt definite în

art. 2 şi 3 din statut astfel:
a)asigurarea şi dezvoltarea celei mai largi asistenţe reciproce a tuturor
autorităţilor de poliţie criminală, în cadrul legilor existente în fiecare ţară şi în spiritul
Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului;
b)stabilirea şi dezvoltarea tuturor instituţiilor capabile să contribuie în mod
eficace la prevenirea şi reprimarea infracţiunilor de drept comun.
c) limitele de acţiune “orice activitate sau intervenţie în problemele sau
cazurile care prezintă caracter politic, militar, religios sau rasial este interzisă organizaţiei”.
Obiectivul principal urmărit de această organizaţie este crearea cadrului
propice în care autorităţile de poliţie naţionale să coopereze pentru reprimarea şi combaterea
cu eficacitate mai mare a criminalităţii de drept comun.

Structura organizatorică a O.I.P.C. – INTERPOL:

OIPC – INTERPOL este compusă din două categorii de organe:

a) Organe reprezentative (deliberative) care se reunesc periodic pentru a delibera,
respectiv Adunarea Generală şi Comitetul Executiv;
b) Organe tehnice permanente, care asigură funcţionarea continuă a cooperării şi pun
în practică hotărârile organelor deliberative, respectiv Secretariatul General şi Birourile
Centrale Naţionale.
Adunarea Generală a O.I.P.C. – INTERPOL este instituţia supremă a organizaţiei care
reuneşte anual delegaţiile oficiale ale ţărilor afiliate. Sesiunile durează de obicei o săptămână,
la lucrări putând lua parte în calitate de observatori şi reprezentanţi ai altor organizaţii
internaţionale.
Adunarea Generală are o structură compusă din delegaţiile statelor membre,
desemnate de guvernele respective şi este competentă de să decidă în toate problemele
referitoare la bunul mers al organizaţiei (direcţii de acţiune, metode şi mijloace ale cooperării
poliţieneşti internaţionale, strategii de luptă împotriva criminalităţii internaţionale, programul
pentru activitatea viitoare, alegerea membrilor Comitetului Executiv şi a altor funcţii
prevăzute de statut, finanţarea etc.).
Comitetul Executiv, conform art. 22 din Statutul organizaţiei, are următoarele atribuţii:
supraveghează executarea deciziilor Adunării Generale; pregăteşte ordinea de zi pentru
sesiunile acesteia pe care o comunică cu 3 luni înainte statelor membre; înaintează Adunării
Generale orice program de lucru sau proiect pe care îl consideră necesar; supraveghează
activitatea de conducere şi munca Secretariatului General al Interpol, exercitând puterile
acordate de Adunarea Generală.
Secretariatul General al OIPC-INTERPOL, este organismul administrativ şi tehnic
care asigură funcţionarea permanentă a organizaţiei. În fapt acest Secretariat General este o
administraţie internaţională care nu este subordonată nici unui guvern şi care acţionează în
numele şi pentru comunitatea internaţională, în lupta împotriva criminalităţii.

Atribuțile Secretariatului General:

• aplică hotărârile Adunării Generale şi ale Executivului; acţionează ca un centru
internaţional de luptă împotriva criminalităţii de drept comun şi ca un centru tehnic şi
de informare
• asigură administrarea generală a organizaţiei; menţine legătura cu autorităţile naţionale
şi internaţionale prin intermediul Birourilor Centrale Naţionale
• pregăteşte şi editează publicaţiile necesare şi utile pentru activitatea organizaţiei
• asigură lucrările de secretariat cu ocazia sesiunilor Adunărilor Generale, ale
Comitetului Executiv şi ale oricăror organisme din cadrul Interpol; menţine contacte
directe şi constante cu preşedintele organizaţiei.

Secretariatul General are in structura sa 4 divizii:

Divizia I Administrativă are ca atribuţii principale pe cele legate de contabilitate şi
pregătirea bugetului, administrarea personalului şi a serviciilor generale (telecomunicaţii,
traduceri, imprimerie etc), pregătirea Adunărilor Generale şi a altor reuniuni organizate de
OIPC-INTERPOL.
Divizia a II-a de legătură şi informaţie criminală este însărcinată cu centralizarea şi
studierea afacerilor criminale ce impun cooperare poliţienească internaţională. Această divizie
ţine la zi documentaţia criminală şi pe cea specializată a Organizaţiei, fiind specializată într-
un sector important al criminalităţii internaţionale.
- subdivizia criminalitate generală (infracţiuni împotriva persoanelor şi bunurilor,
terorism internaţional, fonduri provenite din activităţi criminale, crima organizată)
 - subdivizia criminalitate economico-financiară (contrafaceri de documente de
plată, falsul de monedă, escrocherii cu mijloace de plată, criminalitate ecologică şi
informatică)
- subdivizia de stupefiante (lupta împotriva traficului de droguri).
- subdivizia informaţii criminale

Divizia a III-a juridică, documentare şi formarea profesională realizează o serie de

informări şi studii privind problemele tehnice şi juridice de poliţie, criminologie, drept penal,
prevenirea şi tratamentul delincvenţilor, dezvoltarea unor noi metode şi tehnici ale poliţiei
ştiinţifice, organizarea şi dotarea serviciilor de poliţie etc. Această divizie editează de
asemenea statisticile criminale internaţionale, pe baza datelor primite de la Birourile Centrale
Naţionale, pregăteşte colocviile internaţionale pe diferite teme şi organizează cicluri
internaţionale de studii cu participarea unor specialişti de renume mondial.
Divizia a IV-a suport tehnic a fost creată pentru a răspunde necesităţii de informatizare
a activităţii este compusă, la rândul ei, din două vizii: telecomunicaţii şi informatică, având ca
atribuţii susţinerea logistică a cooperării poliţieneşti internaţionale şi folosirea celor mai
avansate tehnici.

Birourile Centrale Naţionale:

Conform Statutului organizaţiei fiecare poliţie naţională afiliată la OIPC-INTERPOL
îşi desemnează un organism care va funcţiona în ţara respectivă.
În fiecare stat afiliat la OIPC-INTERPOL, sarcinile cooperării poliţieneşti
internaţionale au fost încredinţate unui serviciu permanent desemnat de autorităţile
guvernamentale naţionale denumit Biroul Central Naţional Interpol. Birourile Centrale
Naţionale sunt formate numai din funcţionarii de poliţie, din ţara respectivă, care acţionează
întotdeauna în cadrul juridic fixat de legislaţia fiecărui stat membru.
Acest organ asigură cooperarea poliţienească pe două planuri:
• - pe plan extern cu Secretariatul General al OIPC INTERPOL şi celelalte
Birouri Centrale Naţionale din ţările membre;
• - pe plan intern, asigură cooperarea cu serviciile de poliţie din ţara respectivă,
singurele competente, cu putere de acţiune operativă, conform legislaţiei în vigoare

Atribuţiile Birourilor Centrale Naţionale:

• centralizarea informaţiilor cu caracter poliţienesc de interes internaţional şi a
documentaţiei interne de natură poliţienească pe care le transmite către Secretariatul
General şi celelalte Birouri Centrale Naţionale ale ţărilor afiliate;
• declanşează pe teritoriul naţional operaţiuni cu caracter poliţienesc care sunt solicitate
de celelalte Birouri Centrale Naţionale din ţările afiliate;
• primeşte cererile de informaţii, de verificări, de arestări şi extrădări, transmise de
Secretariatul General şi de celelalte Birouri Centrale Naţionale şi trimite răspunsurile
solicitate la acestea;
• transmite celorlalte Birouri Centrale Naţionale, cererile magistraţilor sau ale serviciilor
de poliţie privitoare la arestări şi extrădări în vederea executării lor în străinătate;
 • coordonează acţiunile poliţieneşti în ţara respectivă, conform legislaţiei naţionale, cu
privire la măsurile împotriva infractorilor internaţionali;
• solicită intervenţia OIPC-INTERPOL pe plan internaţional în probleme legate de
criminalitatea statului respectiv, în special atunci când se referă la infractori care au
părăsit frontierele statului respectiv;
• transmite către Secretariatul General date, studii şi orice alte materiale pe care le
consideră necesare.

Instrumentele cooperării poliţieneşti internaţionale:

a) Reţeaua de telecomunicaţii;
b) Fototelegrafia;
c) Transmisia prin fax;
d) Sistemele informatice;
e) Difuzările internaţionale;
f) Circulare, sinteze, broşuri tehnice, asupra anumitor categorii de infracţiuni de drept
comun şi de infractori;
g) Pregătirea cadrelor de poliţie;
h) Activităţi care să faciliteze identificarea;
i) Reuniuni continentale şi Conferinţe regionale, colocvii internaţionale care sunt
organizate de OIPC-Interpol .

Principalele baze de date ale O.I.P.C.-INTERPOL disponibile în prezent :

a. Date normative
b. Notiţe internaţionale
c. Documente de călătorie pierdute sau furate
d. Documente administrative pierdute sau furate
e. Amprente digitale
f. Profile A.D.N.
g. Vehicule furate
h. Grupul FUSION (persoane bănuite de legături teroriste)
i. Carduri bancare false
j. Opere de artă furate
 Difuzările internaţionale:
- care se referă la urmărirea unui individ, culegerea de informaţii despre activitatea sa,
informarea poliţiştilor din altă ţară asupra acţiunilor periculoase ce le întreprinde, etc. Acestea
sunt notiţe internaţionale referitoare la persoane şi notiţe referitoare la obiecte date în
urmărire internaţională.

Categorii :
1. Notiţe prin care se solicită arestarea unei persoane în vederea extrădării a unor
persoane urmărite în baza unor mandate de arestare sau de executare a unei pedepse.
Aceste notiţe au în colţul din dreapta sigla organizaţiei de culoare roşie cu litera de
control A. Ele cuprind informaţii precise, natura mandatelor de arestare emise de
autorităţile judiciare, identitatea persoanei urmărite, infracţiunile comise şi permit
arestarea acesteia de către poliţie.
2. Notiţe prin care se solicită informaţii despre o persoană (colţul albastru şi litera de
control B.) prin care se solicită informaţii suplimentare despre o persoană urmărită,
despre identitatea sau activităţile ilicite ale unor indivizi în cadrul unor anchete penale.
3. Notiţe cu caracter preventiv (colţ verde şi litera de control C) care atenţionează toate
poliţiile membre că este vorba de un infractor profesionist, recidivist, ce operează la
scară mondială şi sunt bănuieli întemeiate că vor repeta aceste fapte în alte ţări.
4. Notiţa cu sigla organizaţiei de culoare galbenă, este utilizată pentru a ajuta la
căutarea şi localizarea persoanelor dispărute, în special a minorilor, sau la stabilirea
adevăratei identităţi a persoanelor care nu se pot identifica singure.
5. Notiţa cu sigla portocalie, este utilizată pentru a preveni poliţia, autorităţile publice şi
alte organizaţii internaţionale în legătură cu posibile ameninţări provenite de la arme
ascunse, bombe artizanale şi alte obiecte sau materiale periculoase. Notiţele
portocalii au fost introduse înlocuind notiţele numite „modus operandi” care au fost
folosite ani de-a rândul în acelaşi scop.

6. Notiţe privind operele de artă furate (Notiţe obiect furate) cu ajutorul cărora sunt
transmise tuturor autorităţilor de aplicare a legii, dar şi muzeelor, colecţionarilor,
anticarilor etc. informaţii privind caracteristicile şi fotografiile obiectelor de artă
însuşite în mod fraudulos de către infractori. Totodată, Interpolul difuzează de două
ori pe an, un poster cuprinzând fotografiile şi descrierile celor mai căutate 12 opere de
artă în vederea identificării şi restituirii acestora către proprietarii legitimi. Baza de
date privind operele de artă furate conţine peste 25.000 de înregistrări provenite din
109 ţări membre O.I.P.C. – Interpol. Prin aceste notiţe au putut fi recuperate de către
ţara noastră tablourile furate din muzeul Brukental din Sibiu, în 1968 recuperate în
1998 şi cele 5 brăţări dacice din aur de 24 karate.

7. Notiţe privind cadavrele neidentificate (colţ negru) se referă la descoperirea unor

cadavre neidentificate, ori persoane decedate sau ucise sub o altă identitate, difuzarea
semnalmentelor cadavrului, a impresiunilor digitale, poate ajuta la stabilirea identităţii
acestuia.
 8. Notiţe privind obiectele de artă furate, date în urmărire, în care sunt descrise
caracteristicile acestora şi când este posibil şi fotografia lor, precum şi obiectele
descoperite a căror provenienţă este suspectă.

9. Notiţa specială Interpol – Naţiunile Unite, a fost emisă pentru grupuri şi persoane
care sunt ţinte ale sancţiunilor O.N.U., împotriva organizaţiilor teroriste Al Qaeda şi
talibanilor.

Cu excepţia celei portocalii, notiţele conţin două tipuri de informaţii privind

identitatea, semnalmentele, fotografia, amprentele digitale şi alte date despre o persoană
referitoare la ocupaţie, domiciliu, limbile vorbite, ţara de origine, seria şi numărul
documentelor de identitate etc., precum şi informaţii judiciare privind faptele de care este
acuzată persoana, textul de lege care incriminează fapta, pedeapsa maximă ce ar putea fi
aplicată, iar în cazul notiţelor roşii referiri la mandatul de arestare sau sentinţa pronunţată de
tribunal, detalii privind ţările de la care se cere extrădarea fugarului, de către statul solicitant.

Modalităţi de realizare a cooperării între statele membre ale O.I.P.C. – Interpol

a. Sistemul I-24/7 asigură rapiditate şi eficacitate în transmiterea informaţiilor cu caracter

poliţienesc. Totodată, sistemul permite accesul la partea securizată a site-ul web al
Interpol, oferind un acces interactiv şi imediat la datele poliţieneşti deţinute la nivelul
Secretariatului General. Concret, amprentele digitale ale oricărui suspect, paşapoartele sau
autovehiculele pot fi verificate instantaneu în toată lumea de către orice serviciu de poliţie
conectat la sistem care are un nivel de securitate tehnică acţionând pe o reţea privată de
acces prin parole gestionate de fiecare ţară;
b. Comunicarea prin canalele Interpol;
c. Bazele de date. O.I.P.C. – Interpol culege date şi informaţii asupra criminalităţii, pe care le
procesează şi le difuzează serviciilor de poliţie din întreaga lume. Aceste baze de date au fost
modernizate şi actualizate, în special sistemul de documentare criminală a Interpol (I.C.I.S.) şi
sistemul automat de identificare a amprentelor digitale (AFIS);

d. Poliţia tehnico-ştiinţifică. Interpolul este în curs de realizare a unei structuri

internaţionale de cooperare în domeniul A.D.N.-ului, întrucât legislaţia aplicabilă în acest
domeniu diferă de la o ţară la alta. În acest sens a fost elaborată, o Cartă Interpol şi au fost
încheiate parteneriate internaţionale care să permită ţărilor membre accesul direct la un sistem
centralizat de comparare a profilelor A.D.N., cu respectarea regulilor necesare de protecţie a
datelor personale şi a vieţii private. În ultimii ani 17 ţări au început să utilizeze acest sistem,
încă nefinalizat, cu titlul de testare. Baza de date va fi accesibilă prin sistemul I-24/7, prin care
ţările se pot lega la reţelele laboratoarelor criminalistice şi pot transmite electronic profile, în
vederea comparării;

e. Analiza informaţiilor;

f. Susţinerea operaţiunilor de prindere a infractorilor urmăriţi internaţional;

g. Centrul de conducere şi coordonare;

h. Colaborarea regională interinstituţională.

Domenii prioritare de cooperare in vederea aducerii la indeplinire a actului de justiţie:

a) drogurile şi organizaţiile criminale;

b) criminalitate financiară şi criminalitate legată de tehnologiile de vârf;

c) criminalitatea legată de proprietatea intelectuală;

d) securitate publică şi terorism;

e) trafic cu fiinţe umane şi pedofilie.

V. SCHIMBUL DE INFORMAŢII SUPLIMENTARE DE INTERES

SCHENGEN

1. Sistemul de Informaţii Schengen şi contribuţia României în furnizarea de date şi

informaţii de interes Schengen;
2. Biroul SIRENE – Rol şi atribuţii;
3.Cazuri de persoane şi bunuri ce pot face obiectul semnalărilor în Sistemul de
Informaţii Schengen;
4.Baze de date de interes Schengen.

ACORDUL SCHENGEN-14 iunie 1985

(BELGIA FRANŢA LUXEMBURG OLANDA GERMANIA)

- Desfiinţarea graduală a controalelor la frontierele comuneşi să introducă libera circulaţie

pentru toţi cetăţenii statelor semnatare, ai altor state membre sau ai unor terţe ţări.

 STATE MEMBRE SCHENGEN: 26 STATE

AUSTRIAGERMANIABELGIAOLANDADANEMARCASUEDIAFINLANDAFRA
NŢA GRECIAITALIASPANIAPORTUGALIA
Noile state membre
Schengen:ELVEŢIACEHIAESTONIALETONIALITUANIAPOLONIASLOVACIA
SLOVENIAUNGARIAMALTALIECHTENSTEIN

 VIITOARE STATE MEMBRE SCHENGEN:BULGARIACIPRU şi ROMÂNIA

 2 state membre ale Uniunii Europene, au decis sa nu aplice in totalitate acquis-ul
Schengen, dar colaborează cu statele membre Schengen în anumite domenii:
IRLANDA şi MAREA BRITANIE
 STATE MEMBRE SCHENGEN CARE NU SUNT MEMBRE U.E.:
ISLANDA, NORVEGIA, ELVEŢIA şi LIECHTEINSTEIN
CONVENŢIA DE IMPLEMENTARE A ACORDULUI SCHENGEN din 14.06.1985
19.06.1990

- desfiinţarea controalelor persoanelor la frontierele comune ale Părţilor Contractante,

creând astfel un spaţiu al liberei circulaţii.

Principalele prevederi ale Convenţiei de Aplicare a Acordului de la SCHENGEN:

- Asistenţă reciprocă / schimbul de informaţii (art. 7, 39, 46);

- Supravegherea transfrontalieră ( art.40);

- Urmărirea transfrontalieră ( art.41);

- Radiocomunicaţii ( art.44);

- Ofiţerii de legătură ( art.47);

- Sistemul Informatic Schengen /SIS (art.92-119)

Art. 7

 Acordarea reciprocă de asistenţă şi promovarea unei cooperări strânse şi constante în

scopul realizării controlului la frontieră şi supravegherii acesteia, inclusiv prin:

- Schimb de informaţii;

- Schimb de ofiţeri de legătură;

Art.39 Schimbul de informaţii

 Principiul asistenţei reciproce între autorităţile de poliţie în scopul prevenirii şi

descoperirii infracţiunilor.

 Solicitările de asistenţă şi răspunsurile la acestea vor fi transmise prin intermediul

autorităţilor centrale responsabile pentru cooperarea poliţienească internaţională.

În situaţii de URGENŢĂ :

• Solicitările de asistenţă pot fi adresate direct autorităţilor competente ale ţării vizate,
care pot răspunde direct.

• Autoritatea care a transmis / primit solicitarea, în mod direct, trebuie să notifice

autoritatea centrală naţională despre această situaţie, în cel mult 24 de ore.
• Cazul în care transmiterea cererii de asistenţă prin intermediul unei autorităţi centrale,
întârzie atât de mult transmiterea către autorităţile locale încât periclitează succesul
acţiunii preventive sau al investigaţiei.

CENTRUL DE COOPERARE POLIŢIENEASCĂ

INTERNAŢIONALĂ(componenţă) :

a.PUNCTUL NAŢIONAL FOCAL(PNF) : UNITATEA NAŢIONALĂ EUROPOL

SERVICIUL OPERAŢIONAL

BIROUL SIRENE

b.BIROUL NAŢIONAL CENTRAL INTERPOL(BNCI) :

Serviciul naţional de căutări şi extrădări

Serviciul de documentare

Structura de identificări judiciare

Art.46

Cooperarea nu trebuie să se limiteze la statele vecine, ci se poate realiza şi între state

care nu au o frontieră comună, precum şi în statele de tranzit;

REGULI GENERALE: * transmiterea informaţiilor se va face prin intermediul

autorităţii centrale desemnate;

* autorităţile centrale îşi vor oferi reciproc informaţii, la

cerere sau nu, dacă apar circumstanţe sau grupuri mari de persoane care se
deplasează prin sau către alte state Schengen şi pot ameninţa ordinea şi siguranţa
publică;

* în anumite cazuri urgente, schimbul de informaţii poate avea

loc direct între autorităţile de poliţie implicate, autoritatea centrală urmând să fie
informată cât mai curând posibil.
 art. 40 SUPRAVEGHEREA TRANSFRONTALIERĂ

* se poate realiza la toate tipurile de trecere a frontierei:

-terestră / - aeriană / - maritimă

* trebuie obţinut un acord în avans, adică înainte de trecerea frontierei, pentru a

continua supravegherea pe teritoriul statului destinatar;

* dacă există risc de întârziere, supravegherea poate continua peste frontieră pe

teritoriul statului destinatar, fără acordul prealabil, conform unor condiţii bine stabilite.

INTERDICŢII:

Pătrunderea în locuinţe;

Accesul în locuri nedestinate publicului;

Oprirea persoanelor supravegheate;

Reţinerea persoanelor supravegheate;

Arestarea persoanelor supravegheate.

Supravegherea OBIŞNUITĂ

- se desfăşoară după obţinerea autorizaţiei de supraveghere, în urma adresării unei

solicitări de asistenţă.

CONDIŢII:

• să existe o anchetă judiciară în desfăşurare;

• persoana supravegheată trebuie să fie suspectă de implicare în comiterea unei

infracţiuni care atrage extrădarea;

• statul care a primit solicitarea trebuie să autorizeze supravegherea ( pot fi impuse

anumite condiţii);

• doar anumiţi poliţişti sunt autorizaţi să efectueze supravegherea transfrontalieră;

aceştia au dreptul să deţină arme de serviciu, dacă statul destinatar nu a interzis acest
lucru, dar armele pot fi folosite doar în legitimă apărare.
 Supravegherea DE URGENŢĂ

- permite ca supravegherea să fie continuată pe teritoriul altui stat, fără o autorizaţie

prealabilă.

CONDIŢII SPECIALE:

• Autorizaţia prealabilă nu poate fi cerută pentru motive deosebit de urgente ( ex. :

autorităţile iau la cunoştinţă despre infracţiunea pentru care este cerută supravegherea
într-o fază atât de târzie, încât solicitarea de obţinere a autorizaţiei nu poate fi
soluţionată, chiar dacă este transmisă imediat la autoritatea centrală);

• O solicitare de asistenţă juridică este adresată fără întârziere.

Înainte de trecerea frontierei :

trebuie transmisă o solicitare prin intermediul autorităţilor centrale ale fiecărui stat. În
caz de urgenţă, solicitarea va fi transmisă cât mai curând posibil;

autorităţile competente din statul căruia îi este adresată solicitarea vor considera
cererea de obţinere a aprobării pentru supravegherea transfrontalieră ca fiind o cerere
de asistenţă judiciară;

autorizarea, ca răspuns la solicitare trebuie să fi fost dată de statul căruia i-a fost
adresată solicitarea şi care poate refuza eliberarea autorizării. Pot fi impuse anumite
condiţii.

După ce a fost trecută frontiera:

poliţiştii trebuie să respecte legislaţia naţională a statului pe teritoriul căruia acţionează

şi să se conformeze instrucţiunilor autorităţilor locale.

În general, aceste autorităţi trebuie notificate înainte de iniţierea supravegherii.

În cazuri de urgenţă, autoritatea centrală va contacta autoritatea omoloagă, iar

poliţiştii trebuie să contacteze cea mai apropiată autoritate de poliţie după trecerea
frontierei.

poliţiştii trebuie să fie în măsură, în orice moment, să prezinte dovezi că acţionează în

calitate oficială şi să posede documente care să certifice autorizarea de a efectua
supravegherea ( cu excepţia cazurilor urgente).

dacă statul căruia îi este adresată solicitarea nu obiectează în mod expres, poliţiştii pot
purta armele de serviciu; folosirea acestora este interzisă, cu excepţia cazurilor de
legitimă apărare conform legislaţiei naţionale din statul căreia îi este adresată
solicitarea.

este interzisă intrarea în locuinţe şi în locuri care nu sunt accesibile publicului.

persoana care face obiectul supravegherii nu poate fi arestată, oprită sau interogată de
către poliţişti străini însărcinaţi cu supravegherea.
 La încheierea supravegherii:

după ce operaţiunea a luat sfârşit, acest fapt va fi raportat autorităţii din statul
destinatar; poliţiştilor supraveghetori li se poate cere să se prezinte personal în faţa
autorităţilor.

raportul va fi elaborat în forma prevăzută de Manualul Schengen de cooperare

poliţienească.

autorităţile statului destinatar pot cere asistenţă şi în continuare din partea poliţiştilor
desemnaţi să efectueze supravegherea, în cadrul investigaţiilor şi al procedurilor
judiciare după finalizarea operaţiunii.

Art.41 URMĂRIREA TRANSFRONTALIERĂ

Echipajul aflat în urmărirea unei persoane poate continua urmărirea pe teritoriul unui
stat Schengen, cu care statul din care provine are frontieră comună.

RESTRICŢII ALE URMĂRIRII:

- TERITORIALĂ : unele state autorizează urmărirea pe întregul teritoriu, altele o

autorizează doar pentru un anumit număr de km, după trecerea frontierei.

- TEMPORALĂ : urmărirea poate fi suspendată după o anumită perioadă de timp

determinată.

- ATRIBUŢII ALE POLIŢIŞTILOR :unele state îi autorizează pe aceştia să oprească şi

să interogheze, altele nu. Acest lucru nu afectează dreptul de a efectua o arestare în
statul pe al cărui teritoriu se desfăşoară urmărirea, când autorul este prins în flagrant.

Urmărirea OBIŞNUITĂ

CONDIŢII:

- poate fi efectuată doar peste frontierele terestre;

- doar poliţiştii naţionali autorizaţi pot efectua operaţiuni de urmărire transfrontalieră;

- persoana în cauză trebuie să fi fost surprinsă în flagrant, comiţând sau participând la

comiterea unei infracţiuni /art. 41 alin.(4) lit.a, infracţiuni care atrag extrădarea.

- urmărirea este, de asemenea, aprobată dacă persoana în cauză se sustrage executării

măsurii de arest preventiv sau executării unei pedepse cu închisoarea.
 Urmărirea DE URGENŢĂ

CONDIŢII SPECIALE:

- Nu a fost posibilă informarea prealabilă a autorităţilor responsabile din statul

destinatar, datorită unei anumite urgenţe;

- Autorităţile statului destinatar au fost anunţate, dar nu au putut să preia, în timp util ,
urmărirea;

- Poliţiştii care efectueză urmărirea consultă autorităţile statului destinatar, cel mai
târziu până în momentul trecerii frontierei.

Pe parcursul urmăririi:

* Este obligatorie informarea autorităţilor statului pe al cărui teritoriu se desfăşoară

urmărirea, cel mai târziu până în momentul trecerii frontierei. Acest lucru trebuie făcut
prin contactarea :

- fie a primei unităţi de poliţie a statului în cauză;

- fie autorităţii de legătură desemnate de statul în cauză.

• Poliţiştii trebuie să acţioneze în conformitate cu legislaţia naţională a statului pe

teritoriul căruia se desfăşoară urmărirea şi trebuie să urmeze instrucţiunile
autorităţilor locale competente.

• Poliţiştii care efectuează urmărirea au prioritate în circulaţia pe drumurile publice , în

conformitate cu legislaţia naţională a statului pe al cărui teritoriu continuă urmărirea.

La solicitarea autorităţilor locale, urmărirea trebuie să înceteze.

Poliţiştii trebuie să aibă asupra lor legitimaţia / insigna de serviciu şi să fie uşor de
identificat ( uniformă, banderolă, autovehicul etc.) Au dreptul să deţină arme de
serviciu, dar utilizarea lor este interzisă cu excepţia cazului de legitimă apărare,
conform legislaţiei naţionale a statului destinatar.

Este interzisă pătrunderea în locuinţe sau în locuri nedestinate accesului public.

După încheierea urmăririi:

După fiecare urmărire, indiferent de rezultat, poliţiştii implicaţi trebuie să se prezinte

în faţa autorităţilor locale competente pentru a întocmi un raport; dacă acestea doresc
poliţiştii trebuie să rămână la dispoziţia lor şi să furnizeze asistenţă, la cerere, pentru
viitoarele investigaţii şi proceduri judiciare.

Dacă o persoană este reţinută şi nu este cetăţean al statului unde s-a făcut reţinerea ,
trebuie eliberată după un interval de 6 ore de la reţinere, dacă nu este emis niciun
mandat de arestare în vederea extrădării (intervalul orar între miezul nopţii şi ora 9,00
nu se ia în considerare).
 Persoanele reţinute pot fi percheziţionate în vederea prezentării în faţa autorităţilor
locale. Pot fi încătuşate, iar obiectele personale confiscate.

SISTEMUL INFORMATIC SCHENGEN

Art. 92- 119

sistem informatic comun;

DATE cu privire la :

- persoane ;

- obiecte ( vehicule, arme, bancnote, documente de identitate în alb sau completate, date
biometrice, fotografii)

Aceste date sunt folosite în scopuri investigative.

C SIS - Central ( Franţa)

N SIS – Național

infrastructură de comunicaţii

Facilitează schimbul de informaţii importante referitoare la persoane şi obiecte.

( ex. :motivul alertei şi acţiunea ce trebuie întreprinsă)

Sistemele naţionale nu pot schimba date DIRECT între ele !

- ACCESUL la date conţinute în SIS este rezervat, în exclusivitate, autorităţilor:

• responsabile cu controlul frontierelor;

• responsabile cu alte controale poliţieneşti şi vamale, în interiorul statului membru, şi

celor responsabile cu coordonarea acestor controale;

• naţionale judiciare ( ex. : iniţierea urmăririi penale şi anchetelor judiciare);

• responsabile cu emiterea vizelor ( art.96 CAAS);

• centrale responsabile cu examinarea cererilor de viză;

• centrale responsabile cu emiterea permiselor de rezidenţă şi administrarea legislaţiei

privind străinii;

• Europol ( art.95, 99, 100 CAAS);

• membrilor naţionali ai Eurojust şi asistenţilor acestora

( art.95, 98 CAAS);
• responsabile cu emiterea certificatelor de înmatriculare.

CATEGORII DE DATE S.I.S

a. SEMNALĂRI – PERSOANE :

- persoane care fac obiectul unor proceduri de extrădare sau de predare în baza
unui mandat european de arestare ( art.95) ;

- persoane străine ( cetăţeni terţi) împotriva cărora s-a dispus măsura nepermiterii
intrării, şi străini împotriva cărora s-a dispus măsura expulzării, returnării sau
împotriva cărora a fost dispusă o măsură de îndepărtare de pe teritoriul României
( art.96) ;

- persoane dispărute sau care, în interesul propriei protecţii sau pentru prevenirea
ameninţărilor, trebuie plasate, în mod provizoriu, într-un loc sigur, la cererea
autorităţii competente sau a autorităţii judiciare competente ( art. 97) ;

- persoane citate pentru a se prezenta în faţa autorităţilor judiciare în cadrul unei

proceduri penale care antrenează răspunderea cu privire la fapte pentru care au fost
urmărite sau persoanele cărora trebuie să li se comunice o hotărâre penală ( art. 98);

- persoane care fac obiectul supravegherii discrete sau controlului specific ( art.99).

b. SEMNALĂRI – OBIECTE :

- vehicule cu motor cu o capacitate cilindrică mai mare de 50 cm , care au fost furate,

tăinuite sau pierdute ( art.100);

- documente furate, tăinuite sau pierdute care privesc vehicule

(art. 100,lit.f);

- arme letale furate, tăinuite sau pierdute (art. 100, lit.c);

- documentele de identitate eliberate ( paşapoarte, cărţi de identitate, permise de

conducere) care au fost furate, însuşite ilegal sau pierdute (art. 100, lit.e);

- bancnotele sau titlurile de valoare furate, tăinuite sau pierdut ( art.100,lit.g).

 Biroul SIRENE

- interfaţa umană a SIS;

- unicul punct în contactul cu celelalte state membre;

- Rol specific: furnizarea de informaţii în timp real utilizatorului final, cu posibilitatea

completării informaţiei cu date suplimentare în cel mai scurt timp;

- lucrează în regim de DISPECERAT pentru a asigura continuitatea fluxului de

informaţii între birourile naţionale echivalente.

- elaborează şi difuzează, sub formă de tipizate ( formulare), informaţiile suplimentare

necesare investigaţiilor specifice.

Tratatul de la PRŰM 27.05.2005

privind aprofundarea cooperării transfrontaliere, în special în vederea combaterii
terorismului, criminalităţii transfrontaliere şi migraţiei ilegale”

- Schimbul de informaţii privind profilele genetice ( ADN), datele dactiloscopice, datele

de înregistrare a vehiculelor şi alte date cu caracter personal.

- Tratatul a fost semnat între următoarele ţări:

Belgia, Germania,Spania, Franţa, Luxemburg, Olanda şi Austria

OBIECTIV: întărirea cooperării între statele semnatare în lupta împotriva

terorismului,criminalităţii transfrontaliere şi migraţiei ilegale.

PRINCIPIILE FUNDAMENTALE:
 Disponibilitatea;
 Comunicaţii;
 Securitate;
 Accesibilitate;
 Continuitatea;
 Calitatea datelor;
 Structuri;
 Arhivare;
 Personal şi pregătire de bază;
 Introducerea automată a datelor şi schimbul de date între Birourile SIRENE;
 Infrastructura tehnică.
 VI. RECOMANDĂRI ŞI BUNE PRACTICI ÎN DOMENIUL COOPERĂRII
POLIŢIENEŞTI INTERNAŢIONALE

Organizaţiile cu vocaţie regional implicate în lupta împotriva criminalităţii

transnaţionale:
a. Acordul SECI (actual SELEC) Centrul Sud-Est European de Aplicare a Legii
Centrul Sud Est European de Aplicare a Legii (SELEC), cu sediul în Bucureşti, este o
organizaţie internaţională de aplicare a legii ce reuneşte 12 state membre. SELEC are ca
obiectiv oferirea de sprijin statelor membre şi intensificarea coordonării în scopul prevenirii şi
combaterii infracționalității transfrontaliere, fiind continuatorul Iniţiativei de Cooperare în
Sud-Estul Europei (SECI).
După 2005, statele partenere la Centrul SECI, dar şi SUA, care au sprijinit financiar
Centrul, au pus problema consolidării relaţiilor dintre Centru şi EUROPOL şi, în perspectivă,
dezvoltarea unei relaţii instituţionalizate cu structurile Uniunii Europene cu atribuţii în
domeniul securităţii.
În 2006 a fost creat un grup de lucru pentru negocierea proiectului de Convenţie privind
stabilirea Centrului Sud-Est European de Aplicare a Legii – denumită  Convenţia SELEC.
Textul Convenţiei a fost adoptat în septembrie 2009, Salonic, la reuniunea a Comitetului
Comun de Cooperare şi semnată la reuniunea Comitetului de la Bucureşti, decembrie 2009.
Convenţia SELEC, ce a intrat in vigoare la 7 octombrie 2011, este un tratat internaţional
ratificat de către toate statele membre.
SELEC este singura organizaţie din sud-estul Europei care acţionează în domeniul
combaterii criminalităţii transfrontaliere, la nivel operaţional, reunind autorităţile poliţieneşti
şi vamale din cele 12 state membre.
SELEC continuă succesul Centrului SECI pe segmentul activităților operaționale și de
analiză strategică care acoperă cele mai sensibile domenii ale criminalităţii transfrontaliere în
regiunea Europei de Sud-Est. De-a lungul existenței SECI, schimbul intensiv de informaţii
prin intermediul ofiţerilor de legătură şi a canalelor de comunicare specifice Centrului a
sprijinit cu succes eforturile depuse de agenţiile de aplicare a legii din statele membre.
Din punct de vedere operaţional, SELEC menţine flexibilitatea şi eficienţa operaţională a
SECI, în timp ce capacitatea de analiză a fost îmbunătăţită prin instalarea unor sisteme
informatice şi tehnice mai performante, asigurând un nivel adecvat de protecţie a datelor
personale, în conformitate cu standardele UE. Ratificarea şi intrarea în vigoare a Convenţiei
oferă personalitate juridică internaţională SELEC şi defineşte totodată termenii şi modul de
cooperare cu alte organizaţii internaţionale importante de aplicare a legii.
SELEC are peste 17 ani de experiență în desfăşurarea de activităţi operaţionale precum
investigaţii comune, operaţiuni regionale, dar şi în facilitarea schimbului rapid de informaţii
prin intermediul Ofiţerilor de Legătură ai statelor membre ce îşi desfăşoară activitatea la
sediul SELEC.
 
 Componenţa

Statele  membre SELEC sunt: Albania, Bosnia şi Herţegovina, Bulgaria, Croaţia, fosta
Republică Iugoslavă a Macedoniei, Grecia, Republica Moldova, Muntenegru, România,
Serbia, Turcia şi Ungaria.
Cooperarea cu SELEC este posibilă pentru orice stat, organizaţie sau organism
internaţional care are un interes special în cooperarea în domeniul aplicării legii, în regiunea
Europei de Sud-Est. Convenţia SELEC reglementează doua modalităţi de parteneriat cu
SELEC, respectiv statutul de Partener Operaţional şi cel de Observator. Ca urmare, la
Summit-ul SEECP din 2005 a fost adoptată o decizie de modificare a Acordului din 1999,
prin transformarea lui într-o instituţie internaţională de aplicare a legii, în conformitate cu
standardele europene şi internaţionale.
Statutul de Partener Operaţional  conferă dreptul de a participa la activităţile
operaţionale desfăşurate de SELEC şi de a schimba informaţii şi date cu caracter personal şi
informaţii clasificate. De asemenea, Partenerii Operaţionali au dreptul de a participa la toate
întâlnirile şi activităţile desfăşurate de SELEC.
În prezent, INTERPOL, Italia şi SUA deţin statutul de Partener Operaţional.
Statutul de Observator oferă posibilitatea de a primi informaţii strategice şi de a participa la
întâlniri, training-uri şi seminarii organizate de SELEC.
În prezent, următoarele state deţin statut de observator la SELEC: Austria, Belgia,
Franţa, Georgia, Germania, Israel, Japonia, Olanda, Marea Britanie, Spania, Republica Cehă,
Republica Slovacă, Ucraina şi organizaţii internaţionale precum: European Union Border
Assistance Mission (EUBAM), International Organization for Migration (IOM), United
Nations Office on Drugs and Crime (UNODC), Organizaţia Mondială a Vămilor (WCO) şi
UNMiK.
 
Structura
Consiliul SELEC este organul suprem decizional, format din reprezentanții la nivel înalt
desemnați de autoritățile competente din statele membre. Reuniunile Consiliului SELEC sunt
bi-anuale.
Conducerea SELEC este compusă dintr-un Director General (având un mandat de 4 ani), un
Director al Departamentului Operaţional şi un Director al Departamentului Juridic şi Afaceri
Interne (având mandate de câte 3 ani). În cadrul celui de-al 15-lea Consiliu al SELEC,
Bucureşti, 19 septembrie 2017, a fost decisă vacantarea postului de Director General.
Alegerile pentru desemnarea unui nou Director General se vor desfășura in cadrul celui de-al
16-lea Consiliu SELEC, a cărui dată nu a fost încă stabilită. Până la ocuparea postului,
Directorul General interimar al Centrului este doamna Snejana Maleeva.
În prezent, Managementul SELEC este format din:
 Director General: doamna Snejana Maleeva (Bulgaria)
 Director al Departamentului Juridic si Afaceri Interne este vacant .
 Director al Departamentului Operaţional: dl.  Romulus Nicolae Ungureanu (România)
 
 Funcţionarea Centrului SELEC

Fiecare stat membru SELEC desemnează un Ofiţer de Legătura din structurile Poliţiei şi
Vămii pentru a-şi desfăşura activitatea la sediul SELEC din Bucureşti. Ofiţerul de Legătura
asigură schimbul rapid de informaţii prin intermediul canalului de comunicare securizat al
Centrului SELEC. Ofiţerii de Legătura sunt sprijiniţi în activitatea lor de către Punctele
Naţionale Focale create în fiecare stat membru.
Activităţile operaţionale ale Centrului SELEC se desfăşoară în cadrul a 8 grupuri de lucru
(Task Forces) specializate în:
 Traficul de persoane şi migraţia ilegală;
 Traficul de droguri;
 Fraude vamale şi contrabanda;
 Criminalitate informatică şi economică;
 Terorism;
 Autoturisme furate;
 Securitatea containerelor;
 Infracţiuni contra mediului înconjurător. 

b. I.C.E.(Iniţiativa Central Europeană)

Iniţiativa Central Europeană (ICE) este o formă flexibilă de cooperare regională, care
reuneşte 10 state membre UE şi 8 state ne-membre UE.
Componenţă

Statele participante la ICE: Albania, Austria, Belarus, Bosnia şi Herţegovina, Bulgaria, Cehia,
Croaţia, Italia, Republica Macedonia, Republica Moldova, Muntenegru, Polonia,România,
Slovacia, Slovenia, Serbia, Ucraina, Ungaria.

Scurt istoric

Primul pas în direcţia creării ICE a fost făcut în noiembrie 1989, la Budapesta, cu prilejul
reuniunii vicepremierilor şi miniştrilor de externe din Austria, Ungaria, Italia şi Iugoslavia.
Scopul iniţiativei (denumită ”Patrulater”) era dezvoltarea cooperării politice, economice,
tehnice, ştiinţifice şi culturale. Odată cu admiterea Cehoslovaciei, în 1990, structura a devenit
"Grupul Pentagonal", iar în 1991, prin aderarea Poloniei, s-a transformat în "Grupul
Hexagonal". Prin aderarea Bosniei şi Herţegovina, Croaţiei şi Sloveniei, structura a devenit
Iniţiativa Central Europeană. România a aderat la ICE la 1 iunie 1996, cu ocazia reuniunii de
la Viena a miniştrilor afacerilor externe ai ţărilor membre ale Iniţiativei. 
 
Obiective

a. consolidarea cooperării dintre statele membre şi nemembre UE, în special privind

temele de pe agenda europeană;
b. întărirea cooperării şi a relaţiilor de bună vecinătate;
 c. intensificarea cooperării multilaterale economice, cu accent pe cooperarea
transfrontalieră şi inter-regională, modernizarea infrastructurii în transporturi,
comunicaţii şi energie, promovarea comerţului şi investiţilor;
d. promovarea cooperării în domeniile protecţiei mediului, turismului şi agriculturii;
e. promovarea proiectelor culturale în vederea consolidării contactelor people-to-
people, a cunoaşterii specificului cultural al fiecărui stat membru;
f. dezvoltarea societăţii civile.

Document fundamental

Documentul de bază al activităţii ICE îl reprezintă Regulile de Procedură.

c. Consiliul de Cooperare Regională

Consiliul Cooperării Regionale (Regional Cooperation Council - RCC) a fost lansat
oficial la întâlnirea miniştrilor afacerilor externe a Procesului de Cooperare în Europa
de Sud-Est (SEECP) de la Sofia, la 27 februarie 2008.
RCC este succesorul Pactului de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est (PSESE) şi
reprezintă rezultatul unui proces cuprinzător de restructurare a formatelor de cooperare
regională, pentru adaptarea acestora la nevoile şi provocările actuale ale regiunii. RCC
este braţul operaţional şi de implementare al SEECP.
În conformitate cu propriul Statut şi ghidat de principiul inclusivităţii, principalele
atribuţii ale RCC sunt: reprezentarea regiunii, sprijinirea SEECP, asumarea unui rol de
lider în cooperarea regională la nivel tehnic, oferirea unei perspective regionale pentru
asistenţa donatorilor şi încuraja unei implicări sporite a societăţii civile în activităţile
regionale.
RCC favorizează accesul iniţiativelor şi grupurilor de acţiune din Europa de Sud-Est la
instrumentele şi mecanismele de susţinere politică, tehnică şi financiară la nivel
regional şi internaţional.
 
Obiective

RCC se concentrează pe promovarea şi consolidarea cooperării regionale în Europa de

Sud-Est (SEE), într-un cadru gestionat regional, sprijinind procesul de integrare
europeană şi euro-atlantică a ţărilor regionale candidate sau care aspiră la aderarea la
UE şi NATO.
Ca punct focal pentru dezvoltarea cooperării regionale în SEE, atribuţiile RCC şi rolul
său cheie sunt de a genera şi coordona proiecte de dezvoltare cu caracter regional mai
larg, în beneficiul fiecărui participant, precum şi de a crea un climat politic adecvat,
receptiv la implementarea acestora.
Principalele scopuri ale proiectelor implementate în cadrul RCC vizează îndeplinirea
obiectivelor Strategiei SEE 2020 şi crearea condiţiilor adecvate pentru dezvoltarea
regională durabilă, menţinând în acelaşi timp perspectiva europeană pentru regiunea
Balcanilor de Vest. Structura SEE 2020 este inspirată aproape integral din strategia
 Europa 2020, însă ţintele impuse de atins la sfârşitul deceniului sunt adaptate
capacităţilor socio-economico-financiare ale statelor din Balcanii de Vest.
Pentru îndeplinirea obiectivelor de implementare a proiectelor, RCC implementează
Strategia şi Programul de Lucru (SWP) 2017 – 2019, având ca parte integrată centrală
Strategia SEE 2020.
Coordonarea activităţilor Procesului de Cooperare din Europa de Sud-Est (SEECP) cu
cele ale RCC este esenţială: SEECP deţine rolul politic, RCC fiind braţul
operaţional al acestuia. Datorită dimensiunii operaţionale de care dispune, RCC are
în mandat identificarea oportunităţilor de cooperare între statele din zonă şi
promovarea de proiecte concrete în beneficul ţărilor din regiune.   

d. Organizaţia de Cooperare Economică a Mării Negre OCEMN

Regiunea Mării Negre, în ansamblul ei, a constituit şi va constitui o temă de interes
prioritar pe termen lung pentru politica noastră externă. Obiectivele strategice ale
României constau din: consolidarea stabilităţii democratice, accesul la prosperitate
prin proiecte de cooperare regională şi cu partenerii din Uniunea Europeană, o
abordare inclusivă pentru toţi partenerii de dialog şi cooperare din spaţiul estic,
conectarea la proiectele regionale ale UE.
 
Scurt istoric al OCEMN

OCEMN a fost constituită în 1992, în condiţiile existente în acea perioada în zona

Mării Negre. Astfel, la 25 iunie 1992, la Istanbul, unsprezece şefi de stat şi guverne
(Albania, Armenia, Azerbaidjan, Bulgaria, Georgia, Grecia, R. Moldova, România,
Federaţia Rusă, Turcia şi Ucraina au semnat "Declaraţia Summit-ului privind
Cooperarea Economică a Mării Negre" şi “Declaraţia Bosforului”. În iunie 1998, la
Yalta, s-a semnat ”Carta CEMN”, care a intrat în vigoare la 1 mai 1999 şi care a
devenit documentul fundamental al Organizaţiei. Odată cu aderarea Serbiei, în aprilie
2003, numărul membrilor OCEMN a crescut la doisprezece.
Dezvoltarea organizaţiei a fost marcată de crearea de structuri de cooperare în
domeniile guvernamental, parlamentar, de afaceri, financiar-bancar, academic şi
ştiinţific. Au fost înregistrate progrese în domeniile: comerţ, comunicaţii, ştiinţă şi
tehnologie, transporturi, energie, agricultura, turism, protecţia mediului, combaterea
criminalităţii organizate, buna guvernare, asistenţa în caz de dezastre. Au fost semnate
acorduri multilaterale de cooperare, respectiv Memorandumuri de Înţelegere în
domeniile: combaterea criminalităţii organizate şi a terorismului; asistenţa de urgenţă
în caz de dezastre; facilitarea transportului rutier de bunuri; dezvoltarea autostrăzii
inelare a Mării Negre; dezvoltarea magistralelor maritime ale Mării Negre; cooperarea
între academiile şi institutele diplomatice ale statelor membre. România a semnat şi
ratificat toate aceste documente.
 Organizaţia cuprinde o arie de 2,2 milioane Km2, cu un populaţie de cca 350 milioane
de locuitori, fără a avea o identitate regională proprie. Regiunea are o importanţă
strategică recunoscută, care este dată de resursele naturale foarte bogate, în special
petrol şi gaz şi de o piaţă potenţială importantă. Comerţul cumulat al regiunii
reprezintă peste 5% din comerţul mondial.
OCEMN, prin spectrul larg de activităţi, precum şi prin componenţa sa, constituie un
cadru util dialogului şi stimulării încrederii reciproce între statele membre, pregătind
astfel terenul pentru o posibilă angajare viabilă în proiecte mai ambiţioase.

e. SPOC (Single point of contact) – Iniţiativa împotriva crimei organizate

-