CENTRUL DE COOPERARE POLIŢIENEASCĂ INTERNAŢIONALĂ

ÎN CONTEXT SCHENGEN

PROFESOR:
SUBCOMISAR DE POLIŢIE : TUREAC ANDY ROBERTO

1
 ELEV:MIRONICĂ EMILIAN-DANIEL

CLASA: 111

Cuprins:

1. Ce este Spatiu Schengen. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . ..3

2. Beneficii aduse de aderare. . . . . . . . . . . . . . . ... . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . .. . . . 5
3. Centrul De Cooperare Poliţienească InternaţionalăÎn Context Schengen. . . . .. 8
4. Biroul Naţional Interpol. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . .9
5. Instrumentele De Cooperare Ale Interpolului. . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . .10
6. Punctul Naţional Focal Canal De Cooperare Poliţienească Internaţională. . .. . 13
7. Etapele admiterii României în spațiul Schengen. . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . .17

2
 Spațiul Schengen este o zonă de circulație liberă în Europa, conformă cu Acordul de
la Schengen. Statele membre ale acestui spațiu au eliminat sau vor elimina controalele pentru
persoane la frontierele dintre ele, astfel încât este (sau va fi) posibilă trecerea frontierei între
oricare două asemenea state fără prezentare de acte de identitate și fără opriri pentru control.
La inceputul anilor 80, a demarat, la nivel european, o discutie in legatura cu importanta
termenului libertate de miscare
In anul 1984, fostul cancelar german Helmut Kohl s-a intalnit cu presedintele de atunci
al Frantei, François Mitterand, la trecerea frontierei « Goldene Brenn » din apropiere de
Saarbrücken. Aici au luat decizia de a elimina controalele la frontiera dintre Germania si
Franta. Nici unul din ei nu banuise atunci ce insemnatate vizionara va avea pe viitor acest gest
pentru o Europa fara granite interne si fara controale la frontiera dintre state.
Viziunea lor a condus intr-o prima faza la un acord intre Germania, Franta, Tarile de
Jos, Belgia si Luxemburg, incheiat in 1985 pe nava "Astrid" pe raul Mosel, in dreptul micii
localitati de frontiera Schengen din Luxemburg.
A urmat semnarea Conventiei de Implementare a Acordului Schengen, in data de 19
iunie 1990. In momentul intrarii in vigoare, in anul 1995, aceasta a eliminat controalele la
frontierele interne ale statelor semnatare si a creat o singura frontiera externa unde controalele
se desfasoara conform unui set de reguli clare.
De asemenea, au fost stabilite reguli comune in materie de vize, migratie, azil, precum
si masuri referitoare la cooperarea politieneasca, judiciara sau vamala. Toate aceste masuri,
impreuna cu Acordul Schengen, Conventia de Implementare a Acordului Schengen, deciziile
si declaratiile adoptate de catre Comitetul Executiv Schengen stabilit în 1990, precum si
protocoalele si acordurile de aderare care au urmat constituie acquis-ul Schengen.
Initial, acquis-ul Schengen nu a facut parte din cadrul legislativ comunitar. Acest lucru
s-a schimbat insa odata cu semnarea Tratatului de la Amsterdam, in data de 2 octombrie 1997,
intrat in vigoare la data de 1 mai 1999. Un Protocol atasat Tratatului de la Amsterdam
incorporeaza acquis-ul Schengen in cadrul legislativ si institutional al Uniunii Europene.

3
Incepand cu acest moment, acquis-ul Schengen face parte din legislatia comunitara si a fost
transferat in noul Titlu IV- Vize, azil, imigratie si alte politici legate de libera circulatie a
persoanelor, al TUE.

Într-o perioadă de 5 ani de la intrarea în vigoare a Tratatului, toate Statele Membre

trebuie să ia măsuri care să vizeze:

 suprimarea oricărui control al persoanelor la frontierele interioare, indiferent că este

vorba de cetăţeni ai Uniunii Europene, fie că este vorba de cetăţeni din statele terţe;
 stabilirea unor norme şi proceduri comune cu privire la controlul persoanelor la
frontierele exterioare ale Uniunii Europene, a unor reguli comune referitoare la vizele
de sejur cu o durată de maximum trei luni.

Tratatul defineşte, de asemenea, norme minimale cu privire la:

 primirea solicitanţilor de azil în Statele Membre;
 condiţiile care trebuie îndeplinite de către cetăţenii statelor terţe pentru a putea cere
statutul de refugiat, procedurile de acordare şi de retragere a statutului de refugiat în
statele membre ale Uniunii;

 protecţia temporară a persoanelor din state terţe care nu pot reveni în ţara lor de
origine şi a persoanelor care, din alte motive, au nevoie de protecţie internaţională.

Cooperarea judiciară în materie civilă, comunitarizată prin Tratatul de la Amsterdam,

are o relevanţă deosebită prin impactul direct asupra vieţii cotidiene a cetăţenilor Uniunii
Europene. De pildă, datorită existenţei pieţei comune şi liberei circulaţii, persoanele fizice sau
juridice din cadrul Uniunii pot fi oricând confruntate cu conflicte juridice de natură civilă cu
persoane din alte state membre, de aceea armonizarea legislaţiei şi acţiunile comune ale
statelor membre în acest domeniu sunt esenţiale.
Cât priveşte modalităţile de acţiune rămase în sfera celui de-al treilea pilon, priorităţile
Uniunii sunt lupta împotriva criminalităţii la nivel european şi armonizarea mijloacelor
folosite în acest scop, prin cooperarea poliţienească şi juridică în materie penală. Cooperarea
poliţienească este derulată în primul rând prin intermediul Biroului European de Poliţie
(Europol).
Acesta este o agenţie de informaţii în serviciul poliţiilor statelor membre, care nu are
însă şi putere 142 operaţională, ceea ce nu îi permite să acţioneze direct, ca un „FBI
european”. În schimb, gestionează o bază de date informatizată referitoare la persoane (de
pildă, persoane urmărite penal) şi bunuri (de exemplu, autovehicule furate) de pe teritoriul
Uniunii. Cooperarea judiciară poate fi de natură multilaterală sau integrată. În primul caz, se
bazează pe o serie de convenţii care reglementează cooperarea în materie judiciară dintre
statele membre. În cel de-al doilea caz, aranjamentele instituţionale cele mai importante sunt
Reţeaua Judiciară Europeană (RJE) şi Eurojust.
Creată în 1998, pornind de la necesitatea combaterii în comun a criminalităţii, RJE se
bazează pe o reţea de puncte de contact desemnate de fiecare stat membru care au rolul de

4
facilita misiunea comisiilor rogatorii internaţionale. În schimb, Eurojust este un organism
dotat cu personalitate juridică, format din reprezentanţi ai statelor membre, ce are drept
obiective promovarea şi îmbunătăţirea coordonării între autorităţile naţionale competente,
facilitarea cooperării judiciare şi susţinerea autorităţilor competente în vederea întăririi
eficacităţii anchetelor sau urmăririi lor penale
O altă prioritate a celui de-al treilea pilon UE este armonizarea legislaţiilor penale.
Aceasta nu constă însă în adoptarea unei legislaţii penale comune, fiecare stat păstrându-şi
propriul cod penal, dar trebuind să se conformeze legislaţiei internaţionale la care subscrie.
Datorită flexibilităţii destul de mari în cadrul acestui pilon, Uniunea poate decide să acţioneze
şi pentru combaterea unor forme specifice de criminalitate, neprevăzute în general de tratate.
Lupta împotriva criminalităţii economice şi financiare este o altă prioritate a UE,
instituţiile sale acţionând în vederea combaterii şi a unor fenomene, precum criminalitatea
organizată, protecţia monedei Euro, corupţia şi spălarea de bani. Aşadar, măsurile şi
strategiile actuale la nivel european pentru asigurarea unui spaţiu de libertate, securitate şi
justiţie se referă atât la aspecte legate de prevenirea acestor fenomene (în principal prin
crearea de instrumente legale), cât şi la combaterea efectivă, prin crearea de instrumente
juridice şi de capacităţi operaţionale
Tratatul de la Amsterdam a marcat o dezvoltare majoră pentru cooperarea JAI în
cadrul Uniunii, marcată de adoptarea a peste 100 de texte anual de către Consiliul European.
Tratatul de la Amsterdam a furnizat fundamente pentru deciziile Consiliului European de
avansare către un sistem european comun în domeniul azilului, de progresare considerabilă în
direcţia recunoaşterii reciproce în domeniul justiţiei penale şi de instituire a unităţii
transfrontaliere de anchetă EUROJUST.
Consiliul European de la Sevilla (iunie 2002) a adăugat obiectivelor SLSJ o
orientare sporită în direcţia combaterii imigraţiei ilegale şi cooperării consolidate în privinţa
controalelor la frontierele externe. Tratatul a inclus toate elementele SLSJ - inclusiv sistemul
Schengen în acquis-ul comunitar pe care noile state membre trebuie să-l accepte în momentul
aderării, motiv pentru care noile state membre au aderat în mod automat şi la sistemul
Schengen, deşi trebuie să aştepte o perioadă de timp pentru a se putea alătura elementelor
operaţionale ale sistemului. Pare rezonabil să afirmăm că în baza reformelor de la Amsterdam
- care în esenţă nu au fost modificate de Tratatul de la Nisa (2003) - SLSJ a devenit în prezent
unul din cele mai importante domenii de formulare a politicilor Uniunii Europene.

Beneficii aduse de aderare

Pentru cetăţenii UE, eliminarea controalelor la frontierele interne ale spaţiului
Schengen înseamnă o mai mare libertate de mişcare şi o securitate sporită, prin adoptarea unor
reguli comune ale statelor semnatare ale Convenţiei de punere in aplicare a Acordului
Schengen:
 Eliminarea controalelor persoanelor la frontierele interne (astfel trecerea frontierei se
poate realiza indiferent de ora si prin orice loc, iar cetatenii statelor membre trebuie sa
aiba asupra lor un document de identitate valabil; trecerea frontierelor interne poate fi
asemanata cu o calatorie in interiorul tarii;)

5
  Libertatea de miscare ce poate naste o serie de pericole care impun urmatorul set de
masuri compensatorii in scopul eliminarii impactului negativ al ridicarii controlului la
trecerea frontierei:
 Set comun de reguli care se aplică persoanelor care trec frontierelor externe ale
statelor membre UE;
 Armonizarea condiţiilor de intrare şi a normelor privind vizele şi cooperarea
consulară;
 Cooperarea poliţienească consolidată;
 Cooperare judiciară prin intermediul unui sistem rapid de extrădare şi transfer ale
executării hotărârilor penale;
 Crearea şi dezvoltarea Sistemului de Informaţii Schengen (SIS).

Parlamentul European şi Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă

ordinară,adoptă măsurile privind politica comună a vizelor şi a altor permise de şedere de
scurtă durată; controalele la care sunt supuse persoanele la trecerea frontierelor externe;
condiţiile în care resortisanţii ţărilor terţe pot circula liber, pentru o durată scurtă, în interiorul
Uniunii.
În prezent, 26 state europene sunt membre cu drepturi depline în Acordul
Schengen:

6
Nota:

a) 4 state semnatare ale Acordului Schengen, care nu sunt state membre ale Uniunii
Europene, respectiv:
1) Islanda
2) Norvegia
3) Elvetia
4) Liechtenstein

b) 2 state membre ale Uniunii Europene, au decis sa nu aplice in totalitate acquis-ul

Schengen, dar colaboreaza cu statele membre Schengen in anumite domenii, respectiv:
1) Irlanda
2) Marea Britanie

7
8
 CENTRUL DE COOPERARE POLIŢIENEASCĂ INTERNAŢIONALĂ
ÎN CONTEXT SCHENGEN

Aflată în plin proces de finalizare a reformelor ce i-au permis aderarea la Uniunea

Europeană începând cu anul 2007, România şi-a asumat responsabilităţi şi obligaţii
importante în domeniul justiţiei şi afacerilor interne, ce includ cooperarea internaţională
în materie penală, şi implicit în domeniul poliţienesc, deoarece nu se poate vorbi
despre integrarea României în structurile UE şi euroatlantice, fără a se realiza
compatibilizarea instituţiilor naţionale de aplicare a legii cu structurile similare din
ţările membre ale UE.
În conformitate cu prevederile H.G. nr. 306/14.04.2004, pentru aprobarea
Strategiei actualizate privind reforma instituţională a M.A.I., prin O.M.A.I. nr. S/I/0552
din 30.05.2005, a fost constituit Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională,
ce include în structura organizatorică: Punctul Naţional Focal (Serviciul Operaţional,
Unitatea Naţională Europol, Serviciul SIRENE) şi Biroul Naţional INTERPOL (Serviciul
Urmărire Internaţională şi Extrădări, Serviciul Documentare Operativă şi Serviciul
Identificare Judiciară), fiind sprijinite de o infrastructură comună celor două structuri,
compusă din: Serviciul Analiză – Sinteză, Serviciul Dispecerat, Documente Clasificate şi
Secretariat, Biroul Financiar, precum şi din compartimentele Traduceri, Juridic,
Logistic – administrativ şi Informatică.

Acestea formează o platformă naţională de cooperare poliţienească,

păstrând individualitatea specifică fiecărei structuri înglobate, stabilită anterior, conform
legislaţiei în vigoare şi a obligaţiilor asumate de România, pe segmente de activitate,
asigurându-se astfel:

 organizarea managementului integrat între structurile M.A.I., precum şi a

mecanismelor de cooperare operativă cu alte ministere, ori cu organisme
internaţionale – EUROPOL şi INTERPOL, poliţii naţionale din alte state;-

 dezvoltarea colaborării regionale şi internaţionale cu ofiţerii de legătură

străini acreditaţi în România, cu 2ataşaţii de afaceri interne şi cu ofiţerii de
legătură români acreditaţi în străinătate şi consolidarea cooperării cu agenţiile
internaţionale din domeniu.

Cele mai utilizate modalităţi de cooperare internaţională poliţienească sunt:

asistenţa juridică internaţională în materie penală – reglementată în România prin
Legea nr. 302/2004 şi schimbul internaţional operativ de date şi informaţii cu
caracter poliţienesc – reglementat în România prin Statutul OIPC – INTERPOL, Acordul
România – EUROPOL şi Acordul SECI.
Asistenţă juridică internaţională în materie penală cuprinde derularea şi
executarea unor acte de procedură demarate de către organele de justiţie din diferite state,

9
realizându-se mai ales prin intermediul comisiilor rogatorii internaţionale şi vizează faza
de mijloc sau finală a procesului penal în care autorii infracţiunilor sunt identificaţi/prinşi
şi se află în curs de judecată, sau au fost deja condamnaţi, iar statele fac apel la
Convenţia europeană În materie sau la convenţiile bilaterale de cooperare în domeniu.
Schimbul de date şi informaţii cu caracter poliţienesc are ca obiect, în principal,
prima fază a procesului penal, în vederea identificării reţelelor de infractori precum şi a
mijloacelor de probaţiune. Aceste activităţi se desfăşoară între unităţile de poliţie din
diferite state prin intermediul unor organisme internaţionale – OIPC – INTERPOL,
EUROPOL.

BIROUL NAŢIONAL INTERPOL

Organizaţia Internaţională de Poliţie Criminală –

Interpol este o instituţie interguvernamentală ce asigură
asistenţa reciprocă între poliţiile ţărilor membre pentru
prevenirea şi reprimarea criminalităţii de drept comun;
nu intervine în probleme cu caracter politic, militar,
religios sau rasial; respectă suveranitatea şi independenţa
fiecărei ţări; asigură schimbul de informaţii cu caracter
poliţienesc la nivel internaţional; identifică infractori
urmăriţi internaţional cu mandate; coordonează
activitatea de supraveghere şi prindere a infractorilor
internaţionali; informează unităţile 3
specializate cu privire la furturi sau pierderi de documente străine de identitate, traficul
internaţional de droguri, fals de monedă, furturi auto şi artă etc. pentru luarea măsurilor
operative. La cerere, solicită informaţii necesare soluţionării unor cauze penale.
Birourile Centrale Naţionale Interpol constituie punctul de sprijin naţional al
cooperării poliţieneşti internaţionale. Create în fiecare stat membru Interpol, Birourile
Centrale Naţionale sunt formate din funcţionari naţionali care acţionează întotdeauna în cadrul
juridic oferit de legislaţia ţării lor. Rolul acestora este de a surmonta obstacolele pe
care le întâmpină cooperarea internaţională datorită diferenţei de structuri între
poliţiile naţionale, barierelor lingvistice şi diferenţelor de sisteme juridice ale ţărilor membre.

În general, rolul unui Birou Central Naţional constă în:

 centralizarea informaţiilor criminale şi a documentaţiei, în raport direct cu cooperarea

poliţienească internaţională, obţinute din ţară şi transmiterea lor celorlalte B.C.N.-uri
şi Secretariatului General;
 declanşarea, pe teritoriul naţional, a operaţiunilor şi actelor de poliţie solicitate
de celelalte state membre prin intermediul Birourilor Centrale Naţionale;
 primirea cererilor de informaţii, de verificări etc. transmise de alte B.C.N.
şi transmiterea răspunsurilor către B.C.N.-urile interesate.

10
 Un rol deosebit al Biroului Naţional Interpol îl constituie activitatea de urmărire
internaţională. Astfel, la data de 14.11.2008 a intrat în vigoare Legea nr. 222/2008, care
modifică Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală,
introducând o serie de modificări, din care menţionăm:

 posibilitatea ca Poliţia Judiciară să reţină pe teritoriul României o persoană

urmărită, prin ordonanţă de reţinere, chiar
înainte de primirea mandatului european de
arestare;
 toate procedurile prealabile arestării vor fi
efectuate de procurori şi nu de judecătorii curţilor
de apel, aşa cum se prevedea anterior;
 activitatea de predare din România a persoanelor
urmărite internaţional este clar definită ca fiind
asigurată de Biroul Naţional Interpol;
 activitatea de preluare sub escortă, din străinătate, a fost trecută în competenţa
Centrului de Cooperare Poliţienească Internaţională.

INSTRUMENTELE DE COOPERARE ALE INTERPOLULUI

Pentru atingerea scopurilor prevăzute de statut, Interpolul are la dispoziţie

următoarele instrumente de cooperare:

Reţeaua de comunicaţii I24/7 asigură schimbul de mesaje poliţieneşti

între Birourile Centrale Naţionale şi între acestea şi Secretariatul General Interpol. Este o
reţea are ca suport fizic Internetul şi, din această cauză, foloseşte cele mai noi
tehnologii de securitate (Virtual Private Network, IPSec etc.) care şi-au dovedit eficienţa
la începutul anului 2004 când reţeaua I24/7 a fost atacată de programe maliţioase, la fel
cum s-a întâmplat în aceeaşi perioadă la firmele Sun Microsystems sau Microsoft, cu
deosebirea că această reţea nu a putut fi compromisă. Toate B.C.N.-urile dispun de servere
de e-mail care se conectează la server-ul central al Secretariatului General Interpol.

11
 Introducerea acestor noi tehnologii, începând cu anul 2002, a făcut posibilă
dezvoltarea unor instrumente noi şi eficace, cum ar fi portalul INSYST prin care,
folosind un simplu browser de Internet, toate Birourile Centrale Naţionale pot accesa resurse
de interes comun puse la dispoziţie de Secretariatul General Interpol sau chiar de B.C.N.-uri.
Tot prin intermediul acestui portal, în 2004, au fost puse la dispoziţie
bazele de date eASF ale Interpolului referitoare la persoane urmărite, vehicule
urmărite, documente de călătorie/administrative furate/pierdute, obiecte de artă
furate, realizându-se astfel accesul la aceste baze de date a tuturor unităţilor de poliţie cu
atribuţii în combaterea criminalităţii. Consultarea on-line a bazelor de date INTERPOL a
constituit şi constituie în continuare o prioritate.
Se remarcă o preocupare constantă de creştere a numărului utilizatorilor sistemului I-
24/7 şi ai bazelor de date operative ale Interpol, dar mai ales a eficienţei atribuirii acestor
conturi, respectiv ca utilizatorii să fie lucrători operativi care se confruntă cu astfel de
problematică în teren; de asemenea, s-a îmbunătăţit constant cooperarea cu furnizorii de date
şi s-a redus intervalul de actualizare a bazelor de date de la Lyon, prin aplicarea tehnologiei
push and pull, pusă la dispoziţie gratuit de către Secretariatul General OIPC, ce permite
actualizarea automată a contribuţiei româneşti la bazele de date SMV (autovehicule furate) şi
SLTD (documente de călătorie furate sau pierdute).

În ceea ce priveşte aplicarea soluţiilor moderne de accesare a bazelor de

date Interpol, Biroul Naţional Interpol a reuşit, împreună cu IGPF, realizarea
condiţiilor tehnice necesare aplicării soluţiei FIIND la controlul paşapoartelor şi
autovehiculelor la punctele de frontieră, astfel că toate verificările în bazele naţionale vor fi
efectuate automat şi în bazele de date Interpol, inclusiv la citirea optică a
paşapoartelor şi cărţilor de identitate. Testele au fost realizate cu succes, urmând ca
aplicaţia să fie dată în folosinţă în cel mai scurt timp.

Sistemele informatice referitoare la:

o bazele de date eASF

o numele şi alias-urile indivizilor implicaţi în infracţiuni în context internaţional;
o infracţiuni clasate după gen, loc de
comitere şi mod de operare;
o confiscările de droguri;
o imagini cu copii abuzaţi.
o confiscările de monedă falsă;
o amprentele digitale ale infractorilor
internaţionali;
o fotografiile infractorilor cu moduri de
operare deosebite, recidivişti şi ale persoanelor dispărute;
o baza de date cu cărţi de credit furate/pierdute;

12
 o persoane suspectate de activităţi teroriste;

Bazele de date eASF pot fi consultate on-line, prin portalul INSYST, de

către toate agenţiile de aplicare a legii, în condiţiile de securitate stabilite de
organizaţie. Bazele de date conţinând informaţii sensibile, respectiv cele legate de
terorism şi abuzuri împotriva copiilor sunt accesate numai de către unităţile operative
competente, respectiv SRI, DGIPI şi DGCCO. Celelalte sisteme se accesează, la
ora actuală, prin intermediul Birourilor Centrale Naţionale.
A fost implementat proiectul I-link al Interpol, o premieră pentru schimbul de
informaţii poliţieneşti la nivel mondial. Astfel, schimbul de informaţii se va face pe baza
unor formulare standard care vor permite realizarea automată a verificării
persoanelor, autovehiculelor, armelor, firmelor, numerelor de telefon, impresiunilor
digitale, profilurilor ADN etc. în toate bazele de date ale organizaţiei, înregistrarea
verificărilor şi realizarea de conexiuni între state. Este de remarcat faptul că
România a fost aleasă să fie una din cele nouă ţări membre ale O.I.P.C (alături de
Austria, belgia, Finlanda, Franţa, Spania, Elveţia, SUA, Germania) care au testat această
primă fază a proiectului.

Notiţele internaţionale
Acestea reprezintă cele mai avansate forme de cooperare poliţienească
internaţională, fiind grupate în şase categorii:
 notiţe prin care se solicită arestarea unei persoane în vederea extrădării (cu
colţ roşu şi cu litera de control A). Aceste notiţe conţin toate indicaţiile privind
identitatea persoanei urmărite, mandatul de arestare şi infracţiunea care l-a motivat;
 notiţe pentru obţinerea de informaţii asupra unei persoane (cu colţ albastru şi
litera de control B). Acestea sunt utilizate pentru identificarea certă a unui
infractor, obţinerea de informaţii asupra trecutului său criminal sau a locului unde se
află;
 notiţe preventive (cu colţ verde şi litera de control C) care semnalează tuturor
poliţiilor membre existenţa unui infractor profesionist ce operează la scară
internaţională;
 notiţe privind persoane dispărute (cu colţ galben şi litera de control F) în vederea
găsirii unei persoane;8
 notiţe privind cadavrele neidentificate (cu colţ negru şi litera de control D);
 notiţe cu colţ portocaliu („security alert”) semnalând descoperirile de arme
sau dispozitive explozive disimulate;
 notiţe ONU – INTERPOL privind persoanele/entităţile supuse sancţiunilor
Consiliului de Securitate al ONU.

PUNCTUL NAŢIONAL FOCAL

CANAL DE COOPERARE POLIŢIENEASCĂ INTERNAŢIONALĂ

13
 La data de 01.12.2000 a fost înfiinţat Punctul Naţional Focal, cu rang de direcţie
în cadrul MAI, în conformitate cu prevederile Ordonanţei de Urgenţă nr. 201/2000 privind
crearea cadrului instituţional necesar în vederea funcţionării Centrului Regional al
Iniţiativei de Cooperare în Sud-Estul Europei pentru combaterea infracţionalităţii
transfrontaliere, aprobată prin Legea nr. 357/2001.
Punctul Naţional Focal, alături de celelalte canale de cooperare poliţienească
internaţională, prelucrează date şi informaţii operative în vederea prevenirii şi combaterii
criminalităţii transfrontaliere.
Punctul Naţional Focal (format din Serviciul Operaţional, Unitatea Naţională
Europol, Serviciul SIRENE) este unitatea specializată a MAI care asigură legătura operativă
dintre autorităţile competente române şi ataşaţii de afaceri interne/ofiţerii de legătură ai
MAI acreditaţi în alte state sau la organizaţii internaţionale/ofiţerii de legătură străini
acreditaţi în Romania şi gestionara fluxului informaţional de interes operativ aferent
cooperării internaţionale derulate de structurile specializate ale MAI pe acest canal,
exercitând următoarele atribuţii principale:

 primirea, înregistrarea, analiza primară, stabilirea gradului de importanţă şi a

priorităţii, traducerea, transmiterea / difuzarea şi urmărirea soluţionării cererilor de
asistenţă internaţională adresate ataşaţilor de afaceri interne şi ofiţerilor de legătură
ai MAI acreditaţi în alte state sau organizaţii internaţionale de către autorităţile
române;
 la cerere, realizarea demersurilor necesare pentru reverificarea, corectarea sau
ştergerea datelor primite/transmise, rectificarea nivelului de prioritate şi, după caz,
urgentarea soluţionării solicitărilor de asistenţă aflate în lucru;
 organizare, întreţinerea şi actualizarea evidenţei proprii a solicitărilor de asistenţă
procesate şi a rezultatelor obţinute;
 elaborarea şi punerea în aplicare a Planului propriu de securitate întocmit potrivit
prevederilor legale pentru protejarea informaţiilor clasificate şi a datelor personale
aferente fluxului informaţional gestionat;
 elaborarea de rapoarte destinate informării conducerii MAI şi a structurilor
specializate beneficiare asupra stadiului soluţionării anumitor solicitări şi a
eficienţei generale a activităţii de schimb de informaţii.

Punctul Naţional Focal desfăşoară activităţi de cooperare (canale de cooperare) cu:

1. Centrul Regional S.E.C.I.;

2. Ataşaţii de afaceri interne şi ofiţerii de legătură ai MAI acreditaţi în alte state;
3. Ataşaţii de afaceri interne şi ofiţerii de legătură străini acreditaţi în Romania (la
solicitarea acestora);
4. Europol prin intermediul Unităţii Naţionale Europol;

14
 5. În viitor, cu ţările membre din spaţiul Schengen – prin intermediul
Serviciului SIRENE.

Poliţia Română, prin intermediul Punctului Naţional Focal, a prelucrat peste

31.000 de cereri de asistenţă poliţienească, iar în urma schimbului de informaţii au fost
efectuate verificări în legătură cu aproape 9.500 de fapte
de natură penală
Prin intermediul Punctului Naţional Focal, în
anul 2016, au fost prelucrate 31.007 cereri de asistenţă
poliţienească, iar în urma schimbului de informaţii au fost
efectuate verificări în legătură cu 9.344 de fapte de natură
penală.
Dintre cererile adresate serviciului, privitoare la
infracţiuni, 2.147 au vizat acordarea de asistenţă cu privire
la furturi, 1.801 la infracțiuni la regimul rutier, 835 la
înșelăciuni, 716 la trafic de persoane și 210 la proxenitism.
Ca urmarea a cererilor de asistență, au fost verificate 13.485 de persoane, vehicule,
obiecte de artă sau documente.

COOPERAREA CU OFIŢERII DE LEGĂTURĂ AI M.A.I. ACREDITAŢI ÎN ALTE

STATE ŞI CU OFIŢERII DE LEGĂTURĂ STRĂINI ACREDITAŢI ÎN ROMÂNIA

Realizarea propriu-zisă a schimbului de informaţii de interes operativ, prin

Punctul Naţional Focal, se efectuează prin cereri de asistenţă pe canalele Centrului
Regional SECI şi cu ataşaţii de afaceri interne şi ofiţerii de legătură ai M.A.I.
acreditaţi în alte state şi cei străini acreditaţi în România.
Ataşaţii de afaceri interne/ofiţerii de legătură au obligaţia de a urmări
finalitatea cauzei pe lângă autoritatea străină competentă şi de a comunica Punctului
Naţional Focal rezultatele concrete obţinute în vederea introducerii acestora în bazele de date
ale unităţilor competente în materie.

Punctul Naţional Focal primeşte/transmite cereri de asistenţă care privesc:

 informaţii de interes operativ pentru combaterea infracţionalităţii;

 completarea probatoriului, în cazul grupărilor de infractori aflaţi în cercetări
pentru comiterea unor infracţiuni cu caracter transfrontalier;
 solicitări de sprijin, din partea organelor de aplicare a legii străine, prin
intermediul ataşaţilor şi a organelor de justiţie române, în declanşarea unor acţiuni
comune sau colaborări pentru schimbul de date şi informaţii în cazuri cu implicaţii
sau care necesită efectuarea de acte procedurale pe teritoriul mai multor state;
 alte forme de cooperare care derivă din acte normative internaţionale de prevenire şi
combatere a infracţiunilor.

15
 Cererile de asistenţă adresate Punctului Naţional Focal se întocmesc, în scris,
în limba română, şi vor cuprinde obligatoriu următoarele informaţii, în măsura în care sunt
cunoscute:
 autoritatea de la care emană cererea şi destinatarul cererii;
 obiectul şi scopul cererii precum şi modul de utilizare a informaţiei;
 datele persoanelor implicate, scrise în conformitate cu documentele lor de
identitate naţională sau internaţională, dacă sunt cunoscute;
 caracterul de urgenţă şi nivelul de clasificare;
 o descriere sumară a faptelor şi a infracţiunilor comise şi încadrarea juridică a
faptei conform legislaţiei statului solicitant;
 data şi numărul de înregistrare al lucrării;
 ofiţerul de caz şi coordonatele acestuia.

În situaţii urgente, pot fi acceptate şi cereri verbale, dar ele vor fi confirmate în scris
în maximum 24 de ore.
Cererile de asistenţă vor fi comunicate cu respectarea dispoziţiilor legale în materia
informaţiilor clasificate şi a protecţiei datelor cu caracter personal.
Obiectul cererilor de asistenţă îl constituie schimbul de date şi informaţii
necesare investigării infracţionalităţii transfrontaliere:

 trafic de carne vie;

 droguri;
 armament;
 spălarea banilor;
 migraţiune ilegală;
 fraude fiscale;
 violenţe;
 orice alte date de interes operativ
 contrabandă şi fraude financiare, fiscale şi vamale;
 mărfuri contrafăcute şi pirat;
 introducere/scoatere de bunuri sau materiale interzise ori supuse licenţierii.

COOPERAREA CU EUROPOL PRIN INTERMEDIUL

UNITĂŢII NAŢIONALE EUROPOL

16
 Europol este organizaţia care se ocupă de aplicarea legii în
cadrul Uniunii Europene şi care operează cu informaţiile referitoare
la criminalitate. Obiectivul său este acela de a îmbunătăţi
eficacitatea şi cooperarea autorităţilor competente din statele
membre în ceea ce priveşte prevenire şi combaterea formelor grave
de crimă internaţională organizată şi terorism. Europol are misiunea
de a-şi aduce o contribuţie semnificativă la acţiunea Uniunii
Europene de aplicare a legii împotriva crimei organizate şi a
terorismului, concentrându-şi eforturile asupra organizaţiilor
criminale.
Înfiinţarea organizaţiei Europol a fost convenită prin Tratatul de la Maastricht privind
Uniunea Europeană din 7 februarie 1992. Având sediul la Haga – Olanda, Europol a început
să-şi desfăşoare activitatea pe 3 ianuarie 1994 sub denumirea de Unitatea Droguri Europol
(EDU), acţiunile sale fiind limitate la lupta împotriva drogurilor. Treptat, s-au adăugat
alte domenii importante de criminalitate. Începând de la 1 ianuarie, mandatul Europol s-a
extins pentru a cuprinde toate formele grave de criminalitate internaţională, aşa cum sunt
acestea enumerate în Anexa la Convenţia Europol. Convenţia Europol a fost ratificată de toate
statele membre şi a intrat în vigoare la 1 octombrie 1998. În urma adoptării mai multor
hotărâri cu caracter juridic cu privire la convenţie, Europol a început să îşi desfăşoare toate
activităţile pe 1 iulie 1999.
Europol sprijină activităţile de aplicare a legii desfăşurate de statele membre,
îndreptate în special împotriva:

 traficului ilegal de droguri;

 reţelelor ilegale de imigraţie;
 terorismului;
 falsificării banilor (falsificarea monedei
euro) şi a altor mijloace de plată;
 traficului de persoane, inclusiv
pornografia infantilă;
 traficului ilegal de vehicule;
 spălării banilor.

În plus, principalele priorităţi ale Europol includ infracţiunile împotriva

persoanelor, infracţiunile financiare şi infracţiunile cibernetice. Acestea se aplică atunci
când este implicată o structură de crimă organizată şi sunt afectate două sau mai multe state
membre.
Europol oferă sprijin prin:
 facilitarea schimbului de informaţii, potrivit legii naţionale, dintre ofiţerii de
legătură ai Europol (OLE). Ofiţerii de legătură sunt detaşaţi pe lângă Europol
de către statele membre ca reprezentanţi ai agenţiilor naţionale ce se ocupă de
aplicarea legii din aceste state;
 oferirea de analize operative în vederea sprijinirii operaţiunilor;

17
  elaborarea de rapoarte strategice şi analiza activităţilor criminale pe baza
informaţiilor şi datelor oferite de statele membre şi de terţi;
 oferirea de expertiză şi sprijin tehnic pentru anchetele şi operaţiunile realizate în
cadrul UE, sub supravegherea şi cu răspunderea legală a statelor membre interesate.

Europol activează şi în domeniul promovării analizei criminalistice şi a armonizării

tehnicilor de anchetă din cadrul statelor membre.

Etapele admiterii României în spațiul Schengen:

 Transmiterea de către România a unei Declarații de pregătire

 Transmiterea, de către Secretariatul General, a unui chestionar extins care va conține
întrebări detaliate despre toate aspectele relevante pentru implementarea și aplicarea
prevederilor Schengen
 Completarea de către România a chestionarului și transmiterea acestuia către Consiliul
UE
 Vizite de evaluare, întrebări suplimentare, chestionare etc.
 Redactarea unui raport care va analiza stadiul de pregătire a fiecarui stat membru
 Decizia Consiliului UE cu privire la eliminarea controalelor la frontierele interne.

Bibliografie :
1. https://ro.wikipedia.org/wiki/Spa%C8%9Biul_Schengen

18
2.https://ec.europa.eu/home-affairs/sites/homeaffairs/files/e-
library/docs/schengen_brochure/schengen_brochure_dr3111126_ro.pd
f
3.ec.europa.eu/home-affairs/doc_centre/borders/
borders_schengen_en.htm
4.https://ue.mae.ro/node/408

19