1

REFERAT

COOPERARE INTERNAȚIONALĂ ÎN DOMENIUL CRIMINALISTICII

PSUM Cercetări Criminalistice Aplicate

Student: GAVRILESCU Ionuț-Alexandru

E-mail: gavrilescuionut27@gmail.com

Anul I, Seria 2023-2025

2

Cooperarea între statele Schengen pentru prevenirea și combaterea criminalității

organizate
Introducere
Prin Acordul de la Schengen semnat în mica localitate luxemburgheză Schengen
la data de 14 iunie 1985, Belgia, Franța, Germania, Luxemburg și Olanda au convenit să
renunțe treptat la controlul de la frontierele comune și să introducă libera circulație
pentru toți cetățenii statelor membre semnatare, ai altor state membre sau ai unor terțe
țări. Până în prezent, 30 de state au aderat la Acordul Schengen, dintre care 27 l-au și
implementat. Într-un moment istoric, la 21 decembrie 2007, nouă state, majoritatea din
centrul și estul Europei, și-au deschis granițele, astfel încât pentru prima dată este
posibilă călătoria liberă peste fosta Cortină de Fier. În anul 2008 Elveția a aderat la
Spațiul Schengen, urmată de Croația în anul 2023 și România alături de Bulgaria care
vor adera la data de 31 Martie 2024 într-o primă fază numai cu frontierele aeriene si
maritime1.
Convenția Schengen completează acordul și prevede regimurile și condițiile de
salvgardare pentru instituirea unui spațiu fără controale la frontierele interne. Aceasta a
fost semnată de aceleași cinci țări la 19 iunie 1990 și a intrat în vigoare în 1995. Acordul
și convenția constituie, împreună cu acordurile și normele conexe, „acquis-ul
Schengen”, care a fost integrat în cadrul UE în 1999 și a devenit legislație a UE. Tratatul
de la Lisabona a făcut ca „zona fără frontiere interne, în care este asigurată libera
circulație a persoanelor” să fie un obiectiv al UE.2

1
https://ro.wikipedia.org/wiki/Acordul_de_la_Schengen
2
https://eur-lex.europa.eu/RO/legal-content/glossary/schengen-agreement-and-convention.html
3

Criminalitatea organizată reprezintă activitățile infracționale care sunt coordonate

și efectuate de grupuri sau rețele structurate, având ca scop obținerea de profituri ilegale
și influență. Aceste grupuri, cunoscute sub diverse nume precum bande, cartele sau
mafii, operează adesea în mod clandestin și folosesc diverse metode și tehnici pentru a
evita detectarea și pedepsirea.
Caracteristicile principale ale criminalității organizate includ:
1. Structuri ierarhice: Grupurile de criminalitate organizată au adesea o structură
ierarhică, cu membri care îndeplinesc diferite roluri și funcții, precum lideri,
membri activi și "soldați" care execută ordinele.
2. Specializare și diversificare: Aceste grupuri se specializează într-o varietate de
activități infracționale, precum traficul de droguri, traficul de persoane,
contrabanda, spălarea de bani, extorcare, proxenetism, fraude financiare și multe
altele. Ele pot diversifica operațiunile pentru a maximiza profitul și a evita
detectarea.
3. Utilizarea violenței sau intimidării: Pentru a-și proteja afacerile ilegale și a-și
asigura supraviețuirea, grupurile de criminalitate organizată recurg adesea la
violență, amenințări sau alte forme de intimidare împotriva rivalilor, martorilor
sau autorităților.
4. Corupție și infiltrare: Grupurile de criminalitate organizată pot încerca să
influențeze și să corupă oficialii guvernamentali, instituțiile publice sau sectorul
privat pentru a-și facilita activitățile infracționale sau pentru a evita urmărirea
penală.
5. Operațiuni transfrontaliere: Datorită naturii lor internaționale, grupurile de
criminalitate organizată operează adesea peste frontierele naționale, profitând de
mobilitate și globalizare pentru a-și extinde rețelele și operațiunile.
Chiar dacă Schengen are beneficii semnificative în ceea ce privește circulația liberă a
persoanelor și bunurilor, această deschidere poate fi, de asemenea, exploatată de
grupurile de criminalitate organizată pentru a-și extinde operațiunile și pentru a evita
urmărirea penală. Cooperarea între statele Schengen pentru prevenirea și combaterea
criminalității organizate este esențială pentru menținerea securității și ordinii publice în
întregul spațiu Schengen. Această cooperare se desfășoară la nivelul autorităților
naționale, dar și la nivel european prin intermediul unor instituții și mecanisme
specifice.
4

Secțiunea I
În opinia unor autori, lupta împotriva criminalităţii trebuie realizată pe 2 căi, şi
anume: o cale preventivă, de împiedicare a comiterii de crime; o cale represivă, de
pedepsire a celor care comit crime.
Siguranța în spațiul Schengen poate fi susținută de mai multe argumente:
1. Libertatea de circulație: Eliminarea controlului la frontierele interne ale statelor
Schengen permite o circulație liberă a persoanelor, facilitând cooperarea și
schimbul cultural și economic între statele membre. Aceasta poate contribui la
reducerea tensiunilor și conflictelor transfrontaliere.
2. Cooperarea polițienească și judiciară: Statele Schengen beneficiază de o
cooperare îmbunătățită între agențiile de aplicare a legii și autoritățile judiciare
din diferite țări, ceea ce le permite să răspundă mai eficient la infracțiunile
transfrontaliere și să combată criminalitatea organizată.
3. Standarde comune de securitate: Statele Schengen aplică standarde comune de
securitate în ceea ce privește controalele la frontieră, cooperarea polițienească și
prevenirea terorismului, ceea ce poate contribui la creșterea siguranței în întregul
spațiu Schengen.
4. Schimbul de informații: Europol, Sistemul de Informații Schengen și alte
platforme de schimb de informații permit statelor Schengen să monitorizeze și să
răspundă rapid la amenințările la adresa securității, inclusiv la activitățile
infracționale și teroriste.
În spațiul Schengen, prevenirea și combaterea criminalității organizate implică o
gamă largă de instituții și agenții la nivel național, european și internațional.
 Europol este Agenția Uniunii Europene pentru Cooperarea Polițienească și
este responsabilă pentru facilitarea cooperării între agențiile de aplicare a legii
din statele membre ale UE în combaterea infracționalității transfrontaliere,
inclusiv a criminalității organizate.

 Eurojust este o agenție a Uniunii Europene care facilitează cooperarea

judiciară între autoritățile judiciare din statele membre ale UE în investigarea
și urmărirea penală a infracțiunilor transfrontaliere, inclusiv a celor legate de
criminalitatea organizată.

 Agenția Europeană pentru Protecția Frontierelor și Garda de Coastă

(cunoscută sub numele de Frontex) este responsabilă pentru gestionarea și
5

securizarea frontierelor externe ale Uniunii Europene, inclusiv combaterea

traficului de persoane, traficului de droguri și altor activități ilegale.
 Grupul de lucru Schengen pentru prevenirea criminalității organizate (SCOP):
Este un grup de experți desemnați de statele membre ale UE și de Comisia
Europeană care lucrează împreună pentru a dezvolta și implementa strategii și
acțiuni comune pentru prevenirea și combaterea criminalității organizate în
cadrul spațiului Schengen.

 Autoritățile naționale competente: Fiecare stat membru al UE are propriile sale

autorități și agenții responsabile de prevenirea și combaterea criminalității
organizate la nivel național, cum ar fi poliția, serviciile de informații,
autoritățile judiciare și alte agenții specializate.

 Organizații internaționale: În plus, instituții și organizații internaționale,

precum Organizația Națiunilor Unite (ONU), Consiliul Europei și Interpol,
joacă un rol important în cooperarea și coordonarea internațională pentru
prevenirea și combaterea criminalității organizate.
De departe cel mai vast și cel mai frecvent utilizat sistem de informații în materie
de securitate și de gestionare a frontierelor este SIS (Sistemul de Informații
Schengen). Întrucât nu există frontiere interne între țările Schengen în Europa, SIS
compensează controalele la frontieră și este cel mai reușit instrument de cooperare
pentru autoritățile de frontieră, de imigrație, polițienești, vamale și judiciare din UE și
din țările asociate spațiului Schengen. Fiecare țară care utilizează SIS este responsabilă
de crearea, funcționarea și întreținerea sistemului și structurilor sale naționale. Comisia
Europeană răspunde de supravegherea generală, de evaluarea sistemului și de adoptarea
actelor de punere în aplicare și a actelor delegate privind modul de funcționare a SIS și
SIRENE. Agenția UE pentru sistemele informatice la scară largă (eu-LISA) este
responsabilă cu gestionarea operațională a sistemului central și a rețelei. 3

3
https://home-affairs.ec.europa.eu/policies/schengen-borders-and-visa/schengen-information-system/what-sis-and-how-
does-it-work_ro
6

SIRENE este acronimul pentru supplementary information request at the national

entries („solicitare de informații suplimentare la intrarea pe teritoriul național”). Fiecare
țară care utilizează SIS a înființat un birou național SIRENE, operațional 24 de ore pe
zi, 7 zile pe săptămână, care este responsabil cu schimbul de informații și cu
coordonarea activităților legate de semnalările SIS. O cooperare SIRENE eficientă este
esențială pentru buna funcționare a SIS. Cooperarea între țări, precum și între țări și
Europol poate fi bilaterală sau multilaterală (unu-la-unu, respectiv unu-la-mai-mulți) și
trebuie să fie legată de o semnalare SIS specifică. Pentru a asigura urmărirea promptă,
confidențială și eficientă a cazurilor, comunicarea se face cu ajutorul unor formulare
standardizate, prin intermediul unei rețele securizate. 4
Prin colaborarea și coordonarea între aceste instituții și agenții la nivel național,
european și internațional, statele Schengen își îmbunătățesc capacitatea de a preveni și
combate amenințările la adresa securității și ordinii publice în spațiul lor comun.
Secțiunea II
Michael Levi: „Criminalitatea organizată poate însemna orice, de la sindicate
italiene importante, cu oameni îmbrăcați în costume scumpe sau în costume țărănești
siciliene până la trei spărgători încruntați care au o firmă de spălat geamuri și își împart
rolurile, unul stând de pază, altul dând spargerea, iar al treilea spălând banii. Dacă vreo
componentă a acțiunilor lor implică o altă țară, aceștia devin infractori transnaționali
organizați!”
Spațiul Schengen reprezintă o zonă relativ sigură din punct de vedere al criminalității
datorită cooperării și coordonării între statele membre, însă există și riscuri și
vulnerabilități care necesită abordări și soluții comune.
1. Riscul infiltrării teroriste și criminale: Eliminarea controalelor la frontierele
interne poate facilita și infiltrarea teroriștilor sau a membrilor grupurilor de
criminalitate organizată în spațiul Schengen, creând riscuri pentru securitatea
publică.
2. Traficul ilegal de persoane și bunuri: Lipsa controalelor la frontierele interne
poate permite traficul ilegal de persoane, inclusiv migranți clandestini și traficanți
de persoane, precum și traficul ilegal de bunuri, cum ar fi drogurile și armele.
3. Spălarea banilor și finanțarea terorismului: Spațiul Schengen poate fi folosit
de grupurile de criminalitate organizată pentru spălarea banilor și finanțarea
terorismului, datorită facilităților de circulație a banilor și a dificultăților în
monitorizarea tranzacțiilor transfrontaliere.
4. Diferențe în abordarea securității: Statele Schengen pot avea abordări diferite
în ceea ce privește securitatea și aplicarea legii, ceea ce poate crea vulnerabilități
și lacune în sistemul de securitate comun.

4
https://home-affairs.ec.europa.eu/policies/schengen-borders-and-visa/schengen-information-system/sirene-cooperation_ro
7

Deși spațiul Schengen este împânzit de diferite sisteme și instituții care asigură
securitatea teritorială, acesta nu este și nu poate fi complet ferit de activități ale
grupărilor criminale organizate. Drept dovadă, voi prezenta în continuare unele din cele
mai mari cazuri de crimă organizată descoperite pe teritoriul statelor Schengen:
 Operatiunea "Troia": Această operațiune, desfășurată în 2009, a implicat o rețea
internațională de traficanți de droguri care opera în Europa, inclusiv în spațiul
Schengen. A condus la destructurarea unei rețele de trafic de cocaină și la
arestarea a numeroși suspecți.

 Operatiunea "Casa de bilete a Luminii" (“Light House”): Această operațiune,

desfășurată în 2007, a fost una dintre cele mai mari operațiuni de combatere a
traficului de persoane și a exploatării sexuale a femeilor. A implicat acțiuni la
nivel internațional și a dus la arestarea a sute de persoane implicate în rețeaua de
trafic de persoane.

 Scandalul de spălare de bani la Danske Bank: Acest caz, care a izbucnit în 2017, a
implicat o filială a Danske Bank din Estonia care a fost utilizată pentru spălarea a
sute de miliarde de euro provenite din Rusia și alte țări. A ridicat îngrijorări
serioase cu privire la eficacitatea controalelor de securitate și supraveghere în
sectorul bancar european.
Este adevărat că, deși statele Schengen lucrează din greu pentru a menține un mediu
sigur și se angajează în cooperare internațională pentru combaterea criminalității, niciun
spațiu nu poate fi complet ferit de activități infracționale. Există întotdeauna riscul ca
anumite activități criminale să aibă loc în ciuda măsurilor de securitate luate.
Concluzie
Deși statele Schengen iau măsuri pentru a contracara aceste riscuri și pentru a
menține un nivel ridicat de securitate, este important să se recunoască că niciun sistem
nu este imun la activitățile infracționale. Astfel, este esențial ca autoritățile să rămână
vigilente și să continue să colaboreze la nivel național, european și internațional pentru a
contracara aceste amenințări și pentru a asigura siguranța și securitatea cetățenilor.
În opinia mea, combaterea criminalității organizate în cadrul spațiului Schengen
necesită o abordare cuprinzătoare și cooperativă la nivel național, european și
internațional. Consider că, pe lângă implentarea unor legi clare și stricte împotriva
traficului de persoane (/arme), exploatării sexuale, proxenetismului, corupției, etc., este
la fel de important să se ofere educație și sprijin comunităților pentru a identifica și a
preveni implicarea în activități infracționale și totodată să se ofere sprijin adecvat și
protecție pentru victimele criminalității organizate, inclusiv asistență medicală,
consiliere psihologică, cazare sigură și acces la servicii legale și sociale. Aceasta ar
8

trebui să fie o prioritate în eforturile lor de prevenire și combatere a criminalității

organizate.
BIBLIOGRAFIE

 "The European Union as a Global Actor" de Charlotte Bretherton și John

Vogler

 "Organised Crime in European Businesses" de Brigitte Unger și Ronald J.

M. M. Does

 "Criminalitatea Organizată Transnațională în Europa" de Bogdan Iancu

 https://ro.wikipedia.org/wiki/Acordul_de_la_Schengen

 https://eur-lex.europa.eu/RO/legal-content/glossary/schengen-agreement-
and-convention.html

 https://home-affairs.ec.europa.eu/policies/schengen-borders-and-visa/
schengen-information-system/what-sis-and-how-does-it-work_ro

 https://home-affairs.ec.europa.eu/policies/schengen-borders-and-visa/
schengen-information-system/sirene-cooperation_ro

 https://dreptmd.wordpress.com/cursuri-universitare/criminologie/
prevenirea-criminalitatii-criminologia-preventiva/