UNIVERSITATEA SPIRU HARET

MASTER
Cooperare Internationala in Justitie

DISCIPLINA: Institutii ale UE

Tema: EUROPOL SI EUROJUST

Georgiana Florina Dinu

 2020

CUPRINS

Pag.
CAPITOLUL I
Cooperare judiciară și polițienească în materie penală....................................... 3
1.1. Consiliul....................................................................................................... 3

CAPITOLUL II
EUROPOL............................................................................................................. 6
2.1. Atribuțiile Europol..................................................................................... 6

CAPITOLUL III
EUROJUST........................................................................................................... 6
3.1 Atribuțiile Eurojust........................................................................................6
BIBLIOGRAFIE...................................................................................................10

2
 I. Cooperare judiciară și polițienească în materie penală
Libertățile de circulație, desființarea frontierelor interioare permit creșterea economică și
dezvoltarea generală, dar au și efecte secundare (criminalitate, imigrație clandestină ș.a.m.d.). Din acest
motiv, Tratatul de la Maastricht a instituit cooperarea în materie de justiție și afaceri interne (JAI).
Denumirea actuală a fost dată de Tratatul de la Amsterdam, odată cu transferul competențelor privind
vizele, imigrația, azilul etc. la pilonul I.
Obiectivul cooperării este să ofere cetățenilor un grad ridicat de protecție, prin prevenirea și
combaterea criminalității organizate sau de altă natură (sunt vizate în special terorismul, traficul de
ființe umane, infracțiunile împotriva minorilor, traficul de droguri, traficul de arme, corupția, frauda),
precum și prevenirea și combaterea rasismului și xenofobiei.
Căile concrete prin care trebuie să se obțină rezultatele preconizate sunt:
- cooperarea mai strânsă între poliție, autoritățile vamale și celelalte autorități competente ale
statelor membre, în mod direct și prin Oficiul European de Poliție (Europol);
- cooperarea mai strânsă între autoritățile judiciare și alte autorități competente ale statelor
membre, inclusiv prin intermediul Unității Europene de Cooperare Judiciară (Eurojust);
- apropierea, atât cât se impune, a normelor de drept penal ale statelor membre.

Organele implicate în realizarea cooperării polițienești și judiciare în materie penală și modul de

luare a deciziilor
1.1 Consiliul ca organ principal al pilonului III, folosind mijloacele și procedurile adecvate, ia
măsuri și favorizează cooperarea în vederea realizării obiectivelor Uniunii. În acest scop, hotărând în
unanimitate, la inițiativa unui stat membru sau a Comisiei, Consiliul poate:
a) să adopte poziții comune, care definesc orientarea Uniunii într-o problemă specifică;
b) să adopte decizii-cadru, în vederea apropierii dispozițiilor legislative și de reglementare din
statele membre. Deciziile-cadru obligă statele membre în ceea ce privește rezultatele care trebuie
atinse, lăsând autorităților naționale competența determinării formelor și metodelor care vor fi
folosite. Ele nu pot produce efecte directe;
c) să adopte decizii în orice alt scop, conform obiectivelor acestui titlu, cu excepția apropierii
dispozițiilor legislative și de reglementare din statele membre. Aceste decizii sunt obligatorii și
nu produc efecte directe; Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, adoptă măsurile necesare
pentru a pune în aplicare aceste decizii la nivelul Uniunii;
d) să încheie convenții, recomandând statelor membre să le adopte în conformitate cu propriile
norme constituționale.
Curtea de Justiție deține anumite competențe în pilonul III. Ea decide cu titlu prejudicial asupra
validității și interpretării deciziilor-cadru și a deciziilor, asupra interpretării convențiilor dintre statele
membre, precum și asupra validității și interpretării măsurilor lor de aplicare. În anumite condiții, face și
un control de legalitate al deciziilor-cadru și al deciziilor și judecă unele diferende între state.
Comisia este pe deplin implicată în lucrările cooperării polițienești și judiciare.
Parlamentul European este consultat de Consiliu înainte de adoptarea oricărei măsuri și emite un
aviz, într-un termen care poate fi stabilit de Consiliu, dar care nu poate fi mai scurt de 3 luni. Dacă
avizul nu este dat în acest termen, Consiliul poate să adopte măsura respectivă.
Președinția și Comisia informează cu regularitate Parlamentul European asupra activităților
desfășurate, iar Parlamentul poate interpela Consiliul și îi poate adresa recomandări. Anual în Parlament
are loc o dezbatere privind progresele obținute.
În afară de aceste organe, se constituie un comitet de coordonare, compus din înalți funcționari.
Pe lângă rolul său de coordonare, comitetul are sarcina să formuleze avize adresate Consiliului, fie la
cererea acestuia, fie din proprie inițiativă și să contribuie la pregătirea lucrărilor.

3
 Uniunea Europeană în cadrul politicii sale penale pe lângă organele specifice CE la serviciile
cărora a apelat, dorește să creeze un sistem supranațional de organe capabil să coordoneze și să sprijine
activitatea organelor de urmărire penală naționale, până la înființarea unei Procuraturi Europene.
Aceste organe existente în prezent pot fi grupate în trei categorii:
1. Organe administrative: Oficiul de Luptă Anti Fraudă (OLAF)
2. Organe de poliție: ofițerii de legătură, Europol
3. Organe de justiție: Eurojust
Ca realizări, vom menționa pe scurt Europol, cu misiunea de a centraliza informațiile în materie
de criminalitate, a îmbunătății eficacitatea și cooperarea autorităților competente din statele membre în
ce privește prevenirea și combaterea crimei internaționale organizate și a terorismului.
Apoi, în 2002 a fost creat Eurojust, o rețea de autorități judiciare, pentru a crește eficiența
autorităților competente din statele membre atunci când se confruntă cu infracțiuni grave
transfrontaliere și cu crima organizată. Eurojust stimulează și îmbunătățește coordonarea anchetelor și a
urmăririlor penale, dezvoltă cooperarea între autoritățile statelor membre, mai ales prin facilitarea
asistenței juridice internaționale reciproce și prin aducerea la îndeplinire a cererilor de extrădare.
Amintim că au fost încheiate și mai multe convenții europene privind extrădarea, ajutorul reciproc în
materie penală etc.

II. Europol
Despre Europol ca instituție de poliție vorbește prima dată Tratatul de la Maastricht ca organ
specific pilonului III de cooperare interguvernamentală în domeniul justiției și afacerilor interne.
La 26.07.1995 a fost semnată Convenția Europol prin care acesta a primit misiunea de a sprijini
statele membre în lupta împotriva criminalității și în activitatea de prevenire a criminalității prin
culegerea de informații și întocmirea de analize, și transmiterea acestora organelor de urmărire penală
competente (date despre făptuitori, părți vătămate, martori). Convenția a intrat în vigoare la 01.10.1998,
iar Europol și-a început activitatea din 01.07.1999.
După Amsterdam Europol a primit noi competențe în domeniul sprijinirii urmăririi penale din
statele membre; solicitarea începerii urmăririi penale statelor membre; cooperare între serviciile speciale
ale Europol și organele de stat; competențe în domeniul luptei împotriva comerțului ilegal de droguri, cu
substanțe nucleare și radioactive, comerțului cu carne vie; abuzului sexual îndreptat împotriva copiilor;
infracțiunilor de călăuzire a imigranților ilegali; furturilor auto internaționale; terorismului internațional;
jafurilor comise în formă organizată; poluării grave a mediului; comerțului ilegal cu opere de artă și
falsificării de monedă sau de alte instrumente de plată. Aceste competențe pot fi extinse prin hotărârea
unanimă a Consiliului.
Europol are personalitate juridică și are sediul la Haga.
Misiunea Europol, în calitate de agenţie de aplicare a legii a Uniunii Europene, este de a sprijini
statele membre în prevenirea și combaterea tuturor formelor grave de criminalitate internaţională și a
terorismului. Rolul său este de a contribui la realizarea unei Europe mai sigure, în beneficiul tuturor
cetăţenilor din UE, prin sprijinirea autorităţilor UE de aplicare a legii, prin schimbul și analiza de
informaţii privind criminalitatea.
Viziunea Europol este de a contribui la o Europă mai sigură, oferind cea mai bună asistenţă
posibilă autorităţilor de aplicare a legii din statele membre. Acest obiectiv va fi atins prin furnizarea
unui set unic de servicii operaţionale către Uniunea Europeană, acţionând, în principal, drept:
- centru de asistenţă pentru operaţiunile de aplicare a legii;
- punct nodal pentru informaţiile privind criminalitatea;
- centru pentru expertiză în domeniul aplicării legii.

4
 Organe:
Consiliul de administrare este format din câte un reprezentant din fiecare stat și decide cu 2/3 în
toate problemele în afară de cele strict de specialitate.
Directorul este numit pe 4 ani de Consiliu după luarea de poziție a Consiliului de administrare,
poate fi reales o singură dată și se ocupă de executarea hotărârilor adoptate de Consiliul de administrare
și de exercitarea atribuțiilor Europol.
Directorul este ajutat de trei directori adjuncți care se ocupă de Serviciul Crime Grave, Serviciul
Dezvoltare și Cercetare și Serviciul Tehnologic.
2.1Atribuțiile cele mai importane ale Europol sunt următoarele:
1. Înlesnirea schimbului de informații între statele membre ale CE în domeniile de competență sus
arătate.
2. Pregătirea de analize operative și sprijinirea activității de urmărire penală din statele membre.
3. Furnizarea de cunoștințe de specialitate și sprijin tehnic pentru urmărirea penală, respectiv luarea
de măsuri comune în Uniunea Europeană sub supravegherea și responsabilitatea juridică a
statelor membre.
4. Elaborarea de rapoarte strategice și studii privind infracționalitatea pe baza informațiilor, datelor
primite de la statele membre și din surse proprii.
5. Înființarea și întreținerea unei baze electronice de date care permite stocarea de informații,
accesul statelor la acestea și întocmirea de analize pe baza acestora.

Lucrătorii beneficiază de imunitate. Prejudiciile create de aceștia vor fi recuperate de Europol.

Din 24.07.1996 există un Protocol pe baza căruia CJE poate fi sesizată de instanțele naționale în
probleme de interpretare a Convenției Europol, pe calea unei acțiuni preliminare.
Totodată Europol este responsabil în fața Consiliului UE format din miniștrii afacerilor interne și
ale justiției.
Potrivit Tratatului de la Lisabona Europol are misiunea de a susține și consolida acțiunea
autorităților polițienești și a altor servicii de aplicare a legii din statele membre, precum și cooperarea
acestora pentru prevenirea, combaterea criminalității grave care afectează două sau mai multe state
membre, a terorismului și a formelor de criminalitate ce aduc atingere unui interes comun care face
obiectul unei politici a Uniunii. Atribuțiile Europol pot include:
a) colectarea, stocarea, prelucrarea și analizarea informațiilor, precum și schimbul de informații
transmise în special de autoritățile statelor membre sau de țări ori autorități terțe;
b) coordonarea, organizarea și realizarea de acțiuni de cercetare și operative, desfășurate împreună
cu autoritățile competente ale statelor membre sau în cadrul unor echipe comune de cercetare și,
după caz, în colaborare cu Eurojust.

Orice acțiune cu caracter operativ a Europol trebuie însă desfășurată în cooperare cu autoritățile
statului sau ale statelor membre al căror teritoriu este implicat și cu acordul acestora. Aplicarea
măsurilor coercitive este în sarcina exclusivă a autorităților naționale competente.
Centrul operaţional permanent (24/7) al Europol este singurul punct de efectuare a schimburilor
de date dintre Europol, statele membre și părţile terţe. Centrul operaţional îndeplinește cinci misiuni
principale:
- Serviciu centralizat de comparare a datelor: datele introduse sunt comparate rapid cu toate datele
existente. Informaţiile operaţionale sunt prelucrate în cadrul sistemului Europol, utilizând
fișierele de lucru pentru analiză (AWF) care vizează un anumit domeniu de criminalitate. În
cazul în care există indicii obţinute dintr-un număr de fișiere de lucru pentru analiză, aceste
informaţii sunt consolidate într-un raport analitic, oferindu-se părţii care le-a furnizat un răspuns
rapid, cu scoaterea în evidenţă a conexiunilor dintre date, astfel încât să poată fi identificate noi
tendinţe și evoluţii în peisajul infracţional din UE.
- Noul regim juridic al Europol face posibilă prelucrarea datelor cu caracter personal, pentru a
stabili dacă aceste date sunt relevante pentru misiunile Europol și pot fi incluse în sistemul
informaţional al Europol sau în fișiere de lucru pentru analiză.
5
 - Asistenţă analitică în dosare „tematice”: dosarele și datele care trec prin mai multe proiecte de
analiză existente pot fi acum analizate imediat de către Europol.
- Comunicarea cu părţile terţe: centrul operaţional prelucrează toate schimburile de informaţii cu
părţile terţe, asigurând comunicarea acestora spre proiectul corespunzător pentru prelucrare
suplimentară și primirea de către furnizorul iniţial a unui răspuns rapid și exact.
- Asistenţă pentru activităţile poliţienești legate de evenimente importante: centrul operaţional
coordonează asistenţa pe care Europol o poate oferi pentru activităţile poliţienești desfășurate în
cazul unor evenimente importante, de exemplu evenimente sportive, economice, politice sau
culturale internaţionale de anvergură, care reprezintă o ţintă sau o ocazie pentru producerea unor
infracţiuni sau acte de terorism.
Ofiţerii de legătură Europol asigură o conexiune activă între sediul Europol de la Haga și cele 27
de unităţi naţionale Europol din capitalele statelor membre. Aceasta este o reţea unică alcătuită dintr-un
număr de 129 de ofiţeri de legătură, care au un rol important în activităţile zilnice de aplicare a legii,
prin facilitarea schimburilor de informaţii, precum și prin asigurarea asistenţei și a coordonării în
desfășurarea anchetelor. De asemenea, Europol găzduiește ofiţeri de legătură din 10 ţări care nu sunt
membre ale UE și din organizaţii care acţionează împreună cu Europol în baza acordurilor de cooperare.
Europol dispune de unul dintre cele mai solide sisteme de protecţie a datelor din domeniul
aplicării legii. Responsabilul cu protecţia datelor (DPO) din cadrul Europol asigură respectarea legii în
ceea ce privește protecţia datelor, inclusiv prelucrarea datelor referitoare la personalul Europol.
Principala misiune a unităţii este de a crea un cadru de politici adaptate care să servească nevoilor
unităţilor operaţionale și, în același timp, să protejeze drepturile fundamentale ale persoanelor vizate, în
toate domeniile de protecţie a datelor.
III. Eurojust
Eurojust există din 2002 și are misiunea de a sprijini şi întări coordonarea şi cooperarea între
autorităţile naţionale în lupta împotriva formelor grave de criminalitate transfrontalieră care afectează
Uniunea Europeană.
Este un oficiu al UE cu personalitate juridică, care inițial a funcționat cu sediu la Bruxelles, iar
din decembrie 2002 își are sediul la Haga.
Eurojust este format din 28 de membri naţionali, câte unul din fiecare stat membru, detaşaţi în
conformitate cu sistemele juridice ale acestor state. Mandatul unui membru naţional are o durată de cel
puţin patru ani. Membrii naţionali lucrează în mod obişnuit la sediul Eurojust din Haga. În plus,
majoritatea membrilor naţionali sunt sprijiniţi de un adjunct şi de un asistent. În prezent, membrii
naţionali, adjuncţii şi asistenţii sunt prim-procurori sau judecători de rang superior.
Membrii naţionali formează Colegiul Eurojust, responsabil pentru organizarea şi funcţionarea
Eurojust. Preşedintele Eurojust este Michèle Coninsx, membru naţional pentru Belgia. În 2013,
Francisco Jiménez-Villarejo, membru naţional pentru Spania, şi Ladislav Hamran, membru naţional
pentru Republica Slovacă, au fost numiţi în posturile de vicepreşedinţi.
Eurojust este sprijinit de o administraţie condusă de un director administrativ şi găzduieşte
Secretariatele Reţelei Judiciare Europene, Reţelei echipelor comune de anchetă şi Reţelei privind
infracţiunile de genocid.
Un procuror de legătură din Norvegia este detaşat la Eurojust începând din anul 2005. Statele
Unite au detaşat un procuror de legătură la Eurojust din 2007 aşteptându-se numirea unui înlocuitor al
acestuia.
3.1Atribuțiile Eurojust sunt următoarele:
1. Promovarea și îmbunătățirea cooperării între diferite instituții ale statelor membre în urmărirea
penală aflată în curs;
2. Îmbunătățirea cooperării interinstituționale din statele membre în soluționarea cererilor de
extrădare și prin înlesnirea comisiilor rogatorii internaționale;
3. Acordarea de orice alt tip de sprijin în vederea creșterii eficienței activității de urmărire penală;
4. Sprijinirea urmăririi penale ce se desfășoară pe teritoriul unui singur stat membru sau care se
defășoară în relația dintre un stat membru și un stat terț;
6
 5. Sprijinirea urmăririi penale care privește Comunitatea și un singur stat membru;
6. Cooperarea cu Europol pe baza unui acord încheiat la 09.06.2004.

Infracțiunile pentru care Eurojust are competențe sunt următoarele:

1. Infracțiunile de corupție, fraudă și altele care aduc atingere intereselor financiare ale CE;
2. Criminalitate informatică;
3. Spălarea de bani;
4. Criminalitate ecologică;
5. Crima organizată;
6. Infracțiunile care sunt de competența Europol;
7. Infracțiunile conexe cu cele de mai sus.
Eurojust își desfășoară activitatea cu sprijinul Comisiei Europene, sub supravegherea Consiliului
UE, Parlamentului European, iar în domeniul protecției datelor personale există o instanță de control
înființată pe baza deciziei de înființare. Organele Eurojust respectă competențele și procedura prevăzută
de regulamentul de ordine interioară.
După Lisabona, Eurojust are misiunea de a susține și consolida coordonarea și cooperarea dintre
autoritățile naționale de cercetare și urmărire penală în legătură cu formele grave de criminalitate care
afectează două sau mai multe state membre sau care impun urmărirea penală pe baze comune, prin
operațiuni întreprinse de autoritățile statelor membre și de Europol și prin informații furnizate de
aceasta. Aceste atribuții pot include:
a) începerea de cercetări penale, precum și propunerea de începere a urmăririi penale afectuate de
autoritățile naționale competente, în special cele referitoare la infracțiuni care aduc atingere
intereselor financiare ale Uniunii;
b) coordonarea cercetărilor și a urmăririlor penale prevăzute la litera a);
c) consolidarea cooperării judiciare, inclusiv prin soluționarea conflictelor de competență și prin
strânsa cooperare cu Rețeaua Judiciară Europeană.
În Titlul IV al Părții a treia din Trat. CE intitulat ,,Vize, azil, imigrație și alte politici care țin de
libera circulație a persoanelor” care s-a scindat din pilonul III, Consiliul în scopul instituirii progresive a
unui spațiu al libertății, securității și justiției trebuia să adopte în 5 ani de la intrarea în vigoare a
Tratatului de la Amsterdam măsuri menite să asigure libera circulație a persoanelor, conjugate cu măsuri
de acompaniament, legate direct de libera circulație, în materia controalelor la frontierele externe, azil și
imigrație; măsuri de combatere a criminalității; măsuri în domeniul cooperării judiciare în materie
civilă; măsuri adecvate pentru încurajarea și întărirea cooperării administrative; măsuri în domeniul
cooperării polițienești și judiciare în materie penală; măsuri stabilind condițiile în care cetățenii statelor
terțe pot circula liber pe teritoriul statelor membre, pe o perioadă a cărei durată nu va depăși 3 luni;
măsuri privind refugiații și persoanele dislocate. În acest sens în materia cooperării judiciare, au fost
elaborate regulamente privind procedura falimentului, privind eliberarea de documente judiciare și
extrajudiciare în cauzele civile și comerciale în statele membre sau privind competența și recunoașterea
și executarea hotărârilor în procesele de drptul familiei și în procedura privind răspunderea părinților
căsătoriți pentru copii lor comuni.
Potrivit modificărilor aduse de Tratatul de la Lisabona Uniunea constituie un spațiu de libertate,
securitate și justiție, cu respectarea drepturilor fundamentale și a diferitelor sisteme de drept și tradiții
juridice ale statelor membre, care presupune:
A) Absența controalelor asupra persoanelor la frontierele interne.
B) Politică comună în domeniul dreptului de azil, al imigrării și al controlului la frontierele
externe, al cărei scop este de a asigura, în toate etapele, gestionarea eficientă a fluxurilor de migrare,
tratamentul echitabil al resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere legală în statele membre,
precum și prevenirea imigrării ilegale și a traficului de persoane și combaterea susținută a acestora.
C) Asigurarea unui înalt nivel de securitate prin măsuri de prevenire a criminalității, a rasismului
și a xenofobiei, precum și de combatere a acestora, prin măsuri de coordonare și de cooperare între

7
autoritățile polițienești și judiciare și alte autorități competente, precum și prin recunoașterea reciprocă a
deciziilor judiciare în materie penală și, după caz, prin apropierea legislațiilor penale.
D) Facilitarea accesului la justiție, în special pe baza principiului recunoașterii reciproce a
deciziilor judiciare și extrajudiciare în materie civilă.
E) În cadrul Consiliului se instituie un comitet permanent care să asigure în cadrul Uniunii
promovarea și consolidarea cooperării operaționale în materie de securitate internă.
F) Politicile Uniunii în acest domeniu și punerea în aplicare a acestora sunt reglementate de
principiul solidarității și al distribuirii echitabile a răspunderii între statele membre, inclusiv pe plan
financiar.
G) Dezvoltarea unei cooperări judiciare în materie civilă cu incidență transfrontalieră, întemeiată
pe principiul recunoașterii reciproce a deciziilor judiciare și extrajudiciare urmând să asigure:
a) recunoașterea reciprocă între statele membre a deciziilor judiciare și extrajudiciare și executarea
acestora;
b) comunicarea și notificarea transfrontalieră a actelor judiciare și extrajudiciare;
c) compatibilitatea normelor aplicabile în statele membre în materie de conflict de legi și de
competență;
d) cooperarea în materie de obținere a probelor;
e) accesul efectiv la justiție;
f) eliminarea obstacolelor din calea bunei desfășurări a procedurilor civile, la nevoie prin
favorizarea compatibilității normelor de procedură civilă aplicabile în statele membre;
g) dezvoltarea unor metode alternative de soluționare a litigiilor;
h) sprijinirea formării profesionale a magistraților și a personalului din justiție;
i) luarea de măsuri privind dreptul familiei care au implicații transfrontaliere sunt stabilite de către
Consiliu, care hotărăște în conformitate cu o procedură legislativă specială.

H) Cooperarea judiciară în materie penală se va înfăptui prin:

a) instituirea unor norme și proceduri care să asigure recunoașterea, în întreaga Uniune, a tuturor
categoriilor de hotărâri judecătorești și decizii judiciare;
b) prevenirea și soluționarea conflictelor de competență între statele membre;
c) sprijinirea formării profesionale a magistraților și a personalului din justiție;
d) facilitarea cooperării dintre autoritățile judiciare sau echivalente ale statelor membre în materie
de urmărire penală și executarea a deciziilor;
e) instituirea unor norme minime care iau în considerarea diferențele existente între tradițiile
juridice și sistemele de drept ale statelor membre și se referă la: admisibilitatea reciprocă a
probelor între statele membre; drepturile persoanelor în procedura penală; drepturile victimelor
criminalității; alte elemente speciale ale procedurii penale.
I) Realizarea unei cooperări polițienești care implică toate autoritățile competente din statele
membre, inclusiv serviciile de poliție, serviciile vamale și alte servicii specializate de aplicare a legii, în
domeniul prevenirii sau al depistării și al cercetării infracțiunilor.
Noutate reprezintă posibilitatea acordată Parlamentului European și Consiliului, de a adopta
directive în conformitate cu procedura legislativă ordinară, pentru a stabili norme minime cu privire la
definirea infracțiunilor și a sancțiunilor în domenii ale criminalității de o gravitate deosebită de
dimensiune transfrontalieră ce rezultă din natura sau impactul acestor infracțiuni ori din nevoia specială
de a le combate pornind de la o bază comună. Aceste domenii ale criminalității sunt următoarele:
terorismul, traficul de persoane și expluatarea sexuală a femeilor și copiilor, traficul ilicit de droguri,
traficul ilicit de arme, spălarea banilor, corupția, contrafacerea mijloacelor de plată, criminalitatea
informatică și criminalitatea organizată.
Noutatea absolută însă de departe este reprezentată de faptul că, potrivit art. 69 E din TCE
pentru combaterea infracțiunilor care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii, Consiliului,
hotărând prin regulamente în conformitate cu o procedură legislativă specială, poate institui un Parchet

8
European, pornind de la Eurojust. Consiliul hotărăște în unanimitate după aprobarea Parlamentului
European.
Parchetul European va avea competența de a cerceta, de a urmări și de a trimite în judecată, după
caz, în colaborarea cu Europol, autorii și coautorii infracțiunii care aduc atingere intereselor financiare
ale Uniunii. Parchetul European exercită în fața instanțelor competente ale statelor membre acțiunea
publică în legătură cu aceste infracțiuni.
Consiliul European poate adopta, în același timp sau ulterior, o decizie de modificare în scopul
extinderii atribuțiilor Parchetului European pentru a include combaterea criminalității grave de
dimensiune transfrontalieră și în scopul modificării corespunzătoare în ceea ce privește autorii și
coautorii infracțiunilor grave care afectează mai multe state membre. Consiliul European hotărăște în
unanimitate, după aprobarea Parlamentului European și după consultarea Comisiei.
Cooperările intensificate sau consolidate într-unul din domeniile care intră sub incidența acestui
titlu au ca scop de a permite Uniunii să se transforme mai rapid într-un spațiu al dreptății, libertății și
securătății, respectând în acelși timp competențele CE. Autorizarea este acordată de către Consiliu, care
hotărăște cu majoritate calificată.

9
 Bibliografie:
 https://www.europol.europa.eu/
 http://www.eurojust.europa.eu/
 Conf. dr. Gyula Fabian, Drept instituțional comunitar, Ediția a III-a revăzută și adăugită cu
referiri la Tratatul de la Lisabona, Editura Hamangiu 2010
 Tratatele Uniunii Europene, Editura Hamangiu 2013

10