REFERAT

la disciplina

ORGANIZAREA SISTEMULUI JUDICIAR

cu titlul

COOPERAREA JUDICIARĂ INTERNAȚIONALĂ

Student

Bozga Dan
 CUPRINS

INTRODUCERE ……………………………………………………………………….…… 3

COOPERAREAJUDICIARĂ LA NIVELUL UNIUNII EUROPENE .............................. 4

DOMENIUL DE APLICARE ȘI PRINCIPIILE GENERALE ALE COOPERARII

JUDICIARE INTERNAȚIONALE ....................................................................................... 5

EXTRĂDAREA ..................................................................................................................... 6

ALTE FORME ALE COOPERĂRII JUDICIARE INTERNAȚIONALE ...................... 7

BIBLIOGRAFIE ................................................................................................................... 11
INTRODUCERE
Secolul XX a fost secolul unei dezvoltări nemaiîntâlnite a civilizaţiei, a progresului
ştiinţei, tehnicii sau biomedicinei. Progresul tehnico-ştiinţific înregistrat, precum şi extinderea
procesului de democratizare la nivel internaţional, a creat posibilitatea mişcării cu uşurinţă
persoanelor şi mărfurilor, conducând implicit la dezvoltarea societăţii umane în ansamblul
său. Efectul indiscutabil benefic, pentru întreaga umanitate, a creat însă şi posibilitatea unei
largi proliferări a fenomenului criminalităţii la nivel mondial.1

Odată cu deschiderea frontierelor, criminalitatea (reprezentată de terorism, trafic şi

consum de droguri, trafic de armament, muniţii şi substante radio-active, trafic de carne vie),
a dobândit o amploare din ce în ce mai mare, singurul instrument eficient de a răspunde
acestui fenomen fiind constituit de cooperarea judiciară internaţională în materie penală. În
prezent, criminalitatea organizată sub diversele sale forme a depăşit limitele teritoriale ale
unui singur stat, manifestându-se de cele mai multe ori pe teritoriul mai multor state sau
chiar continente2. Acest considerent a făcut ca statele lumii să accepte un efort conjugat în
lupta împotriva criminalităţii, fiind necesara cooperarea între state pentru predarea sau
primirea persoanelor care au săvârşit infracţiuni pe teritoriul unui stat, refugiindu-se apoi în
alt stat în vederea evitării urmăririi penale.

Pentru judecarea si pedepsirea inculpaților sunt necesare şi metode de cooperare

judiciară, cum ar fi indisponibilizarea ori confiscarea bunurilor care au servit la săvârşirea
infracţiunii, ascultarea unor martori sau experţi care se regăsesc în alt stat decât în cel în care
se desfăşoară procesul penal, constituirea unor echipe comune de anchetă în vederea
soluţionării unor cauze cu caracter transnaţional.Un rol important pentru infaptuirea justitiei il
are extradarea, modalitate eficientă de luptă impotriva criminalitații internaționale.
Cooperarea judiciară în materie penală reprezintă un sistem deschis de principii şi
reguli a cărui funcţionalitate este puternic influenţată de conduita a doi actori naţionali
importanţi chemaţi să pună în executare ordinea juridică internaţională astfel creată:
legiuitorul naţional şi magistratul. Cooperarea judiciară în materie penală nu este numai unul
1
Neagu, Norel-, Cooperarea judiciară internaţională în materie penală Bucuresti: Ed Universul
Juridic, 2012 p 7
2
Boroi, Alexandru, Rusu Ion- Cooperarea judiciară internaţională în materie penală, Bucuresti:
Ed C.H. Beck, 2008, p 16
din pilonii fundamentali ai Uniunii Europene, ci creează astăzi, chiar şi în afara spaţiului de
libertate, securitate şi justiţie, contextul unei cunoaşteri aprofundate a sistemelor de drept ale
statelor implicate. Totodată, ea subliniază faptul că încrederea şi deschiderea pe care, în baza
principiului cooperării loiale şi a obligaţiilor asumate la nivelul Uniunii Europene şi în plan
internaţional, statele trebuie să o acorde unele altora, nu sunt întotdeauna manifestate pe
deplin.3

Cooperarea judiciară internaţională în materie penală a reprezentat o componentă

importantă a capitolului 24 al negocierilor de aderare a României la Uniunea Europeană -
Cooperarea în domeniul justiţiei şi afacerilor interne. În cadrul procesului de integrare a
României în spaţiul de libertate, securitate şi de justiţie al Uniunii Europene s-a stabilit
obligativitatea asimilării normelor europene în materia cooperării judiciare. 4În calitate de
stat membru al Uniunii Europene, România este obligată să-şi perfecţioneze propriile
structuri de cooperare, iar cadrul legislativ trebuie să corespundă necesităţilor de apărare a
cetăţenilor, respectând drepturile şi libertăţile acestora. În încercarea sa de a-şi alinia legislaţia
cu cea europeană, Parlamentul României a adoptat Legea nr. 302/2004 5, care stabileşte
cadrul juridic în domeniul cooperării internaţionale în materie penală. Astfel, s-a realizat o
armonizare a cadrului juridic intern în domeniu cu cele mai noi instrumente comunitare în
materie şi se asigură şi o reglementare unitară a diferitelor forme de cooperare judiciară
internaţională în materie penală. Datorită formelor noi ale criminalităţii transnaţionale,
acquis-ul în domeniul cooperării judiciare internaţionale în materie penală se află într-o
continuă evoluţie.

COOPERAREA JUDICIARĂ LA NIVELUL UNIUNII EUROPENE

La nivelul Uniunii Europene s-au creat structuri specializate, atât pentru prevenirea
şi combaterea criminalităţii transfrontaliere cât şi pentru identificarea ,prinderea şi tragerea la
raspundere penala a autorilor unor infracţiuni care se sustrageau.6Simplificarea procedurilor
de extrădare, prin introducerea mandatului european de arestare, reprezintă un exemplu
elocvent din acest punct de vedere. Crearea unui spaţiu de libertate, securitate şi justiţie,
3
Neagu, Norel-, Cooperarea judiciară internaţională în materie penală Bucuresti: Ed Universul
Juridic, 2012 p. 10
4
tratatul de aderare
5
Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, publicată în Monitorul
Oficial, Partea I nr. 594 din 01/07/2004, republicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 377/31 mai 2011
6
Eurojust şi Reţeaua Judiciară Europeană în materie penală
deziderat declarat şi asumat de Uniunea Europeană, nu se poate realiza decât în contextul
perfecţionării cooperării judiciare în materie penala între statele membre.Astfel, Uniunea
Europeană a adoptat o serie de instrumente legislative în conformitate cu principiul
recunoaşterii reciproce:mandatul european de arestare, mandatul european de obținere a
probelor, inghețarea activelor și a probelor, hotărârile de confiscare, schimbul de informaţii
privind condamnarile, decizii privind supravegherea neprivativă de libertate a masurilor
premergatoare judecarii, recunoaşterea reciprocă şi executarea condamnărilor, cu și fără
privare de libertate.
Cooperarea judiciară internaţionala în materie penală reprezintă doar un domeniu în
cadrul activităţilor specifice de cooperare între statele lumii, domeniu extrem de important
care s-a impus cu necesitate încă de la începutul secolului trecut. Cooperarea judiciară
internaţională în materie penală nu este o noţiune inventată în secolul trecut,fiind cunoscută
din cele mai vechi timpuri.Fireşte că la început cooperarea judiciară se rezuma la rezolvarea
intereselor,de multe ori personale ale monarhilor în lupta acestora cu opozanţii lor politici.
Conceptul de asistenţă judiciară internaţională în materie penală are în literatura
juridica, două accepţiuni: În sens larg, prin asistenţă judiciară internaţională se întelege
asistenţa oferită în general, în cadrul luptei împotriva infracţionalităţii; în această accepţiune
se include:cooperarea organelor de poliţie judiciară, comisiile rogatorii internaţionale în
materie penală, recunoşterea hotărârilor judecătoreşti, extrădarea etc.
În sens restrâns, asistenţa judiciară internaţională se referă la asistenţa juridică cu
caracter judiciar prin care se întelege asistenţa pe care organele judiciare dintr-un stat o acordă
în cursul procesului penal organelor judiciare din statul în care are loc activitatea judiciară şi
care constă în efectuarea, predarea sau comunicarea unor acte procedurale necesare
soluţionării acelei cauze.7

DOMENIUL DE APLICARE ȘI PRINCIPIILE GENERALE ALE COOPERARII

JUDICIARE INTERNAȚIONALE în materie penală in Legea nr. 302/2004 se limitează la
următoarele8:
a) extrădarea;

7
Mrejeru, Bogdan, Mrejeru,Theodor-Cooperarea judiciară internaţională în materie penală. Asistenţa
judiciară-Extrădarea. Doctrină şi jurisprudenţă. Ed.Universitară,Bucureşti 2008, p. 10
8
Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, publicată în Monitorul
Oficial, Partea I nr. 594 din 01/07/2004, republicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 377/31 mai 2011 art. 1
 b) predarea în baza unui mandat european de arestare;
c) transferul de proceduri în materie penală;
d) recunoaşterea şi executarea hotărârilor;
e) transferarea persoanelor condamnate;
f) asistenţa judiciarăîn materie penală;

EXTRĂDAREA
Extrădarea reprezintă actul prin care aste predat autorul unei infracțuni de către statul
care îl deține unui alt stat-la cererea acestuia- pentru a fi judecat sau pentru a executa o
pedeapsă la care a fost condamnat. Extradarea constituie o masură de asistentă juridică
interstatală în materie penală prin care se realizeaza transferul unei persoane- urmarită sau
condamnată penal-din domeniul suveranității juridiciare a unui stat in domeniul celuilalt stat.

Temeiul juridic al extrădării îl constituie convențiile de extradare sau cele de

asistență juridică incheiate de state în acest scop, prin aplicarea principiului reciprocității.În
absența acestor convenții, temeiul juridic al extrădării sunt convențiile multilaterale prin care
se incriminează asemenea infracțiuni grave, cum sunt crimele contra păcii și omenirii, precum
și legislația internă a statelor.Statul -in baza atributelor sale suverane- poate accepta sau
refuza predarea unui infractor.Totuși dela această regula fac excepție acele persoane care au
comis crime împotriva păcii și omenirii.
În convențiile cu privire la extradare sunt stipulate, de regula, și condițiile de fond în
care se realizează.Astfel extradarea este admisă numai pentru acele infracțiuni care sunt
definite ca atare in reglementarile juridice a ambelor state, parți la convenția de extradare.De
asemenea, se cere ca pedeapsa prevazută să fie mai mare de un an privațiune de libertate, în
cazul în care extradarea este cerută în scopul urmăririi penale sau juridiciare trebuie ca
pedeapsa să fie de cel puțin 2 ani.In cazul în care fapta pentru care se cere extradarea este
prescrisă ori amnistiată extradarea nu poate avea loc.În cazul in care – printr-o hotărâre
definitivă sau o printr-o ordonanță persoana respectivă este scoasă de sub urmarire penală-
extradarea nu poate avea loc.9
În dreptul international se cer intrunite 2 principii:al reciprocității și al specializării,
ceea ce presupune că fapta să fie prevazută în legislația ambelor state, iar judecarea și
pedepsirea persoanei respective să aibă loc numai pentru faptele care se cere extradarea.Dacă

9
Mazilu, Dumitru-Dreptul international public, vol I, Bucuresti: Ed Luminex, 2005, p. 242-243
extradarea a fost solicitată de mai multe state, de regula, se acordă statului pe teritoriului
caruia s-a consumat fapta socialmente periculoasă.Din analiza efectuată, rezultă că extradarea
este un „atribul suveran al statului”.Avandu-se în vedere că extradarea reprezintă una din
modalitațile cele mai importante ale luptei împotriva criminalitații, în literatura de specialitate
s-a apreciat că extradarea este o obligație pentru stat, deoarece refuzul ar impiedica
imfăptuirea justiției.
Extradarea este considerată un act de asistență juridică între state, întrucât prin
aceasta se realizează transferul unui străin către autoritățile statului care este urmărit sau
condamnat pentru o faptă incriminată a acelui stat. Din punct de vedere a dreptului
internațional extradarea reprezintă un atribut al suveranitatii statului care o aprobă. Ea se
realizează pe baza unor convenții internaționale (spre exemplu convenția incheiată la 13
septembrie 1957, între statele Consiliului Europei), pe baza de reciprocitate, în raporturile
dintre doua state sau în temeiul unor unor dispoziții din legea interna a statului care acordă
extradarea.10

ALTE FORME ALE COOPERĂRII JUDICIARE INTERNAȚIONALE

Predarea în baza unui mandat european de arestare este o procedură în care o
decizie este emisă de autoritatea judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii
Europene, în vederea arestării şi predării către alt stat membru a unei persoane solicitate în
vederea efectuării urmăririi penale, a judecăţii sau în scopul executării unei pedepse sau a unei
măsuri privative de libertate
Transferul de proceduri în materie penală este acea formă a cooperării judiciare în
care efectuarea unei proceduri penale sau continuarea unei proceduri iniţiate de autorităţile
judiciare competente ale unui stat, pentru o faptă care constituie infracţiune, poate fi
transferată unui alt stat, dacă transferul procedurii penale serveşte intereselor unei bune
administrări a justiţiei sau favorizează reintegrarea socială în caz de condamnare.
Recunoaşterea şi executarea hotărârilor este acea formă a cooperării judiciare care
presupune atribuirea unei hotărâri emise de o instanţă din străinătate sau unui act judiciar
străin a efectelor similare pe care le produce o hotărâre sau un act judiciar emis de către o
instanţănaţională.
Transferarea persoanelor condamnate constituie acea formă a cooperării judiciare în
care un resortisant al unui stat, condamnat în străinătate, este transferat, după condamnare sau
10
Miga-Besterliu, Raluca- Dreptul internațional.Introducere in dreptul internațional public, Bucuresti, Ed All.
1997 p .156
după executarea unei părţi din pedeapsă, în statul al cărui cetăţean este, pentru executarea
pedepsei sau a restului de pedeapsă. 11
Asistenţa judiciară în materie penală vizează mai multe activităţi, îndeosebi
comisiile rogatorii internaţionale, audierile prin videoconferinţă, înfăţişarea în statul solicitant
a martorilor, experţilor şi a persoanelor urmărite, transferul temporar al persoanelor deţinute
pe teritoriul statului solicitant, interceptarea şi înregistrarea convorbirilor şi a comunicărilor,
supravegherea transfrontalieră, constituirea de echipe comune de anchetă, efectuarea de
anchete sub acoperire sau livrări supravegheate, percheziţiile, ridicarea de obiecte şi înscrisuri
şi sechestrul, transmiterea spontanăde informaţii, remiterea obiectelor şi dosarelor, precum şi
comunicarea actelor de procedură care se întocmesc ori se depun într-un proces penal.
Asistenţa judiciară în materia penală se particularizează în relaţia între statele
membre ale Uniunii Europene, în special în ceea ce priveşte dispoziţiile pentru punerea în
aplicare a acordurilor privind eliminarea treptatăa controalelor la frontierele comune, dar şi
prevederi privind cooperarea în domeniul schimbului de informaţii legate de conturile şi
transferurile bancare, executarea în Uniunea Europeană ordinelor de indisponibilizare a
bunurilor sau a probelor, aplicarea principiului recunoaşterii reciproce a ordinelor de
confiscare. În marea majoritate a statelor, Ministerul Justiţiei este autoritatea centrală în
următoarele materii: extrădare;  transferarea persoanelor condamnate; transferul de proceduri ;
recunoaşterea hotărârilor; asistenţă judiciară în faza de judecată. Pentru cererile de asistenţă
judiciară în materie penală din faza de cercetare şi urmărire penală autoritatea centrală impune
transmiterea cererilor la Ministerul Justiţiei.
Livrarea supravegheată este definită chiar de lege şi constă în metoda folosită de
instituţiile sau organele legal abilitate,cu autorizarea şi sub controlul procurorului, care
permite trecerea sau circulaţia pe teritoriul ţării de droguri sau precursori, suspecţi a fi expedia
ilegal sau substanţe care au înlocuit drogurile ori precursorii, în scopul descoperirii
activităţilor infracţionale şi al identificării persoanelor implicate în aceste activităţi. Aşa cum
rezultă din definiţia livrării supravegheate, scopul acestei instituţii de drept, procesul penal
este acela de a descoperi întreaga reţea de traficanţi de droguri, începând de la cultivator,
producător şi până la distribuitor, cumpărator şi consumator.
Decizia de a efectua livrări supravegheate va fi luată în fiecare caz individulal de
autorităţile competente ale statului membru solicitat, cu respectarea legilor naţionale ale
acelui stat membru.12Livrările supravegheate vor avea loc în conformitate cu procedurile
11
Neagu, Norel, op. cit. p. 19
12
Convenţia din 29 mai 2000 privind asistenţa judiciară reciprocă în materie penală între statele membre ale
statului membru solicitat. Pentru a se realiza scopul livrării supravegheate,se vor efectua
activităţi de filaj, iar “marfa” se va urmări pe întreg cuprinsul ţării, până la ieşirea din ţară,
unde va fi preluată de organele abilitate străine care vor continua urmărirea acesteia până la
destinaţie.Este de preferat ca,în cazul în care punctul final nu este tara in cauza, să nu se
intervină pentru confiscarea drogurilor, numai în situaţii extreme, când există riscul major de
pierdere a transportului se va proceda în acest mod deoarece scopul pentru care se
organizează aceste livrări supravegheate este să fie identificată şi prinsă întreaga reţea
infracţională.
Supravegherea transfrontalieră prevazuta în cel de-al doilea Protocol adiţional la
Convenţia europeană de asistenţă judiciară în materie penală, unde se precizeaza că agenţii
uneia dintre părţi care, în cadrul unei anchete judiciare, supraveghează în tara lor o persoană
ce se presupune că a participat la săvârşirea unei fapte pasibile de pedeapsă, care dă loc la
extrădare, sau o persoană faţă de care sunt motive serioase să se creadă că poate duce la
identificarea sau localizarea persoanei sus menţionate sunt autorizaţi să continue această
supraveghere pe teritoriul unei alte părţi, atunci când aceasta a autorizat supravegherea
transfrontalieră pe baza unei cereri de asistenţă judiciară prezentate în prealabil.

Cererea de asistenţă judiciară trebuie adresată organelor competente să o aprobe,

autorizarea putând fi supusă anumitor condiţii. Atunci când din considerente de urgenţa,
autorizarea prealabilă a celeilalte părţi nu poate fi cerută, agenţii observatori care acţionează
în cadrul anchetei judiciare aunt autorizaţi să continuie dincolo de frontieră supravegherea
unei persoane bănuite că a comis fapte pasibile de pedeapsă în condiţiile urmatoare: trecerea
frontierei va fi comunicată imediat în timpul supravegherii autorităţii părţii desemnate pe
teritoriul cărei continuă supravegherea şi o cerere de asistenţă judiciară care expune motivele
ce justifică trecerea frontierei.

Având în vedere contextul economic, determinat de criza economică şi financiară pe

care o traversează majoritatea statelor lumii şi care dă naştere la formele sale specifice de
criminalitate, a dezvoltării fără precedent a crimei organizate, a terorismul contemporan care
reprezintă cea mai evoluată formă de organizare şi acţiune pusă în slujba unor grupări
anarhiste, de multe ori cu fundamente religioase.
Apoi dezvoltarea în ultimii 30-40 de ani a unor forme ale criminalităţii
precum:traficul de droguri, traficul de armament, a celui de carne vie, activităţi infracţionale
care chiar dacă nu se ridică la pericolul reprezentat de terorism pot constitui subiecte de

Uniunii Europene
analiză şi îngrijorare la nivelul fiecărui stat, trebuie să determine o reacţie de solidaritate din
partea statelor făcându-le conştiente de necesitatea intensificării colaborării în activităţile
specifice de identificare, prindere, reţinere şi condamnare a celor vinovaţi. Scopul final al
activităţii de cooperare judiciară între statele lumii trebuie să fie acela de a realiza o reducere
a criminalităţii şi implicit a creării unei siguranţe sporite propriilor cetăţeni.

Bibliografie
1..Boroi, Alexandru, Rusu Ion- Cooperarea judiciară internaţională în materie penală,
București:Ed C.H. Beck, 2008.
2. Mazilu, Dumitru-Dreptul international public, vol I, Bucuresti: Ed Luminex, 2005
3. Miga-Besterliu, Raluca- Dreptul internațional.Introducere în dreptul internațional public,
București, Ed All. 1997.
4. Mrejeru, Bogdan, Mrejeru,Theodor-Cooperarea judiciară internaţională în materie
penală. Asistenţa judiciară-Extrădarea. Doctrină şi jurisprudenţă. Ed.Universitară,Bucureşti
2008
Neagu, Norel-, Cooperarea judiciară internaţională în materie penală București: Ed
Universul Juridic, 2012.
5. Legea nr. 302 din 28 iunie 2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie
penală, publicată în Monitorul Oficial nr. 594 din 1 iulie 2004, cu modificările şi
completările aduse de: Legea nr. 224 din 1 iunie 2006, Ordonanţa de Urgenţă nr. 103 din 13
decembrie 2006, Legea nr. 222 din 28 octombrie 2008.