Sunteți pe pagina 1din 5

Paradis in destramare

Lucian Blaga
Portarul inaripat mai tine intins
un cotor de spada fara de flacari.
Nu se lupta cu nimeni,
dar se simte invins.
Pretudindeni pe pajisti si pe ogor
serafimi cu par nins
inseteaza dupa adevar,
dar apele din fantani
refuza galetile lor.
Arand fara indemn
cu pluguri de lemn,
arhanghelii se plang
de greutatea aripelor.
Trece printre sori vecini
porumbelul sfantului duh,
cu pliscul stinge cele din urma lumini.
Noaptea ingeri goi
zgribulind se culca in fan:
vai mie, vai tie,
paianjeni multi au umplut apa vie,
odata vor putrezi si ingerii sub glie,
tarana va seca povestile
din trupul trist.

Poezia "Paradis in destramare" de Lucian Blaga este inclusa in volumul "Lauda


somnului", aparut in 1929 si ilustreaza cea de-a doua etapa de creatie a lui Blaga care se
caracterizeaza prin relatia conflictuala: eul liric - univers. Sentimentul dominant este cel
al tristetii metafizice, iar titlul volumului metaforizeza moartea resimtita ca disparitie
tragica a omului.
Paradis in destramare valorifica mitul biblic, conform caruia Dumnezeu a pus
heruvimii cu sabii de foc sa pazeasca intrarea in paradis "Si izgonind pe Adam, l-a asezat
in preajma raiului celui din Eden si a pus heruvimi si sabie de flacari valvaitoare sa
pazeasca
drumul
spre
pomul
vietii"
(Facerea,
3,24).

Tipul de poezie:
Poezie modernista:- nerespectarea prozodiei traditionale(nu se pastreaza
masura, iar ritmul si rima lipsesc)
-limbajul metaforic (metafore revelatorii)
- tema
- miticul
-tristetea metafizica a poetului
Expresionismul poeziei: -sentimentul sfarsitului de lume
-universul stihial
- miticul
- elemente de profunzime a starilor interioare
Tema poeziei:
viziunea apocaliptica a universului aflat in pericolul de a pieri, din cauza lumii
care si-a pierdut sacralitatea
si sentimentul de singuratate a eului poetic, aflat sub un cer in care Dumnezeu
nu mai exista,
Motive:
fantana= deintoarea unor adevruri care se refuz
= un ochi ndreptat spre adncul lumii, spre esena acesteia
simbolurile biblice: portarul inaripat, serafimi, arhangheli, porumbelul
Sfantului Duh, ingeri, apa vie
Structura:
sase secvente lirice delimitate de aparitia unui simbol biblic
Tipul de lirism:
subiectiv: invocatia retorica "vai mie, vai tie" exprima disperarea neputintei
poetului de a salva spiritual omenirea.
Titlul:
paradis=metafora revelatorie a spatiului terestru
= Universul incarcat de mistere, aflat intr-un proces de destramare
destramare= lumea isi pierde sacralitatea
"paradis in destramare"= pericolul pieirii universului fascinant prin mistere
care n-ar trebui tulburate
Comentariu de text
Secventa I:
Portarul inaripat mai tine intins
un cotor de spada fara de flacari.
Nu se lupta cu nimeni,
dar se simte invins.
portarului inaripat= ingerul care mai vegheaza la poarta Paradisului

=poetul care nu mai poate apara sacralitatea si se simte


invins fara lupta
un cotor de spada fara de flacari= moartea focului sacru, desacralizarea
mai tine intins= se pastreaza traditia, desi nu mai are nici o valoare
Nu se lupta cu nimeni, /dar se simte invins.=omului modern a renuntat sa
mai caute dimensiunea sacra a universului
= lupta in numele credintei se
transforma acum in sentimentul oboselii.
=singuratatea si neputinta
poetului/ ingerului in lumea desacralizata

Secventa II:
Pretudindeni pe pajisti si pe ogor
serafimi cu par nins
inseteaza dupa adevar,
dar apele din fantani
refuza galetile lor.
pretudindeni pe pajisti si pe ogor= prabusirea raiului, ingerii ajung pe spatiu
profan
serafimi cu parul nins= ingerii care au imbatranit, la fel ca si oamenii
=metafora revelatorie
inseteaza dupa adevar=ingerii inseteaza dupa viata

"apele din fantani / refuza galetile lor"= spatiul terestru nu mai oglindeste armonia
si ordinea cerului si refuza sa mai arate sacrul

Secventa III:
Arand fara indemn
cu pluguri de lemn,
arhanghelii se plang
de greutatea aripelor.

arand fara indemn= arhanghelii isi pierd rolul de a vesti Cuvantul lui
Dumnezeu si sunt redusi la misiunea terestra de a ara pamantul
= oboseala existentiala a celor care impartasesc
destinul lui Adam
"cu prelungiri de lemn" = uneltele primitive
=dificultatea acestei munci
arhanghelii se plang /de greutatea aripelor =alunecand tot mai mult spre
conditia umana, iar arhanghelii resimt sacrul ca pe o povara

Secventa IV:
Trece printre sori vecini
porumbelul sfantului duh,
cu pliscul stinge cele din urma lumini.
Trece printre sori vecini= pretutindeni
porumbelul sfantului duh= reprezentant al puterii divine
"cu pliscul stinge cele din urma lumini"= nu mai anunta pacea si credinta
ci distruge chiar si ultimele urme ale sacrului din univers
Secventa V:
Noaptea ingeri goi
zgribulind se culca in fan:
vai mie, vai tie,
Noaptea ingeri goi /zgribulind se culca in fan=ingerii sunt desacralizati prin
umanizarea lor
=si ingerii care ar fi trebuit sa vegheze
somnul oamenilor sunt atinsi de oboseala omului contemporan si incearca sa evadeze in
lumea compensatorie a somnului.

= locul sfant nu mai exista


vai mie, vai tie,= poetul semnalizeaza pericolul pieirii
= introduce in planul poetic prezenta eului liric care transmite
tragismul conditiei poetului modern

Secventa VI:
paianjeni multi au umplut apa vie,
odata vor putrezi si ingerii sub glie,
tarana va seca povestile
din trupul trist.

paianjeni multi au umplut apa vie= locul parasit, profanul

odata vor putrezi si ingerii sub glie= prin pierderea miturilor, lumea se va
intoarce in desertaciunea taranii.
=efemeritatea ingerilor e data de disparitia
sacrului din lume

tarana va seca povestile/din trupul trist= miturile vor disparea anuntand


apocalipsa, stingerea universala.

Concluzii:

Elemente care sugereaz destrmarea paradisiacului.


cotorul de spad fr de flcri, prul nins, ngerii noi zgribulind, greutatea
aripilor.
Elemente care sugereaza sacrul: Prin portarul naripat, serafimi, arhangheli,
porumbelul sfntului duh, ngeri, apa vie.
Lumea nu mai este prezentat ca o corol de minuni, ci ca o poveste
degradat care i-a pierdut atributele sacralitii devenind un paradis
destrmat.

Sentimentul dominant al operei este cel al tristeii metafizice nscut din contiina
pierderii contactului cu cosmicul, cu stihiatul. nstrinarea de cosmic are ca efect
pierderea atributelor sacralitaii cu care era nzestrat lumea privit de poet ca o
corol de minuni.