Poezia "Paradis in destramare" apartine Modernismului, asadar este cladita pe

supratema cunoasterii, devenind o modalitate de contemplare a lumii. Modernismul

este curentul aparut la finalul sec. 19, inceputul sec 20 in literatura
internationala si in arta. El subsumeaza toate curentele de avangarda, si este
descris cel mai bine, la nivel international de opera poetilor precum Ch Baudelaire
si Edgar Allan Poe. La nivel national, Eugen Lovinescu descria modernismul ca
ingloband opera nontraditionala postbelica. ▶
Poemul este o metafora ampla a instrainarii poetului de conditia magica dupa cum
universul insusi devine un teritoriu pustiu, demitizat si desacralizat.
Tema poezie o reprezinta viziunea apocaliptica a universului pe cale de a pieri, in
urma ruperii de sacralitate.
Titlul poeziei "Paradis in destramare" este o metafora revelatorie, sugerand insasi
universul (prin "Paradis') pe cale de a deveni ruine. Autorul fiind adept al
cunoasterii luciferice are in contextul poeziei acces la informatia suprema, si
incearca sa avertizeze lumea.
Ca o prima trasatura a modernismui putem comenta din perspectiva supratemei
cunoasterii ceea ce descrie modernismul in general si poezia lui Blaga. Cunoastere
in "Paradis in destramare" atinge intensitati tragice ,si se deschide cu imaginea
portarului inaripat care este lipsit acum de modalitatea de a apara Eden-ul ( "mai
tine intins un cotor de spada fara flacari"). Autorul integreaza aici imaginea
biblica a izgonirii lui Adam din Eden si zidirea heruvimilor cu sãbii de flacari sa
pazeasca raiul, desi in poezie aceasta oranduire isi pierde efectul.
Aceasta secventa poate sugera insasi imaginea poetului care se simte incapabil de a
feri universul de la destrãmare. Aici fata de "Eu nu strivesc corola de minuni a
lumii" nu mai exista o legatura simbolica cu o vatrã originara, luminozitatea si
transparenta este inlocuita cu o tendinta de interiorizare ce poate fi inteleasa
decat cu instrumentele negativului. Se evidentiaza trecerea de la caldura la frig
(" ingeri zgribulind'') ,de la plin la gol ( "ingerii goi'') , este o lume lipsita
acum de abilitatea de a cunoaste, de lumina. Motivul fantanii reprezinta
cunoasterea dar avem de a face in poezie cu serafimii care "inseteaza dupa adevar"
si metafora fantanilor "care refuza galetile lor". Comunicarea fireasca a fost
inlocuita cu inchiderea. ▶
In al doilea rand in poezie predomina metaforele revelatorii : "nu se lupta cu
nimeni, dar se simte invins" sugereaza neputinta si singuratatea poetului intr-o
lume desacralizata in care ceea ce era sacru incepe sa putrezeasca: "arhanghelii se
plang de greutatea aripelor", odata vor putrezi si ingerii sub glie"- secvente care
infatiseaza procesul de desarcalizare a divinului, ingerii nu mai sunt spirite
imortali, ci sunt afectati de lumea telurica.
Locul sfant nu mai exista iar ingerii "se culca in fan", apa vie care sugera seva
existentei, magia ei si reflectarea gandului omenesc se umple de semne ale
degradarii. "Trecand printre sori vecini" porumbelul Sf Duh stinge si cele din urma
lumini, sugerand astfel apocalipsa, stingerea luminii find egala si cu disparitia
modalitatii de cunoastere ,a adevarului. Secventa "Tarana va seca povestile" atinge
latura ce anima fapturile, oamenii, in urma secarii povestilor omul creator ar urma
sa-si piarda abilitatea de a crea, deoarece insasi divinitatea creatoare a decazut.
Critica de specialitate aprecia ca poezia lui Blaga este in zona ei centrala o
lamentatie ce atinge intensitati tragice. ▶
Pe de alta parte, poezia este alcatuita in chip modern si avem versul liber, care
nu este delimitat in strofe iar masura versurilor difera, structura regasita si la
"Eu nu strivesc corola de minuni a lumii."
Acest poem poate fi pus in paralela cu "eu nu strivesc corola de minuni a lumii" a
lui Lucian Blaga ,evidentiând discursul descendent pe care amandoua poemele il
infatiseaza : in poemul Eu nu strivesc corola de minuni a lumii" autorul
evidentiaza frumusetea lumii, a diferitelor aspecte ale existentei si este o arta
poetica unde divinitatea simbolizata de "corolã" este in plina vigoare, unde
autorul vorbeste de cum poeziile ar trebui sa fie scrise - in timp ce in poemul
'Paradis in destramare' vedem o lume unde divinitatea nu mai are putere ori si-a
intors spatele ( avem un limbaj ermeric) ,nu mai vrea sa apere o lume care s-a rupt
de vatra originara - "Trecand printre sori vecini Sf Duh stinge cele din urma
lumini", aceasta secventa sugereaza Apocalipsa.