TEME SI MOTIVE EMINESCIENE

Proiect realizat de Aarmeniei Daniel, clasa a XI-a E

 Mihai Eminescu (născut ca
Mihail Eminovici) (n. 15 ianuarie
1850, Botoșani - d. 15 iunie 1889,
București) a fost un poet, prozator și
jurnalist român, socotit de cititorii
români și de critica literară postumă
drept cea mai importantă voce
poetică din literatura română.
MIHAI EMINESCU
TEME SI MOTIVE ALE OPEREI EMINESCIENE

TEMA TIMPULUI

Această temă se regăseşte în aproape toate poeziile lui

Eminescu, de aceea a fost denumită şi supratemă .
În poezia ”Luceafărul” , de exemplu, Hyperion călătoreşte
spre Demiurg, această călătorie realizându-se în timp şi spaţiu,
spre începuturile lumii; rotaţia aştrilor se face în timp. În “Scrisoarea
I”, relevant este tabloul genezei, totul s-a născut dintr-un punct,
înainte de apariţia universului. În poezia “Trecut-au anii” timpul este
văzut ca trecere a anilor copilăriei.
Problema timpului este corelată cu cea a spaţiului. De
exemplu, în poezia “Scrisoarea I” observăm spaţiul şi termenii
viitorului şi ai trecutului; timpul este văzut ca un prezent etern şi are
caracter static.
TEME SI MOTIVE ALE OPEREI EMINESCIENE

TEMA COSMICULUI

Cosmicul uzează adesea de câteva motive: infinitul, cerul, soarele,

luna, stelele, luceferi,muzica sferelor, zborul intergalactic, haosul, geneza,
extincţia. În concepţia lui Eminescu vechimea universului este nesfârşită.
Cosmogonia (naşterea universului) este foarte plastic concepută în
“Scrisoarea I”, unde infinitul devine sinonim cu haosul, genunea, negura
eternă în care există un punct, iar punctul devine lume atrasă de viaţă, de
un dor nemărginit.
Descoperim şi motivul soarelui, care la un moment dat devine trist şi
roşu, sugerând stingerea (extincţia) universului.
Luna este văzută ca un astru al romanticilor şi ea poate fi considerată
un simbol al naşterii şi al morţii, ea le ştie pe toate şi readuce în minţile
oamenilor amintiri.
Muzica sferelor este un alt motiv cosmic, este vorba de acea muzică
simfonică produsă de rotaţia planetară; Eminescu îşi imaginează că prin
mişcarea lor aştrii creează o altă muzică
TEME SI MOTIVE ALE OPEREI EMINESCIENE

TEMA ISTORIEI SI A CRITICII SOCIALE

Istoria, evoluţia omului în timp, creaţia şi contribuţia lui socială l-au

preocupat atât demult pe Eminescu, încât o mare parte din opera sa este
alcătuită din poezii cu un profund caracter meditativ pe această temă. Istoria
este văzută în mai multe ipostaze (cele enumerate mai sus) şi seregăseşte
în mai multe poezii. În evocarea istoriei, atitudinea poetică a lui Eminescu
apare sub două aspecte: unul elegiac şi altul satiric.
Viziunea elegiacă apare în poeziile în care panorama civilizaţiilor
creează un puternic sentiment al zădărniciei, determinat de ideea că totul se
repetă în lume, că nimic nu este statornic şi nu rezistă în timp.
Viziunea satirică nu apare numai în partea a doua a poemului
“Scrisoarea III”, ci şi în alte poezii. În ”Junii corupţi”, Eminescu prezintă
tineretul corupt, decăzut prin desfrâu, fără idealuri. În “Ai noştri tineri” poetul
critică tinerii ce studiau la Paris, dar nu făceau cinste poporului nostru
TEME SI MOTIVE ALE OPEREI EMINESCIENE

TEMA FILOZOFICĂ – TEMA GENIULUI ÎN OPERA EMINESCIANĂ

Tema filozofică majoră a liricii eminesciene este condiţia nefericită a

omului de geniu într-o societate meschină, superficială, incapabilă să-i
înţeleagă aspiraţiile spre absolut.
Acestă temă este preluată de la filozoful german Schopenhauer la
care condiţia geniului este definită ca:„Geniul pe pământ nu este capabil de
a ferici pe cineva, nici capabil de a fi fericit, el nu aremoarte, dar nici noroc.”
Conform filozofului german, geniul are o minte aplicată la obiect,sclipitoare,
obiectivă şi este capabil să se sacrifice pentru atingerea unui ideal.
Geniul eminescian apare sub patru ipostaze: creatorul, omul superior
prin excelenţă; nemuritorul, exemplu Hyperion;demonul, forţă a răului
(“Înger şi demon”); titanul, simbol al răzvrătirii (Mureşan). Imaginea
demonului se suprapune adesea cu cea a creatorului de artă.
În ”Luceafărul”, Hyperion apare în ipostaza de demon, de înger, de titan,
adică de geniu.
TEME SI MOTIVE ALE OPEREI EMINESCIENE

TEMA IUBIRII ŞI A NATURII

Ultimul mare romantic european, M. Eminescu exprimă adesea

sentimentele de dragoste în mijlocul naturii, de aceea cele două teme se
îmbină armonios.
Natura eminesciană se manifestă în două planuri ce se întrepătrund,
cel terestru şi cel cosmic. Motivele romantice ale naturii terestre: codrul,
izvoarele, salcâmul, teiul, lacul, sunt observate în funcţie de succesiunea
anotimpurilor. În general natura terestră este caldă, ocrotitoare, uneori
sălbatică şi participă lafrământările poetului, constituind în acelaşi timp şi un
cadru propice împlinirii iubirii, dar şi meditaţiei.
Motivele romantice ale naturii cosmice: luna, stelele, luceferii,
cosmosul participă direct la sentimentul iubirii umane, care la Eminescu
este un sentiment fundamental. Luna este astrul martor şi tutelar al
îndrăgostiţilor.
TEME SI MOTIVE ALE OPEREI EMINESCIENE

POEZIA DE INSPIRAŢIE FOLCLORICĂ

Eminescu a iubit foarte mult folclorul românesc, fiind un pasionat

culegător de folclor. În caietele manuscrise ale lui M. Eminescu s-a găsit un
material folcloric cules în perioadă când colinda ţara cu trupa de actori,
cuprinzând basme, proverbe, cântece epice etc. Influenţa populară este
evidentă în multe din poeziile lui Eminescu, el prelucrând teme, motive,
versuri, ritmuri,armonii, imagini pe care le-a asamblat în creaţii noi,
originale.
Unele sunt prelucrări folclorice cu adaosuri filosofice (“ Revedere”,
“Ce te legeni…”, “La mijloc de codru…”), altele sunt profund originale, sursa
folclorică cunoscând transformări esenţiale (“Călin <file din poveste >”,
“Luceafarul”). În toate întâlnim acea îmbinare inconfundabilă între glasul
poetului şi glasul poeziei populare.
TEME SI MOTIVE ALE OPEREI EMINESCIENE

MITURILE EMINESCIENE

Eugen Simion descoperă opt mituri fundamentale ale liricii

eminesciene: mitul istoric,mitul naşterii şi al morţii universului, mitul
înţelepciunii, mitul erotic, mitul oniric, mitul întoarcerii la elemente, mitul
creatorului, mitul poetic. Nu trebuie uitat nici mitul dacic care se conturează
în poemul postum ”Dochia. Raiul Daciei”, cum a fost denumit de
Perpessicius.