Chirita in provintie

Puncte de interpretare

Comedia este specia literara a genului dramatic in care autorul critica, satirizează defecte umane, tare ale
societății contemporane lui, in care sunt prezente întâmplări comice, răsturnări de situație care stârnesc hazul si au
un final fericit. Intr-o comedie , personajele sunt plate, construite pe contrastul dintre esență si aparenta.
Categoria estetica fundamentala a comediei ce menține rasul se numește comic, acesta putând fi de nume, situație,
limbaj, etc.
Comedia ,,Chirița in provinție’’ a fost reprezentata pe scena in 1852 si este o comedie de moravuri având in
centrul ei un personaj feminine comic, reprezentativ pentru momentul social istoric si pentru un anumit tip uman.
Daca in piesele anterioare, Chirița era dornica sa-si căpătuiască fetele cu bărbați cu soi, in comedia
selectata, atenția Chiriței este concentrate asupra fiului, pe de o parte, dar si asupra devenirii sale ca isprăvniceasă.
Reperele spațio-temporale sunt clar delimitate ca in orice text dramatic: ,,provincial Bârzoieni, mijlocul
secolului al XIX-lea’’.
Titlul aduce in prim-plan numele personajului principal, eponim, Chirița, un personaj ridicol o combinație de
snobism si parvenitism. Rezonanta fonetica a numelui este greoaie si accentuează sarcasmul, atitudine peiorativa a
autorului fata de soția unui boier de tara cu pretenții, dornica de preamărire si dornica de a fi la moda. Vocabula
,,provinție’’ fixează statutul Chiriței pe care aceasta încearcă sa-l nege, sa-l depășească, dorind sa introducă moda
timpului in Bârzoieni.
Tema piesei o constituie demascarea snobismului, a parvenitismului, a abuzurilor administrative.
Ca in orice comediei, conflictului dramatic este susținut de contrastul dintre esență si aparenta, dintre ceea
ce sunt in realitate personajele si ceea ce vor sa para. Chirița, spre exemplu, o boieroaica de la tara este
întruchiparea perfecta a snobismului dorind sa etaleze in locul femeii din provincie imaginea unei boieroaice
sincronizata la moda timpului, care e plina de eleganta, rafinament, cultura. In realitate, însă, propriile-i acțiuni o
contrariază. Prin intermediul Chiriței sunt criticate o serie de aspecte din epoca: incultura, imitarea cu orice preț a
modei, negarea tradiției. După ce vrea sa introducă, la Bârzoieni, eticheta din casele mari de la oraș, ca
isprăvniceasă, își dorește sa călătorească la Paris:,,Of! Ca numai pot trai in tara asta!...’’. Prin urmare, Chirița ia lecții
de echitație, călărind ,,ca o amazoancă’’, fumează ,,țigări de halva’’, învață franceza de la ,,monsieur Șarlă’’, dorește
sa primească răvașul de la soțul ei pe un talger pe care sa fie ,,un șervet’’. Servitorii încurcă acest protocol
necunoscut de ei, iar comicul de situație atinge apogeul.
Acest personaj caricatural, ce nu are conștiința ridicolului, are 3 scopuri: sa introducă la Bârzoieni moda
vremii, sa devina isprăvniceasă si sa-si însoare fiul natang, Guliță cu Luluța, o orfana crescuta in casa ei care însă
este moștenitoarea unei mari averi. Cel care se va opune este, însă, Leonas, un tânăr isteț, cinstit, îndrăgostit de
Luluța.
Conflictul dintre concepția conservatoare (reprezentata de Bârzoi) sau de fals progres (reprezentata de
Chirița) si de ideile progresiste (reprezentate de Leonas) se desfășoară gradat într-o acțiune cu răsturnări de
situație, cu elemente pline de neprevăzut, de travestiri neverosimile.
Ca mama, Chirița își focalizează atenția asupra fiului natang, Guliță, un gogoman prost crescut pe care vrea
sa-l învețe limba franceza, doar pentru ca este la moda. Pentru a fi sigura ca nu pierde zestrea Lulutei. Chirița are ca
principal scop căsătoria lui Guliță cu Luluța ignorând totala incompatibilitate dintre cei doi. In esență, Guliță nu este
decât ,,Guliță a neneacăi’’, un copil alintat, iar Luluța este o tânără rafinata, ingenua ce nutrește sincere sentimente
de iubire fata de Leonas. Pentru Guliță, mama nu este altceva decât singurul model feminin pe care il are ca
exemplu. Însăși Chirița constata ca Guliță ,,samana cu mine bucataca taieta’’. Pentru a-l stimula in a învața
franțuzește, deși băiatul nu manifesta niciun interes in aceasta privința, Chirița ii promite vestimentație noua in ton
cu moda timpului:,,Du-te cu domnul profesor de învață frumusal ca ti-oi face straie de moda noua’’. Chirița se
considera in fata propriului copil un model demn de urmat, gata in orice clipa sa intre in rolul de profesoara pentru
a-l examina pe Guliță. Consecintele examinării sunt însă de un comic savuros, caci trădează falsa cultura, ridicolul,
goliciunea mintii personajului:,,Da’ ia-n sa-ni facă un examen...Guliță, spune nineacai cum sa cheamă frantuzaste
furculița?...Furculition’’. Chirița nu ezita sa aplice eticheta modei chiar in fata copilului chiar daca acest lucru implica
actul fumatului. Dorind sa-si imite mama, Guliță ii cere acesteia o țigară, însă Chirița îl refuza brusc fără a-i oferi
acestuia o explicație plauzibila:,,Nineaca da-mi si mie o țigară...Tacă-ti gura, plodule!’’. Ca părinte, Chirița nu
sancționează greșelile comportamentale ale copilului, nu îl pregătește pentru societate si astfel, acesta, ca adult nu
va deveni decât o copie fidela a părinților, o combinație reușită intre snobism si parvenitism.
In relație cu soțul, Chirița își impune întotdeauna părerea. Își dorește sa urce pe scara sociala fortandu-si
soțul sa devina ispravnic. Femeie voluntara, Chirița se folosește de Bârzoi, un bărbat comod si lipsit de inițiativa, ca
sa parvină si il obliga sa-si schimbe obiceiurile vestimentare si culinare după moda. Fire conservatoare, Bârzoi
accepta, cu greu, pretențiile soției:,,Arza-le focu straie nemțești...parca sunt negustor de farfurii’’. Bârzoi este
nevoit sa suporte împotriva voinței sale consecințele dorinței Chiriței de a introduce moda timpului in provincie
precum si cele ale funcției de ispravnic. Astfel, Bârzoi simte lipsa mâncărurilor tradiționale făcute de soția
lui:,,cozonaci, dulceți...vreo musaca, vreo baclava...bucate creștinești’’. Chirița însă își dedica timpul propriei
persoane, după moda:,,sade toata ziua pe tambur, la tualeta’’. Împins de soția lui sa obțină isprăvnicia, provincialul
Bârzoi știe cum sa obțină avantaje materiale din funcția sa, semnificativa fiind scena vânzării repetate a curcanului.
Cuplul romantic, Leonas si Luluța, tineri cinstiți, reprezentanți ai ideilor noi, progresiste are si rolul de a
pune in lumina, prin antiteza, caracterul Bârzoienilor.
Finalul este unul pozitiv, caci demascând corupția lui Bârzoi, Leonas devine ispravnic in locul acestuia si se
căsătorește cu Luluța. Deznodământul aduce victoria reprezentantului ideilor noi, Leonas, adică a onestității si al
sentimentelor sincere asupra tarelor (defecte), asupra moravurilor satirizați: parvenitism, snobism, corupția.
Comicul de situație este reprezentat de succesiunea întâmplărilor pline de neprevăzut, de răsturnări de
situație care stârnesc hazul si au final fericit cu travestiri neverosimile.
Comicul de nume accentuează atitudinea autorului fata de personajele sale. Spre exemplu, diminutivele
Leonas, Luluța sugerează atitudinea afectiva a autorului fata de aceste 2 personaje ce sugerează blândețea, iubirea,
dreptatea. Chirița este un nume strident cu o rezonanta dura, autorul dorind sa îngroașe snobismul si ridicolul
acestui personaj autohton, tipic epocii de imediat după 1848.
Se remarca, de asemenea, comicul de limbaj care trădează faptul ca personajele doresc sa para altceva
decât sunt in realitate. Chirița este caracterizata indirect prin limbajul franco-moldovenesc pe care îl inventează ea
însăși si care dezvăluie snobismul personajului, goliciunea mintii, falsa cultura.