Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
de Lucian Blaga
1. Aparitie:
Opera dramatica este cunoscuta la Blaga ca drama de idei. El prelucreaza
mitul dramatic, pe care il preia din legende, basme si mituri folclorice.
Drama Mesterul Manole a fost publicata in Sibiu in anul 1927, pentru ca
in 1929, pe 6 aprilie, piesa sa cunoasca premiera absoluta pe scena
Teatrului National din Bucuresti.
Pesa are la baza mitul jertfei din balada populara, iar preluand-o, Blaga va
da originalitate operei prin personalitaea creatiei sale, adancind si largind
motivele baladei din perspectiva expresionismului.
2. Tema si compozitie:
Tema este de factura filosofica, tratand problema sacrificiului, devenit
tragedie umana.
Compozitional, piesa este alcatuita din cinci acte.
3. Subiectul:
La inceputul piesei, Blaga enumera personajele: Voda, Manole, Mira,
Staretul Bogumil, Gaman, zidarii etc. Locul actiunii este pe Arges in jos,
timpul este mitic romanesc. Blaga se leaga de o perioada istorica
indepartata, in spatiul carpato-dunarean, spatiu demonstrat nu prin timp,
ci prntr-o realitate, si anume biserica de la Curtea de Arges capodopera
a artei medievale romanesti.
Actul I ne introduce in camera de lucru a Mesterului Manole, care
masoara si socoteste in prezenta Staretului Bogumil si a lui Gaman.
Problema lui Manole o constituie surparea continua a zidului Manastirii
ce urma sa fie ridicata.
Actul al II-lea este semnificativ pentru scena juramantului. Horoscopul pe
care-l comunica solul lui Voda pare a fi un avertisment asupra pericolului,
anticipand deznodamantul.Manole realizeaza ca nu poate indeplini
lacasul sfant fara ajutorul mesterilor.
Actul al III-lea pune in lumina momentele de groaza ale asteptarii,
aparitia Mirei si jertfa. Manole rosteste aici un cutremurator crez,
confirmand conceptia potrivit careia creatia majora nu se realizeaza decat
prin iubire.
Actul al IV-lea releva febrilitatea zidirii. In urma minunii ce se inalta
persista durerea lui Manole, care izbeste zidul, dorind sa-si elibereze
sotia. E o ultima zvacnire a unei energii care accepta inevitabilul.