Motto: Dramatismul implică în mod necesar confruntarea polemică, lupta.

Unde nu există adversitate, latentă sau declarată, nu există nici dramatism”. (Adrian Marino, Dicţionar de idei literare). DRAMA INTERBELICĂ Scrie un eseu de 2 - 3 pagini, în care să prezinţi tema şi viziunea despre lume, reflectate într-o dramă studiată. În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere: - evidenţierea trăsăturilor dramei pentru care ai optat, care fac posibilă încadrarea într-o tipologie, într-un curent cultural/ literar, într-o perioadă sau într-o orientare tematică; - prezentarea temei dramei, reflectată în textul dramatic ales, prin referire la două scene/ secvenţe/ situaţii ale conflictului; - sublinierea a patru elemente ale textului dramatic, semnificative pentru ilustrarea viziunii despre lume a autorului/ a unuia dintre personaje (de exemplu: acţiune, relaţii temporale şi spaţiale, construcţia subiectului, particularităţi ale compoziţiei, construcţia personajului, modalităţi de caracterizare, limbaj etc.); - exprimarea unei opinii argumentate despre modul în care tema şi viziunea despre lume sunt reflectate în drama aleasă. Notă! Ordinea integrării reperelor în cuprinsul lucrării este la alegere. Pentru conţinutul eseului vei primi 16 puncte (câte 4 puncte pentru fiecare cerinţă/ reper); pentru redactarea eseului vei primi 14 puncte (organizarea ideilor în scris – 3 puncte; utilizarea limbii literare –3 puncte; abilităţi de analiză şi argumentare – 3 puncte; ortografia – 2 puncte; punctuaţia – 2 puncte;aşezarea în pagină, lizibilitatea – 1 punct). În vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 2 pagini.

Literatura este fiica mitologiei. Mircea Eliade Meşterul Manole Teatru mitic Dramă de idei, expresionistă Lucian Blaga (1895-1961) Lucian Blaga a fost un poet modern, dramaturg, prozator, filozof şi eseist. Personalitate marcantă a literaturii române, Blaga a debutat cu volumul de versuri Poemele luminii în anul 1919, acesta fiind urmat de Paşii profetului, În marea trecere, La cumpăna apelor, La curţile dorului, Nebănuitele trepte. Cele mai reprezentative opere dramatice ale autorului sunt: Meşterul Manole, Tulburarea apelor, Daria, Ivanca, Cruciada copiilor, Anton Pann, Arca lui Noe, Avram Iancu, iar, în domeniul filozofiei, Blaga scrie Trilogia cunoaşterii, Trilogia culturii, Trilogia valorilor.

1

Călinescu: mitul estetic sau al jertfei pentru creaţie. 2 . Principala temă a operei este destinul creatorului de frumos obsedat de atingerea idealului estetic absolut. al cărei decor sugerează o atmosferă de meditaţie şi mister deoarece există "foarte multe lumânări aprinse". acţiunea dramei petrecându-se „pe Argeş în jos” în „timp mitic românesc”. Actul I începe prin prezentarea camerei de lucru a lui Manole. zidurile se prăbuşiseră de nenumărate ori. din adâncimi puterile necurate nu pot s-o ceară fiindcă jertfa e împotriva lor. care doarme şi scoate sunete ciudate. Opera este alcătuită din cinci acte. produsul artistic expresionist sugerează „relaţiuni cu cosmicul. cu un conflict puternic. În concepţia lui Blaga.” Un alt conflict exterior apare între Manole şi cei nouă meşteri care doresc să renunţe la construirea bisericii după şapte ani de trudă şi suferinţă. cu ilimitatul.] Poate că unul slujeşte celuilalt".” Drama Meşterul Manole a fost publicată în anul 1927 la Sibiu şi a fost reprezentată scenic în 1929 la Teatrul Naţional din Bucureşti. De asemenea. în decurs de şapte ani. cu elementele malefice din interiorul fiinţei umane. Necesitatea unui sacrificiu uman este explicată prin doctrina bogomilistă. valorificarea miturilor. raportarea permanentă la absolut. aplecat "peste pergamente şi planuri". Pe masă se află "un chip mic de lemn al viitoarei biserici". un deznodământ grav. Stareţul Bogumil şi Găman. măsurând "chinuit şi frământat". binele şi răul: "Şi dacă întru veşnicie bunul Dumnezeu şi crâncenul Satanail sunt fraţi? [. câmpul obscur al inconştientului. ilustrată aici prin ideea că echilibrul şi eternitatea Universului sunt determinate de cele două forţe la fel de puternice care-1 compun. O altă temă a dramei este iubirea ca alternativă a împlinirii umane. interesul pentru crizele de conştiinţă. dar şi din realitatea exterioară. dar şi din cauză că îl suspectează pe artist de trădarea jurământului. În scenă se află Manole. Autorul promovează un teatru mitic deoarece valorifică artistic unul dintre cele patru mituri fundamentale ale poporului român identificate de G. Şi alt fulger de atunci n-a mai căzut să şteargă poruncile". Blaga este interesat de conflictul interior pe care îl trăieşte Manole sfâşiat între patima pentru creaţie şi iubirea pentru Mira. mai multe scene şi replici. drama creatorului. Meşterul respinge cu fermitate ideea: "A fost săpat în piatră: să nu ucizi.Opera Meşterul Manole este o dramă expresionistă deoarece reprezintă o specie a genului dramatic. sugerând tensiunea sufletească a personajului dramatic. trăirea frenetică de esenţă dionisiacă. în proză. Balada populară Monastirea Argeşului publicată de Vasile Alecsandri în anul 1852 reprezintă HIPOTEXTUL operei lui Blaga care se validează ca HIPERTEXT. Teatrul expresionist este definit prin limbajul metaforic. Blaga sugerează tema morţii ca jertfă implicată în orice act creator şi lupta conştientului cu iraţionalul. iar protagonistul refuză. Manole este tulburat din cauză că. "noaptea târziu". afirmă stareţul Bogumil. Coordonatele spaţio-temporale sunt precizate în didascalia iniţială. neînţelegând raţiunea acesteia: „Jertfa aceasta de neînchipuit cine o cere? Din lumină Dumnezeu nu poate s-o ceară fiindcă e jertfă de sânge. neliniştea existenţială. Titlul dramei sugerează importanţa creatorului de frumos în timp ce titlul baladei populare Monastirea Argeşului aduce în prim-plan imaginea produsului artistic. tensiunile sufleteşti.. Coordonata temporală .. cu absolutul. Conflictul dramatic exterior apare între Manole şi Bogumil deoarece acesta din urmă susţine ideea unui sacrificiu uman. prezenţa unor personaje cu valoare de simbol. susţine atmosfera de mister. Titlul este un element de paratextualitate şi un motiv anticipativ. cu o barbă "lungă şi împletită". Expoziţiunea concentrează motivul surpării zidurilor. accentele tragice împletindu-se uneori cu cele comice sau lirice. iar unica soluţie propusă de Bogumil rămâne jertfirea unei fiinţe umane în zidurile mănăstirii.

Manole însuşi este cuprins de febrilitatea zidirii. febrile şi ritmate ale meşterilor: "Zvârliţi tencuiala pe coapse şi os..] Manole. soră sau fiică... Drama se amplifică prin ideea jertfirii din iubire." Scena zidirii Mirei lipseşte. Totuşi. când meşterii vor să abandoneze construirea bisericii. care mai tare va iubi". Manole şi Mira sunt uniţi în moarte. Ca şi Manole. Manole rosteşte un blestem dureros şi crud. [. ai mai văzut minuni înălţate pe moarte?. replica lui devenind un laitmotiv: "biserica se va înălţa!" Manole anunţă zidarilor că sacrificiul trebuie să fie la fel de măreţ ca zidirea însăşi. Prima ei replică evocă hipotextul: „Bună dimineaţa—nouă ucigaşi şi cu Manole zece…” Dacă. să o zidească . nu înjuraţi că sunteţi pe o biserică. să fie cel puţin înspăimântătoare!". Urmaţi-mi măsura. dar zidarii îl constrâng. El va fi un cântec de iubire împletit cu un cântec de moarte". crezând că au "clădit pe pământ nărăvit". Protagonistul rosteşte aici cea mai cutremurătoare idee de sorginte faustiană. ci altar [. Mira este o fiinţă superioară şi. tăceţi molcom.. Motivul zidirii treptate din baladă este eludat din diegeza dramei (acţiune) şi recuperat parţial prin rememorare. sănchidem viaţa în zidul de jos.". bine hotărnicită cade între ei!” Apariţia Mirei are valoarea unui punct culminant. Scena jurământului este semnificativă. jertfa va fi o soţie care încă n-a născut.. pe care Mira şi -1 asumă cu seninătate mioritică.. "aceluia i se va lua. "nu scuipaţi că sunteţi pe un mormânt.. [. În actul al doilea. El este obsedat de vaietul ce răzbate din zidurile bisericii. numai împreună reuşind să desăvârşească miracolul zidirii.] Isteţi fiţi ea şerpii şi blânzi ca porumbul. fiind acum obsedat de ridicarea bisericii cu orice preţ. prima carte a Vechiului Testament).. Meşterul vrea să spargă zidul pentru a-şi elibera fiinţa iubită. Mira nu mai este acum "nici căprioară.] între blestemul ce ne-a prigonit şi jurământul cu care l-am învins.Intriga se declanşează în scena a patra a primului act. care condensează un tragism cutremurător. eu am fost al patimei". capătă proporţii uriaşe: "Dacă fapta noastră nu e bună. solul trimis de Vodă îi aminteşte lui Manole că mănăstirea trebuia construită în doi ani. Deznodământul cuprinde răzvrătirea lui Manole împotriva faptei cumplite. Manole simte că sacrificiul celei mai iubite fiinţe este o formă a jertfirii de sine. iar disperarea îl face să rostească: "Aprindeţi pădurile să se vadă de departe că aici zece draci clădesc o biserică lui Hristos". Manole exprimă o dureroasă 3 . în virtutea jurământului făcut. să fie cel puţin frumoasă. fiind subliniată şi la nivelul indicaţiilor de regie: „O umbră mare. figuri semantice. Revolta sa. Ei îi aduc lui Manole vestea că zidurile mănăstirii s-au prăbuşit pentru a şaptezeci şi şaptea oară. în baladă. insistând şi asupra implicaţiei de conştiinţă a tuturor celor ce au zidit: "Judecata mea mi -o voi face-o singur. judecata voastră cine va face-o?" Printr-un monolog.Manole. care confirmă concepţia că nicio creaţie majoră nu se poate înfăptui decât prin iubire: "A mea a fost patima. pentru ca artistul să-şi poată împlini idealul estetic: "Lăcaşul creşte nebun. Ana venise din dragoste pentru soţul ei. Blaga valorificând o tehnică numită lacună diegetică. viaţă de om în ziduri nu veţi clădi! [. de aceea acceptă moartea.. nu în şapte ( cifră simbolică ce aminteşte de Geneză. Daţi sfoara şi plumbul". "o viaţă scumpă de om se va clădi în zid. acest moment esenţial este reconstituit din replicile meşterilor la solicitarea lui Manole. care-şi motivează patima creaţiei: "am început să clădesc fiindcă n-am putut altfel" şi le mărturiseşte zidarilor ideea jertfei pe care trebuie s-o împlinească împreună.] soră curată. Meşterul încearcă s-o convingă să plece. "aducând bucate". meşterii se revoltă împotriva hotărârii lui Manole. Manole cere un ultim răgaz de trei zile şi hotărăşte că "biserica se va ridica!" În desfăşurarea acţiunii. că unul din voi a ucis ". nici izvor. relevat prin replicile concise.. Mira vine cu intenţia declarată de a împiedica omorul: ". aşa cum fuseseră în viaţă. dacă nu e frumoasă. Iureşul zidirii din actul al patrulea este redat printr-o succesiune de metafore. fiică luminată". îmbinată cu o înălţare spirituală superioară. care îi dă puterea să împlinească ritualul jocului cu moartea.

al doilea a fost cândva pescar... iraţionale. Vodă este simbolul autorităţii..] Doamne. vom rătăci din loc în loc [. Manole află singura salvare în moarte. numele ei este asociat cu verbul „ a se mira” şi cu substantivul „miracol” semnificând uimirea femeii în faţa puterii creatoare a bărbatului. În acest moment se aude ţipătul mulţimii. dar preoţii şi boierii veniţi să vadă lăcaşul. Manole este simbolul creatorului stăpânit de patima pentru frumos. dar mulţimea şi Vodă îl apără. central datorită rolului dominant pe care îl are în transmiterea mesajului operei. Personajele dramei sunt construite în manieră expresionistă. al patrulea a fost cândva ocnaş. eu am fost al patimei". inocenţa.” Ca instanţă dramatică. mai bătrân. l-au sfătuit să-1 judece pe Manole pentru crimă.. Găman simbolizează forţele stihiale. gând treaz.. Vodă a sosit să se închine la noua biserică. dar şi capacitatea de a da viaţă.” Autorul nu insistă pe aspectul fizic. ci pe portretul moral sau etopee. faţa devastată. apoi s-a aruncat în gol. ce strălucire aici şi ce pustietate în noi". al treilea a fost cândva călugăr. însă Manole s-a urcat în turla bisericii. durabile peste timp. al cincilea. fiind simboluri ale unor idei esenţiale. simbol al condiţiei tragice a creatorului. Manole ăsta!” In discuţia cu Bogumil.. Manole este personaj principal datorită ocurenţei sale pe parcursul discursului dramatic.] Doamne.” în timp ce Vodă îl caracterizează printr-un epitet antepus: „Straşnic om. "plâns de femei". Mira este simbolul vieţii.”ori „Manole e chin. Cap fierbinte”. al iubirii şi al purităţii. în cele din urmă artistul fiind învingător în faţa omului Manole. Călugării cer pedepsirea lui Manole. o moarte necesară. eponim deoarece se regăseşte în titlul operei. Ultima dorinţă a lui Manole este aceea de a trage el "clopotul întâia oară pentru aceea care cântare de clopot n-a avut". De asemenea. în opera populară meşterii îşi găsesc sfârşitul alături de Manole în timp ce în opera lui Blaga ei rămân în viaţă deoarece au fost martorii unei întâmplări de excepţie şi trebuie să o transmită mai departe. strigând că "Meşterul neasemănat trebuie să trăiască!.. dar şi într-o didascalie: „Manole istovit. barba crescută. Bogumil aminteşte de erezia bogomilistă.” Manole trăieşte la cote maxime tragedia creatorului de valori spirituale.. Remarcabilă este diferenţa dintre baladă şi dramă. al frumuseţii. după credinţa populară în viaţa de dincolo."A mea a fost patima. prezintă moartea lui Manole.meditaţie privind singurătatea sufletului său. iar primii patru meşteri sunt individualizaţi prin ocupaţia lor anterioară: „Întâiul a fost cândva cioban. Acesta este realizat prin caracterizare directă în replica Mirei: „Meşterul meu.". într-o comuniune de dreptate şi iubire cu Mira. Fiind anulat ca fiinţă prin jertfirea Mirei. Şi e pedeapsă şi e blestem. Mira aminteşte de zeiţa destinului în mitologia greacă deoarece sugerează prin atitudinea ei o demnă şi înţeleaptă acceptare a inevitabilului. Manole este prezentat printr-un portret fizic sau prosopografie. visare fără popas" sau: „Eşti un copil. ". Mulţimea adunată în jurul bisericii îl apără pe Manole. el însuşi se autocaracterizează ca fiind dominat de patima creaţiei care "e foc ce mistuie [.". "nu vom şti cum să găsim un loc în viaţă. [. „Manole vorbeşte aiurea. a tras clopotul. Mira îl numeşte metaforic: "inimă fără odihnă. Ca referent uman.] şi e pedeapsă şi e blestem. pentru ce vină neştiută am fost pedepsit cu dorul de a zămisli frumuseţe?. un sacrificiu identic cu cel al persoanei iubite şi nu o sinucidere.. Meşterii rămân dezorientaţi fără Manole. Ultimul act. şoapte: "Manole s-a aruncat în văzduh. după zidirea Mirei. Manole este chinuit de întrebări şi dilema sa privitoare la blestemul patimei este plină de dramatism: "Că patima aceasta coborâtă de aiurea în om e foc ce mistuie preajmă şi purtător. aflat acum lângă un "lăcaş abia început.. luptându-se cu propriul său destin . Acesta e realizat prin caracterizare directă realizată de alte personaje. mitic prin destinul său care îl repetă pe al oricărui creator absolut. mormânt de îngeri şi sfinţi". 4 . Păr negru.”.” Al şaselea meşter îl consideră: „Meşterul Nenoroc” sau afirmă: „Meşterul nostru e nebun.

În concluzie. opera lui Lucian Blaga susţine propria sa idee că „Omul trebuie să fie un creator” şi că trebuie să trăiască „întru mister şi pentru revelare”. protejând frumuseţea lumii. 5 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful