Motto: Dramatismul implică în mod necesar confruntarea polemică, lupta.

Unde nu există adversitate, latentă sau declarată, nu există nici dramatism”. (Adrian Marino, Dicţionar de idei literare). DRAMA INTERBELICĂ Scrie un eseu de 2 - 3 pagini, în care să prezinţi tema şi viziunea despre lume, reflectate într-o dramă studiată. În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere: - evidenţierea trăsăturilor dramei pentru care ai optat, care fac posibilă încadrarea într-o tipologie, într-un curent cultural/ literar, într-o perioadă sau într-o orientare tematică; - prezentarea temei dramei, reflectată în textul dramatic ales, prin referire la două scene/ secvenţe/ situaţii ale conflictului; - sublinierea a patru elemente ale textului dramatic, semnificative pentru ilustrarea viziunii despre lume a autorului/ a unuia dintre personaje (de exemplu: acţiune, relaţii temporale şi spaţiale, construcţia subiectului, particularităţi ale compoziţiei, construcţia personajului, modalităţi de caracterizare, limbaj etc.); - exprimarea unei opinii argumentate despre modul în care tema şi viziunea despre lume sunt reflectate în drama aleasă. Notă! Ordinea integrării reperelor în cuprinsul lucrării este la alegere. Pentru conţinutul eseului vei primi 16 puncte (câte 4 puncte pentru fiecare cerinţă/ reper); pentru redactarea eseului vei primi 14 puncte (organizarea ideilor în scris – 3 puncte; utilizarea limbii literare –3 puncte; abilităţi de analiză şi argumentare – 3 puncte; ortografia – 2 puncte; punctuaţia – 2 puncte;aşezarea în pagină, lizibilitatea – 1 punct). În vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 2 pagini.

Literatura este fiica mitologiei. Mircea Eliade Meşterul Manole Teatru mitic Dramă de idei, expresionistă Lucian Blaga (1895-1961) Lucian Blaga a fost un poet modern, dramaturg, prozator, filozof şi eseist. Personalitate marcantă a literaturii române, Blaga a debutat cu volumul de versuri Poemele luminii în anul 1919, acesta fiind urmat de Paşii profetului, În marea trecere, La cumpăna apelor, La curţile dorului, Nebănuitele trepte. Cele mai reprezentative opere dramatice ale autorului sunt: Meşterul Manole, Tulburarea apelor, Daria, Ivanca, Cruciada copiilor, Anton Pann, Arca lui Noe, Avram Iancu, iar, în domeniul filozofiei, Blaga scrie Trilogia cunoaşterii, Trilogia culturii, Trilogia valorilor.

1

dar şi din realitatea exterioară. interesul pentru crizele de conştiinţă. 2 . ilustrată aici prin ideea că echilibrul şi eternitatea Universului sunt determinate de cele două forţe la fel de puternice care-1 compun. Şi alt fulger de atunci n-a mai căzut să şteargă poruncile". câmpul obscur al inconştientului. în proză. iar unica soluţie propusă de Bogumil rămâne jertfirea unei fiinţe umane în zidurile mănăstirii. sugerând tensiunea sufletească a personajului dramatic. măsurând "chinuit şi frământat". iar protagonistul refuză. Titlul este un element de paratextualitate şi un motiv anticipativ. Blaga sugerează tema morţii ca jertfă implicată în orice act creator şi lupta conştientului cu iraţionalul. accentele tragice împletindu-se uneori cu cele comice sau lirice. Principala temă a operei este destinul creatorului de frumos obsedat de atingerea idealului estetic absolut. Coordonatele spaţio-temporale sunt precizate în didascalia iniţială. "noaptea târziu". Blaga este interesat de conflictul interior pe care îl trăieşte Manole sfâşiat între patima pentru creaţie şi iubirea pentru Mira. produsul artistic expresionist sugerează „relaţiuni cu cosmicul. un deznodământ grav.” Un alt conflict exterior apare între Manole şi cei nouă meşteri care doresc să renunţe la construirea bisericii după şapte ani de trudă şi suferinţă. Pe masă se află "un chip mic de lemn al viitoarei biserici". cu absolutul..Opera Meşterul Manole este o dramă expresionistă deoarece reprezintă o specie a genului dramatic. Conflictul dramatic exterior apare între Manole şi Bogumil deoarece acesta din urmă susţine ideea unui sacrificiu uman. Călinescu: mitul estetic sau al jertfei pentru creaţie. raportarea permanentă la absolut. Stareţul Bogumil şi Găman. trăirea frenetică de esenţă dionisiacă. susţine atmosfera de mister. De asemenea. Teatrul expresionist este definit prin limbajul metaforic. tensiunile sufleteşti.” Drama Meşterul Manole a fost publicată în anul 1927 la Sibiu şi a fost reprezentată scenic în 1929 la Teatrul Naţional din Bucureşti. care doarme şi scoate sunete ciudate. O altă temă a dramei este iubirea ca alternativă a împlinirii umane. cu un conflict puternic. Balada populară Monastirea Argeşului publicată de Vasile Alecsandri în anul 1852 reprezintă HIPOTEXTUL operei lui Blaga care se validează ca HIPERTEXT. al cărei decor sugerează o atmosferă de meditaţie şi mister deoarece există "foarte multe lumânări aprinse". zidurile se prăbuşiseră de nenumărate ori. Meşterul respinge cu fermitate ideea: "A fost săpat în piatră: să nu ucizi. cu o barbă "lungă şi împletită". Autorul promovează un teatru mitic deoarece valorifică artistic unul dintre cele patru mituri fundamentale ale poporului român identificate de G.] Poate că unul slujeşte celuilalt". valorificarea miturilor. dar şi din cauză că îl suspectează pe artist de trădarea jurământului. În scenă se află Manole. aplecat "peste pergamente şi planuri". drama creatorului. prezenţa unor personaje cu valoare de simbol. în decurs de şapte ani. Necesitatea unui sacrificiu uman este explicată prin doctrina bogomilistă. Coordonata temporală . din adâncimi puterile necurate nu pot s-o ceară fiindcă jertfa e împotriva lor. Actul I începe prin prezentarea camerei de lucru a lui Manole.. afirmă stareţul Bogumil. neliniştea existenţială. cu elementele malefice din interiorul fiinţei umane. În concepţia lui Blaga. cu ilimitatul. neînţelegând raţiunea acesteia: „Jertfa aceasta de neînchipuit cine o cere? Din lumină Dumnezeu nu poate s-o ceară fiindcă e jertfă de sânge. Manole este tulburat din cauză că. binele şi răul: "Şi dacă întru veşnicie bunul Dumnezeu şi crâncenul Satanail sunt fraţi? [. Titlul dramei sugerează importanţa creatorului de frumos în timp ce titlul baladei populare Monastirea Argeşului aduce în prim-plan imaginea produsului artistic. acţiunea dramei petrecându-se „pe Argeş în jos” în „timp mitic românesc”. mai multe scene şi replici. Expoziţiunea concentrează motivul surpării zidurilor. Opera este alcătuită din cinci acte.

Urmaţi-mi măsura. "aceluia i se va lua. în baladă. Ana venise din dragoste pentru soţul ei. Manole rosteşte un blestem dureros şi crud. viaţă de om în ziduri nu veţi clădi! [. Daţi sfoara şi plumbul"... Iureşul zidirii din actul al patrulea este redat printr-o succesiune de metafore. Manole însuşi este cuprins de febrilitatea zidirii. iar disperarea îl face să rostească: "Aprindeţi pădurile să se vadă de departe că aici zece draci clădesc o biserică lui Hristos". Ei îi aduc lui Manole vestea că zidurile mănăstirii s-au prăbuşit pentru a şaptezeci şi şaptea oară. Motivul zidirii treptate din baladă este eludat din diegeza dramei (acţiune) şi recuperat parţial prin rememorare. să fie cel puţin frumoasă.Intriga se declanşează în scena a patra a primului act. [. figuri semantice. [. judecata voastră cine va face-o?" Printr-un monolog. ci altar [. "nu scuipaţi că sunteţi pe un mormânt. care-şi motivează patima creaţiei: "am început să clădesc fiindcă n-am putut altfel" şi le mărturiseşte zidarilor ideea jertfei pe care trebuie s-o împlinească împreună. fiind acum obsedat de ridicarea bisericii cu orice preţ.Manole. Drama se amplifică prin ideea jertfirii din iubire. când meşterii vor să abandoneze construirea bisericii.] Isteţi fiţi ea şerpii şi blânzi ca porumbul. Blaga valorificând o tehnică numită lacună diegetică. nu în şapte ( cifră simbolică ce aminteşte de Geneză. insistând şi asupra implicaţiei de conştiinţă a tuturor celor ce au zidit: "Judecata mea mi -o voi face-o singur. să fie cel puţin înspăimântătoare!". El este obsedat de vaietul ce răzbate din zidurile bisericii. sănchidem viaţa în zidul de jos. nici izvor. fiind subliniată şi la nivelul indicaţiilor de regie: „O umbră mare. Scena jurământului este semnificativă. care mai tare va iubi". în virtutea jurământului făcut. Mira vine cu intenţia declarată de a împiedica omorul: ".. care confirmă concepţia că nicio creaţie majoră nu se poate înfăptui decât prin iubire: "A mea a fost patima.. ai mai văzut minuni înălţate pe moarte?. eu am fost al patimei". "aducând bucate".. Mira nu mai este acum "nici căprioară. jertfa va fi o soţie care încă n-a născut. nu înjuraţi că sunteţi pe o biserică. Mira este o fiinţă superioară şi. capătă proporţii uriaşe: "Dacă fapta noastră nu e bună. prima carte a Vechiului Testament). acest moment esenţial este reconstituit din replicile meşterilor la solicitarea lui Manole. că unul din voi a ucis ".. aşa cum fuseseră în viaţă. Totuşi.".. Meşterul încearcă s-o convingă să plece. relevat prin replicile concise. febrile şi ritmate ale meşterilor: "Zvârliţi tencuiala pe coapse şi os. numai împreună reuşind să desăvârşească miracolul zidirii. îmbinată cu o înălţare spirituală superioară. Meşterul vrea să spargă zidul pentru a-şi elibera fiinţa iubită. soră sau fiică. Deznodământul cuprinde răzvrătirea lui Manole împotriva faptei cumplite. Manole cere un ultim răgaz de trei zile şi hotărăşte că "biserica se va ridica!" În desfăşurarea acţiunii.] între blestemul ce ne-a prigonit şi jurământul cu care l-am învins. să o zidească . "o viaţă scumpă de om se va clădi în zid. crezând că au "clădit pe pământ nărăvit". Protagonistul rosteşte aici cea mai cutremurătoare idee de sorginte faustiană. bine hotărnicită cade între ei!” Apariţia Mirei are valoarea unui punct culminant. În actul al doilea. dacă nu e frumoasă. de aceea acceptă moartea. Manole exprimă o dureroasă 3 . Prima ei replică evocă hipotextul: „Bună dimineaţa—nouă ucigaşi şi cu Manole zece…” Dacă. pe care Mira şi -1 asumă cu seninătate mioritică. care îi dă puterea să împlinească ritualul jocului cu moartea. Ca şi Manole. Revolta sa. fiică luminată". replica lui devenind un laitmotiv: "biserica se va înălţa!" Manole anunţă zidarilor că sacrificiul trebuie să fie la fel de măreţ ca zidirea însăşi. Manole simte că sacrificiul celei mai iubite fiinţe este o formă a jertfirii de sine.] soră curată. El va fi un cântec de iubire împletit cu un cântec de moarte". Manole şi Mira sunt uniţi în moarte. solul trimis de Vodă îi aminteşte lui Manole că mănăstirea trebuia construită în doi ani.] Manole... pentru ca artistul să-şi poată împlini idealul estetic: "Lăcaşul creşte nebun. meşterii se revoltă împotriva hotărârii lui Manole. tăceţi molcom. dar zidarii îl constrâng.." Scena zidirii Mirei lipseşte. care condensează un tragism cutremurător.

Manole ăsta!” In discuţia cu Bogumil. Vodă a sosit să se închine la noua biserică. visare fără popas" sau: „Eşti un copil. pentru ce vină neştiută am fost pedepsit cu dorul de a zămisli frumuseţe?. mormânt de îngeri şi sfinţi". fiind simboluri ale unor idei esenţiale. însă Manole s-a urcat în turla bisericii. Vodă este simbolul autorităţii. Personajele dramei sunt construite în manieră expresionistă.” Autorul nu insistă pe aspectul fizic. inocenţa. ce strălucire aici şi ce pustietate în noi". Găman simbolizează forţele stihiale. dar preoţii şi boierii veniţi să vadă lăcaşul. Mira este simbolul vieţii.". barba crescută. central datorită rolului dominant pe care îl are în transmiterea mesajului operei. numele ei este asociat cu verbul „ a se mira” şi cu substantivul „miracol” semnificând uimirea femeii în faţa puterii creatoare a bărbatului. mai bătrân. Mira aminteşte de zeiţa destinului în mitologia greacă deoarece sugerează prin atitudinea ei o demnă şi înţeleaptă acceptare a inevitabilului.. Manole este chinuit de întrebări şi dilema sa privitoare la blestemul patimei este plină de dramatism: "Că patima aceasta coborâtă de aiurea în om e foc ce mistuie preajmă şi purtător. aflat acum lângă un "lăcaş abia început. într-o comuniune de dreptate şi iubire cu Mira.. De asemenea. faţa devastată. eu am fost al patimei". gând treaz. iraţionale. Manole află singura salvare în moarte. dar mulţimea şi Vodă îl apără. durabile peste timp. ".. Bogumil aminteşte de erezia bogomilistă.” Ca instanţă dramatică. în opera populară meşterii îşi găsesc sfârşitul alături de Manole în timp ce în opera lui Blaga ei rămân în viaţă deoarece au fost martorii unei întâmplări de excepţie şi trebuie să o transmită mai departe. iar primii patru meşteri sunt individualizaţi prin ocupaţia lor anterioară: „Întâiul a fost cândva cioban. În acest moment se aude ţipătul mulţimii. a tras clopotul. Manole este prezentat printr-un portret fizic sau prosopografie. vom rătăci din loc în loc [..”. „Manole vorbeşte aiurea. un sacrificiu identic cu cel al persoanei iubite şi nu o sinucidere. dar şi capacitatea de a da viaţă. Manole este personaj principal datorită ocurenţei sale pe parcursul discursului dramatic. Cap fierbinte”. mitic prin destinul său care îl repetă pe al oricărui creator absolut.meditaţie privind singurătatea sufletului său.. Ultima dorinţă a lui Manole este aceea de a trage el "clopotul întâia oară pentru aceea care cântare de clopot n-a avut". al doilea a fost cândva pescar.. Şi e pedeapsă şi e blestem. ci pe portretul moral sau etopee. al cincilea. al frumuseţii..”ori „Manole e chin. Acesta este realizat prin caracterizare directă în replica Mirei: „Meşterul meu. luptându-se cu propriul său destin .” Manole trăieşte la cote maxime tragedia creatorului de valori spirituale. Remarcabilă este diferenţa dintre baladă şi dramă. dar şi într-o didascalie: „Manole istovit. Manole este simbolul creatorului stăpânit de patima pentru frumos. prezintă moartea lui Manole.. Mulţimea adunată în jurul bisericii îl apără pe Manole. simbol al condiţiei tragice a creatorului. după credinţa populară în viaţa de dincolo. Acesta e realizat prin caracterizare directă realizată de alte personaje. apoi s-a aruncat în gol. al treilea a fost cândva călugăr.] Doamne. el însuşi se autocaracterizează ca fiind dominat de patima creaţiei care "e foc ce mistuie [. al patrulea a fost cândva ocnaş. al iubirii şi al purităţii.] Doamne. strigând că "Meşterul neasemănat trebuie să trăiască!. Ultimul act. Fiind anulat ca fiinţă prin jertfirea Mirei.". Mira îl numeşte metaforic: "inimă fără odihnă.. după zidirea Mirei. [.] şi e pedeapsă şi e blestem.” Al şaselea meşter îl consideră: „Meşterul Nenoroc” sau afirmă: „Meşterul nostru e nebun. eponim deoarece se regăseşte în titlul operei. "nu vom şti cum să găsim un loc în viaţă. Meşterii rămân dezorientaţi fără Manole. "plâns de femei". l-au sfătuit să-1 judece pe Manole pentru crimă. Călugării cer pedepsirea lui Manole."A mea a fost patima. Păr negru. o moarte necesară. 4 .” în timp ce Vodă îl caracterizează printr-un epitet antepus: „Straşnic om.. şoapte: "Manole s-a aruncat în văzduh. în cele din urmă artistul fiind învingător în faţa omului Manole. Ca referent uman.

În concluzie. protejând frumuseţea lumii. 5 . opera lui Lucian Blaga susţine propria sa idee că „Omul trebuie să fie un creator” şi că trebuie să trăiască „întru mister şi pentru revelare”.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful