Motto: Dramatismul implică în mod necesar confruntarea polemică, lupta.

Unde nu există adversitate, latentă sau declarată, nu există nici dramatism”. (Adrian Marino, Dicţionar de idei literare). DRAMA INTERBELICĂ Scrie un eseu de 2 - 3 pagini, în care să prezinţi tema şi viziunea despre lume, reflectate într-o dramă studiată. În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere: - evidenţierea trăsăturilor dramei pentru care ai optat, care fac posibilă încadrarea într-o tipologie, într-un curent cultural/ literar, într-o perioadă sau într-o orientare tematică; - prezentarea temei dramei, reflectată în textul dramatic ales, prin referire la două scene/ secvenţe/ situaţii ale conflictului; - sublinierea a patru elemente ale textului dramatic, semnificative pentru ilustrarea viziunii despre lume a autorului/ a unuia dintre personaje (de exemplu: acţiune, relaţii temporale şi spaţiale, construcţia subiectului, particularităţi ale compoziţiei, construcţia personajului, modalităţi de caracterizare, limbaj etc.); - exprimarea unei opinii argumentate despre modul în care tema şi viziunea despre lume sunt reflectate în drama aleasă. Notă! Ordinea integrării reperelor în cuprinsul lucrării este la alegere. Pentru conţinutul eseului vei primi 16 puncte (câte 4 puncte pentru fiecare cerinţă/ reper); pentru redactarea eseului vei primi 14 puncte (organizarea ideilor în scris – 3 puncte; utilizarea limbii literare –3 puncte; abilităţi de analiză şi argumentare – 3 puncte; ortografia – 2 puncte; punctuaţia – 2 puncte;aşezarea în pagină, lizibilitatea – 1 punct). În vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 2 pagini.

Literatura este fiica mitologiei. Mircea Eliade Meşterul Manole Teatru mitic Dramă de idei, expresionistă Lucian Blaga (1895-1961) Lucian Blaga a fost un poet modern, dramaturg, prozator, filozof şi eseist. Personalitate marcantă a literaturii române, Blaga a debutat cu volumul de versuri Poemele luminii în anul 1919, acesta fiind urmat de Paşii profetului, În marea trecere, La cumpăna apelor, La curţile dorului, Nebănuitele trepte. Cele mai reprezentative opere dramatice ale autorului sunt: Meşterul Manole, Tulburarea apelor, Daria, Ivanca, Cruciada copiilor, Anton Pann, Arca lui Noe, Avram Iancu, iar, în domeniul filozofiei, Blaga scrie Trilogia cunoaşterii, Trilogia culturii, Trilogia valorilor.

1

câmpul obscur al inconştientului. măsurând "chinuit şi frământat".” Drama Meşterul Manole a fost publicată în anul 1927 la Sibiu şi a fost reprezentată scenic în 1929 la Teatrul Naţional din Bucureşti. interesul pentru crizele de conştiinţă. cu un conflict puternic. un deznodământ grav. afirmă stareţul Bogumil. aplecat "peste pergamente şi planuri". În concepţia lui Blaga. De asemenea. susţine atmosfera de mister. mai multe scene şi replici. Blaga sugerează tema morţii ca jertfă implicată în orice act creator şi lupta conştientului cu iraţionalul. cu elementele malefice din interiorul fiinţei umane. Necesitatea unui sacrificiu uman este explicată prin doctrina bogomilistă. Conflictul dramatic exterior apare între Manole şi Bogumil deoarece acesta din urmă susţine ideea unui sacrificiu uman. Coordonatele spaţio-temporale sunt precizate în didascalia iniţială.] Poate că unul slujeşte celuilalt". O altă temă a dramei este iubirea ca alternativă a împlinirii umane. Titlul este un element de paratextualitate şi un motiv anticipativ. neliniştea existenţială.” Un alt conflict exterior apare între Manole şi cei nouă meşteri care doresc să renunţe la construirea bisericii după şapte ani de trudă şi suferinţă. al cărei decor sugerează o atmosferă de meditaţie şi mister deoarece există "foarte multe lumânări aprinse". raportarea permanentă la absolut. iar protagonistul refuză. tensiunile sufleteşti.Opera Meşterul Manole este o dramă expresionistă deoarece reprezintă o specie a genului dramatic. valorificarea miturilor. Şi alt fulger de atunci n-a mai căzut să şteargă poruncile". 2 .. produsul artistic expresionist sugerează „relaţiuni cu cosmicul. accentele tragice împletindu-se uneori cu cele comice sau lirice. Opera este alcătuită din cinci acte. În scenă se află Manole. în decurs de şapte ani. din adâncimi puterile necurate nu pot s-o ceară fiindcă jertfa e împotriva lor. trăirea frenetică de esenţă dionisiacă. Stareţul Bogumil şi Găman. cu absolutul. iar unica soluţie propusă de Bogumil rămâne jertfirea unei fiinţe umane în zidurile mănăstirii. drama creatorului. dar şi din realitatea exterioară. cu ilimitatul. sugerând tensiunea sufletească a personajului dramatic. Balada populară Monastirea Argeşului publicată de Vasile Alecsandri în anul 1852 reprezintă HIPOTEXTUL operei lui Blaga care se validează ca HIPERTEXT. Principala temă a operei este destinul creatorului de frumos obsedat de atingerea idealului estetic absolut. Actul I începe prin prezentarea camerei de lucru a lui Manole. acţiunea dramei petrecându-se „pe Argeş în jos” în „timp mitic românesc”. zidurile se prăbuşiseră de nenumărate ori.. ilustrată aici prin ideea că echilibrul şi eternitatea Universului sunt determinate de cele două forţe la fel de puternice care-1 compun. "noaptea târziu". care doarme şi scoate sunete ciudate. Meşterul respinge cu fermitate ideea: "A fost săpat în piatră: să nu ucizi. Blaga este interesat de conflictul interior pe care îl trăieşte Manole sfâşiat între patima pentru creaţie şi iubirea pentru Mira. prezenţa unor personaje cu valoare de simbol. Călinescu: mitul estetic sau al jertfei pentru creaţie. neînţelegând raţiunea acesteia: „Jertfa aceasta de neînchipuit cine o cere? Din lumină Dumnezeu nu poate s-o ceară fiindcă e jertfă de sânge. Pe masă se află "un chip mic de lemn al viitoarei biserici". Manole este tulburat din cauză că. binele şi răul: "Şi dacă întru veşnicie bunul Dumnezeu şi crâncenul Satanail sunt fraţi? [. dar şi din cauză că îl suspectează pe artist de trădarea jurământului. Teatrul expresionist este definit prin limbajul metaforic. cu o barbă "lungă şi împletită". Coordonata temporală . Titlul dramei sugerează importanţa creatorului de frumos în timp ce titlul baladei populare Monastirea Argeşului aduce în prim-plan imaginea produsului artistic. în proză. Expoziţiunea concentrează motivul surpării zidurilor. Autorul promovează un teatru mitic deoarece valorifică artistic unul dintre cele patru mituri fundamentale ale poporului român identificate de G.

] soră curată. în virtutea jurământului făcut.. meşterii se revoltă împotriva hotărârii lui Manole. în baladă. Ei îi aduc lui Manole vestea că zidurile mănăstirii s-au prăbuşit pentru a şaptezeci şi şaptea oară. judecata voastră cine va face-o?" Printr-un monolog. Blaga valorificând o tehnică numită lacună diegetică. Manole simte că sacrificiul celei mai iubite fiinţe este o formă a jertfirii de sine.] între blestemul ce ne-a prigonit şi jurământul cu care l-am învins. că unul din voi a ucis ".] Manole." Scena zidirii Mirei lipseşte. fiind subliniată şi la nivelul indicaţiilor de regie: „O umbră mare. prima carte a Vechiului Testament). îmbinată cu o înălţare spirituală superioară. "o viaţă scumpă de om se va clădi în zid. pe care Mira şi -1 asumă cu seninătate mioritică. Deznodământul cuprinde răzvrătirea lui Manole împotriva faptei cumplite. febrile şi ritmate ale meşterilor: "Zvârliţi tencuiala pe coapse şi os. Meşterul vrea să spargă zidul pentru a-şi elibera fiinţa iubită.. nu în şapte ( cifră simbolică ce aminteşte de Geneză. capătă proporţii uriaşe: "Dacă fapta noastră nu e bună. solul trimis de Vodă îi aminteşte lui Manole că mănăstirea trebuia construită în doi ani. ai mai văzut minuni înălţate pe moarte?. figuri semantice. soră sau fiică. numai împreună reuşind să desăvârşească miracolul zidirii. "nu scuipaţi că sunteţi pe un mormânt. nu înjuraţi că sunteţi pe o biserică. sănchidem viaţa în zidul de jos.. [.. Meşterul încearcă s-o convingă să plece. să fie cel puţin înspăimântătoare!". acest moment esenţial este reconstituit din replicile meşterilor la solicitarea lui Manole. Manole cere un ultim răgaz de trei zile şi hotărăşte că "biserica se va ridica!" În desfăşurarea acţiunii. Mira este o fiinţă superioară şi. "aceluia i se va lua. când meşterii vor să abandoneze construirea bisericii. aşa cum fuseseră în viaţă. replica lui devenind un laitmotiv: "biserica se va înălţa!" Manole anunţă zidarilor că sacrificiul trebuie să fie la fel de măreţ ca zidirea însăşi. iar disperarea îl face să rostească: "Aprindeţi pădurile să se vadă de departe că aici zece draci clădesc o biserică lui Hristos". Mira vine cu intenţia declarată de a împiedica omorul: ".] Isteţi fiţi ea şerpii şi blânzi ca porumbul. Drama se amplifică prin ideea jertfirii din iubire. Ana venise din dragoste pentru soţul ei. de aceea acceptă moartea. viaţă de om în ziduri nu veţi clădi! [. În actul al doilea. crezând că au "clădit pe pământ nărăvit". El va fi un cântec de iubire împletit cu un cântec de moarte".. fiică luminată".. "aducând bucate".Manole. Manole şi Mira sunt uniţi în moarte. care-şi motivează patima creaţiei: "am început să clădesc fiindcă n-am putut altfel" şi le mărturiseşte zidarilor ideea jertfei pe care trebuie s-o împlinească împreună. El este obsedat de vaietul ce răzbate din zidurile bisericii. să o zidească ..Intriga se declanşează în scena a patra a primului act. dar zidarii îl constrâng. pentru ca artistul să-şi poată împlini idealul estetic: "Lăcaşul creşte nebun. Totuşi. bine hotărnicită cade între ei!” Apariţia Mirei are valoarea unui punct culminant. Protagonistul rosteşte aici cea mai cutremurătoare idee de sorginte faustiană. Daţi sfoara şi plumbul". tăceţi molcom. Manole rosteşte un blestem dureros şi crud. Manole însuşi este cuprins de febrilitatea zidirii. Prima ei replică evocă hipotextul: „Bună dimineaţa—nouă ucigaşi şi cu Manole zece…” Dacă. Manole exprimă o dureroasă 3 . Scena jurământului este semnificativă. [.. fiind acum obsedat de ridicarea bisericii cu orice preţ. ci altar [. Iureşul zidirii din actul al patrulea este redat printr-o succesiune de metafore. să fie cel puţin frumoasă. insistând şi asupra implicaţiei de conştiinţă a tuturor celor ce au zidit: "Judecata mea mi -o voi face-o singur. Mira nu mai este acum "nici căprioară. care condensează un tragism cutremurător.. eu am fost al patimei". care confirmă concepţia că nicio creaţie majoră nu se poate înfăptui decât prin iubire: "A mea a fost patima. relevat prin replicile concise. Motivul zidirii treptate din baladă este eludat din diegeza dramei (acţiune) şi recuperat parţial prin rememorare. Revolta sa. care mai tare va iubi". dacă nu e frumoasă.". Urmaţi-mi măsura. nici izvor.. jertfa va fi o soţie care încă n-a născut. Ca şi Manole. care îi dă puterea să împlinească ritualul jocului cu moartea.

” Al şaselea meşter îl consideră: „Meşterul Nenoroc” sau afirmă: „Meşterul nostru e nebun. În acest moment se aude ţipătul mulţimii. Manole ăsta!” In discuţia cu Bogumil.. visare fără popas" sau: „Eşti un copil. Bogumil aminteşte de erezia bogomilistă. Meşterii rămân dezorientaţi fără Manole. Fiind anulat ca fiinţă prin jertfirea Mirei.] Doamne. De asemenea.”ori „Manole e chin.” în timp ce Vodă îl caracterizează printr-un epitet antepus: „Straşnic om. Găman simbolizează forţele stihiale. simbol al condiţiei tragice a creatorului. 4 . Mulţimea adunată în jurul bisericii îl apără pe Manole. central datorită rolului dominant pe care îl are în transmiterea mesajului operei. Mira îl numeşte metaforic: "inimă fără odihnă. al cincilea.. dar preoţii şi boierii veniţi să vadă lăcaşul.” Autorul nu insistă pe aspectul fizic. Remarcabilă este diferenţa dintre baladă şi dramă. dar şi într-o didascalie: „Manole istovit. dar mulţimea şi Vodă îl apără. strigând că "Meşterul neasemănat trebuie să trăiască!. după zidirea Mirei.meditaţie privind singurătatea sufletului său. barba crescută. eu am fost al patimei". mai bătrân... Vodă a sosit să se închine la noua biserică. "nu vom şti cum să găsim un loc în viaţă. Acesta e realizat prin caracterizare directă realizată de alte personaje. Ultimul act. într-o comuniune de dreptate şi iubire cu Mira.". Ultima dorinţă a lui Manole este aceea de a trage el "clopotul întâia oară pentru aceea care cântare de clopot n-a avut". [. iar primii patru meşteri sunt individualizaţi prin ocupaţia lor anterioară: „Întâiul a fost cândva cioban. Manole este personaj principal datorită ocurenţei sale pe parcursul discursului dramatic.. faţa devastată. Şi e pedeapsă şi e blestem... Manole află singura salvare în moarte. o moarte necesară. numele ei este asociat cu verbul „ a se mira” şi cu substantivul „miracol” semnificând uimirea femeii în faţa puterii creatoare a bărbatului. fiind simboluri ale unor idei esenţiale. ". Acesta este realizat prin caracterizare directă în replica Mirei: „Meşterul meu. mitic prin destinul său care îl repetă pe al oricărui creator absolut. luptându-se cu propriul său destin . a tras clopotul. în opera populară meşterii îşi găsesc sfârşitul alături de Manole în timp ce în opera lui Blaga ei rămân în viaţă deoarece au fost martorii unei întâmplări de excepţie şi trebuie să o transmită mai departe. mormânt de îngeri şi sfinţi". durabile peste timp. al iubirii şi al purităţii."A mea a fost patima. Păr negru. şoapte: "Manole s-a aruncat în văzduh. al doilea a fost cândva pescar. dar şi capacitatea de a da viaţă.”. vom rătăci din loc în loc [. „Manole vorbeşte aiurea. al treilea a fost cândva călugăr.] Doamne. Ca referent uman. Cap fierbinte”. în cele din urmă artistul fiind învingător în faţa omului Manole.. ci pe portretul moral sau etopee. Mira este simbolul vieţii.. l-au sfătuit să-1 judece pe Manole pentru crimă. aflat acum lângă un "lăcaş abia început. "plâns de femei". inocenţa. pentru ce vină neştiută am fost pedepsit cu dorul de a zămisli frumuseţe?. Personajele dramei sunt construite în manieră expresionistă. Manole este prezentat printr-un portret fizic sau prosopografie. după credinţa populară în viaţa de dincolo. Manole este simbolul creatorului stăpânit de patima pentru frumos.] şi e pedeapsă şi e blestem.” Manole trăieşte la cote maxime tragedia creatorului de valori spirituale. Călugării cer pedepsirea lui Manole. Mira aminteşte de zeiţa destinului în mitologia greacă deoarece sugerează prin atitudinea ei o demnă şi înţeleaptă acceptare a inevitabilului. al patrulea a fost cândva ocnaş. gând treaz.” Ca instanţă dramatică. el însuşi se autocaracterizează ca fiind dominat de patima creaţiei care "e foc ce mistuie [.". al frumuseţii. Manole este chinuit de întrebări şi dilema sa privitoare la blestemul patimei este plină de dramatism: "Că patima aceasta coborâtă de aiurea în om e foc ce mistuie preajmă şi purtător. apoi s-a aruncat în gol. ce strălucire aici şi ce pustietate în noi". un sacrificiu identic cu cel al persoanei iubite şi nu o sinucidere. iraţionale. prezintă moartea lui Manole. însă Manole s-a urcat în turla bisericii. Vodă este simbolul autorităţii.. eponim deoarece se regăseşte în titlul operei.

opera lui Lucian Blaga susţine propria sa idee că „Omul trebuie să fie un creator” şi că trebuie să trăiască „întru mister şi pentru revelare”.În concluzie. protejând frumuseţea lumii. 5 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful