Motto: Dramatismul implică în mod necesar confruntarea polemică, lupta.

Unde nu există adversitate, latentă sau declarată, nu există nici dramatism”. (Adrian Marino, Dicţionar de idei literare). DRAMA INTERBELICĂ Scrie un eseu de 2 - 3 pagini, în care să prezinţi tema şi viziunea despre lume, reflectate într-o dramă studiată. În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere: - evidenţierea trăsăturilor dramei pentru care ai optat, care fac posibilă încadrarea într-o tipologie, într-un curent cultural/ literar, într-o perioadă sau într-o orientare tematică; - prezentarea temei dramei, reflectată în textul dramatic ales, prin referire la două scene/ secvenţe/ situaţii ale conflictului; - sublinierea a patru elemente ale textului dramatic, semnificative pentru ilustrarea viziunii despre lume a autorului/ a unuia dintre personaje (de exemplu: acţiune, relaţii temporale şi spaţiale, construcţia subiectului, particularităţi ale compoziţiei, construcţia personajului, modalităţi de caracterizare, limbaj etc.); - exprimarea unei opinii argumentate despre modul în care tema şi viziunea despre lume sunt reflectate în drama aleasă. Notă! Ordinea integrării reperelor în cuprinsul lucrării este la alegere. Pentru conţinutul eseului vei primi 16 puncte (câte 4 puncte pentru fiecare cerinţă/ reper); pentru redactarea eseului vei primi 14 puncte (organizarea ideilor în scris – 3 puncte; utilizarea limbii literare –3 puncte; abilităţi de analiză şi argumentare – 3 puncte; ortografia – 2 puncte; punctuaţia – 2 puncte;aşezarea în pagină, lizibilitatea – 1 punct). În vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 2 pagini.

Literatura este fiica mitologiei. Mircea Eliade Meşterul Manole Teatru mitic Dramă de idei, expresionistă Lucian Blaga (1895-1961) Lucian Blaga a fost un poet modern, dramaturg, prozator, filozof şi eseist. Personalitate marcantă a literaturii române, Blaga a debutat cu volumul de versuri Poemele luminii în anul 1919, acesta fiind urmat de Paşii profetului, În marea trecere, La cumpăna apelor, La curţile dorului, Nebănuitele trepte. Cele mai reprezentative opere dramatice ale autorului sunt: Meşterul Manole, Tulburarea apelor, Daria, Ivanca, Cruciada copiilor, Anton Pann, Arca lui Noe, Avram Iancu, iar, în domeniul filozofiei, Blaga scrie Trilogia cunoaşterii, Trilogia culturii, Trilogia valorilor.

1

Pe masă se află "un chip mic de lemn al viitoarei biserici". Expoziţiunea concentrează motivul surpării zidurilor. Titlul este un element de paratextualitate şi un motiv anticipativ. care doarme şi scoate sunete ciudate. produsul artistic expresionist sugerează „relaţiuni cu cosmicul. Blaga sugerează tema morţii ca jertfă implicată în orice act creator şi lupta conştientului cu iraţionalul. al cărei decor sugerează o atmosferă de meditaţie şi mister deoarece există "foarte multe lumânări aprinse".Opera Meşterul Manole este o dramă expresionistă deoarece reprezintă o specie a genului dramatic. mai multe scene şi replici. drama creatorului. interesul pentru crizele de conştiinţă. cu un conflict puternic. Coordonata temporală . cu absolutul. aplecat "peste pergamente şi planuri". Necesitatea unui sacrificiu uman este explicată prin doctrina bogomilistă. raportarea permanentă la absolut. Blaga este interesat de conflictul interior pe care îl trăieşte Manole sfâşiat între patima pentru creaţie şi iubirea pentru Mira.] Poate că unul slujeşte celuilalt". iar protagonistul refuză. din adâncimi puterile necurate nu pot s-o ceară fiindcă jertfa e împotriva lor.. În concepţia lui Blaga. ilustrată aici prin ideea că echilibrul şi eternitatea Universului sunt determinate de cele două forţe la fel de puternice care-1 compun. Călinescu: mitul estetic sau al jertfei pentru creaţie. Principala temă a operei este destinul creatorului de frumos obsedat de atingerea idealului estetic absolut. măsurând "chinuit şi frământat".” Drama Meşterul Manole a fost publicată în anul 1927 la Sibiu şi a fost reprezentată scenic în 1929 la Teatrul Naţional din Bucureşti. Manole este tulburat din cauză că. în proză. Balada populară Monastirea Argeşului publicată de Vasile Alecsandri în anul 1852 reprezintă HIPOTEXTUL operei lui Blaga care se validează ca HIPERTEXT. "noaptea târziu". dar şi din cauză că îl suspectează pe artist de trădarea jurământului. tensiunile sufleteşti. iar unica soluţie propusă de Bogumil rămâne jertfirea unei fiinţe umane în zidurile mănăstirii. O altă temă a dramei este iubirea ca alternativă a împlinirii umane. în decurs de şapte ani. Titlul dramei sugerează importanţa creatorului de frumos în timp ce titlul baladei populare Monastirea Argeşului aduce în prim-plan imaginea produsului artistic. cu elementele malefice din interiorul fiinţei umane. De asemenea. zidurile se prăbuşiseră de nenumărate ori. neînţelegând raţiunea acesteia: „Jertfa aceasta de neînchipuit cine o cere? Din lumină Dumnezeu nu poate s-o ceară fiindcă e jertfă de sânge. Conflictul dramatic exterior apare între Manole şi Bogumil deoarece acesta din urmă susţine ideea unui sacrificiu uman. Coordonatele spaţio-temporale sunt precizate în didascalia iniţială. dar şi din realitatea exterioară. sugerând tensiunea sufletească a personajului dramatic. cu o barbă "lungă şi împletită". trăirea frenetică de esenţă dionisiacă. Actul I începe prin prezentarea camerei de lucru a lui Manole. Şi alt fulger de atunci n-a mai căzut să şteargă poruncile".. acţiunea dramei petrecându-se „pe Argeş în jos” în „timp mitic românesc”. accentele tragice împletindu-se uneori cu cele comice sau lirice. afirmă stareţul Bogumil. susţine atmosfera de mister. cu ilimitatul. Teatrul expresionist este definit prin limbajul metaforic. câmpul obscur al inconştientului. Stareţul Bogumil şi Găman. valorificarea miturilor. prezenţa unor personaje cu valoare de simbol.” Un alt conflict exterior apare între Manole şi cei nouă meşteri care doresc să renunţe la construirea bisericii după şapte ani de trudă şi suferinţă. neliniştea existenţială. binele şi răul: "Şi dacă întru veşnicie bunul Dumnezeu şi crâncenul Satanail sunt fraţi? [. Opera este alcătuită din cinci acte. 2 . Meşterul respinge cu fermitate ideea: "A fost săpat în piatră: să nu ucizi. Autorul promovează un teatru mitic deoarece valorifică artistic unul dintre cele patru mituri fundamentale ale poporului român identificate de G. un deznodământ grav. În scenă se află Manole.

că unul din voi a ucis ".. Blaga valorificând o tehnică numită lacună diegetică. soră sau fiică.Manole. Ei îi aduc lui Manole vestea că zidurile mănăstirii s-au prăbuşit pentru a şaptezeci şi şaptea oară. bine hotărnicită cade între ei!” Apariţia Mirei are valoarea unui punct culminant. Motivul zidirii treptate din baladă este eludat din diegeza dramei (acţiune) şi recuperat parţial prin rememorare. Protagonistul rosteşte aici cea mai cutremurătoare idee de sorginte faustiană. Manole însuşi este cuprins de febrilitatea zidirii. tăceţi molcom. "nu scuipaţi că sunteţi pe un mormânt. judecata voastră cine va face-o?" Printr-un monolog. numai împreună reuşind să desăvârşească miracolul zidirii. prima carte a Vechiului Testament). pe care Mira şi -1 asumă cu seninătate mioritică. nici izvor. în baladă. care mai tare va iubi". Mira este o fiinţă superioară şi. dar zidarii îl constrâng. să fie cel puţin înspăimântătoare!". [. dacă nu e frumoasă. replica lui devenind un laitmotiv: "biserica se va înălţa!" Manole anunţă zidarilor că sacrificiul trebuie să fie la fel de măreţ ca zidirea însăşi. ai mai văzut minuni înălţate pe moarte?.] Manole. Prima ei replică evocă hipotextul: „Bună dimineaţa—nouă ucigaşi şi cu Manole zece…” Dacă. Drama se amplifică prin ideea jertfirii din iubire. febrile şi ritmate ale meşterilor: "Zvârliţi tencuiala pe coapse şi os. Ca şi Manole. În actul al doilea. "aducând bucate". Manole şi Mira sunt uniţi în moarte. eu am fost al patimei".." Scena zidirii Mirei lipseşte.] Isteţi fiţi ea şerpii şi blânzi ca porumbul.Intriga se declanşează în scena a patra a primului act.] soră curată. iar disperarea îl face să rostească: "Aprindeţi pădurile să se vadă de departe că aici zece draci clădesc o biserică lui Hristos".. "aceluia i se va lua. care confirmă concepţia că nicio creaţie majoră nu se poate înfăptui decât prin iubire: "A mea a fost patima... aşa cum fuseseră în viaţă. Deznodământul cuprinde răzvrătirea lui Manole împotriva faptei cumplite. de aceea acceptă moartea. Manole rosteşte un blestem dureros şi crud. sănchidem viaţa în zidul de jos. Meşterul vrea să spargă zidul pentru a-şi elibera fiinţa iubită. "o viaţă scumpă de om se va clădi în zid. Ana venise din dragoste pentru soţul ei. relevat prin replicile concise. acest moment esenţial este reconstituit din replicile meşterilor la solicitarea lui Manole. figuri semantice. ci altar [. Totuşi. Meşterul încearcă s-o convingă să plece. Scena jurământului este semnificativă. Manole cere un ultim răgaz de trei zile şi hotărăşte că "biserica se va ridica!" În desfăşurarea acţiunii. să o zidească .. fiind acum obsedat de ridicarea bisericii cu orice preţ. Daţi sfoara şi plumbul". [. fiind subliniată şi la nivelul indicaţiilor de regie: „O umbră mare. când meşterii vor să abandoneze construirea bisericii. El va fi un cântec de iubire împletit cu un cântec de moarte". care condensează un tragism cutremurător.". viaţă de om în ziduri nu veţi clădi! [. insistând şi asupra implicaţiei de conştiinţă a tuturor celor ce au zidit: "Judecata mea mi -o voi face-o singur.. Manole exprimă o dureroasă 3 . nu în şapte ( cifră simbolică ce aminteşte de Geneză. să fie cel puţin frumoasă. Manole simte că sacrificiul celei mai iubite fiinţe este o formă a jertfirii de sine. crezând că au "clădit pe pământ nărăvit".] între blestemul ce ne-a prigonit şi jurământul cu care l-am învins. în virtutea jurământului făcut. care îi dă puterea să împlinească ritualul jocului cu moartea. jertfa va fi o soţie care încă n-a născut. nu înjuraţi că sunteţi pe o biserică. Mira nu mai este acum "nici căprioară. capătă proporţii uriaşe: "Dacă fapta noastră nu e bună. solul trimis de Vodă îi aminteşte lui Manole că mănăstirea trebuia construită în doi ani.. Revolta sa. Iureşul zidirii din actul al patrulea este redat printr-o succesiune de metafore. fiică luminată". meşterii se revoltă împotriva hotărârii lui Manole. Mira vine cu intenţia declarată de a împiedica omorul: ".. El este obsedat de vaietul ce răzbate din zidurile bisericii. care-şi motivează patima creaţiei: "am început să clădesc fiindcă n-am putut altfel" şi le mărturiseşte zidarilor ideea jertfei pe care trebuie s-o împlinească împreună. îmbinată cu o înălţare spirituală superioară.. pentru ca artistul să-şi poată împlini idealul estetic: "Lăcaşul creşte nebun. Urmaţi-mi măsura.

] şi e pedeapsă şi e blestem.. eu am fost al patimei". al patrulea a fost cândva ocnaş. Găman simbolizează forţele stihiale. un sacrificiu identic cu cel al persoanei iubite şi nu o sinucidere. mormânt de îngeri şi sfinţi". De asemenea. 4 ..] Doamne. durabile peste timp. Mira este simbolul vieţii. dar şi capacitatea de a da viaţă. "nu vom şti cum să găsim un loc în viaţă. gând treaz.” Al şaselea meşter îl consideră: „Meşterul Nenoroc” sau afirmă: „Meşterul nostru e nebun. Manole este personaj principal datorită ocurenţei sale pe parcursul discursului dramatic. Acesta este realizat prin caracterizare directă în replica Mirei: „Meşterul meu. Ca referent uman. Manole este prezentat printr-un portret fizic sau prosopografie. Ultimul act.. inocenţa. al doilea a fost cândva pescar.".” Autorul nu insistă pe aspectul fizic. "plâns de femei". În acest moment se aude ţipătul mulţimii. fiind simboluri ale unor idei esenţiale. Personajele dramei sunt construite în manieră expresionistă. Mira aminteşte de zeiţa destinului în mitologia greacă deoarece sugerează prin atitudinea ei o demnă şi înţeleaptă acceptare a inevitabilului. dar mulţimea şi Vodă îl apără. aflat acum lângă un "lăcaş abia început. dar preoţii şi boierii veniţi să vadă lăcaşul. faţa devastată..meditaţie privind singurătatea sufletului său. l-au sfătuit să-1 judece pe Manole pentru crimă. ". după zidirea Mirei. numele ei este asociat cu verbul „ a se mira” şi cu substantivul „miracol” semnificând uimirea femeii în faţa puterii creatoare a bărbatului. vom rătăci din loc în loc [. a tras clopotul. Cap fierbinte”. [. simbol al condiţiei tragice a creatorului. visare fără popas" sau: „Eşti un copil. Păr negru.”ori „Manole e chin. iar primii patru meşteri sunt individualizaţi prin ocupaţia lor anterioară: „Întâiul a fost cândva cioban. Ultima dorinţă a lui Manole este aceea de a trage el "clopotul întâia oară pentru aceea care cântare de clopot n-a avut". ce strălucire aici şi ce pustietate în noi". Mira îl numeşte metaforic: "inimă fără odihnă.” Ca instanţă dramatică. Şi e pedeapsă şi e blestem."A mea a fost patima. Acesta e realizat prin caracterizare directă realizată de alte personaje. Manole află singura salvare în moarte.. luptându-se cu propriul său destin .” în timp ce Vodă îl caracterizează printr-un epitet antepus: „Straşnic om. iraţionale. prezintă moartea lui Manole. al frumuseţii.” Manole trăieşte la cote maxime tragedia creatorului de valori spirituale. o moarte necesară. al treilea a fost cândva călugăr. al cincilea. eponim deoarece se regăseşte în titlul operei. Vodă a sosit să se închine la noua biserică.”. Fiind anulat ca fiinţă prin jertfirea Mirei.] Doamne. Remarcabilă este diferenţa dintre baladă şi dramă. „Manole vorbeşte aiurea. Mulţimea adunată în jurul bisericii îl apără pe Manole. însă Manole s-a urcat în turla bisericii. el însuşi se autocaracterizează ca fiind dominat de patima creaţiei care "e foc ce mistuie [. ci pe portretul moral sau etopee. Manole este simbolul creatorului stăpânit de patima pentru frumos. Călugării cer pedepsirea lui Manole. în cele din urmă artistul fiind învingător în faţa omului Manole. în opera populară meşterii îşi găsesc sfârşitul alături de Manole în timp ce în opera lui Blaga ei rămân în viaţă deoarece au fost martorii unei întâmplări de excepţie şi trebuie să o transmită mai departe. şoapte: "Manole s-a aruncat în văzduh. mai bătrân..". Bogumil aminteşte de erezia bogomilistă.. apoi s-a aruncat în gol. Vodă este simbolul autorităţii. într-o comuniune de dreptate şi iubire cu Mira.. Manole ăsta!” In discuţia cu Bogumil. mitic prin destinul său care îl repetă pe al oricărui creator absolut. central datorită rolului dominant pe care îl are în transmiterea mesajului operei. pentru ce vină neştiută am fost pedepsit cu dorul de a zămisli frumuseţe?. Meşterii rămân dezorientaţi fără Manole. Manole este chinuit de întrebări şi dilema sa privitoare la blestemul patimei este plină de dramatism: "Că patima aceasta coborâtă de aiurea în om e foc ce mistuie preajmă şi purtător. după credinţa populară în viaţa de dincolo.. al iubirii şi al purităţii.. strigând că "Meşterul neasemănat trebuie să trăiască!. barba crescută. dar şi într-o didascalie: „Manole istovit.

protejând frumuseţea lumii.În concluzie. opera lui Lucian Blaga susţine propria sa idee că „Omul trebuie să fie un creator” şi că trebuie să trăiască „întru mister şi pentru revelare”. 5 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful