Motto: Dramatismul implică în mod necesar confruntarea polemică, lupta.

Unde nu există adversitate, latentă sau declarată, nu există nici dramatism”. (Adrian Marino, Dicţionar de idei literare). DRAMA INTERBELICĂ Scrie un eseu de 2 - 3 pagini, în care să prezinţi tema şi viziunea despre lume, reflectate într-o dramă studiată. În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere: - evidenţierea trăsăturilor dramei pentru care ai optat, care fac posibilă încadrarea într-o tipologie, într-un curent cultural/ literar, într-o perioadă sau într-o orientare tematică; - prezentarea temei dramei, reflectată în textul dramatic ales, prin referire la două scene/ secvenţe/ situaţii ale conflictului; - sublinierea a patru elemente ale textului dramatic, semnificative pentru ilustrarea viziunii despre lume a autorului/ a unuia dintre personaje (de exemplu: acţiune, relaţii temporale şi spaţiale, construcţia subiectului, particularităţi ale compoziţiei, construcţia personajului, modalităţi de caracterizare, limbaj etc.); - exprimarea unei opinii argumentate despre modul în care tema şi viziunea despre lume sunt reflectate în drama aleasă. Notă! Ordinea integrării reperelor în cuprinsul lucrării este la alegere. Pentru conţinutul eseului vei primi 16 puncte (câte 4 puncte pentru fiecare cerinţă/ reper); pentru redactarea eseului vei primi 14 puncte (organizarea ideilor în scris – 3 puncte; utilizarea limbii literare –3 puncte; abilităţi de analiză şi argumentare – 3 puncte; ortografia – 2 puncte; punctuaţia – 2 puncte;aşezarea în pagină, lizibilitatea – 1 punct). În vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 2 pagini.

Literatura este fiica mitologiei. Mircea Eliade Meşterul Manole Teatru mitic Dramă de idei, expresionistă Lucian Blaga (1895-1961) Lucian Blaga a fost un poet modern, dramaturg, prozator, filozof şi eseist. Personalitate marcantă a literaturii române, Blaga a debutat cu volumul de versuri Poemele luminii în anul 1919, acesta fiind urmat de Paşii profetului, În marea trecere, La cumpăna apelor, La curţile dorului, Nebănuitele trepte. Cele mai reprezentative opere dramatice ale autorului sunt: Meşterul Manole, Tulburarea apelor, Daria, Ivanca, Cruciada copiilor, Anton Pann, Arca lui Noe, Avram Iancu, iar, în domeniul filozofiei, Blaga scrie Trilogia cunoaşterii, Trilogia culturii, Trilogia valorilor.

1

zidurile se prăbuşiseră de nenumărate ori. Stareţul Bogumil şi Găman. accentele tragice împletindu-se uneori cu cele comice sau lirice. Expoziţiunea concentrează motivul surpării zidurilor. cu elementele malefice din interiorul fiinţei umane. iar unica soluţie propusă de Bogumil rămâne jertfirea unei fiinţe umane în zidurile mănăstirii. afirmă stareţul Bogumil. în decurs de şapte ani. Manole este tulburat din cauză că. Balada populară Monastirea Argeşului publicată de Vasile Alecsandri în anul 1852 reprezintă HIPOTEXTUL operei lui Blaga care se validează ca HIPERTEXT. Coordonata temporală . Opera este alcătuită din cinci acte. Necesitatea unui sacrificiu uman este explicată prin doctrina bogomilistă. Titlul dramei sugerează importanţa creatorului de frumos în timp ce titlul baladei populare Monastirea Argeşului aduce în prim-plan imaginea produsului artistic.” Drama Meşterul Manole a fost publicată în anul 1927 la Sibiu şi a fost reprezentată scenic în 1929 la Teatrul Naţional din Bucureşti. "noaptea târziu".” Un alt conflict exterior apare între Manole şi cei nouă meşteri care doresc să renunţe la construirea bisericii după şapte ani de trudă şi suferinţă. al cărei decor sugerează o atmosferă de meditaţie şi mister deoarece există "foarte multe lumânări aprinse". iar protagonistul refuză. cu absolutul. Pe masă se află "un chip mic de lemn al viitoarei biserici". Călinescu: mitul estetic sau al jertfei pentru creaţie. Titlul este un element de paratextualitate şi un motiv anticipativ. prezenţa unor personaje cu valoare de simbol. O altă temă a dramei este iubirea ca alternativă a împlinirii umane. aplecat "peste pergamente şi planuri". binele şi răul: "Şi dacă întru veşnicie bunul Dumnezeu şi crâncenul Satanail sunt fraţi? [. Conflictul dramatic exterior apare între Manole şi Bogumil deoarece acesta din urmă susţine ideea unui sacrificiu uman. În scenă se află Manole. produsul artistic expresionist sugerează „relaţiuni cu cosmicul. în proză. dar şi din realitatea exterioară. tensiunile sufleteşti. Principala temă a operei este destinul creatorului de frumos obsedat de atingerea idealului estetic absolut. valorificarea miturilor. Autorul promovează un teatru mitic deoarece valorifică artistic unul dintre cele patru mituri fundamentale ale poporului român identificate de G. Coordonatele spaţio-temporale sunt precizate în didascalia iniţială. raportarea permanentă la absolut. trăirea frenetică de esenţă dionisiacă.. câmpul obscur al inconştientului. Meşterul respinge cu fermitate ideea: "A fost săpat în piatră: să nu ucizi. susţine atmosfera de mister.Opera Meşterul Manole este o dramă expresionistă deoarece reprezintă o specie a genului dramatic. mai multe scene şi replici. ilustrată aici prin ideea că echilibrul şi eternitatea Universului sunt determinate de cele două forţe la fel de puternice care-1 compun. cu ilimitatul. măsurând "chinuit şi frământat". sugerând tensiunea sufletească a personajului dramatic. care doarme şi scoate sunete ciudate. neliniştea existenţială. De asemenea. drama creatorului. În concepţia lui Blaga. cu un conflict puternic. dar şi din cauză că îl suspectează pe artist de trădarea jurământului. interesul pentru crizele de conştiinţă. Actul I începe prin prezentarea camerei de lucru a lui Manole. din adâncimi puterile necurate nu pot s-o ceară fiindcă jertfa e împotriva lor. Şi alt fulger de atunci n-a mai căzut să şteargă poruncile". acţiunea dramei petrecându-se „pe Argeş în jos” în „timp mitic românesc”. un deznodământ grav. Blaga este interesat de conflictul interior pe care îl trăieşte Manole sfâşiat între patima pentru creaţie şi iubirea pentru Mira. Teatrul expresionist este definit prin limbajul metaforic. cu o barbă "lungă şi împletită".. Blaga sugerează tema morţii ca jertfă implicată în orice act creator şi lupta conştientului cu iraţionalul. neînţelegând raţiunea acesteia: „Jertfa aceasta de neînchipuit cine o cere? Din lumină Dumnezeu nu poate s-o ceară fiindcă e jertfă de sânge.] Poate că unul slujeşte celuilalt". 2 .

] Isteţi fiţi ea şerpii şi blânzi ca porumbul.. Manole cere un ultim răgaz de trei zile şi hotărăşte că "biserica se va ridica!" În desfăşurarea acţiunii. capătă proporţii uriaşe: "Dacă fapta noastră nu e bună. Manole rosteşte un blestem dureros şi crud. Scena jurământului este semnificativă. Urmaţi-mi măsura. soră sau fiică. Manole simte că sacrificiul celei mai iubite fiinţe este o formă a jertfirii de sine. Manole însuşi este cuprins de febrilitatea zidirii. să o zidească . când meşterii vor să abandoneze construirea bisericii. solul trimis de Vodă îi aminteşte lui Manole că mănăstirea trebuia construită în doi ani. judecata voastră cine va face-o?" Printr-un monolog. numai împreună reuşind să desăvârşească miracolul zidirii. febrile şi ritmate ale meşterilor: "Zvârliţi tencuiala pe coapse şi os. fiind acum obsedat de ridicarea bisericii cu orice preţ. "aceluia i se va lua.. care-şi motivează patima creaţiei: "am început să clădesc fiindcă n-am putut altfel" şi le mărturiseşte zidarilor ideea jertfei pe care trebuie s-o împlinească împreună. acest moment esenţial este reconstituit din replicile meşterilor la solicitarea lui Manole. de aceea acceptă moartea. Ana venise din dragoste pentru soţul ei. Protagonistul rosteşte aici cea mai cutremurătoare idee de sorginte faustiană. nu în şapte ( cifră simbolică ce aminteşte de Geneză.Manole.. "o viaţă scumpă de om se va clădi în zid. pentru ca artistul să-şi poată împlini idealul estetic: "Lăcaşul creşte nebun. Mira vine cu intenţia declarată de a împiedica omorul: ". să fie cel puţin înspăimântătoare!". Drama se amplifică prin ideea jertfirii din iubire.. în virtutea jurământului făcut. Manole şi Mira sunt uniţi în moarte.. jertfa va fi o soţie care încă n-a născut. Daţi sfoara şi plumbul". Ei îi aduc lui Manole vestea că zidurile mănăstirii s-au prăbuşit pentru a şaptezeci şi şaptea oară. Totuşi. Meşterul încearcă s-o convingă să plece. Manole exprimă o dureroasă 3 . "aducând bucate".] între blestemul ce ne-a prigonit şi jurământul cu care l-am învins. Blaga valorificând o tehnică numită lacună diegetică. că unul din voi a ucis ". care confirmă concepţia că nicio creaţie majoră nu se poate înfăptui decât prin iubire: "A mea a fost patima. insistând şi asupra implicaţiei de conştiinţă a tuturor celor ce au zidit: "Judecata mea mi -o voi face-o singur. El va fi un cântec de iubire împletit cu un cântec de moarte". care condensează un tragism cutremurător. Mira este o fiinţă superioară şi." Scena zidirii Mirei lipseşte. Deznodământul cuprinde răzvrătirea lui Manole împotriva faptei cumplite. dacă nu e frumoasă. nu înjuraţi că sunteţi pe o biserică. dar zidarii îl constrâng. nici izvor. relevat prin replicile concise. "nu scuipaţi că sunteţi pe un mormânt.Intriga se declanşează în scena a patra a primului act. care îi dă puterea să împlinească ritualul jocului cu moartea.. pe care Mira şi -1 asumă cu seninătate mioritică. crezând că au "clădit pe pământ nărăvit". în baladă. figuri semantice. Prima ei replică evocă hipotextul: „Bună dimineaţa—nouă ucigaşi şi cu Manole zece…” Dacă. Mira nu mai este acum "nici căprioară. fiică luminată". Meşterul vrea să spargă zidul pentru a-şi elibera fiinţa iubită.". replica lui devenind un laitmotiv: "biserica se va înălţa!" Manole anunţă zidarilor că sacrificiul trebuie să fie la fel de măreţ ca zidirea însăşi. ci altar [. eu am fost al patimei". sănchidem viaţa în zidul de jos.. fiind subliniată şi la nivelul indicaţiilor de regie: „O umbră mare. aşa cum fuseseră în viaţă.. Iureşul zidirii din actul al patrulea este redat printr-o succesiune de metafore. În actul al doilea..] Manole.. să fie cel puţin frumoasă. Motivul zidirii treptate din baladă este eludat din diegeza dramei (acţiune) şi recuperat parţial prin rememorare. prima carte a Vechiului Testament). tăceţi molcom. El este obsedat de vaietul ce răzbate din zidurile bisericii. ai mai văzut minuni înălţate pe moarte?. [. meşterii se revoltă împotriva hotărârii lui Manole. Revolta sa. iar disperarea îl face să rostească: "Aprindeţi pădurile să se vadă de departe că aici zece draci clădesc o biserică lui Hristos".] soră curată. Ca şi Manole. [. care mai tare va iubi". viaţă de om în ziduri nu veţi clădi! [. bine hotărnicită cade între ei!” Apariţia Mirei are valoarea unui punct culminant. îmbinată cu o înălţare spirituală superioară.

În acest moment se aude ţipătul mulţimii. inocenţa.” Al şaselea meşter îl consideră: „Meşterul Nenoroc” sau afirmă: „Meşterul nostru e nebun. central datorită rolului dominant pe care îl are în transmiterea mesajului operei. eponim deoarece se regăseşte în titlul operei. Personajele dramei sunt construite în manieră expresionistă.. [. "nu vom şti cum să găsim un loc în viaţă.". apoi s-a aruncat în gol. Păr negru. ci pe portretul moral sau etopee. strigând că "Meşterul neasemănat trebuie să trăiască!. după credinţa populară în viaţa de dincolo. simbol al condiţiei tragice a creatorului. Remarcabilă este diferenţa dintre baladă şi dramă. iar primii patru meşteri sunt individualizaţi prin ocupaţia lor anterioară: „Întâiul a fost cândva cioban. Manole este simbolul creatorului stăpânit de patima pentru frumos. el însuşi se autocaracterizează ca fiind dominat de patima creaţiei care "e foc ce mistuie [. dar şi capacitatea de a da viaţă. prezintă moartea lui Manole. Mira este simbolul vieţii.. Mira îl numeşte metaforic: "inimă fără odihnă. mai bătrân. 4 .. vom rătăci din loc în loc [. Meşterii rămân dezorientaţi fără Manole. Acesta e realizat prin caracterizare directă realizată de alte personaje.. dar preoţii şi boierii veniţi să vadă lăcaşul. Mira aminteşte de zeiţa destinului în mitologia greacă deoarece sugerează prin atitudinea ei o demnă şi înţeleaptă acceptare a inevitabilului. al doilea a fost cândva pescar.. l-au sfătuit să-1 judece pe Manole pentru crimă. Găman simbolizează forţele stihiale. Bogumil aminteşte de erezia bogomilistă. în cele din urmă artistul fiind învingător în faţa omului Manole. Vodă a sosit să se închine la noua biserică. numele ei este asociat cu verbul „ a se mira” şi cu substantivul „miracol” semnificând uimirea femeii în faţa puterii creatoare a bărbatului. Acesta este realizat prin caracterizare directă în replica Mirei: „Meşterul meu. Fiind anulat ca fiinţă prin jertfirea Mirei. „Manole vorbeşte aiurea..” în timp ce Vodă îl caracterizează printr-un epitet antepus: „Straşnic om. Ultima dorinţă a lui Manole este aceea de a trage el "clopotul întâia oară pentru aceea care cântare de clopot n-a avut". fiind simboluri ale unor idei esenţiale. dar mulţimea şi Vodă îl apără. De asemenea. însă Manole s-a urcat în turla bisericii. Manole este prezentat printr-un portret fizic sau prosopografie. aflat acum lângă un "lăcaş abia început. Ca referent uman. Şi e pedeapsă şi e blestem. Manole ăsta!” In discuţia cu Bogumil. Manole este personaj principal datorită ocurenţei sale pe parcursul discursului dramatic. în opera populară meşterii îşi găsesc sfârşitul alături de Manole în timp ce în opera lui Blaga ei rămân în viaţă deoarece au fost martorii unei întâmplări de excepţie şi trebuie să o transmită mai departe. gând treaz.” Ca instanţă dramatică. al cincilea. Ultimul act. visare fără popas" sau: „Eşti un copil. dar şi într-o didascalie: „Manole istovit. mitic prin destinul său care îl repetă pe al oricărui creator absolut.” Manole trăieşte la cote maxime tragedia creatorului de valori spirituale. al patrulea a fost cândva ocnaş.. un sacrificiu identic cu cel al persoanei iubite şi nu o sinucidere. durabile peste timp. al iubirii şi al purităţii. Vodă este simbolul autorităţii.. după zidirea Mirei. faţa devastată. ". eu am fost al patimei".”ori „Manole e chin. ce strălucire aici şi ce pustietate în noi".” Autorul nu insistă pe aspectul fizic.] şi e pedeapsă şi e blestem.". şoapte: "Manole s-a aruncat în văzduh.] Doamne.] Doamne. o moarte necesară.”. a tras clopotul. luptându-se cu propriul său destin . al treilea a fost cândva călugăr.. Manole este chinuit de întrebări şi dilema sa privitoare la blestemul patimei este plină de dramatism: "Că patima aceasta coborâtă de aiurea în om e foc ce mistuie preajmă şi purtător. Călugării cer pedepsirea lui Manole. al frumuseţii.. Manole află singura salvare în moarte. barba crescută."A mea a fost patima. pentru ce vină neştiută am fost pedepsit cu dorul de a zămisli frumuseţe?. mormânt de îngeri şi sfinţi". iraţionale. într-o comuniune de dreptate şi iubire cu Mira. "plâns de femei". Cap fierbinte”.meditaţie privind singurătatea sufletului său. Mulţimea adunată în jurul bisericii îl apără pe Manole.

5 .În concluzie. opera lui Lucian Blaga susţine propria sa idee că „Omul trebuie să fie un creator” şi că trebuie să trăiască „întru mister şi pentru revelare”. protejând frumuseţea lumii.