Motto: Dramatismul implică în mod necesar confruntarea polemică, lupta.

Unde nu există adversitate, latentă sau declarată, nu există nici dramatism”. (Adrian Marino, Dicţionar de idei literare). DRAMA INTERBELICĂ Scrie un eseu de 2 - 3 pagini, în care să prezinţi tema şi viziunea despre lume, reflectate într-o dramă studiată. În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere: - evidenţierea trăsăturilor dramei pentru care ai optat, care fac posibilă încadrarea într-o tipologie, într-un curent cultural/ literar, într-o perioadă sau într-o orientare tematică; - prezentarea temei dramei, reflectată în textul dramatic ales, prin referire la două scene/ secvenţe/ situaţii ale conflictului; - sublinierea a patru elemente ale textului dramatic, semnificative pentru ilustrarea viziunii despre lume a autorului/ a unuia dintre personaje (de exemplu: acţiune, relaţii temporale şi spaţiale, construcţia subiectului, particularităţi ale compoziţiei, construcţia personajului, modalităţi de caracterizare, limbaj etc.); - exprimarea unei opinii argumentate despre modul în care tema şi viziunea despre lume sunt reflectate în drama aleasă. Notă! Ordinea integrării reperelor în cuprinsul lucrării este la alegere. Pentru conţinutul eseului vei primi 16 puncte (câte 4 puncte pentru fiecare cerinţă/ reper); pentru redactarea eseului vei primi 14 puncte (organizarea ideilor în scris – 3 puncte; utilizarea limbii literare –3 puncte; abilităţi de analiză şi argumentare – 3 puncte; ortografia – 2 puncte; punctuaţia – 2 puncte;aşezarea în pagină, lizibilitatea – 1 punct). În vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 2 pagini.

Literatura este fiica mitologiei. Mircea Eliade Meşterul Manole Teatru mitic Dramă de idei, expresionistă Lucian Blaga (1895-1961) Lucian Blaga a fost un poet modern, dramaturg, prozator, filozof şi eseist. Personalitate marcantă a literaturii române, Blaga a debutat cu volumul de versuri Poemele luminii în anul 1919, acesta fiind urmat de Paşii profetului, În marea trecere, La cumpăna apelor, La curţile dorului, Nebănuitele trepte. Cele mai reprezentative opere dramatice ale autorului sunt: Meşterul Manole, Tulburarea apelor, Daria, Ivanca, Cruciada copiilor, Anton Pann, Arca lui Noe, Avram Iancu, iar, în domeniul filozofiei, Blaga scrie Trilogia cunoaşterii, Trilogia culturii, Trilogia valorilor.

1

Stareţul Bogumil şi Găman. Actul I începe prin prezentarea camerei de lucru a lui Manole. În concepţia lui Blaga. mai multe scene şi replici. Şi alt fulger de atunci n-a mai căzut să şteargă poruncile".” Un alt conflict exterior apare între Manole şi cei nouă meşteri care doresc să renunţe la construirea bisericii după şapte ani de trudă şi suferinţă. cu absolutul. cu un conflict puternic. interesul pentru crizele de conştiinţă. un deznodământ grav. cu o barbă "lungă şi împletită". Teatrul expresionist este definit prin limbajul metaforic. Expoziţiunea concentrează motivul surpării zidurilor. cu ilimitatul. Titlul este un element de paratextualitate şi un motiv anticipativ. Meşterul respinge cu fermitate ideea: "A fost săpat în piatră: să nu ucizi. Blaga sugerează tema morţii ca jertfă implicată în orice act creator şi lupta conştientului cu iraţionalul. Coordonatele spaţio-temporale sunt precizate în didascalia iniţială. Autorul promovează un teatru mitic deoarece valorifică artistic unul dintre cele patru mituri fundamentale ale poporului român identificate de G. Balada populară Monastirea Argeşului publicată de Vasile Alecsandri în anul 1852 reprezintă HIPOTEXTUL operei lui Blaga care se validează ca HIPERTEXT. "noaptea târziu".” Drama Meşterul Manole a fost publicată în anul 1927 la Sibiu şi a fost reprezentată scenic în 1929 la Teatrul Naţional din Bucureşti. iar protagonistul refuză. care doarme şi scoate sunete ciudate. În scenă se află Manole. ilustrată aici prin ideea că echilibrul şi eternitatea Universului sunt determinate de cele două forţe la fel de puternice care-1 compun.] Poate că unul slujeşte celuilalt". prezenţa unor personaje cu valoare de simbol. susţine atmosfera de mister. aplecat "peste pergamente şi planuri". neliniştea existenţială. iar unica soluţie propusă de Bogumil rămâne jertfirea unei fiinţe umane în zidurile mănăstirii. tensiunile sufleteşti. Manole este tulburat din cauză că. binele şi răul: "Şi dacă întru veşnicie bunul Dumnezeu şi crâncenul Satanail sunt fraţi? [. Opera este alcătuită din cinci acte. dar şi din cauză că îl suspectează pe artist de trădarea jurământului. Călinescu: mitul estetic sau al jertfei pentru creaţie. acţiunea dramei petrecându-se „pe Argeş în jos” în „timp mitic românesc”. din adâncimi puterile necurate nu pot s-o ceară fiindcă jertfa e împotriva lor. De asemenea. Blaga este interesat de conflictul interior pe care îl trăieşte Manole sfâşiat între patima pentru creaţie şi iubirea pentru Mira.Opera Meşterul Manole este o dramă expresionistă deoarece reprezintă o specie a genului dramatic. O altă temă a dramei este iubirea ca alternativă a împlinirii umane. 2 . produsul artistic expresionist sugerează „relaţiuni cu cosmicul. Necesitatea unui sacrificiu uman este explicată prin doctrina bogomilistă. Pe masă se află "un chip mic de lemn al viitoarei biserici". al cărei decor sugerează o atmosferă de meditaţie şi mister deoarece există "foarte multe lumânări aprinse". accentele tragice împletindu-se uneori cu cele comice sau lirice. raportarea permanentă la absolut.. trăirea frenetică de esenţă dionisiacă. dar şi din realitatea exterioară. Principala temă a operei este destinul creatorului de frumos obsedat de atingerea idealului estetic absolut. drama creatorului. Coordonata temporală . câmpul obscur al inconştientului. zidurile se prăbuşiseră de nenumărate ori. în proză. Conflictul dramatic exterior apare între Manole şi Bogumil deoarece acesta din urmă susţine ideea unui sacrificiu uman.. Titlul dramei sugerează importanţa creatorului de frumos în timp ce titlul baladei populare Monastirea Argeşului aduce în prim-plan imaginea produsului artistic. în decurs de şapte ani. măsurând "chinuit şi frământat". neînţelegând raţiunea acesteia: „Jertfa aceasta de neînchipuit cine o cere? Din lumină Dumnezeu nu poate s-o ceară fiindcă e jertfă de sânge. cu elementele malefice din interiorul fiinţei umane. valorificarea miturilor. afirmă stareţul Bogumil. sugerând tensiunea sufletească a personajului dramatic.

să fie cel puţin înspăimântătoare!". solul trimis de Vodă îi aminteşte lui Manole că mănăstirea trebuia construită în doi ani. Daţi sfoara şi plumbul". care mai tare va iubi". dar zidarii îl constrâng. jertfa va fi o soţie care încă n-a născut. Mira este o fiinţă superioară şi. Mira vine cu intenţia declarată de a împiedica omorul: ". Drama se amplifică prin ideea jertfirii din iubire. nu în şapte ( cifră simbolică ce aminteşte de Geneză. "o viaţă scumpă de om se va clădi în zid. crezând că au "clădit pe pământ nărăvit". Totuşi." Scena zidirii Mirei lipseşte. pentru ca artistul să-şi poată împlini idealul estetic: "Lăcaşul creşte nebun. care condensează un tragism cutremurător.. Deznodământul cuprinde răzvrătirea lui Manole împotriva faptei cumplite. insistând şi asupra implicaţiei de conştiinţă a tuturor celor ce au zidit: "Judecata mea mi -o voi face-o singur. soră sau fiică. acest moment esenţial este reconstituit din replicile meşterilor la solicitarea lui Manole. meşterii se revoltă împotriva hotărârii lui Manole.. ai mai văzut minuni înălţate pe moarte?. numai împreună reuşind să desăvârşească miracolul zidirii.. prima carte a Vechiului Testament).. Manole rosteşte un blestem dureros şi crud. când meşterii vor să abandoneze construirea bisericii. replica lui devenind un laitmotiv: "biserica se va înălţa!" Manole anunţă zidarilor că sacrificiul trebuie să fie la fel de măreţ ca zidirea însăşi. îmbinată cu o înălţare spirituală superioară. relevat prin replicile concise. viaţă de om în ziduri nu veţi clădi! [.. Ana venise din dragoste pentru soţul ei. să fie cel puţin frumoasă. El este obsedat de vaietul ce răzbate din zidurile bisericii. Manole exprimă o dureroasă 3 . judecata voastră cine va face-o?" Printr-un monolog. că unul din voi a ucis ". [. tăceţi molcom. Manole şi Mira sunt uniţi în moarte.Intriga se declanşează în scena a patra a primului act. Prima ei replică evocă hipotextul: „Bună dimineaţa—nouă ucigaşi şi cu Manole zece…” Dacă. Iureşul zidirii din actul al patrulea este redat printr-o succesiune de metafore. Protagonistul rosteşte aici cea mai cutremurătoare idee de sorginte faustiană. Mira nu mai este acum "nici căprioară. "nu scuipaţi că sunteţi pe un mormânt. În actul al doilea. Blaga valorificând o tehnică numită lacună diegetică. nici izvor. nu înjuraţi că sunteţi pe o biserică. fiind subliniată şi la nivelul indicaţiilor de regie: „O umbră mare.". bine hotărnicită cade între ei!” Apariţia Mirei are valoarea unui punct culminant. iar disperarea îl face să rostească: "Aprindeţi pădurile să se vadă de departe că aici zece draci clădesc o biserică lui Hristos". dacă nu e frumoasă. Urmaţi-mi măsura. Ei îi aduc lui Manole vestea că zidurile mănăstirii s-au prăbuşit pentru a şaptezeci şi şaptea oară.] între blestemul ce ne-a prigonit şi jurământul cu care l-am învins. care-şi motivează patima creaţiei: "am început să clădesc fiindcă n-am putut altfel" şi le mărturiseşte zidarilor ideea jertfei pe care trebuie s-o împlinească împreună. febrile şi ritmate ale meşterilor: "Zvârliţi tencuiala pe coapse şi os. [. fiind acum obsedat de ridicarea bisericii cu orice preţ. "aducând bucate". în baladă. "aceluia i se va lua.] Manole. să o zidească .. Motivul zidirii treptate din baladă este eludat din diegeza dramei (acţiune) şi recuperat parţial prin rememorare. care confirmă concepţia că nicio creaţie majoră nu se poate înfăptui decât prin iubire: "A mea a fost patima.] Isteţi fiţi ea şerpii şi blânzi ca porumbul. Revolta sa. pe care Mira şi -1 asumă cu seninătate mioritică. eu am fost al patimei". aşa cum fuseseră în viaţă... fiică luminată". figuri semantice. El va fi un cântec de iubire împletit cu un cântec de moarte". Meşterul vrea să spargă zidul pentru a-şi elibera fiinţa iubită. ci altar [.. Manole însuşi este cuprins de febrilitatea zidirii. Scena jurământului este semnificativă. Meşterul încearcă s-o convingă să plece. capătă proporţii uriaşe: "Dacă fapta noastră nu e bună. care îi dă puterea să împlinească ritualul jocului cu moartea. în virtutea jurământului făcut. sănchidem viaţa în zidul de jos.] soră curată. Manole simte că sacrificiul celei mai iubite fiinţe este o formă a jertfirii de sine. Ca şi Manole. de aceea acceptă moartea.Manole. Manole cere un ultim răgaz de trei zile şi hotărăşte că "biserica se va ridica!" În desfăşurarea acţiunii..

” Manole trăieşte la cote maxime tragedia creatorului de valori spirituale. Fiind anulat ca fiinţă prin jertfirea Mirei. Manole este simbolul creatorului stăpânit de patima pentru frumos. "nu vom şti cum să găsim un loc în viaţă.” în timp ce Vodă îl caracterizează printr-un epitet antepus: „Straşnic om. al treilea a fost cândva călugăr. un sacrificiu identic cu cel al persoanei iubite şi nu o sinucidere. inocenţa..". luptându-se cu propriul său destin . În acest moment se aude ţipătul mulţimii.] Doamne. o moarte necesară. prezintă moartea lui Manole. Personajele dramei sunt construite în manieră expresionistă. durabile peste timp. ce strălucire aici şi ce pustietate în noi". al frumuseţii... mormânt de îngeri şi sfinţi". Mira este simbolul vieţii. însă Manole s-a urcat în turla bisericii. aflat acum lângă un "lăcaş abia început. l-au sfătuit să-1 judece pe Manole pentru crimă. eu am fost al patimei". eponim deoarece se regăseşte în titlul operei. Manole află singura salvare în moarte. Şi e pedeapsă şi e blestem. Acesta este realizat prin caracterizare directă în replica Mirei: „Meşterul meu. dar şi într-o didascalie: „Manole istovit. Vodă a sosit să se închine la noua biserică. "plâns de femei". De asemenea..”ori „Manole e chin. Manole ăsta!” In discuţia cu Bogumil.. Cap fierbinte”.meditaţie privind singurătatea sufletului său. „Manole vorbeşte aiurea. faţa devastată. pentru ce vină neştiută am fost pedepsit cu dorul de a zămisli frumuseţe?. iraţionale. dar şi capacitatea de a da viaţă. barba crescută. Mulţimea adunată în jurul bisericii îl apără pe Manole. după credinţa populară în viaţa de dincolo. iar primii patru meşteri sunt individualizaţi prin ocupaţia lor anterioară: „Întâiul a fost cândva cioban. dar mulţimea şi Vodă îl apără.] şi e pedeapsă şi e blestem. al patrulea a fost cândva ocnaş.. ci pe portretul moral sau etopee.” Autorul nu insistă pe aspectul fizic. după zidirea Mirei. ". al doilea a fost cândva pescar. vom rătăci din loc în loc [. într-o comuniune de dreptate şi iubire cu Mira. gând treaz.” Ca instanţă dramatică. Remarcabilă este diferenţa dintre baladă şi dramă. 4 . Ca referent uman.."A mea a fost patima. Ultimul act. fiind simboluri ale unor idei esenţiale. numele ei este asociat cu verbul „ a se mira” şi cu substantivul „miracol” semnificând uimirea femeii în faţa puterii creatoare a bărbatului.. Acesta e realizat prin caracterizare directă realizată de alte personaje. Vodă este simbolul autorităţii. a tras clopotul. central datorită rolului dominant pe care îl are în transmiterea mesajului operei. al iubirii şi al purităţii. el însuşi se autocaracterizează ca fiind dominat de patima creaţiei care "e foc ce mistuie [. [. visare fără popas" sau: „Eşti un copil. Manole este personaj principal datorită ocurenţei sale pe parcursul discursului dramatic. Meşterii rămân dezorientaţi fără Manole. Manole este chinuit de întrebări şi dilema sa privitoare la blestemul patimei este plină de dramatism: "Că patima aceasta coborâtă de aiurea în om e foc ce mistuie preajmă şi purtător. în opera populară meşterii îşi găsesc sfârşitul alături de Manole în timp ce în opera lui Blaga ei rămân în viaţă deoarece au fost martorii unei întâmplări de excepţie şi trebuie să o transmită mai departe. Mira îl numeşte metaforic: "inimă fără odihnă. mitic prin destinul său care îl repetă pe al oricărui creator absolut. simbol al condiţiei tragice a creatorului. apoi s-a aruncat în gol.. în cele din urmă artistul fiind învingător în faţa omului Manole. Ultima dorinţă a lui Manole este aceea de a trage el "clopotul întâia oară pentru aceea care cântare de clopot n-a avut". strigând că "Meşterul neasemănat trebuie să trăiască!. dar preoţii şi boierii veniţi să vadă lăcaşul.". şoapte: "Manole s-a aruncat în văzduh. Bogumil aminteşte de erezia bogomilistă.] Doamne.”. Păr negru. al cincilea. Călugării cer pedepsirea lui Manole. mai bătrân. Găman simbolizează forţele stihiale. Mira aminteşte de zeiţa destinului în mitologia greacă deoarece sugerează prin atitudinea ei o demnă şi înţeleaptă acceptare a inevitabilului.” Al şaselea meşter îl consideră: „Meşterul Nenoroc” sau afirmă: „Meşterul nostru e nebun. Manole este prezentat printr-un portret fizic sau prosopografie..

protejând frumuseţea lumii. opera lui Lucian Blaga susţine propria sa idee că „Omul trebuie să fie un creator” şi că trebuie să trăiască „întru mister şi pentru revelare”. 5 .În concluzie.