Valoarea stilistica a verbelor din tabloul al IV-lea in opera

,,Luceafarul,, .

Mihai Eminescu in cel de-al IV-lea tablou al poemului ,,Luceafarul”

ne duce din planul terestru in cel universal cosmic, in care utililizeaza foarte
multe verbe, ceea ce face poezia sa devina mai dinamica.
Eminescu utilizeaza verbele la diferite timpuri, foarte multe verbe la
prezent : ,,il inconjor” ; ,, zboara” ; ,, piere” ; ,, junge” ; ,, dezleaga,, ; ,,cere-
mi” ; ,,da-mi” ; ,,reia-mi” ; ,, mi-e sete ” ; ,, te asameni” ; ,, dureaza” ;
afla” ; ,,rasar” ; ,,traieste” ; ,, vrei” etc. pentru a accentua si a reda actiunile
care se petrec la moment, deasemenea pentru a demonstra obiectivitatea si
autenticitatea. Verbele folosite de catre autor la trecut au rolul de a exprima
anterioritatea. Verbele la imperfect denota miscarea eterna, continua,
actiunile de lunga durata : ,,cresteau” ; ,,treceau” ; ,,parea” ; ,,vedea” .
Verbele la conjunctiv : ,, sa te asameni” ; ,,sa se ia” ; ,, sa arati” ; ,, sa-l faci”
sustin oralitatea stilului, vorbirea populara specifica oamenilor de aceeasi
conditie.