LACUSTRA

Publicata in volumul Plumb aparuta in anul 1916, poezia Lacustra apartine esteticii si este semnificativa pentru universul bacovian. Tema poeziei reprezinta un nucleu al intregii opera bacoviene: dezagregarea cosmica si regresiunea in haosul primordial; descompunerea spiritual sub efectul ploii; nebunia eului liric sub presiunea materiei care sufoca sufletul uman, dar si descompunerea sinelui. Motivele literare intalnite in poezie sunt: ploaia, lacustra, plansul, umezeala, podul, singuratarea etc. Titlul poeziei este simbolic, avand 2 sensuri; cu sens denotative, lacustra reprezinta o locuinta primitive, temporara si nesigura, construita pe apa si sustinuta de 4 piloni. Podul reprezinta calea de legatura intre locuita si mal. In sens conotativ, lacustra sugereaza faptul ca eul liric se simte supus presiunii lumii exterioare, aceea se izoleaza, se produce instrainarea devenind astfel prizonier al propriei lumi. Din punct de vedere structural, poezia Lacustra este impartita in 4 strof e egale ca dimensiune. Cele 4 catrene sunt dispuse in mod simetric , poezia fiind construita circular, lumea imaginata fiind incadrata intr-un spatiu inchis. Cele 4 strofe pot fi structurate pe 2 planuri complementare: planul exterior ( cadrul natural, material) si planul interior ( spatiul sufletesc ca motiv al izolarii, terorizat de ploaie). Imaginarul poetic este organizat in jurul a 2 simboluri principale: ploaia care reprezinta descompunerea materiei si totodata descompunerea sinelui ca motiv al tristetii; si al 2-lea simbol lacustra, simbol al izolarii, al limitarii orizontului uman si terestru. In strofa I este prezentat poetul care se afla in camera lui, singur, ascultand ploaia: noaptea uda si goala este motiv al visului, al transpunerii intr-o lume ireala ( ma duce-un gand ). Curgerea necontenita a ploii trezeste spaima eului liric; teroarea de umed isi are originea in sirul nesfarsit de nopti ploioase ( de-atatea nopti aud plouand ) fiind prezentat astfel motivul plansului cosmic. Ca trasatura simbolista putem preciza utilizarea simbolurilor: ploaia, lacustra. Se produce astfel izolarea , instrainarea, dorinta de evadare, prin intermediul visului ( ma duce-un gand spre locuintele lacustre ). Singur, poetul traieste senzatia scufundarii in golul istoriei ( in preistorie ). In strofa a 2-a, omul contemporan sufera un transfer, devenind om preistoric, un semn al legaturii intre present si trecut, care sugereaza ancorarea in spatial exterior. Strofa a 2-a repeat motivul singuratatii si continua printr-o serie de motive specific simboliste: umezeala, podul, apa, valul, malul etc. Stare de nevroza, de iritare provocata inca din prima strofa si dezagregarea materiei sunt sustinute in strofa a 2-a de spaima, sentiment generat de pericolul iminent ( tresar prin somn/ in spate ma izbeste-un val ). Umezeala creeaza senzatia de discomfort, inadaptare in lumea inconjuratoare ( si parca dorm pe scanduri

ude ). Adverbul parca insotit de verbul reflexive mi se pare accentueaza senzatia de incertitudine al celor 2 planuri; realitatea si somnul. Motivul somnului este simbolic, avand 2 valente: in sens denotative, semnifica modalitatea de legatura dar si de protectie fata de impactul cu lumea inconjuratoare; iar in sens conotativ podul sugereaza teama de a nu fi supus pericolelor distructive ale lumii exterioare. Intreaga strofa sugereaza moartea fiindca somnul este specific liricii bacoviene ( somnul intors ) care se transforma in cosmar. Strofa a 3-a amplifica starea de angoasa, intoarcerea in timp ( un gol istoric ) si singuratatea. Golul istoric reda golul existential, abisul in care se intinde. Singuratatea devine un element definitoriu pentru toate timpurile ( prezent, trecut ) fiind proiectata in eternitate ( pe-aceleasi vremuri ma gasesc ). Motivul ploii revine in strofa a 3-a subliniind imaginea descompunerii, atat a lumii interioare cat si a celei exterioare avand un grav efect asupra psihicului uman ( sufocare ). Se poate observa exasperarea eului liric cat si resemnarea sa prin izolare. Descompunerea materiei se extinde la intregul univers pilotii grei se prabusesc sub actiunea distrugatoare a apei. Motivele specifice simboliste sunt: ploaia, golul istoric, pilotii, timpul. Starile psihice prin care trece eul liric sunt: incordarea, nevroza, incertitudinea, nesiguranta, discomfort si apropierea mortii. Strofa a 4-a o reia simetric pe prima, in afara celui de-al doilea vers: tot tresarind, tot asteptand. Acum, absesnta oricarei perspective si intoarcerea la cadrul initial care prelungesc ploaia, spaima, nevroza dincolo de limite intr-un timp concret. La nivelul limbajului, frica de umezeala se concretizeaza in frecventa termenilor specifici apei: ploaia, plansul, valul, malul, lacustra. Adverbul tot repetat , reda senzatia de monotonie si totodata prelungeste asteptare. Un rol important in accentuarea ideii de plictiseala il au verbele la modul gerunziu ( tresarind, asteptand ) care sugereaza o continuitate a actiunii dar si o sufocare existential. In ceea ce priveste estetica simbolista se pot sesiza simbolurile: ploaia si lacustra, exprimate atat in mod direct cat si indirect, sugerand pe baza corespondentelor descompunerea sinelui si solitudinea.