Alexandru Lapusneanul C.

Negruzzi
Comentariu
Opera lui Costache Negruzzi Alexandru Lapusneanul este o nuvela istorica de
factura romantica, ce se incadreaza in curentul literar numit romantism pasoptist.
Nuvela este o specie epica, cu un singur fir narativ, cu conflict concentrat care
tinde catre o concluzie, in care accentul cade pe un personaj, surprins intr-un
moment semnificativ. Opera este influentata de realismul francez, prin
obiectivitatea discursului narativ, incalcata pe alocuri de Negruzzi, si prin
descrierea maselor de oameni ca gloate. Este realista, de asemenea, prin
caracterul monografic, data de prezentarea detaliata a unei lumi, dar si prezenta
toponimelor reale (cetatea Hotin, Suceava).
Alexandru Lapusneanul este publicata pentru intaia oara in primul numar al
revistei Dacia literara din luna ianuarie a anului 1840, condusa de Mihail
Kogalniceanu. Nuvela ilustreaza cateva dintre principiile romantismului romanesc,
pe care Kogalniceanu le enunta in articolul Introductie, unul dintre principii fiind
istoria nationala ca sursa de inspiratie: Istoria noastra are destule fapte eroice
(...) obiceiurile noastre destul de pitoresti si de poetice pentru a gasi si la noi
sujeturi de scris.
Subiectul nuvelei este inspirat din Letopisetul Tarii Moldovei scrisa de Grigore
Ureche, realitatea istorica fiind modelata in functie de scopul narativ. Actiunea se
concentreaza pe domnia lui Alexandru Lapusneanul. Verosimilitatea este data de
precizarea timpului si a spatiului.
Opera este formata din patru secvente narative, deschise prin catre un motto,
care au functie rezumativa.
Primul motto, Daca voi nu ma vreti, eu va vreu, este insusi raspunsul lui
Lapusneanul la cererea boierilor de a renunta la domnie. Boierii (Motoc, Spancioc,
Stroici si Veverita) ii spun domnitorului Moldovei ca tara nu il mai iubeste. Prin
raspunsul lui se intelege hotararea acestuia de a-si recupera tronul pierdut prin
tradarea boierilor.
Al doilea motto, Ai sa dai seama, doamna!..., este amenintarea rostita de sotia
unuia dintre boieri catre domnita Ruxanda.
Al treilea motto, Capul lui Motoc vrem, este cererea gloatei ce se adunase in
fata cetatii domnitorului. Acestia voiau decapitarea lui Motoc, pe care il
considerau vinovat pentru tot ce se intamplase.
Ultimul motto, De ma voiu scula, pre multi am sa popesc si eu, este rostit de
Lapusneanul. Dupa decapitarea celor 47 de boieri, acesta se calugareste,
renuntand astfel la domnia Moldovei. Trezindu-se calugar, pe patul de marte ii
ameninta pe toti cei din jur.
Personajul principal, Alexandru Lapusneanul, este surprins intr-o relatie de
antiteza cu sotia sa, domnita Ruxanda, trasatura de faptura romantica. In timp ce
el reprezinta domnitorul crud, despotic, impulsiv, ea infatiseaza imaginea de sotie

iubitoare, miloasa, buna. Domnitorul mai apare in antiteza si cu Motoc, folosinduse de acesta pentru a-i implini interesele, dar la final descotorosindu-se de el la
fel de repede. Moartea lui Lapusneanul corespunde rezolvarii conflictelor dintre
cei doi.
In concluzie, nuvela istorica romantica Alexandru Lapusneanulscrisa de
Costache Negruzzi, ilustreaza atat principiile ideologiei romantice pasoptiste, cat
si ale romantismului romanesc. Autorul il ilustreaza pe domnitorul Moldovei ca
fiind unul crud, despotic, injust, caracteristicile astea urmandu-l de la inceputul
operei si pana la final.