Sunteți pe pagina 1din 3

ALEXANDRU LAPUSNEANU – nuvela istorica

Nuvela istorica Alexandru Lapusneanu a aparut in anul 1840 in primul numar al revistei Dacia literara,
fiind publicata mai tarziu in anul 1857 in singurul volum al scriitorului intitulat “Pacatele tineretii”
respectand recomndarile lui M Kogalniceanu din articolul program al revistei prin care cerea tuturor
scriitorilor sa promoveze o literature originala inspirata din istoria si foloclorul romanesc.
Titlul operei – priectie romantica a unei figuri istorice reale- este construit din substantivul propriu
Alexandru Lapusneanu, autorul propunandu-si sa scoata in relief cu toata vigoarea imaginea
impresionanata a domnitorului, personalitatea lui complexa dar controversata sis a puna in evidenta ca
intreaga actiunea a nuvelei se desfasoara in jurul acestuia.
Tema nuvelei o constituie lupa pentru putere in epoca medievala (in Molodova la mijlocul secolului al –
XVI-lea). Evocarea artistica a celei de-a doua domnii a lui Alexandru Lapusneanu (1564-1569) prezinta
lupta pentru impunerea autoritatii domnesti dar si conseccintele detinerii puterii de un domnitor tiran si
crud.
Costache Negruzzi, novatorul nuvelei istorice romanesti, este primul scriiitor care a valorificat intr-o
opera literara cornicile moldovesnesti. Astfel din cornica lui Grgore Ureche, scriitorul preia imaginea
impresionanta a domnitorului,precum si scene motive si replica( ex: motto-urile caopitolelor I si IV,
scena sosirii lui Lapusneanu la cea de-a doua domnie,scena uciderii celor 47 de boierii, moartea prin
otravire a lui Lapusneanu), insa autorul se indeparteaza de realitatea istorica prin apelul la fictiune, prin
viziunea romantica influnetata de ideologia pasoptista. Un al punct de inspiratie ca sustine caracterul de
nuvela istorica a operei este cronica lui Miron Costin ,“Letopisetul Traii Moldovei”, din care Ngeruzzi
prelucreaza episodul uciderii lui Motoc, scena sacrificarii unui boier din timpul domniei lui Alexandru
Ilias.
Structura compozitionala a nuvele cuprinde 4 capitiole,fiecare precedata de un motto semnificativ si
rezumativ tottodata. Astfel motto-ul primului capitol “Daca voi nu ma vreti eu va vreu pre
voi”(raspunsul pe care Lapusneanu il ofera soliei de boieri venita in intampinarea sa, pentru a-I cere sa
plece de unde a venit, intrucat norodul nu il vrea la conducere) prezinta inca din expozitiune conflictul
dintre Alexandru Lapusneanu si sustinatorii lui Stefan Tomsa. Cel de-al doilea capitol al carui motto
este”Ai sa dai sama doamna”(avertismentul pe care vaduva unui boier il ofera domnitei Ruxandra,
reprosandu-I ca nu face nimic pentru a opri crimele sangeroase ale sotului ei) pune in valoare intriga
care in aceasta nuvela se identifica cu desfasuarea actiunii si care prezinta actiunile interprinse de
Lapusneanu impotriva boierilor dar si interventia domnitei Ruxandra in a tempera conflictul generator
de ura si razbunare. Cel de-al treilea motto “Capul lui Motoc noi vrem” ilustreaza punctul culminant al
operei, fiind gradat in 3 tabolouri:cuvantarea impocrita a domnitorului in biserca,ospatul domnesc si
uciderea celor 47 de boieri iar la final”dreptatea” facuta multimii prin sacrificarea lui Motoc. Ultimul
capitol”De ma voi scula pe multi am sa popesc si eu” este cel al finalului domnitorului dar si al
deznodamantului totodata, ilustrand moartea prin otravire a lui Lpausneanu de catre boierii Spncioc si
Stroici, in complicitate cu domnita Ruxandra si parintele Teofin.
Actiunea nuvelei istorice “Alexandru Lapusneanu” se petrece fie la curtea domanesca, in apropiere de
Tecuci, la biserca din Suceava, fie la Manastirea Hotinului si sunt prezentate intamplari petrecute in
timpul celei de-a doua domnii a lui Lapusneanu(1564-1569).
Nuvela istorica ne aduce in prezent viata de la jumatatea secolului al XVI-lea cu scene semnificative,
cu rasturanri de situatie,cu fapte iesite din comun si bineinteles cu eroi exceptionali. Din galleria
personajelor atestate documentar se remark personajele principale:Alexandru Lapusneanu, personaje
secundare:Motoc, domnita Ruxandra, personaje episodice: boierii Spancios si Stroici, personaje
figurante: boierii fara nume, calugarii, slugile. Alexandu Lapusnanu , personajul principal si eponim al
nuvelei, este un erou romantic de referinta in literatura romana, un erou exceptional care este pus in
situatii exceptionale(ex:scena uciderii celor 47 de boieri sau scena sacrificarii lui Motoc). Personajul
este construit din contraste, si are o psihologie complexa, trasaturi si defecte puternice, Vasile
Voiculescu numindu-l un”damnat romantic”. Hotarat, tiran, crud, viclean, disimulat, intelligent, bun
cunoscator al psihologiei umane,politic abil, Lapusneanu este puternic individualizat si memorabil.
Portretul sa moral este construit din trasaturi complexe si puternice care reies indirect din atitudinea
plina de energie, din gandurile, framantarile, modul de a vorbi si de a se comporta, dar si direct din
caracterizarea facuta de narrator, de celelalte personaje sau din autocaracterizare.
Seria de opozitii care definesc pesonajele nuvelei organizeaza decisive materialul epic si defineste
coerenta viziunii artistice asupra unui subiect istoric. Conflictul nuvelei este imprimat de lumea pe care
Negruzii o cunoaste din cronici sau din viata imediata. Natura conflictului este de esenta psihologica si
sociala. Conflictul psihologic vizeaza cele doua aspecte ale personajului principal: Lapusneanu cel care
a fost alungat de la conducere si care asprira la dreptate si ordine si Lapusneanu cel care este dominat de
dorinta razbunarii. Conflictul social prezinta antitezele dintre personaje:Lapusneanu-boierii pe de o parte
si Lapuseanu – domnita Ruxandra pe de alta parte. Conflictele sunt ordonat intr-o succesiune care
formeaza o compoztie muzicala in care ritmurile/tempourile alterneaza. Astfel conflictul Lapusneanu –
boierii este rapid ca urmare a prezentariii lui cu ajutorul naratiunii si al dialogului, in timp ce conflictul
Lapusneanu – Ruxandra este lent data fiind utilizarea descrierii in nuantarea naratiunii. De la un capitol
la altu conflictele altenreaza ca intr-o compozitie armonizata classic.
Incipitul si finalul se afla in relatie de legatura prezentand inceputul si sfarsitul celei de-a doua domnii a
lui Alexandru Lapusneanu. Daca la inceput domnitorul isi exprima dorinta navalnica de a-si relua tronul
si de a-si impune autoritatea la sfarsitul operei acesta apare neputiincios in fata dusmanuluo. Din
perspective naratorului omniscient, Lapusneanu se construieste ca un personaj complex, vazut din
ipostaze multiple. Astfel la inceput este hotarat si puternic”Lapusneanu mergea alaturi de vornicul
Bogdan,amandoi calari pe armasari turcesti si inarmati din cap pana in picoare” la inceput si slab si
neputiincios la sfarsit”nenorocitul domn se zbatea in spasmele agoniei”
Pe langa naratiune,mijlocul predominat de expunere, la nivelul textului se remarca si prezenta
descrierii si a dialogului, prima utilizata in conturarea inegalabilului portret al domnitei Ruxandra, in
analiza psihologiei masei de tarani ridicati impotriva lui Motoc, dar si in descrierea tipic romantica a
cetatii Hotinului”muta si pustie ca un mormant de uries”- descriere de larga densitate si de bofata
frumusete pictorala. Atat descrierea cat si naratiunea foloseste arhaismele prin intermediul carora
scriitorul ofera detalii cu privire la vestimentatia personajelor, a obiceiurilor, limbajului dar si a
atmosferei epocii evocate:”vornic”,”jungher”,”benisel”etc.Un rol important la nivelul textului il are si
dialogul utilizat in conturarea portretelor personajelo. Acest mijloc de expunere se caracterizeaza printr-
un limbaj viu colorat, de expresii, proverbe si metafore populare:”lupul-si schimba parul dar naravul
ba”,”a boci ca o muiere”,”a face din tantar armasar” ceea ce subliniaza caracterul de nuvela istorica a
operei prin ilustrarea cat mai fidela a epocii evocate.
Naratiunea la pers a III-a si “viziunea dindarat”presupune un narrator obiectiv care nu se implica
in evenimetele prezentate, lasa viata sa curga. Fiind omniscient acesta cunoaste mai multe decat
personajele sale si omniprezente le dirijeaza evolutia ca un regizor universal. Acsta plasmuieste
traiectoria personajelor sale dupa un destin dinainte stabilit cunoscand inca de la inceput finalul.
Naratorul infatiseaza realitatea coceputa nu ca o succesiunea de evenimente imprevizibile, accidentale ci
ca pe un process logic a carui final este previzibil si cunoscut totodata.
Mijloacele nararii utilizate de nuvela este relatarea prin intermediul careia faptele sut prezentate
rezumativ panoramic(ex: biografia facuta domnitei Ruxandra, actiunile interpinde de Lapusneanu) si
prezentarea , asemanatoare reprezentarii scenice (ex: scena uciderii celor 47 de boieri).