MOARA CU NOROC de Ioan Slavici

Nuvela Moara cu noroc de Ioan Slavici este publicata de in 1881 in volumul de

debut Novele din popor reprezentativ pentru viziunea autorului asupra lumii satului.
Textul este o nuvela, adica o specie epica in proza cu o constructie riguroasa, un fir
narativ central, personajele relativ putine pun in evidenta evolutia personajului principal,
complex, puternic individualizat.
Nuvela apartine realismului clasic prin tema, importanta acordata banului,
atitudinea critica fata de aspecte ale societatii, verdicitatea intamplarilor, verosimilitatea
intrigii si a personajelor, obiectivitatea perspectivei narative, personaje tipice
( carciumarul ) in situatii tipice, repere spatio-temporale reduse. Tot de realism tine si
interesul pentru analiza psihologica, realizata prin utilizarea modalitatilor de caracterizare
a personajului si de investigare psihologica.
Tema sustine caracterul realist ( oglindirea vietii sociale ), dar si pe cel psihologic
al nuvelei: efectele nefaste si dezumanizante ale dorintei de inavutire, in contextul
societatii ardelenesti de la sfarsitul secolului al XIX-lea.
Titlul nuvelei este mai degraba istoric. Toposul ales carciuma numita Moara cu
noroc inseamna de fapt Moara cu ghinion pentru ca usurinta castigurilor de aici,
ascunde abateri etice grave: crima si nelegiuirea.
Proza realist obiectiva se realizeaza prin naratiunea la persoana a III-a
(nonfocalizata ). Viziunea dindrt, presupune existent unui narrator obiectiv, detasat,
care nu se implica in faptele prezentate.
Simetria inceputului cu finalul se realizeaza prin descrierea drumului. Simbolistica
initiala a drumului se completeaza in final, cu sugestia drumului vietii care continua si
dupa tragedia de la Moara cu noroc.
In nuvela, accentual nu cade pe actul povestirii, ci pe complexitatea personajelor.
Ghita este cel mai complex personaj din nuvelistica lui Salvici, al carui destin ilustreaza
consecintele nefaste ale setei de inavutire.
Ghita traieste o drama psihologica concretizata prin trei infrangeri, pierzand pe
rand increderea in sine, increderea celor din jur si increderea Anei in el.
La inceput, carciumarul, este un ins energic, cu gustul riscului si al aventurii. El
hotarast sschimbarea, luarea in arenda a carciumii de la Moara cu noroc. Ghita este capul
familiei pe care incearca sa o conduca spre bunastare.
Bun gospodar, om harnic, bland si cumsecade, Ghita, doreste sa agoniseasca
atatia bani cat sa-si angajeze vreo 10 calfe, carora sa le poata da de carpit, cizmele
oamenilor. Din momentul aparitiei lui Lica, incee procesul iremediabil de instrainare a lui
Ghita fata de familie. Gesturile, gandurile, faptele personajului, tradeaza conflictul interior
si se constituie intr-o caracterizare indirecta. Naratorul surprinde in mod direct
transfrmarile personajului. Ghita devine de tot ursuz , se aprinde pentru orisice lucru
de nimic , iar cand se mai juca ,rar, cu Ana, isi pierdea repede cumpatul si ii lasa urme
vinete pe brat. Devine mohorat , violent , ii plac jocurile crude, primejdioase, are
gesture de brutalitate neinteleasa fata de Ana, se poarta brutal cu cei mici.
La un moment dat, Ghita ajunge sa rgrete faptul care are familie si copii si ca nu-si
poate asuma total riscul imbogatirii alaturi de Lica. Prin intermediul monologului interior
sunt redate gandurike si framantarile personajului, realizandu-se in felul acesta
autocaracterizarea: ce sa-mi fac daca e in mine ceva mai tare decat vointa mea? .
Sub pretextul ca o vointa superioara ii coordoneaza gandurile si actiunile, Ghita
devine las, fricos si subordonat in totalitate Samadaului. In plus, se indeparteaza din ce in
ce mai mult de Ana, aruncand-o in bratele Samadaului: Joaca muiere, parca are sa-ti ia
ceva din frumusete ii spune Ghita Anei.
Ghita este caracterizat in mod direct de Lica. Acesta isi da seama ca Ghita e un om
de nadejde si chiar ii spune acest lucru. Totusi, Samadaului, nu-I convine un om pe care
sa nu-l tina de frica, si de aceea, treptat, distruge imaginea celorlalti despre carciumar ca
om onest si cinstit. Astfel Ghita, se trezeste implicat fara voie in jefuirea arendasului si in
uciderea unei femei. Este inchis si I se da drumu acasa numai pe chezie.
Axa vietii morale a personajului este distrusa treptat, se simte instrainat de toti si
de toate. Arestul si judecata ii provoaca mustrari de constiinta pentru modul in care s-a
purtat. De rusinea lumii, de dragul sotiei si al copiilor, se gandeste ca ar fi mai bine sa
plece de la Moara cu noroc.
Ultima etapa a degradarii morale a lui Ghita are loc la sarbatorile Pastelui, cand,
orbit de furie si dispus sa faca orice pentru a se razbuna pe Lica, isi arunca sotia drept
momeala in bratele Samadaului. Spera pana in ultimul moment ca se va produce o
minune si ca Ana va rezista influentei malefice a lui Lica.

Dezgustata insa de lasitatea lui Ghita, care se instrainase de ea si de familie intrun gest de razbunare, Ana i se daruieste lui Lica, deoarece in ciuda nelegiuirilor comise,
Lica e un om , pe cand Ghita nu e decat muiere imbracata in haine barbatesti . De
aceea, in momentul in care isi da seama ca sotia l-a inselat, Ghita o ucide pe Ana. La
randul lui, Ghita este ucis de Raut, din ordinul lui Lica.
Ghita depaseste limita normala a unui om care aspira spre o fireasca satisfactie
materiala si sociala. Patima pentru bani si fascinatia diabolica a personalitatii Samadaului
il determina sa ajunga pe ultima treapta a degradarii morale. Sfarsitul lui si al celor care-l
inconjoara este in mod inevitabil tragic.