TURCULEȚ GHEORGHE

Curent literar,realismul

MOARA CU NOROC
de Ioan Slavici
Ioan Slavici a fost un scriitor, jurnalist si membru corespondent al Academiei Romane.
Provenind dintr-o familie de tarani ardeleni, remarcabila opera literara a lui Ioan Slavici este
influentata de viata satului ardelean.
,,Moara cu noroc” de Ioan Slavici este o nuvela, o specie epica in proza, cu o
constructie riguroasa, un fir narativ central;personajele putine pun in evidenta evolutia
personajului principal, complex, puternic individualizat. Nuvela apartine realismului clasic.
Trasaturile realiste sunt:tema,importanta acordata banului, atitudinea critica fata de aspectele
societatii,verdicitatea intamplarilor, verosimilitatea intrigii si a personajelor,personaje tipice
(carciumarul) in situatii tipice, personajele fiind conditionate de mediu si epoca,repere spatio-
temporale precise, tehnica detaliului in descriere, dialogul viu, autentic. Tot de realism tine si
analiza psihologica, realizata prin utlizarea modalitatilor de caracterizare ale personajului si
de investigar psihologica(monologul interior,stilul indirect liber, scenele
dialogale,autocaracterizarea,notarea gesturilor, a mimicii), natura conflictului interior.
Tema sustine caracterul realist (oglindirea vietii sociale), dar si pe cel psihologic al
nuvelei. Problematica nuvelei se poate stabili din mai multe perspective. Din perspectiva
sociala, nuvela prezinta incercarea lui Ghita de a-si schimba statutul social, dar pentru asta se
confrunta cu personajul antagonist,Lica Samadaul(conflictul exterior). Scriitorul considera ca
goana dupa avere zdruncina tihna sufleteasca si duce la pierzanie, de unde perspectiva
moralizatoare:consecintele dramatice ale setei de inavutie. Din perspectiva psihologica,
nuvela prezinta conflictul interior trait de Ghita care este sfasiat de dorinte puternice,dar
contradictorii: sa ramana om cinstit, pe de o parte, si sa se imbogateasca alaturi de Lica, pe de
alta parte. Astfel, conflictul nuvelei este complex, de natura sociala(confruntarea a doua lumi
cu mentalitati diferite), psihologica si morala(lupta dintre bine si rau).
Titlul nuvelei este mai degraba ironic. Toposul ales, carciuma numita ,,Moara cu
noroc” inseamna de fapt Moara cu ghinion, Moara care aduce nenorocirea, pentru ca usurinta
castigurilor de aici ascunde abateri etice grave.
Actiunea se desfasoara pe parcursul unui an, intre doua repere temporale cu valoare
religioasa: de la Sfantul Gheorghe pana la Paste. Alcatuita din 17 capitole, nuvela are un
subiect concentrat, cu deschideri bogate, o structura narativa complicata si un ritm epic
neomogen, cu modificari ale timpului povestirii. Actiunea se desfasoara prin continue
acumulari si izbucniri de tensiune epica, in deplina concordanta cu framantarile psihologice
surprinse.
Preceptul moral rostit de mama-soacra la inceputul nuvelei reflecta intelepciunea batraneasca,
valorile traditionale, in opozitie cu dorinta de bunastare materiala a ginerelui Ghita.Cizmar
sarac, dar onest, harnic si muncitor, Ghita ia in arenda carciuma Moara cu noroc, pentru a
castiga rapid bani.Initial, carciumarul nu este un om slab, ci dimpotriva,isi asuma
responsabilitatea destinului celorlalti.
Carciuma de la Moara cu noroc este asezata la rascruce de drumuri,izolata de restul
lumii, inconjurata de pustietati intunecoase. In expozitiune, descrierea drumului care duce la
Moara cu noroc, realizata in maniera realista, prin tehnica detaliului semnificativ, si a locului
in care se afla carciuma,reda un peisaj-cadru obiectiv al actiunii.Semnele parasirii(vechea
moara ,,cu lopetile rupte”, cele cinci cruci) anticipeaza destinul tragic al familiei.Simetria
incipitului cu finalul se realizeaza prin descrierea drumului. Subiectul nuvelei il constituie
etapele si efectele confruntarii dintre protagonist,Ghita, si antagonist,Lica.Ghita se dovedeste
la inceput harnic si priceput, iar primele semne ale bunastarii si ale armoniei in care traieste
nu intarzie sa apara.
Aparitia lui Lica Samadaul la Moara cu noroc, seful porcarilor si al turmelor de porci
din imprejurimi, care tulbura echilibrul familiei,constituie intriga.Desprins din aceasta
categorie a samadailor,Lica este individualizat printr-un portret realizat in mod direct de catre
narator, in maniera realista, prin utilizarea tehnicii detaliului, notarea amanuntului
semnifiativ.Lica are un orgoliu de stapan si si impune inca de la inceput regulile:,,Eu sunt
Lica Samadaul...”.Ana intuieste ca Lica este un ,,om rau si primejdios” si il avertizeaza pe
Ghita.
Cu toate ca isi da seama de pericol,Ghita nu se poate sustrage influentei malefice pe care Lica
o exercita asupra lui.In sufletul carciumarului se declanseaza un conflict interior intre dorinta
de a ramane un om cinstit si tentatia de a se imbogati alaturi de Samadau.Mai intai, Ghita isi
ia masurile de aparare impotriva lui Lica:merge la Arad sa-si cumpere doua pistoale, isi ia doi
caini pe care ii asmute impotriva turmelor de porci si angajeaza inca o sluga,pe Marti,,,un
ungur inalt ca un brad”.
Desfasurarea actiunii se concentreaza in jurul procesului instrainarii carciumarului fata
de familie,analizat cu maiestrie de Slavici.Devine mohorat,violent, ii plac jocurile
crude,primejdioase,are gesturi de brutalitate fata de Ana pe care o ocrotise pana atunci,se
poarta brutal cu cei mici.La un moment dat,Ghita ajunge sa regrete ca are familie si copii,
pentru ca nu-si poate asuma total riscul imbogatirii alaturi de Lica.Prin intermediul
monologului interior sunt redate framantarile personajului. Dornic sa fata avere,Ghita se
indeparteaza de Ana si devine treptat complicele lui Lica la diverse nelegiuiri:jefuirea
arendasului,uciderea unei femei si a unui copil.Retinut de politie, lui Ghita i se da drumul
numai pe ,,chezasie”.Carciumarul se aliaza cu jandarmul Pintea,fost hot de codru si tovaras al
lui Lica, pentru a-l da in vileag pe Samadau.Ghita nu este insa sincer fata de Pintea,deoarece ii
ofera dovezi ale vinovatiei lui Lica, numai dupa ce isi poate opri jumatate din sumele aduse de
acesta din urma si acest lucru ii va aduce pierirea.Ghita nu reuseste sa fie onest pana la capat
nici fata de Lica, nici fata de Pintea.
Punctul culminant al nuvelei coincide cu momentul in care Ghita ajunge pe ultima
treapta a degradarii morale.Dispus sa faca orice pentru a se razbuna,Ghita isi arunca sotia in
bratele lui Lica, la sarbatorile Pastelui,lasand-o la carciuma in compania Samadaului,in timp
ce el merge sa-l anunte pe jandarm ca Lica are asupra lui banii furati.Dezgustata de lasitatea
sotului care se instrainase de ea si de familie, Ana i se daruieste lui Lica,deoarece Lica
e ,,om”, pe cand Ghita ,,nu e decat o muiere imbracata in haine barbatesti”.Cand se intoarce si
realizeaza acest lucru,Ghita o ucide pe Ana,iar la randul lui este ucis de Raut, din ordinul lui
Lica.
Deznodamantul este tragic.Un incediu provocat de oamenii lui Lica mistuie carciuma
de la Moara cu noroc. Pentru a nu cadea viu in mainile lui Pintea,Lica se sinucide,izbindu-se
cu capul de un copac.Nuvela are un final moralizator, fiindca sanctionarea drastica a
protagonistilor e pe masura faptelor savarsite.singurele personaje care supravietuiesc sunt
batrana si copiii.
In nuvela, accentul nu cade pe actul povestirii, ci pe complexitatea personajelor,
conferita de acel amestec de bine si rau ce se afla in oamenii adevarati.
Ghita este cel mai complex personaj din nuvelistica lui Slavici, al carui destin
ilustreaza consecintele nefaste ale setei de inavutie.Complexitatea si capacitatea de a ne
surprinde in mod convingator, fac din Ghita un personaj,,rotund”.Personajul evolueaza de la
tipicitate, sub determinare sociala(carciumarul dornic de avere), la individualizare, sub
determinare psihologica si morala.El parcurge un traseu sinous al dezumanizarii, cu
framantari sufletesti si ezitari.Ezita intre cele doua cai simbolizate de Ana(valorile familiei,
iubirea,linistea colibei) si de Lica(bogatia, atractia malefica a banilor).Se arata slab in fata
tentatiilor si sfarseste tragic.
 Lica ramane egal cu sine, un ,,om rau si primejdios”.In schimb Ana sufera
transformari interioare, care ii ofera scriitorului posibilitatea unei fine analize a psihologiei
feminine.Personaj secundar,jandarmul Pintea urmareste pedepsirea lui Lica pe cai
legale,motiv pentru care se asociaza cu Ghita.Batrana si copiii, personaje episodice,
supravietuiesc incediului de la Moara cu noroc pentru ca sunt singurele fiinte inocente si
morale.
Naratorul obiectiv isi lasa personajele sa-si dezvaluie trasaturile in momente de
incordare, consemnandu-le gesturile,limbajul, prezentand relatiile dintre ele (caracterizare
indirecta).De asemenea, realizeaza portrete sugestive (caracterizare directa);detaliile fizice
releva trasaturi morale sau statutul social.Sunt utilizate si mijloace de investigatie psihologica
precum:scenele dialogate, monologul interior de factura traditionala, monologul interior
adresat, stilul indirect liber, notatia gesticii, a mimicii si a tonului vocii.
Modurile de expunere indeplinesc o serie de functii epice in discursul narativ. Descrierea
initiala are, pe langa rolul obisnuit de fixare a coordonatelor spatiale si temporale, functie
simbolica.Naratiunea obiectiva isi realizeaza functia de reprezentare a realitatii prin absenta
marcilor subiectivitatii, prin impresia de stil cenusiu.Dialogul contribuie la caracterizarea
indirecta a personajelor, sustine veridicitatea relatiilor dintre personaje si concentrarea epica.
Opera literara ,,Moara cu noroc” de Ioan Slavici, este o nuvela realista, deoarece are ca
trasaturi:oglindirea vietii sociale si a vietii de familie,importanta acordata banului, crearea de
personaje tipice,modalitati de constructie si de investigare psihologica a
personajelor,coordonatele conflictului, descrierile detaliate, veridicitatea.