Ghita este personajul principal al nuvelei Moara cu noroc de
Ioan Slavici. El este un personaj realist, construit dupa modelul parvenitului si aflat intr-o situatie tipica: imbogatirea. Este de asemenea un personaj specific nuvelei psihologice, deoarece este surprins intr-o puternica transformare interioara. Datorita destinului pe care il are este si un personaj tragic. La inceput Ghita este un cismar modes, casatorit cu Ana, impreuna cu care are doi copii. Ei locuiau impreuna cu soacra sa intrun sat transilvanean. Dorind sa isi imbunatateasca starea, Ghita ia in arenda Moara cu noroc unde se muta cu familia sa, in ciuda insistentelor batranei de a ramane in casa lor. Aici se naste un prim conflict de mentalitate intre cei doi. Atata timp cat dovedeste ca este un om echilibrat, cu initiative, lucrurile merg bine, iar carciuma aduce profit. Om harnic si meserias, Ghita doreste sa isi angajeze zece calfe carora sa le poata da de carpit cizmele oamenilor,dorinta fireasca care nu ii depaseste puterile. Echilibrul familiei este tulburat in momentul in care Lica Samadaul isi face aparitia la Moara. Tot in acel moment apare si alt conflict social, intre Ghita si Lica, complicat de un conflict interior, a lui Ghita. Desi stia ca Lica reprezinta un pericol pentru el si familia sa, nu poate rezista ispitei malefice pe care acesta o exerccita asupra lui. Tentatia imbogatirii este cea care il ameteste si il face sa renunte la valorile morale de care tinea cont pana in acel moment:se ganea la castigul pe care l-ar putea face in tovarasia lui Lica, vedea banii gramada inaintea sa si I se impaienjeneau parca ochii. Cu toate acestea isi ia masuri de precautie impotriva lui Lica: isi cumpara pistoale, caini si o sluga:un ungur inalt ca un brad. Odata cu aparitia Samadauluii, relatia dintre Ghita si familia sa se raceste, aceasta rezultand intr-un conflict interior intre ura si iubire. Gesturile, gandurile si faptele lui Ghita simbolizeaza schimbarea care are loc in interiorul sau. El este caracterizat in mod direct de catre autor ca dvenind: tot mai ursuz, se aprindea pentru orisice lucru de nimic, nu mai sambea ca mai inainte, ci radea cu hohot, incat iti venea sa te speri de el, iar cand se mai juca, rar, cu Ana, isi pierdea repede cumpatul si ii lasa urme vinete pe brat. Incepe sa fie nervos si violent, are un comportament brutal neinteles fata de Ana si se poarta nepotrivit cu cei mici, ba chiar ajunge sa regret ca are families i copii si nu isi poate asuma toate riscurile alaturi de Lica. Prin autocaracterizare sunt redate framantarile personajului: ?Ei! Ce sa-mi fac?...Asa m-a lasat Dumnezeu! Ce sa-mi fac daca e in mine ceva mai tare decat vointa mea? Nici cocosatul nu e insusi vinovat ca are cocoase in spinare.
Prin aceste cuvinte Ghita incearca sa isi gaseasca scuze fata de
comportamentul actual si devine las, fricos si subordonat in totalitate Samadaului. El il caracterizeaza in mod direct: tu esti om cu multa ura in sufletul tau si esti om cu minte, si te-ai facut ca un mielusel, iar Ana afirma ca: nu e decat o muiere imbracata in haine barbatesti. Chiar daca Ana il iubea si nu dorea sa il piarda: ea nu indraznea sa il supere, ci se intreba mereu ce o fi avand sotul ei. In acelasi timp Ghita:ar fi vrut sa mearga la ea, sa ii ceara iertare si sa o impace, dar nu putea; era in el ceva ce nu-l lasa El considera ca Ana nu era in stare sa il ajute: iara tu, esti buna, Ano, si blanda, dar esti usoara la minte si nu intelegi nimic; sunt cu tine ca fara tine si o face sa se indeparteze de el plangandu-se apoi ca a ramas singur. Aceasta reactive este redata in mod direct de catre narator: si el era singur si parasite. Ana pe care o p[rivea cu atat drag mai inainte, incetul cu incetul se instrainase si nu mai era vesela ca mai inainte Relatia cu Ana il caracterizeaza in mod indirect. Lui ii era parca n-a vazut-o de mult si parca erra sa se desparta de dansa, aruncando in bratele Samadaului: Joaca muiere parca are sa-ti ia ceva din frumusete. Lica il facea sa se simta bine spunandu-I ca: daca te-as avea tovaras, pe tine as rade si de dracul si de mumasa. Ma simt chiar eu mai vrednic cand ma stiu alaturea cu un om ca tine, dar in ciuda acestor laude ii distruge imaginea fata de ceilalti. Astfel, Ghita se trezeste implicat in jefuirea arendasului si in uciderea unei femei. Jura stramb la process, schimba bani insemnati, devenind complice a lui Lica. Apoi in momente de remuscare ii cere iertare Anei si copiilor: iarta-ma, Ano! Ii zise el. Iarta-ma cel putin tu, caci eu n-am sa ma iert cat voi trai pe fata pamantului. Ai avut tata om de frunte, cu neamuri oameni de treaba si ai ajuns sa-ti vezi barbatul inaintea judecatorilor. Arestul si judecata ii provoaca lui Ghita mustrari de constiinta pentru modul in care s-a purtat. Este cu moralul l pamant si se simte rusinat de faptele lui, motiv pentru care intentioneaza sa plece de la Moara cu noroc. Incepe sa colaboreze cu Pintea, cu care nu este pe deplin sincer si jocul duble pe care il joaca esueaza. Ajunge sa isi impinga sotia in bratele lui Lica sperand totusi ca aceasta nu il va insela, dar Ana intr-un gest de razbunare I se daruieste lui Lica. Acest fapt in face pe Ghita sa o ucida ca sa o scape de chinul pacatului. Protagonistul este la randul lui ucis de Raut, din ordinal lui Lica, pedeapsa primita datorita nestapanirii si obsesiei pentru bani. In concluzie, Ghita este un personaj realistic specific de asemenea nuvelei psihologice, implicat in numeroase cpnflicte interioare si exterioare. Caracterizat atat in mod direct si indirect, cu sfarsit tragic explicat prin confruntarea cu o forta superioasa: fatalitatea destinului.