1.Explicarea titlurilor fiecarui capitol evidentiind valoarea metaforia a fiecaruia - 2,5 randuri fiecare.

Capitolul I, intitulat sugestiv Inceputul, marcheaza debutul actiunii in opera si totodata debutul conflictului dintre Ion si George, dar si inceputul relatiei amoroase dintre Ion si Ana. Sunt schitate personajele si locul actiunii. In cel de-al doilea capitol, Zvarcolirea, sunt dezvaluite cele doua patimi ale lui Ion, cea materiala pentru pamant, care i-a fost luata indirect de tata prin lenea sa si cea pentru femei, in special pentru Ana. In Iubirea se poate observa o schimbare in bine in relatiile dintre Ion si George, acestia impacandu-se. Totodata Laurei i se infiripa sentimentul de dragoste fata de Ungureanu. Un alt episod de iubire se petrece intre Titu si Roza Lang. Capitolul Noaptea reprezinta socul din viata lui Ion provocat de aflarea sentintei. Si mintea sa este intunecata, dorinta pentru pamant facandu-l sa fure din cel al lui Simion Lungu. Noaptea are loc si episodul de dragoste pe ascuns dintre Ana si Ion. In cel de-al V-lea capitol, Rusinea, Ana descopera atat rusinea fizica, respectiv copilul nedorit, cat si pe cea psihica, sentimentul de vinovatie. Rusinea resimtita de tatal sau in fata satului este descarcata violent chiar pe cea care a provocat-o, Ana. In urmatorul capitol are loc ritualul firesc dupa ce o femeie de la tara este lasata insarcinata, si anume Nunta. Mai are loc o nunta, una tot bazata mai putin pe dragoste si mai mult pe interesul barbatului. Capitolul cu numarul 7, Vasile, este centrat in jurul tatalui Anei si a averii sale, la care tanjeste Ion. Acesta nu o intelege; dupa tatal o bate pentru ca indrazneste sa ceara ceea ce isi doreste cel pe care il uraste, doreste sa se sinucida. In capitolul al VIII-lea, Copilul, se naste rodul nedorit al celor doi. Ion nu o iubea pe Ana, ci pe pamantul ei. Copilul este vazut ca o legatura care sa tina o familie stransa, ori el isi dorea sa aiba si pamantul, si dragostea adevarata. Titlul capitolului IX, Sarutarea, poate fi inteles ca mana pusa pe capul lui Ion de catre Dumnezeu. Tatal Anei pune pamantul pe numele sau, dandu-si seama tarziu de greseala. Cu un gest antologic, Ion saruta pamantul, reusind sa-si indeplineasca cea mai mare dorinta. Streangul, titlul capitolului al zecelea, reprezinta sfarsitul tragic al femeii neiubite. Ana intelege ca Ion dorea pamantul ei si nu pe ea si ca reprezinta o piedica din viata lui, asa ca se spanzura, lasandu-l pe Ion cu copilul. In antepenultimul capitol, Blestemul, Ion este blestemat sa ramana legat de pamant doar prin copilul ramas in viata. Este incarcerat pentru mai vechea altercatie. Dupa ce

este eliberat, ii spune Floricai ca o doreste, dar blestemul fostei insuratori ii pune piedica, aceasta nemaivrand o casnicie cu un barbat cu antecedente. Capitolul al XII-lea, este intitulat George, dupa inamicul principal al lui Ion, cel care il impiedica sa aiba o relatie cu Florica. Ion se culca cu Florica, dar este descoperit si omorat. George este numele mortii pentru Ion. In ultimul capitol, Sfarsitul, denumit antitetic fata de primul, are loc inmormantarea lui Ion. Acesta coase una din ranile trecutului ale satului Pripas, lasand loc si la noi inceputuri. Drumul cu care a inceput este ilustrat si aici.