Scena horei Intr-o zi de duminica locuitorii satului Pripas se afla la hora in curtea Todosiei, vaduva lui Maxim Oprea. Aici toti oamenii din sat sunt prezenti. Atmosfera de sarbatoare este intretinuta de cei trei lautari, Briceag, Holdea si Gavan care canta atat de inversunat ca aproape isi rup arcusurile. Dansatorii hurduca pamantul cu bataile lor , baietilor iesindu le scantei din calcaie,iar poalele fetelor boltind. Actiunea este una vesela baietii si fetele dansau si faceau atmosfera, chiuiau inconjurati de norul de praf. Intr o parte a horei stateau fetele care nu au fost invitate sa joace. Acestea fiind invidioase faceau tot felul de glume baza celor care dansau. Scena Horei este momentul in care cititorul dezvaluie personajele. La aceasta iau parte Ion al Glanetasului, chiaburii, Ana, florica, Vasile Baciu, primarul, preotul Belciug, Herdelea si familia lui, Ilie Onu, George Bulbuc si cei trei lautari. Scena horei mai este si momentul in care cititorul face cunostinta cu majoritatea personajelor si cu relatiile statornicite intre ele, conflictuale sau nonconflictuale. In centrul intamplarilor se afla Ion al Glanetasului . Inca de la inceput este prezentat conflictul dintre Ion , personajul principal , si Vasile Baciu , tatal Anei , fata cu care Ion vrea sa se casatoreasca . A fost atras mai mult de averea acesteia decat sa se lase indemnat de ''glasul inimii '' . Tot aici , la hora ,se afla preotul Belciug si o parte a familiei Herdelea , protagonistii unui alt conflict evident , prin adoptarea unor atitudini diferite fata de Vasile Baciu . Naratorul schiteaza conflictul latent dintre Ana si tatal ei care bea foarte mult , conflictul interior al lui Ion , care nu stie ce sa aleaga , iubirea pt florica sau pamanturile Anei. Savista este oloaga satului care tulbura apele atunci cand isi face aparitia.
Scena sarutarii pamantului
Aceasta scenă este completată de cea a sărutării pământului. Protagonistul cade în genunchi şi sărută pământul într-un gest simbolic care concentrează soarta ţăranului, adevărat prizonier al patimii sale pentru pământ. Apoi, când Ion află că Florica se mărită cu George, se simte de parcă cineva i-ar fi luat “cea mai bună delniţă de pământ”. Se poate vorbi deci de un personaj “bolnav” de posesiune, de a avea pământ. Este trăsătura prin care se diferenţiază de Ilie Moromete, care nu este un erou pentru “a avea”, ci pentru “a fi”, pentru a rămâne ţăranul patriarhal, consecvent principiilor sale. Semnificaţia scenei este aceea că, pentru Ion, pământul este vital, ca îi este “ mai drag decât o mamă”.( Preotul Belciug îi cheamă pe cei doi ,pe Ion și pe Vasile Baciu să se tocmească .Vasile Baciu consimți să dea 5 loturi și o pereche de boi, dar pământurile să fie înscrise pe numele Anei ,Ion ar fi vrut toate pământurile . Insă un alt moment important este acela în care Toma Buluc îi Sfătuiește să se împace Vasile propunându i lui Ion să ia jumătate din locuri și o casă. Ion spune că îi trebuie tot pământul, în final merg la notar și Vasile Baciu îi dă tot pământul de frică ,deoarece Ion îi chemase în instanță . Scena sarutarii pământului e o prefigurare a moarte este o scenă în care pământul iubirea și moartea se întâlnesc mâinile lui Ion sunt sunt mânjite de noroi purtând parcă niște mănuși ale moarte pământul are un simbol dublu atât viață cât și moarte.