Sunteți pe pagina 1din 1

Realtia dintre incipit si final in cadrul romanului Ion de Liviu Rebreanu

Romanul Ion, de Liviu Rebreanu, este un roman realist publicat in anul 1920. Tema acestuia este viata unui taranului cu acelasi nume din satul ardelean de la sfarsitul secolului al XVIII-lea, si lupta pe care o duce pentru a obtine pamant, dar si consecintele acestei lupte. Aceasta tema este dublata de cea a iubirii. Titlul Glasul Pamantului face referire la dorinta asidua pentru pamant iar Glasul Iubirii reprezinta intelegerea dragostei adevarate si sacrificiul savarsit pentru acesta. Naratorul este omniscient si omniprezent, acesta povestind dintr-o perspectiva dindarat, adica desi naratorul cunoaste actiunea, ramane obiectiv, deci nedramatizat. Conform autorului, romanul este un corp sferoid prin simetria incipitului cu al sfarsitului, prin care se realizeaza descrierea drumului care intra si iese din satul Pripas, locul unde se petrece actiunea romanului. Incipitul este caracterizat prin detaliile geografice care dau veridicitate romanului. Sunt evidentiate aspecte topografice, sociale si traditiile satului (hora). Prin descrierea caselor este realizata si o ierarhie a satenilor in sat, felul cum arata acestea aratand si averea lor. Destinul tragic al personajului este prevestit de crucea stramba si ruginita de la marginea satului, cu Hristos facut din tinichea. Actiunea, care incepe intr-o zi de duminica, ii prinde pe tarani la hora. Aici se prefigureaza conflictul viitor. Ion o ia la dans pe Ana desi o iubea pe Florica. Intalnirea cu Vasile Baciu, in urma careia se simte umilit, ii deschide dorinta de razbunare, care il duce la un sfarsit tragic, conform unei scrieri realiste. Sfarsitul este unul inchis, care pune punct actiunii. Dupa moartea si inmormantarea lui Ion, este prezentat drumul. Acesta simbolizeaza legatura dintre lumea reala si fictiune, fiind o cale de acces dar totodata si una de sfarsit. Familia Herdelea pleaca pe acelasi drum pe care incepe romanul, astfel formandu-se un ciclu inchis, in care nu se mai pot intampla multe. Odata finalizata povestea lui Ion si a lui George, cea a familiei Herdelea si a celorlalti oameni din sat inca se mai desfasoara. Sfarsitul romanului se termina cu aceeasi hora, aproape de inserat, de care se despart abatuti Herdelenii, intr-o trasura din care autorul nu-si aminteste decat ritmul rotilor, care uruie mereu monoton-monoton ca insusi mersul vremii. Satul a ramas in urma, parca neschimbat; timpul nepasator sterge toate ororile vietii. Romanul Ion este un roman circular pentru ca actiunile sunt prezentate intr-un ciclu continuu, inchis. Actiunea sa se sfarseste pe acelasi drum ca pe cel care a inceput, dar in sens invers. Autorul a prezentat actiunea ca intr-o pelicula cinematografica, in care actiunile curg lin si in ritm alert, acestea parand ca se intampla in fata ochilor nostri, atragandu-se in lumea romanului. Actiunile au o continuitate si o ordina logica, totul avand sens si fiind plasat la locul potrivit. Toate actiunile au un final, dar acestea se pot repeta la fel de bine si in cazul altor oameni, drama lui Ion chiar intamplandu-se si in trecut in alte familii de la tara si nu numai. Soseaua-viata isi spune cuvantul: Drumul trece prin Jidovia, pe podul de lemn, acoperit, de peste Some, i pe urm se pierde n oseaua cea mare i fr nceput....