Sunteți pe pagina 1din 2

Ion

De Liviu Rebreanu
(caracterizare)
Romanul Ion, publicat in anul 1920, prezinta viata si destinul unui fiu de taran, Ion al
Glanetasului, din satul transilvanean Pripas. Este personajul principal al romanului cu
acelasi nume, deoarece participa la toate actiunile, iar celelalte personaje graviteaza in
jurul sau, evidentiinu-I trasaturile morale. Este un personaj realist, reprezentand modelul
taranului sarac dar harnic si istet inspirat din viata reala. Ion este un nume uzual, care se
regaseste si se aplica multor persoane, ceea ce inseamna ca anumite aspecte din viata lui
Ion se regasesc si in viata oricarui taran. In conturarea trasaturilor personajului autorul
foloseste oameni vazuti de el sau de care a auzit din relatarile altora, un exemplu elocvent
fiind un taran imbracat in straie de sarbatoare care saruta pamantul cu patima, sau un altul
care i se plangea ca era harnic dar nu avea pamant.
Ion, fiu al Zenobiei (o femeie ca un barbat, harnica, strangatoare) si al lui
Alexandru-Pop Glanetasu (munca nu il prea indemnase), semana mai mult cu mama
lui, deoarece Munca ii era draga, oricat ar fi fost de aspra, dar istetimea nu valora
nimic daca nu avea mult pamant, cat mai mult, deoarece pamantul i-a fost drag ca o
mama. Nu-si suporta statutul social precar. Neavand pamant el nu poate accede la un loc
fruntas in ierarhia satului si nici nu este vazut cu ochi buni de consateni, care-l considerau
flendura, sarantoc, hot si talhar. Pentru a-si putea depasi aceasta conditie, sacrifica
dragostea reprezentata de Florica, mai frumoasa ca oricand, pentru Ana, pe care, desi o
considera uratica si slabuta, provenea dintr-o familie instarita (avea locuri, case si vite
multe. O ia de nevasta fara voia tatalui ei si dupa ce se casatoreste o supune unor
violente fizice si o ignora pe plan sentimental. Dupa ce ea se sinucide iar copilul moare,
Ion doreste sa se intoarca la vechea dragoste, Florica, dar care acum e sotia lui George
Bulbuc. Dar cum nu poti prinde doi iepuri dintr-un foc, asa si Ion este descoperit si
omorat de George, iar averea pentru care s-a luptat revine bisericii.
Caracterizarea directa se face si prin intermediul altor personaje, cum ar fi doamna
Herdelea, care il considera baiat cumsecade, muncitor, harnic si istet, dar si de preotul
Belciug, care ii evidentiaza in antiteza cu calitatile de dinainte laturile negative, dupa
conflictul cu George (stricat, bataus, om de nimic).
Caracterizarea indirecta se desprinde din libaj, gestura, mimica, comportament si
vestimentatie. Din actiunile interprinse de el ne dam seama ca este rezistent si luptator,
fiind deobicei invingator in orice altercatie. Atunci cand simte ca si-a realizat ceea ce si-a
propus, se imbraca in haine de sarbatoare pentru a-si primi pamantul, care devenise o
obsesie, o fiinta vie pe care o satura cu patima. Din comportamentul sau reies trasaturi
negative ca lacomia, gandindu-se la pamant mai mult decat la familie. Devine razbunator,
frustrarea conducandu-l la marturisirea in fata juratilor a faptului ca Herdelea i-a semnat
scrisoarea. Dupa ce planul sau viclean a reusit, trece de la o stare de violenta la una de
prefacatorie si il sfideaza pe Vasile Baciu in timpul tratarii problemei zestrei, fiind semet
si cu nasul in vant. Totusi, este un om ambitios, care daca ar fi fost instarit nu s-ar fi
lasat de scoala.
Se autocaracterizeaza prin monologul interior si prin trairile sufletesti, mai ales lupta
care se duce in mintea si sufletul sau intre cele doua glasuri.

Dupa ce scapa de Ana si de copil, este naiv si posesiv, crezandu-se in stare sa raspunda
chemarii glasului iubirii. Dar odata ce ti-ai propus si ai reusit sa duci la bun sfarsit, e
greu sa te mai intorci. In urma stradaniei lui survine sfarsitul sau tragic care ne da de
gandit asupra lacomiei fiecaruia. Nu este corect sa incerci sa-ti insusesti cu forta o
proprietate, chiar daca a apartinut familiei tale in trecut. Si daca totusi reusesti sa faci
avere, simte-te obligat, chiar daca nu poti oferi sentimente de dragoste, sa ai grija de
familie si sa nu-ti ignori rudele. Ignoranta sa, la care s-a adaugat si fapta de tradare, a
provocat-o pe Ana sa-si ia zilele, urmata de moartea copilului lor.Doua morti nu au fost
de ajuns, fiind nevoie si de o a treia care sa restabileasca echilibrul satului. Ion moare
conform faptelor pe care le-a savarsit. (Dupa fapta si rasplata)

S-ar putea să vă placă și