Liviu Rebreanu, Ion

Publicat in anul 1920, romanul Ion reprezinta primul roman al lui Liviu
Rebreanu, o capodopera care infatiseaza universul rural in mod realist, fara idilizarea din
proza samanatorista.
Simetria romanului este asigurata la nivel compozitional prin impartirea riguroasa
in cele doua parti, purtand titluri semnificative si prin prezenta unei imagini, cea a
drumului care simbolizeaza destinul, dar si calea patrunderii in universul fictional al
romanului. Troita de la intrarea in sat cu imaginea lui Iisus din tinichea ruginita,
anticipeaza finalul dramatic al protagonistului.
In cadrul romanului, se disting doua planuri principale ale actiunii; primul
urmareste evolutia lui Ion, iar cel de-al doilea destinul familiei Herdelea. Acestea sunt
prezentate alternativ. Autorul alege aceasta solutia pentru a demonstra ca pentru o vreme,
personajele romanului graviteaza in jurul protagonistului. Energiile acestora se
canalizeaza asupra lui Ion.
Exista insa si planuri secundare ale actiunii: relatiile amoroase ale lui Titu
Herdelea, aspecte monografice referitoare la viata comunitatii (hora, nunta, casatoria,
inmormantarea), alegerile pentru parlamentul local, relatia dintre tarani si autoritati.
Subiectul respecta succesiunea celor cinci subiecte, trasatura specifica romanului
obiectiv.
Expozitiunea, reprezentata de Capitolul I Inceputul, prezinta locul desfasurarii
actiunii. Toponimele si hidronimele prezente in prima pagina a romanului configureaza
un spatiu real. Din considerente artistice, autorul modifica numele satului in care se
petrece actiunea si pe cel al orasului Nasaud (Armadia). Nu exista mentionati indici de
timp istoric. Aspecte referitoare la viata sociala a romanilor din Ardeal, la statutul lor
politic si economic, ne indreptateste sa lasam actiunea la inceput de sec XX. Numele
personajelor principale sunt rostite de Savista.
Intriga estte reprezentata de dorinta lui Ion de a avea pamant cu orice pret.
Partea cea mai ampla a subiectului, desfasurarea actiunii, este alcatuita dintr-o
succesiune de episoade narative, care prezinta evolutia intamplarilor si a personajelor.
Dintre momentele semnificative ale desfasurarii actiunii, precizam: hora de duminica, ce
dezvaluie ierarhia sociala a satului, bataia de la carciuma dintre George si Ion, care
dezvaluie rivalitatea veche dintre acestia, prezentarea unei zile obisnuite din viata lui Ion,
planul lui Ion care vizeaza casatoria cu Ana, seducerea Anei, pregatirile pentru nunta,
nasterea copilului, nunta Floricai cu George, moartea lui Avram si a lui Dumitru Marcos,
sinuciderea Anei, moartea lui Petrisor.
Ion ii face curte Floricai, se imprieteneste cu George, iar obsesia pentru pamant
este inlcuita cu obsesia pentru Florica. In cadrul punctului culminant, Ion plateste pentru
ca a dorit sa-si depaseasca conditia.
In dezdodamant, Capitolul Sfarsitul, alte vieti sunt distruse, intelegem ca Florica
ramane singura si George va merge la inchisoare. Familia Herdelea paraseste satul, iar
pamanturile vor intra in posesia bisericii.
In proza realista, autorul acorda o importanta deosebita relatiilor spatio-temporale
pentru ca urmareste sa redea o reflectare obiectiva a realitatii.
Actiunea romanului se desfasoara in mare parte in satul Pripas. Observam ca in
anumite episoade narative actiunea se desfasoara in afara satului. Naratorul nu creeaza

imaginea unui spatiu inchis, astfel este evitat pericolul monotoniei. Acest aspect legat de
locurile desfasurarii actiunii reflecta intentia lui Rebreanu de a oferi o imagine de
ansamblu a vietii sociale din Ardeal la inceput de sec XX. In orice roman, indiferent de
tipul careia ii apartine, spatiul creat este fictional. In romanele lui Rebreanu, receptorul
patrunde in acest spatiu fictional printr-un element simbolic: drumul. Tot prin intermediul
acestuia, iese din spatiul fictional.
Timpul istoric, ireversibil, este sugerat prin aspecte referitoare la contextul socialpolitic de la inceput de secol XX. Romanul debuteaza vara (ce semnifica belsug si
vitalitate), duminica, zi de odihna si in timpul unei hore (intalnirea comunitatii). Sfarsitul
romanului se desfasoara toamna, ce semnifica sfarsitul, intr-o zi oarecare, cu moartea lui
Ion. In acelasi timp este sfintita o noua biserica, iar familia invatatorului paraseste satul.
Finalul romanului sugereaza ciclitatea vietii si a mortii. Comunitatea a traversat o
criza provocata de indivizi care au dorit sa-si depaseasca conditia. Spre deosebire de
timpul istoric, timpul fictional este reversibil.
Viziunea narativa este obiectiva, deoarece relatarea se face la persoana a III-a.
Focalizarea este zero; viziune dindarat deoarece naratorul stie mai mult decat
personajele. Alegerea acestei perspective reprezinta indeplinirea conventiei obiectivitatii.
Naratorul este obiectiv, iar marcile prezentei sale in text sunt verbele la persoana a
III-a. De asemenea, este omniscient, omnipotent si omniprezent. Se comporta ca un
creator/demiurg si precum un regizor. In lumea narata este inclusa lumea citata;
monologurile si dialogurile sunt reproduse, citate, de catre narator. Avand in vedere
preferinta pentru acest tip de narator, Garabet Ibraileanu numea romanul obiectiv, roman
de creatie.
In text, observam prezenta unui suprapersonaj simbolic, pamantul. Pentru tarani
pamantul reprezinta o sursa inepuizabila de energie. Acest personak asista neutru, rece,
impersonal la drama consumata in satul Pripas.
Ion este personajul principal, eponim (da numele romanului), complex, rotund.
Atentia naratorului se focalizeaza asupra evolutiei acestui personaj. Ion este un taran
sarac, necasatorit, harnic, frumos, inteligent, disimulat, perseverent, tenace, impulsiv si
violent.
In roman, exista numeroase personaje secundare: invatatorul Herdelea, preotul
Belciug, avocatul Grosforul, ce reprezinta o alta clasa sociala, cea a intelectualilor care
prin natura lucrurilor sunt implicati in viata comunitatii rurale. Daca familia lui Ion si
casatoria dintre acesta si Ana reprezinta antimodelul, familia invatatorului Herdelea si
casatoria Laurei cu George Pintea semnifica modelul.
Ion de Liviu Rebreanu este un roman realist de tip obiectiv deoarece are ca
trasaturi: specificul relatiei narato-personaj, obectivitatea naratorului omniscient care
intretine viziunea realista, utilizarea naratiunii la persoana a III-a, cu focalizare zero,
atitudinea detasata in descriere, verosimilul intamplarilor.