Ion Creanga, Povestea lui Harap-Alb

Povestea lui Harap-Alb de Ion Creanga este un basm cult, publicat in

Convorbiri literare, in anul 1877.
Basmul cult este o specie narativa ampla, cu numeroase personaje purtatoare ale
unor valori simbolice, cu actiune implicand fabulosul si supusa unor stereotipii, care
infatiseaza parcurgerea drumului maturizarii de catre erou. Conflictele dintre bine si rau
se incheie prin victoria fortelor binelui. Personajele indeplinesc, prin raportare la erou, o
serie de functii, ca in basmul popular, dar sunt individualizate prin atributele exterioare si
prin limbaj. Reperele temporale si spatiale sunt vagi, nedeterminate. Sunt prezente clisee
compozitionale, numerele si obiectele magice. In basmul cult, stilul este elaborat, se
imbina naratiunea cu dialogul si cu descrierea.
Naratiunea la persoana a III-a este realizata de un narator omniscient, dar nu si
obiectiv, deoarece intervine adesea prin comentarii sau reflectii.
Spre deosebire de basmul popular, unde predomina naratiunea, basmul cult
presupune imbinarea naratiunii cu dialogul si cu descrierea. Naratiunea este dramatizata
prin dialog, are ritm rapid, relizat prin reducerea descrierilor, iar individualizarea
actiunilor si a personajelor se realizeaza prin amanunte. Dialogul are o dubla functie, ca
in teatru: sustine evolutia actiunii si caracterizarea personajelor.
Tema basmului este triumful binelui asupra raului. Motivele narative specifice
sunt: superioritatea mezinului, calatoria, supunerea prin viclesug, muncile, demascarea
raufacatorului, pedeapsa, casatoria.
Actiunea se desfasoara linear. Succesiunea secventelor narative este redata prin
inlantuire. Coordonatele actiunii sunt vagi, prin atemporalitatea si aspatialitatea
conventiei. Fuziunea dintre real si fabulos se realizeaza inca din incipit. Reperele spatiale
sugereaza dificultatea aventurii eroului, care trebuie sa ajunga de la un capat la celalalt al
lumii (in plan simbolic, de la imaturitate la maturitate). El paraseste lumea aceasta,
cunoscuta, si trece dincolo, in lumea necunoscuta.
In basm, sunt prezente clisee compozitionale. Formula initiala Amu cica era
odata si formula finala sunt conventii care marcheaza intrarea si iesirea din fabulos. Insa
naratorul inoveaza formua initiala, punand povestea pe seama spuselor altcuiva: cica,
adica se spune, fara a nega ca in basmul popular formula finala include o reflectie
asupra realitatii sociale, alta decat in lumea basmului. Formulele mediane realizeaza
trecerea de la o secventa narativa la alta si intretin suspansul cititorului.
Parcurgerea drumului maturizarii eroului presupune un lant de actiuni
conventionale: o situatie initiala de echilibru (expozitiunea), o parte pregatitoare, un
eveniment care deregleaza echilibrul initial (intriga), aparitia donatorilor si a ajutoarelor,
actiunea reparatorie/trecerea probelor, refacerea echilibru;ui si rasplata eroului
(deznodamantul).
Autorul porneste de la modelul popular, reactualizeaza teme de circulatie
universala, dar le organizeaza conform propriei viziuni, intr-un text narativ mai complex
decat al basmelor populare. Cele trei ipostaze ale protagonistului corespund, in plan
compozitional, unor parti narative, etape ale drumului initiatic: etapa initiala, de pregatire
pentru drum, la curtea craiului (cand eroul este naivul), parcurgerea drumului initiatic
(novicele, cel supus initierii), rasplata (imparatul, initiatul). Caracterul de bildungsroman

al basmului presupune parcurgerea unui traseu al devenirii spirituale si modificarea

statutului social al protagonistului.
Se utilizeaza triplicarea, dar Creanga supraliciteaza procedeul, a treia proba
contine alte incercari impuse de Imparatul Ros si chiar de fata. Eroul nu are de trecut doar
trei probe, ca in basmul popular, ci mai multe serii de probe. Raul nu este intruchipar de
fapturi himerice, ci de o inteligenta vicleana, in doua ipostaze: Spanul si Imparatul Ros.
Nici protagonistul nu este un Fat-Frumos curajos, voinic, luptator priceput, iar calitatile
dobandite in situatii-limita apartin planului psiho-moral.
Cartea primita de la Imparatul Verde, care neavand decat fete, are nevoie de un
mostenitor la tron (motivul imparatului fara urmasi) este factorul perturbator al situatiei
initiale si determina parcurgerea drumului initiatic de catre cel mai bun dintre fiii craiului
(motivul superioritatii mezinului).
Destoinicia fiilor este probata mai intai de crai, deghizat in ursul de la pod.
Aceasta este o proba a curajului, conditie initiala, obligatorie pentru cel care aspira la
tronul imparatesc. Podul simbolizeaza trecerea la alta etapa a vietii. Mezinul trece aceasta
proba cu ajutorul calului nazdravan.
Trecerea podului urmeaza unei etape de pregatiri. Drept rasplata pentru milostenia
aratata Sfintei Duminici, deghizata in cersetoare, mezinul primeste sfaturi de la aceasta:
sa ia calul, armele si hainele cu care tatal sau a fost mire pentru a izbandi. Se sugereaza
astfel ca tanarul va repeta initierea tatalui, in aceleasi conditii. Calul, descoperit cu tava
de jaratec dupa trei incercari, va deveni tovarasul si sfatuitorul tanarului, dar are si puteri
supranaturale: vorbeste si poate zbura. Intamplarile cu cersetoarea si calul pun in evidenta
naibitatea, nepriceperea tanarului in a distinge realitatea de aparenta. Lipsa de maturitate
este sanctionata prin pierderea insemnelor originii si dreptului de a deveni imparat:
spanul pune mana pe cartea, banii si armele fiului de crai.
Trecerea podului este urmata de ratacirea in padurea-labirint, simbol ambivalent,
loc al mortii si regenerarii. Coborarea in fantana are, in plan simbolic, semnificatia grotei,
spatiu al nasterii si regenerarii. Schimbarea numelui si a identitatii reprezinta inceputul
initierii spirituale, unde va fi condus de Span. Personajul intra in fantana naiv fecior de
crai, pentru a deveni Harap-Alb, rob al Spanului (initiatorul). Ajunsi la curtea Imparatului
Verde, Spanul il supune la trei probe. Mijloacele prin care trece probele tin de miraculos,
iar ajutoarele au puteri supranaturale.
La curtea Imparatului Ros, Harap-Alb este supus la doua serii de probe, fiind
ajutat de personaje himerice si animaliere cu puteri supranaturale. Alte trei probe se leaga
doar de fata. Ajunsi la curtea Imparatului Verde. Fata il demasca pe Span, care il acuza pe
Harap=Alb ca a divulgat secretul si ii taie capul. In felul acesta il dezleaga de juramant,
semn ca initierea este incheiata, iar rolul Spanului a luat sfarsit. Calul este acela care
distruge intruchiparea raului.
Decapitarea eroului este ultima treapta si finalul initierii, avand semnificatia
coborarii in Infern. Invierea este realizata de farmazoana, cu ajutorul obiectelor magice
aduse de cal. Eroul reintra in posesia palosului si primeste recompensa: pe fata
Imparatului Ros si imparatia. Nunta si schimbarea statutului social confirma maturizarea
eroului. Deznodamantul consta in refacerea echilibrului si rasplata eroului.
In basm, sunt prezente numerele magice 3, 12, 24, semne ale totalitatii.

Personajele, oameni dar si fiinte himerice cu un comportament omenesc, sunt

purtatoare ale unor valori simbolice: binele si raul in diversele lor ipostaze. Conflictul
dintre bine si rau se incheie cu victoria fortelor binelui.
Harap-Alb nu are puteri supranaturale si nici insusiri exceptionale, dar dobandeste
prin trecerea probelor o serie de calitati psiho-morale necesare unui imparat: mila,
bunatate, generozitate, prietenie, respectarea juramantului, curajul. Numele personajului
reflecta conditia duala: rog, sluga (Harap) de origine nobila (Alb), iar sugestia cromatica
alb-negru, traversarea unei stari intermediare (initierea), intre starea de inocenta negru
si invierea spirituala a celui ce va deveni imparat alb.
Spanul nu este doar o intruchipare a raului, ci are rolul initiatorului. De aceea
calul nazdravan nu il ucide inainte ca initierea eroului sa se fi incheiat.
Eroul este sprijinit si de ajutoare si donatori: fiinte cu insusiri supranaturale,
Sfanta Duminica, animale fabuloase, calul nazdravan, craiasa furnicilor si a albinelor,
fapturi himerice, cei cinci tovarasi, sau obiecte miraculoase si se confrunta cu
raufacatorul, antagonisttul (Spanul) care are si functie de trimitator. Personajul cautat este
fata de imparat.
Specific basmului cult este modul in care se individualizeaza personajele. Cu
exceptia eroului care evalueaza pe parcurs, celelalte personaje reprezinta tipologii umane
reductibile la o trasatura dominanta. Prin portretele fizice ale celor cinci tovarasi ai
eroului, se ironizeaza defecte umane, dar aspectul lor grotesc ascunde calitati sufletesti
precum bunatatea si prietenia. De asemenea, personajele se individualizeaza prin limbaj.
Modalitatile nararii sunt povestirea si reprezentarea. Povestirea faptelor este
uneori insotita de reflectiile naratorului si este dublata de un plan al semnificatiilor
simbolice.
Registrele stilistice popular, oral, regional confera originalitate limbajului, care
difera de al naratorului popular prin specificul integrarii termenilor, al modului de
exprimare. Limbajul cuprinde termeni si expresii populare, regionalisme fonetice sau
lexicale, ziceri tipice.
Placerea zicerii, verva, jovialitatea se reflecta in mijloacele lingvistice de
realizarea a umorului, precum: exprimarea mucalita, ironia, porecle si apelative
caricaturale, diminutive cu valoare augumentativa, caracterizari pitoresti, scen comice,
expresii populare.
Oralitatea stitului se realizeaza prin diferite mijloace, precum expresii naratuve
tipice, exprimarea afectiva (implicarea subiectiva a naratorului) in propozitii interogative
si exclamative, dativul etic, inserarea de fraze ritmate sau versuri populare.
Povestea lui Harap-Alb este un basm cult avand ca particularitati reflectarea
conceptiei despre lume a scriitorului, umanizarea fantasticului, individualizarea
personajelor, umorul si specificul limbajului. Insa, asemenea basmului popular, pune in
evidenta idealul de dreptate, de adevar si de cinste.