ION

Opera lui Liviu Rebreanu se inscrie in modelul realismului de tip obiectiv, contribuind, in perioada interbelica, la innoirea romanului romanesc, prin doua directii: observatia sociala si romanul psihologic. Dupa tematica Ion este un roman social de inspiratie rurala; tema principala este cea a posesiunii, dorinta obsesiva a taranului roman de a avea pamant; prin temele secundare Ion este si roman erotic, roman de familie, (intrucat prezinta aspecte ale familiei Herdelea, chiar ale familiilor esuate Ion-Ana, George-Florica) roman al conditiei intelectualului, roman psihologic, de introspectie, prin coborarea analizei psihologice in zona adanca a patimilor umane. Opera in discutie, este in continuare un roman realist, dupa curentul literar in care se incadreaza, obiectiv, dupa tehnica narativa. Naratorul este obiectiv, omniscient, si omniprezent, prezentand pe un ton neutru si impersonal evenimentele, fara a avea interventii in actiune sau a exprima opinii personale. Fiind un roman social, se constituie intr-o veritabila epopee a satului romanesc transilvanean si o fresca a vietii articulate in spatiul rural, de la inceputul sec. XX. Satul ardelenesc este transfigurat in datele lui esentiale, problematica lui fiind reprezentata de patima pentru pamant, de iubire, de marile evenimente din viata satului (nasterea, nunta, etc.), de obiceiuri, traditii si mentalitati( hora, muncile agrare, organizarea gospodariei taranesti, conditia femeii, relatii inter si intrafamiliale), de conditia intelectualului, etc. Geneza romanului este explicata de autorul insusi prin legatura pe care el o gaseste intre trei intamplari diferite, petrecute cam in acelasi timp in satul in care a locuit o vreme, Prislop. Intr-o zi el a surprinspe un camp un taran imbracat in haine de sarbatoare, care a sarutat pamantul ca pe o ibovnica. La putin timp dupa scena cu sarutatul pamantului, primeste o veste despre o fata din sat, Rodovica, pe care tatal sau a batut-o cu brutalitate, fiindca patise rusinea de a avea un copil din flori. In acelasi timp, Ion Pop al Glanetasului, prototipul lui Ion i-a marturisit autorului dragostea lui patimasa pentru pamant, pronuntand acest cuvant cu sete, patima si lacomie. Uite un schelet de roman! mi-am zis atunci. Romanul este alcatuit din doua parti cu titluri semnificative Glasul pamantului si Glasul iubirii, cuprinzand sase, respectiv sapte capitole, discursul narativ avand un Inceput si un Sfarsit. Structura romanului este una simetrica, circulara, numita si sferica sau inelara, pentru ca inceputul si finalul sunt pozitionate simetric, prezentand drumul care intra si iese din lumea fictiunii din satul Pripas. Titlul romanului valideaza conditia de personaj eponim a eroului. El se leaga de titlurile capitolelor, sugerand traseul sinuos al destinului protagonistului. Reiterand cateva aspecte enuntate mai sus, se poate spune ca tema romanului este prezentarea problematicii pamantului in conditiile satului ardelean de la inceputul sec. XX. Romanul prezinta lupta unui taran sarac pentru a obtine avere si consecintele actelor sale. Actiunea romanului incepe intr-o zi de duminica, in care locuitorii satului Pripas se afla la hora. In centrul adunarii este grupul jucatorilor. Asezarea privitorilor reflecta relatiile sociale. Cele doua grupuri ale barbatilor respecta stratificarea economica, fruntasii satului discutand separat de taranii asezati pe prispa. In satul traditional, lipsa de avere este echivalenta cu lipsa demintatii umane, lucru pe care-l vom descoperi pe parcursul romanului. Fetele ramase nepoftite privesc la hora; copiii se amesteca printre adulti. Este prezenta si Savista, oloaga satului, piaza rea, colpoltoare a vestilor rele in sat, infatisata cu un portret grotesc. Intelectualii satului , preotului Belciug si familia invatatorului vin sa priveasca petrecerea poporului, fara a se amesteca in joc.

Actiunea romanului se desfasoara pe doua planuri narative: unul urmareste viata taranilor, avand in centru povestea tanarului sarac, Ion Pop al Glanetasului, care pentru a intra in posesia pamanturilor lui Vasile Baciu, pune la cale un plan de seducere a fiicei acestuia, Ana. Celalalt plan reflecta conditia intelectualului roman in Ardealul ocupat de austro-ungari si are in centru conflictul dintre invatatorul Herdelea si preotul Belciug. Cele doua planuri se influenteaza reciproc, comunicand la nivelul personajelor. Rolul horei in viata comunitatii satesti este acela de a-i asigura coeziunea si de a facilita intemeierea noilor familii, dar cu respectarea principiului economic. Hotararea lui Ion de a o lua pe Ana cea bogata la joc, desi o placea pe Florica marcheaza inceputul conflictului. Venirea lui Vasile Baciu, tatal Anei , de la carciuma la hora, si confruntarea verbala cu Ion pe care il numeste hot si talhar, pentru ca sarantocul umbla sa-i ia fata promisa altui taran bogat, George Bulbuc, constituie intriga romanului. Rusinea pe care Vasile i-o face la hora, in fata satului, va starni dorinta de razbunare a flacaului care la randul sau il va face pe chiabur de rusinea satului, lasand-o pe Ana insarcinata pentru a-l determina sa accepte nunta. La sfarsitul petrecerii