Simbolismul romnesc este un fenomen literar aproape sincron cu cel european, aparnd ntr-o perioad n care literatura noastr

se ptrunsese deja de spiritul modernitaii. Poezia simbolist romneasc apare la sfarit de secol XIX, perioad mcinat de adnci contradicii sociale, in cadrul creia, pe fondul napoierii industriale i al unei agriculturi ce mai pstra nc rmie feudale, contradiciile dintre clase se ascut. Astfel, creaia literar din acea pearioada reflect o stare de spirit antiburghez, scriitorii devenind tot mai sensibili la suferinele dezmotenitorilor i dezvluind, n operele lor, exploatarea i asuprirea, exasperarea provocat de monotonia vieii provinciale din acea vreme. Ca i cel francez, simbolismul romnesc este produsul oraului, nscndu-se mpotriva inflaiei de poezie minor a epigonilor eminescieni si a smntorismului care fcea abuz de teme morale, de limbaj rnesc. Astfel, meritul simbolismului este tocmai acela de a fi refcut sensibilitatea poeziei, apelnd la simbol, aluzie i la un limbaj inedit, cultivnd sinteza. Aa cum remarc Lidia Bote, acest curent literar parcurge mai multe etape: o etapa de apariie i de rspndire (1860-1900), una de maxim nflorire (1900-1916) i o alta de regres, pn la dispariia sa din peisajul literar (ctre 1940).

Etapa de nceput, curpins ntre 1860 i 1900, este una a tatonrilor, caracterizat prin apariia unor articole programatice i prin activitatea cenaclului i a revistei Literatorul (1880-1919, n opt serii, cu ntreruperi), condus de Alexandru Macedonski. Astfel, se poate spune c simbolismul romanesc a inceput la Literatorul, revista legata de marile tradiii ale literaturii romne, de paoptismul romantic si ancorat, cu adanc responsabilitate, n problemele sociale i politice. n acelai timp, a fost o publicaie preocupat de pedagogia clasicist a furirii versurilor frumoase, a artelor poetice ilustrate de nume mari (Aristotel, Horatiu, Boileau), de didactica aspirailor ideale n care Arta, Frumosul, Poetul se scriu cu majuscule.

n Ardeal, unde domina ideologia naionalist tradiionalist, semntorist, profund ostil oricrei forme de poezie modern, chiar i prezentarea simbolismului ca o curiozitate, dar n termeni moderai i descriptivi, cum face G. Bogdan-Duic, reprezint un inceput de lrgire a contiinei. El recenzeaz Din trmbie de aur de Al. T. Stamatiad, pentru ca cititorii ziarului Romnul s-i poat face o idee limpede despre ce este simbolismul romnesc. Adevratul cmp de lupt ns se d la sud de Carpai, unde Convorbirile literare reprezentau de mult o form anchilozat de junimism ce ntreinea despre simbolism prejudecile moraliste curente, impermeabil literaturii noi, atacat de directorul publicaiei, Simion Mehedini, cu toate fulgerele. n sfrit, apar totui in plan teoretic articole ce definesc liniile directoare ale acestui curent literar.

Alexandru Macedonski se nate pe 14 martie 1854 la Bucureti, fiind primul reprezentant al simbolismului n literatura romn. Iniiatorul cenaclului i revistei literare Literatorul, a susinut modernizarea poeziei romneti, fiind ntr-o continu polemic cu junimitii, polemic ce i-a afectat serios cariera literar i viaa. El este cel care teoretizeaz simbolismul, dovedind, n articolele sale, gust i simpatii i pentru celelalte curente literare cu caracter novator. Opera sa a fost vzuta, n genere, ca fiind doar parial simbolist, avnd atat elemente romantice, clasice, ct i parnasiene, trsturile curentului n cauz manifestndu-se mai pregnant doar n unele dintre etapele sale decreaie (de pild, spre sfritul vieii, n rondeluri). Macedonski este nsa un adept al poeziei moderne i sustine faptul c poetul este doar un instrument al senzaiilor primite de la natura, n timp ce opera sa reprezint o revrsare a sentimentelor. Pn n 1890, acesta a scris poeme ample, de factur romantic, cu versuri lungi i cu un pronunat caracter satiric, ca de exemplu ciclul Nopilor, caracterizat i printr-un abundent retorism romantic, inspirat din volumul Nopile al poetului romantic francez Alfred de Musset. Dup 1890 lirica lui Alexandru Macedonski trece printr-un proces de esenializare. n aceast perioad scrie Rondelurile; discursul liric este rezultatul unui efort de sintez i se bazeaz pe o metafor concret. Poetul renun la retorismul primei etape, poezia devenind sugestie i muzicalitate. Spre exemplu, acum scrie Rondelul rozelor ce mor, Rondelul apei din grdina japonezului, Rondelul crinilor, Rondelul lucrurilor. Primele idei care prefigureaza simbolismul sunt puse in circulatie prin revista poetului, Literatorul. Chiar inainte de reconstituirea simbolismului ca scoala, in Franta, apar in aceasta revista, inca din primul ei an de existenta, 1880, articole de directiva, n care sunt expuse puncte de vedere simboliste. De altfel, Macedonski avea s-i revendice mai tarziu, n 1889, printr-un articol intitulat n pragul secolului, meritele de pionier al simbolismului pe plan european.

Belgienii, i se poate zice aceasta cu mandrie si despre mii din romani, daca n-au fost tocmai ei precursorii miscarii, au avut meritul de a fi intrevazut din vreme intinderea stralucita ce se deschidea glorioasa dinaintea poeziei viitorului, Maeterlinck, Rodenback, Verhaeren, Giraud, Franz Ell, Fernand Severin si altii inca cei patru intai citati, astazi deja ilustri - au avut onoarea, impreuna cu mine, sa ia parte acum 12 ani, la miscarea provocata din Liege de revista La Wallonie, al carei energic si valoros director era dl. Albert Hockel, unul dintre distinsii colaboratori actuali ai marii reviste pariziene, Mercure de France. Alexandru Macedonski De altfel, in numarul din august 1886, Macedonski publicase, intr-adevar, patru poezii in limba franceza: Volupt, Hystrie, Haine, Guzla. Inca in 1880 aparuse in literatorul articolul intitulat Despre logica poeziei, n care erau formulate idei ce anticipau anumite judecati ale lui Mallarm. Nu numai c se faceau apropieri ntre poezie i muzica, dar se releva i deosebirea de structura dintre poezie i proza. Poezia, accentua Macedonski, isi are logica ei particulara, deosebita de logica prozei: Logica poeziei e, daca ne putem exprima astfel, nelogica la modul sublim. Intrucat tot ce nu e logic e absurd, logica poeziei e, prin urmare, insusi absurdul. Un adevarat manifest presimbolist, aparut in Literatorul din 15 iunie 1892, este articolul lui Macedonski: Poezia viitorului. Prin simbolism. Se spune in articol ca si prin instrumentalism, care e tot un simbolism, cu deosebire ca sunetele joaca in instrumentalism locul imaginilor, poezia si-a creat un limbaj al ei propriu, limbaj in care se simte in largul ei. Dupa parerea poetului simbolismul unit cu instrumentalismul este, ca si wagnerismul, ultimul cuvant al geniului omenesc". Puncte de vedere presimboliste contin si alte articole publicate de Macedonski in Literatorul, ca Despre poezie sau Despre poem, in care poetul pledeaza pentru concentrare si sinteza lirica, pentru poezia care sa adune in ea, imprevizibil, miscari sufletesti contrastante.

Teoretizand simbolismul, Macedonski a inteles sa-l promoveze staruitor in literatura romana. In numele acestui curent, directorul Literatorului a incurajat de fapt tot ce se deosebea de poezia romaneasca de pana atunci: parnasianism, naturalism, decadentism, simbolism tot ce putea impresiona prin neobisnuit si bizar. El insusi s-a exersat in compuneri alcatuite dupa ultima moda parisiana, menite sa revolutioneze lirica. Dupa modelul lui Rollinat, din care a si tradus, Macedonski a afisat uneori preferinte morbide pentru macabru ca n Vaporul mortii, de exemplu. Dar pasiunea lui cea mare a fost instrumentalismul, poetul propunandu-i s creeze efecte lirice prin pure combinaii de imagini i sunete ca n Rimele canta pe harpa i Guzla; unele dintre aceste poezii ca Inmormantarea si toate sunetele clopotului sau Lupta si toate sunetele ei, aparand in volumul Poezii din 1881, chiar inainte de intemeierea, la Paris, a scolii lui Ren Ghil.

Ovid Densusianu este considerat a fi cel de-al doilea teoretician al simbolismului, actitivatea lui fiind susinut n cadrul revistei Viaa nou, aparut n anul 1905. Se nate la Fgra pe 29 decembrie, 1873, avnd o ntreag descenden de crturari. Poezia sa este una citadina, prin care acesta intra in conflict cu semanatoristii si poporanistii. Astfel, simbolismul sau este polemic prin atitudinea sa de combatere a epigonismului eminescian si a semanatorismului, prin proclamarea principiului libertatii si a progresului in arta. Acesta cerea o literatur nou, susinnd ca specificul national nu este un monopol al semanatoristilor, ci apare in orice opera scrisa de romani, prezent pretutindeni in spatiul romanesc. Densusianu pleadeaza pentru o arta adresata celor initiati, insa a nu se intelege prin aceasta izolarea artei de popor, ci ridicarea maselor la nivelul elitelor, pentru ca, in conceptia lui, arta pentru arta inseamna arta inalta. Asa, printre cei dintai, el denunta pseudoinovatia literara, impostura, brutalitatea care ranea cultul pentru armonia formelor. Intelegerea particulara a simbolismului european se vadeste tocmai in aceasta tentativa de a-1 limita la zonele sufletului latin, clasic in esenta sa, izoland in geneza si fizionomia curentului tot ce reprezenta aluviune a romantismului germanic. Motivarea unui simbolism romanesc prin nsi romanitatea noastra urmarea, de fapt, o orientare catre nivelul literar occidental ca o contrapondere a influentei germane introduse de junimism si consecvent combatute de acest antimaiorescian prin aversiune mostenita. Oricum, n batalia literara a epocii, Densusianu, cu spiritul asezat al omului de tiint, elucideaza termenii, narmat cu o larga cunoastere a istoriei curentului si a desfasurarii lui pe plan european. Aplicand un criteriu istoric de analiza, el stabileste relatia stransa dintre romantism si simbolism, cat si un raport simbolism-naturalism, acestuia din urma datorandu-i-se interesul noii poezii pentru civilizatie, tehnica, peisaj urban, industrial, framantare sociala, etc. Intr-o epoca de suspiciune fata de realitatea urbana, bogat nutrita cu atatea filipici la adresa orasului nociv, strain si alienat, cate s-au rostit in cultura romaneasca, criticul

exalta tocmai potentialul poetic al vietii citadine, cumulul ei de energie, vitalitate, ritm. Pledand pentru o estetica a dinamismului energetic, o identifica in trepidatia marilor orase, in concentrarea aici a unei mase de energii intelectuale, creatoare, capabile sa stimuleze lirismul nou. Feeria nocturna a oraselor luminate electric, fascinatia parcurilor, statuilor, operelor de arta incita imaginatia, reveria, contemplatia. I s-a reprosat, de aici, ostilitatea fata de ruralism, ca o negatie exclusiva, principiala; in realitate, Densusianu condamna numai restrangerea teritoriilor liricii la universul rusticfolcloric, cautand sa includa si domeniul atat de fecund si neexplorat al orasului acolo unde se auzea numai pastisa populara. Mai mult, el a incercat sa acordeze motivele rustice la ceea ce incepuse a se numi modernitate (suflet modern, expresie moderna), dand singur asemenea pilde de fuziune a topos-uui rustic-folcloric cu expresia noua, presupus simbolista: Satul, Cetatuia, Cantecul pribeagului, Alion Ciobanul, La raspantia neagra, Cosasii .a. Apropierea micrii simboliste de izvorul folcloric e ilustrata i teoretic, prin modele straine de tipul experientei lui Verhaeren, Jules Laforgue, Paul Fort .a. Actiunea critica a lui Densusianu se amplifica si prin apelul la traditia istorica, cu invitatia catre contemporaneitate in literatura (din care sufletul multimilor, inclusiv al taranimii, cu revolta ei, nu erau excluse), cu ideea contactului necesar intre literatura si viata, literatura si stiinta, civilizatie. Intelegerea particulara a simbolismului se mai coloreaza cu promovarea unei atitudini intelectualiste, antisenzualiste in poezie, cu evitarea nebulosului, cripticului si indemnul catre claritate, armonie, seninatate, atribute clasice nu fara ecou in limpezimea liricii interbelice. Cautand sa largeasca continuu orizonturile culturii romanesti, Densusianu a initiat dezbateri comparatiste, a pus curentele literare in contextul celorlalte arte (impresionismul plastic si muzical, spre pilda), a vorbit despre oportunitatea versului liber, a schitat categoria estetica a uratului, a definit conceptul de decadenta, etc. El a pus in circulatie romaneasca lirica lui Verhaeren, Jules Laforgue, Paul Fort, H. de Regnier. Maeterlinck, Viele Griffin, Stuart Merill, Jean Moreas .a., a popularizat aspecte ale miscarilor contemporane: unanimismul lui Jules Romains, futurismul lui Marinetti, avangardismul, umanismul profetic al lui Romain Rolland .a. in articole

antologice, precum Poetilor tineri, Prozatorilor, Heliopolis, Orasul latin, Ideal si indemnuri, a militat pentru o critic activ, cu caracter normativ, aplicat cu precadere fenomenului literar contemporan.

Etapa de maxima inflorire si stralucire a curentului se desfasoara la inceputul secolului al XX-lea, pana la razboi (1900-1915/1916). Acum, Literatorul lui Macedonski i gruparea din jurul su primesc un sprijin important de la o alt revist, ce devine o tribun a simbolismului, Viaa nou (1905-1925), condus de Ovid Densusianu. Alturi de Maceonski cu al su volum Flori Sacre (1912), ce atest formarea unei variante simboliste originale, ct i desprinderea de inflexiunile romantice ale tinereii, se afirm i alte personaliti poetice de autentic valoare: tefan Petic (volumul Fecioare n alb, 1902), Dimitrie Anghel (volumul n grdin, 1905), Ion Minulescu (volumul Romane pentru mai trziu, 1908) sau George Bacovia (volumul Plumb, 1916). n descurs de doar 15 ani, au intrat in scen formulele eseniale: simbolismul caligrafiat i muzical (tefan Petic), simbolismul ornamental, cu reflexe parnasiene, izvort dintr-o cizelare atent a versului (Dimitrie Anghel), un simbolism al transei, al adncurilor (n unele poezii ale lui George Bacovia), toate fiind prefigurate de experimentle simboliste din prima etap. Experiena simbolist a nceputului de secol marcheaz intrarea poeziei romneti pe fgaul liricii moderne.

Stefan Petic se naste pe 5 octombrie 1877, Buceti , Judeul Tecuci. Acesta este numit uneori, impropriu, precursor (de ctre cei care consider c simbolismul apare abia prin Minulescu i Bacovia), alteori este proclamat primul adevrat simbolist i e admirat pentru sincronizarea cu tendinele artistice occidentale. Simbolismul poemelor lui Petic este evident n planul tematic, n prezena insistent a imaginilor muzicale i a parfumurilor. i mai substranial e n scrisul su tehnica simbolist, care urmrete producera sugestiei, a sinesteziilor. Universul su liric este vaporos, diafan, vag, muzical, un amestec de livresc i senzualitate. Autorul este considerat primul care a reuit s fac din poemul n proz tipic simbolist o specie viabil a literaturii romne (Zamfir, 1981) i drept adevratul creator al dramei simboliste autohtone, prin piesa Solii pcii (1901). Prin competen i subtilitate, comentariile sale le depesc pe cele ale lui Macedonski. Vorbete de sursele engleze ale simbolismului fracez, subliniaz rolul muzicii i al artelor plastice n dezvoltarea micrii simboliste europene. Concepia sa asupra poeziei const n exaltarea lirismului, n preuirea clarobscurului, a nuanelor, a magiei verbale; manifest, de asemenea, interes pentru tehnica poetic inovatoare. tefan Petic, dei are unele inegaliti estetice, este totui un poet simbolist mai consecvent, avnd prin opera sa o influen catalitic asupra generaiei simboliste. Poezia sa a lsat ns n umbr remarcabilul spirit teoretic pe care l avea. Mihai Zamfir afirm n articolul tefan Petic suavul vistor c exist un paralelism tulburtor ntre Eminescu i poetul simbolist n ceea ce privete traiectoria vieii i a operei i c, n ciuda faptului c s-a considerat pe sine mai ales poet, Petic a oferit literaturii noastre primele poeme n proz reuite i a dat, prin drama Solii pcii, cea dinti mostr de teatru simbolist romnesc de nalt nivel. Petic este prezentat ca fiind un poet floral, dar i sepulcral, idealizant n erotic, nevrotic. A avut o via scurt, marcat nu de incosecven poetic, ci de una teoretic i politic. La vremea sa, era, din punct de vedere politic, un extremist. Avea o

adevrat contiin a damnrii n sensul baudelairian al cuvntului. Prin el se anticip oarecum bacovianismul. Petic este la nceputul secolului al XX-lea un nnoitor conjunctural i ntrziat prin raportare la contextul occidental. Rmne, de altminteri, un poet modernist remarcabil, avnd un stil autentic, de o mare valoare estetic, fiind familiarizat cu noutile simbolismului francez i chiar cu Edgar Allan Poe. Cele doua volume de versuri ale poetului surprind prin simbolistica utilizata care se cere decodata n procesul lecturii. Primele cicluri nu socheaza pentru ca discursul poetic este explicit, dar n ultimul ciclu al primului volum poezia devine cu adevarat ermetica. Motivul bratelor ntinse, azurul, cerul, bolta sunt un simbol al aspiratiei, un simbol al invocarii, al chemarii permanente: Rotunde brate albe ntinde-vom spre stele / Din viata - nnourata de vise-adnci si grele. Pentru St. Petica noaptea reprezinta ceea ce ploaia va reprezenta pentru Bacovia , simbolul cu cea mai puternica ncarcatura afectiva prin care fixeaza att drama interioara, sufleteasca ct si pe cea ce tine de existenta sociala: Batnd din aripi grele, trecu grozava noapte / Plutind demonica n valuri lungi de soapte... Simbolistica fiecarei creatii trebuie descifrata cu migala de catre cititorul avizat, pentru ca astfel nu se poate ntelege creatia sa lirica. Poemele n proza , articolele teoretice despre simbolism si un numar mare de eseuri aparute n diferite reviste au fost publicate n perioada interbelica, la multi ani dupa moartea poetului. Mai cunoscute sunt poemele: Amiaza, Doina, Pribegii, Moartea si nu n ultimul rnd Fara adapost care, prin felul cum a fost scrisa, anticipeaza expresionismul n cteva din aspectele lui esentiale. Poemele publicate n Romnia juna ating formula pura a poemului n proza.

Ion Minulescu se nate n 1881, n noaptea de 6 spre 7 ianuarie, n Bucureti. Acesta a fost, pentru contemporanii si, i mai ales pentru marele public, simbolismul prin excelen; poetul s-a identificat cu acest rol i popularitatea sa a nsemnat i impunerea simbolismului n contiina public; el a fost agentul cel mai activ al simbolismului nainte de rzboi. (Cioculescu, articol din 1942). n poeziile sale sunt evidente teme simboliste (evaziunea, macabrul, iubirea fatal, nelinitea sfritului, necunoscutul), inventarul de simboluri (corbii, insule, corbi, trepte, cifre magice, culori, abstracii scrise cu majuscule), decorul eclectic (parc, ora, templu, rm de mare), notaia rafinat a senzaiilor mai ales a parfumurilor. Muzica este tem, dar i principiu de construcie n texte bazate pe repetiii, refrene, sonoriti (i intitulate frecvent romane). Poezia lui Minulescu i construiete un univers exotic, cosmopolit, reflectat i n lexicul modern, marcat neologistic (considerat de Lovinescu orevoluie lexical; jurnalistic dup Negoiescu). Prin tonul sentimental, dar i ironic,chiar autoironic, poetul aparine direciei simboliste. O puternic marc simbolist esteconferit poeziei lui Minulescu de estetism, de caracterul livresc i de artificialitate. Poetul Romanelor pentru mai trziu, Ion Minulescu a tratat n lirica sa proteic numeroase teme i motive simboliste: reveria citadin i domestic, spleen-ul, spaiile exotice, muzicalitatea. Minulescu a fost considerat drept un simbolist atipic. Marea lui calitate era aceea de a persuada c propune un limbaj nou, chiar dac n neconcordan cu principiile simboliste. Cu toate acestea, apartenena la simbolism i-a fost adesea contestat, retorica sa simbolist cu procedee ntr-adevr excesive ostentative fiind considerat o masc, o poz. In opera sa, acesta valorifica noi modaliti de expresie, aspectul formal i mai putin viziunea, substana simbolist. Astfel, Minulescu este un simbolist doar in punct de vedere formal, din punct de vedere al coninutului fiind romantic.

Dupa 1915-1916, simbolismul romanesc trece in plan secund, devenind fundal pentru alte orientari novatoare in poezie, sau, ramas partial neconsumat, se prelungeste prea mult la unii autori, pana spre 1940, cand simbolismul european intrase deja in istorie.

Felul in care a debutat acest curent literar, simbolismul, a determinat in buna masura dezvoltarea lui ulterioara cat si pe cea a poeziei moderne, de dupa el. Simbolismul romanesc s-a aflat, mereu, la raspantie de tendinte si orientari, incrucisandu-si caile cu cele ale altor scoli novatoare: parnasianismul, naturalismul si cu cele ale unor directii mai vechi: efervescenta culturala, gustul popularizarilor si mesianismul social al momentului 48, mitologismul directiei vechi clasiciste, latinismul umanistilor, iubirea de natura, simtamantul contopirii cu ea in sens romantic, si inca aspect specific romanesc dragostea de sat si de taranime, ideea forta a poporanismului si a samanatorismului dar si o constanta a poeziei romanesti. Sincroni i, n anumite chestiuni chiar predecesori, scriitorii simbolisti romani, grupati mai intai in jurul gruparii Literatorul si al unor reviste satelit, treptat dar perseverent, discret dar si metodic, au adus in poezie o sensibilitate noua, diferita in buna masura de cea romantica, ori cea neoclasica si o noua retorica. Mai degraba romantici (neoromantici) si adesea permeabili la motive si modalitati parnasiene pe care si le-au asimilat, simbolistii au avut un drum al lor, specific, croit cu talent si inteligenta proprie dar cunoscand si experienta marilor poeti de circulatie universala. Astfel, apar pe de o parte teoreticieni valoroi si efi de grupare, ca Alexandru Macedonski sau Ovid Densusianu, experimentatori, precum acelai Macedonski, n poezia cruia se combin simbolismul cu romantismul i parnasianismul, dar i poei care ramn definitiv reprezentani ai simbolismului, precum tefan Petic i Ion Minulescu, sau poei minori i mimetici. Pe de alt parte, sunt poei care au gravitat n jurul lui Macedonski sau care au trecut iniial printr-o etap simbolist, dar care au evoluat spre un modernism de sintez (Tudor Arghezi), spre tradiionalism (Ion Pillat),

spre expresionism (Adrian Maniu) sau spre micarea de avangard (Ion Vinea, B. Fundoianu). Datorit faptului c simbolismul romnesc are drept caracteristic suprapunerea sa cu romantismul, nsui Mihai Eminescu a fost precursor al curentului, fapt ce a fcut ca acesta sa nu i piard lirismul, ci dimpotriv, s se nvigoreze. Mihai Eminescu a nsemnat pentru poezia romnesc ce a nsemnat Baudelaire pentru poezia francez. De aceea, se spune c simbolismul romnesc deriv din Eminescu i c, n faza lui iniial, este eminescianizat. Acesta, dei format la coala romantic german, sub impulsul spiritului epocii, vine n poezia sa, Privesc oraul furnicar, cu o muzic apropiat de cea simbolist. Statutul lui Bacovia ns este unul aparte, chiar dac debutul i afinitile l apropie de simboliti. Opera lui este receptat, n timp, att ca expresie a simbolismului autentic (toi simbolitii notri minori se regsesc n poezia lui ca teme, motive i atmosfer), ct i ca depire a modelului, spre zona expresionismului i a avangardei. Prin simbolism, poezia romneasc s-a nnoit artistic, i-a mbogit considerabil mijloacele de expresie, instrumentele prozodice, lrgindu-i tematica ndeosebi prin orientarea spre lumea oraului. ,,Prin simbolism poezia noastra se modernizeaz, devine contemporan cu peisajul liric occidental, capt o alt fizionomie. [] Simbolismul, in fundamentul su, reprezint mai presus de orice o poezie de cunoatere prin intermediul metaforei, alsimbolurilor si, mai ales, al emoiilor subtile: olfactive si muzicale, ca i instrumentegenuine, spontane, de intuire i descifrare a esenelor universului. Lidia Bote