Sunteți pe pagina 1din 1

Povestea lui Harap-Alb

de Ion Creanga

Basmul cult este o specie narativa ampla, cu numeroase persoanje purtatoare ale unor valori simbolice, cu actiune implicand fabulosul, supranaturalul si supusa unor stereotipii (actiuni conventionale care infatiseaza parcurgerea drumului maturizarii de catre erou). Conflictul dintre bine si rau sa incheie cu victoria fortelor binelui, iar personajele indeplinesc, prin raportare la erou o serie de functii (antagonistul, ajutoarele, donatorii). Sunt prezente clisee compozitionale, numerele si obiectele magice, iar reperele temporale si spatiale sunt vagi, nedeterminate. Spre deosebire de basmul popular, autorul este cunoscut iar stilul este elaborat, naratiunea imbinandu-se cu descrierea si dialogul. Povestea lui Harap-Alb de Ion Creanga este un basm cult publicat in revista Convorbiri literare in anul 1877. Pornind de la modelul basmului folcloric, caracterizat de stereotipie, autorul reactualizeaza teme de circulatie universala, dar le organizeaza conform propriei viziuni (fuziunea dintre real si fabulos), intr-un text narativ mai complex decat cel al basmelor populare. Titlul sugereaza tema basmului: maturizarea mezinului craiului, eroul parcurgand un drum al maturizarii necesar pentru a devenii imparat. Numele acestuia ii reflecta conditia duala: rob, sluga (Harap) de origine nobila (Alb). Motivele narative specifice sunt: superioritatea mezinului, calatoria, supunerea prin viclesug, muncile, demascarea raufacatorului (Spanul) pedeapsa, casatoria. Doua episoade care infatiseaza tema sunt supunerea prin viclesug si demascarea raufacatorului, motive narative care evidenteaza inceputul si sfarsitul initierii feciorului de crai. In episodul coborarii in fantana, naivitatea tanarului face posibila supunerea prin viclesug. Antagonistul (raufacatorul) il inchide pe tanar intr-o fantana si ii cere, pentru a-l lasa in viata, sa faca schimb de identitate, sa devina robul lui si sa-i dea ascultare intru toate, pana cand va muri si iar va invia dandu-i numele de Harap Alb. In al doilea episod, odata cu intoarcerea la curtea lui Verde-Imparat alaturi de fata imparatului Ros, Spanul este demascat, acesta taindu-i capul feciorului. De fapt, rautatea Spanului il dezleaga pe erou de juramant, semn ca initierea s-a incheiat. Eroul este inviat cu ajutorul obiectelor magice, se casatoreste si devine imparat, finalul basmului ilustrand suprematia binelui. Intamplarile sunt relatate din perspectiva unui narator omniscient, care intervine adesea prin comentarii sau reflectii caracterizate prin umor sau oralitate. Natariunea la persoana a III-a alterneaza cu dialogul. Caracterul de bildungsroman al basmului este dat de faptul ca acesta urmareste modul in care personajul principal parcurge un drum al initierii, prin modificarea statului social si spiritual pana cand ajunge in final la cel de imparat. Compozitional, basmul are trei parti narative subordonate a celor trei ipostaze ale protagonistului: etapa initiala (de pregatire pentru drum, la curtea craiului fiul craiului, mezinul), parcurgerea drumului initiatic (Harap Alb cel supus initierii) si rasplata (imparatul, initiatul). Creanga utlizeaza triplicarea situatiilor, dar suprasoliciteaza numarul de probe, potrivit avertismentului dat de tata: sa te feresti de oul ros, iar mai ales de omul span, [...] ca sunt foarte ugubei. In basm, sunt prezentate numerele magice, simbolice: 3, 12, 24 si obiecte miraculoase, unele fiind grupate cate trei ( trei smicele de mar dulce si apa vie si apa moarta). Simetria incipit final se realizeaza prin clisee compozitionale/formule tipice, conventii care marcheaza intrarea si iesirea din fabulos. La inceput naratorul inoveaza formula initiala, punand povestea pe seama spuselor altcuiva Amu cica era odata (fara a se a nega precum in basmul popular (a fost ca niciodata) ) si include o comparatie intre cele doua lumi - a fabulosului si a realului. Reperele spatio-tepotale sunt vagi, actiunea incepe la o margine a pamantului si continua la cealalta margine. Actiunea se desfasoara liniar, cronologic, respectand modelul structural stereotip si ciclic al basmului. Conflictul, lupta dintre bine si rau se incheie prin victoria binelui, iar personajele (oameni, dar si fiinte himerice cu comportament omenesc) sunt purtatoare ale unor valori simbolice, reprezentand binele si raul in diferitele lor ipostaze. Registrele stilistice sunt cel regional, oral si popular. Limbajul personajelor se caracterizeaza prin umor si oralitate. Povestea lui Harap-Alb are ca si particularitati umanizarea fantasticului, individualizarea personajelor prin limbaj si umorul. Opinie: Harap-Alb nu intruchipeaza tipul eroului voinic din basmele populare, ci ale eroului vrednic pentru ca evolutia sa reflecta conceptia despre lume a scriitorului prin umanizarea fantasticului. Drumul parcurs de tanar evidentiaza si caracterul didactic al basmului exprimat de Sfanta Duminica : Cand vei ajunge si tu odata mare si tare, ii cauta sa judeci lucrurile de-a fir-a-par si vei crede celor asupriti si necajiti, pentru ca stii acum ce e necazul.