Alexandru Lpuneanul

de Costache Negrutzzi

Introducere: Costache Negruzzi se integreaza momentului 1848 care a insemnat unul

dintre valurile romantice esentiale ce au determinat adevarata emancipare nationala inclusiv
in domeniul literar.

Prima nuvela istorica din literatura romana, Alexandru Lapusneanul" de Costache

Negruzzi este capodopera ciclului Fragmente istoricesi apare la 30 ianuarie 1840 in
primul numar al revistei Dacia literara" pentru a ilustra programul estetic de orientare
romantica al miscarii, Introductie, Kogalniceanu afirmand in acest sens: Istoria noastra are
destule fapte eroice, frumoasele noastre tari sunt destul de mari, obiceiurile noastre destul de
pitoresti si de poetice pentru ca sa putem gasi si la noi sujeturi de scris fara sa avem pentru
aceasta trebuinta sa ne imprumutam de la alte natii".
Punctul de plecare al nuvelei il constituie letopisetele lui Grigore Ureche si Miron
Costin, fara nicio intentie insa de reconstituire istorica. Acestea au rolul de a sustine
veridicitatea faptelor prezentate. Din Letopisetul Tarii Moldovei" de Grigore Ureche preia
elemente istorice si sociale legate de a doua domnie a lui Lapusneanu(1564-1569), figura
domnului, unele replici memorabile ale acestuia, scena uciderii celor 47 de boieri, elemente
care tin de moda vestimentara si ceremonialul de la curte, limbajul arhaic, regional.Din
Letopisetul Tarii Moldovei de la Aron Voda incoace" de Miron Costin preia scena linsarii
lui Batiste Veveli, care in text devine boierul tradator Motoc si psihologia gloatei (taranii
adunati la curtea domneasca ce actioneaza ca un personaj colectiv).
ncadrare: Coexistenta elementelor romantice cu elemente clasice intr-o opera
literara este o trasatura a literaturii pasoptiste. Elementele romantice se impletesc cu
elemente clasice: echilibrul compozitiei, constructia simetrica, aspectul credibil al faptelor,
caracterul obiectiv al naratiunii. Trasaturile romantice sunt: prezenta unui personaj
exceptional in imprejurari exceptionale, leacul de frica, conflictele(cele interne si cele
externe), stilul obiectiv, antitezele, descrierea cetatii Hotinului. Spre exemplu, Alexandrul
Lapusneanu este inzestrat cu trasaturi de exceptie intre care inteligenta, curajul, diplomatie,
abilitate, dar si cu defecte majore, cruzime exacerbata dusa pana la sadism, spirit vindicativ,
lipsit de scupule, impulsivitatea, viclenia, puterea de disimulare. Prin aceste elemente se
alcatuieste un portret total despre care George Calinecu afirma: Lapusneanu este un domnat
romantic, osandit de providenta sa verse sange nevinovat si sa nazuie spre mandrie", un
monstru moral". Un alt exemplu edificator sunt scenele cutremuratoare ce exercita o
fascinatie maladiva asupra celor din jur. Omorarea celor 47 de boieri, asezarea capetelor
retezate sub forma unei piramide dupa ranguri boieresti, moartea prin otravirea a lui
Alexandru Lapusneanu si atitudinea impresionanta: invata a muri, tu care stii doar a omori"
sunt elemente tipic romantice.
4 elemente: Nuvela are ca principiu tema lupta pentru putere in epoca medievala,
fiind prezentata artistic o perioada sangeroasa din istoria Moldovei, fixate temporal pe la
mijlocul secolului al XVI-lea, sub puterea unui domnitor tiran. Domnia lui Alexandru
Lapusneanul evidentiaza lupta pentru impunerea autoritatii si consecintele detinerii puterii
de catre un domnitor crud. Tema este sustinuta prin diferite secvente si citate regasite in
cadrul nuvelei. Unul dintre cele mai suggestive citate este titlul primului capitol Daca voi
nu ma vreti, eu va vreau!. El este un raspuns pe care Lapusneanul il da soldei de boieri
care ii cerusera sa se intoarca de unde a venit, fiindca norodul nu il vrea. Cu toate acestea,
Lapusneanul este hotarat sa isi reia tronul si sa se razbune pe boierii tradatori.
Titlul, din punct de vedere morfologic, este alcatuit dintr-un substantiv propriu, care in
sens denotativ indica o personalitate istorica, domnitor al Moldovei care a domnit de doua
ori, fiind detronat prima oara datorita tradarii boierilor si care s-a intors a doua oara la tron,
impunandu-se cu ajutor strain. Numele domnitorului, prezent in forma articulata, sustine
caracterul exceptional al personajului scotand in evidenta trasaturi precum impulsivitatea,
cruzimea exacerbata dusa pana la sadism, spiritul tiranic si chiar ateismul. In sens
conotativ, titlul surprinde personajul pricipal al operei, tipul de domnitor crud, caracterizat
prin disimulare si o buna cunoastere a psihologiei umane. Folosirea acestui nume in titlu
indica o trasatura a nuvelei istorice.
Conflictul nuvelei este imprimat de lumea pe care Negruzzi o cunoaste din cronici sau
viata proprie. Natura conflictului este de esenta psihologica si sociala. Conflictul psihologic
vizeaza cele doua aspecte ale personajului: Lapusneanu cel care a fost alungat de la domnie si
aspira la ordine si dreptate si Lapusneanu cel care traieste patima razbunarii. Conflictul
social priveste relatia antitetica dintre Lapusneanu si boieri, pe de o parte, pe de alta parte
Lapusneanu - Doamna Ruxanda. In cadrul conflictului cu boierii se individualizeaza
infruntarile cu: Motoc, apoi grupul Spancioc-Stroici. Conflictul Lapusneanu - boieri este
foarte alert ca urmare a prezentarii lui cu ajutorul naratiunii si dialogului; conflictul
Lapusneanu - Doamna Ruxanda este mai lent, data fiind utilizarea descrierii pentru
nuantarea naratiunii. De la un capitol la altul alterneaza conflictele ca intr-o compozitie
armonizata clasic. Replicile protagonistului fata de intampinarea boierilor anunta un prim
conflict: intre vointa domnitorului, dorinta sa de a fi un suveran absolut, cu puteri depline
asupra celor pe care ii carmuieste si punctul de vedere al boierilor, ce isi doresc un domn pe
care ei insisi sa-l ridice pe tron pentru ca apoi sa guverneze sub numele acestuia. Cele doua
personaje, Lapusneanu si Ruxanda., ale caror trasaturi se creioneaza prin antiteza, nu se afla
in conflict de la bun inceput, opozitia de principii conturandu-se abia pe parcurs. Blanda,
induratoare, Doamna pare a fi, in toate, opusul lui Lapusneanu. Sotie si mama devotata,
Doamna Ruxanda este insa un om cu simtul datoriei, ceea ce o determina sa ucida, in final,
dupa o lupta interioara, intre datoria de sotie si aceea de mama si Doamna. Conflictul dintre
boierul Motoc si tinerii boieri Spancioc si Stroici este unul ce opune o fire lingusitoare,
intriganta, slugarnica, tradatoare, dar lasa, celor ce reprezinta o boierime iubitoare de tara si
ordine. Fara a fi corupti si prinsi in diverse intrigi, boierii Spancioc si Stroici sunt hotarati sa-i
razbune pe cei ucisi avand convingerea ca, o data cu moartea.
Nuvela are o structura simetrica si un echilibru solid atat in ceea ce priveste
ilustrarea evenimentelor, cat si in ceea ce priveste psihologia si tragismul personajului, ceea
ce-l determina pe Vasile Alecsandri sa o numeasca un adevarat cap de opera de stil energetic
si de pictura dramatica. Capitolele poart cte un motto, cu rol rezumativ, care constituie
replici memorabile ale personajelor. Primul capitol se intituleaza Daca voi nu ma vreti, eu va
vreu. Cuvintele apartin lui Lapusneanu, ca raspuns la indemnul de a renunta la tronul
Moldovei adresat lui de catre boierii veniti sa-l intampine. Se refera la conflictul, anuntat inca
din expozitiune, dintre Lapusneanu si boierii sustinatori ai lui Stefan Tomsa. C. Negruzzi se
slujeste de textul lui Gr. Ureche: De nu ma iubesc ei, cum ii iubesc pre dansii, si de nu ma
va tara, eu voiu pre dansa; si tot voi merge ori cu voie, ori fara voie. Opozitia dintre cele
doua pronume eu voi anunta conflictul nuvelei. Aceste cuvinte ilustreaza hotararea lui
Lapusneanu de a ocupa tronul impotriva vointei marilor boieri, si prin ele se instituie intriga.
Al doilea capitol se intituleaza Ai sa dai sama, Doamna!. Este replica vaduvei unui boier
ucis de Lapusneanu, amenintare adresata Doamnei Ruxanda, sotia domnitorului, pentru
crimele infaptuite de el. Reprezinta un tablou ce pare a fi mai mult rezultatul fanteziei si
inventivitatii scriitorului, creat cu scopul de a patrunde in adancime personajul principal.
Afirmatia vaduvei o face si pe Doamna Ruxanda complice la faptele sangeroase ale
domnitorului si starneste interventia acesteia in a tempera conflictul generator de ura si
razbunare. Al treilea capitol se numeste Capul lui Motoc vrem. Sunt cuvintele multimii
de tarani nemultumiti, veniti la Curte sa se planga de asuprirea boierilor, de saracie, de foame,
de viata lor devenita insuportabila. Mottoul anunta cea mai dramatica parte a nuvelei,
episodul antologic din punct de vedere al structurii intime, al gradarii si echilibrului
situatiilor, precum si al ingeniozitatii artistice cu care Negruzzi a stiut sa aseze fata-n fata
domnul, boierii si poporul. Al patrulea capitol se intituleaza De ma voi scula, pre multi am
sa popesc si eu. Sunt cuvintele lui Alexandru Lapusneanu, aflat pe patul de suferinta, ca o
amenintare impotriva celor care-l calugarisera. Amenintarea releva o pornire demonica pe
care numai moartea o poate opri.
Caracterizare Lapusneanul: Personajele sunt relativ putine si sunt construite
conform esteticii romantice : personaje exceptionale puse in situatii exceptionale, antiteza
fiind principalul mod de constructie, alturi de replicile memorabile si liniaritatea psihologica.
Alexandru Lapusneanul este personajul principal al operei, prezentat in toate scenele
nuvelei, in jurul caruia se polarizeaza intraga actiune si personajele operei. El este un
personaj romantic, exceptional ce actioneaza in situatii extraordinare (scena uciderii boierilor,
a pedepsirii lui Motoc,a mortii sale). Personaj memorabil, el este bine individualizat inca din
titlu, fiind o figura inconfundabila in galeria portretelor masculine ale literaturii romane.
El intruchipeaza tipul domnitorului sangeros, tiran, crud, cu o psihologie complexa,
plin de defecte si calitati puse in slujba raului, un adevarat damnat romantic(G. Calinescu).
In complexitatea sa, personajul detine o serie de calitati si defecte, dintre care, cea mai
pregnanta trasatura a sa este vointa sa neabatuta, generate de setea pentru putere, dublata de
dorinta de razbunare pe boierii care l-au privat de pozitia social ape care considera ca o
merita cu prisosinta. Sugestive in acest sens sunt diferitele scene de pe parcursul nuvele. Una
dintre acestea este prezentata inca de la inceput prin raspunsul pe care Lapusneanul Il da
soldei de boieri , care venisera sa ii spuna sa se intoarca de unde a venit , fiindca poporul nu il
doreste. Foarte hotarat domnitorul le spune: Daca voi nu ma vreti, eu va vreau, raspunse
Lapusneanul, ai carui ochi scanteiara ca un fulger, si daca voi nu ma iubiti , eu va iubesc pre
voi si voi merge cu voia ori fara voia voastra. O alta scena sugestiva este cea din ultimul
capitol, unde este infatisata moartea sa prin otravire. Bolnav de friguri, domnitorul refuza sa
fie calugarit, deoarece, acest lucru ar fi insemnat pierderea puterii domnesti. Chiar sip e patul
de moarte, el striga De ma voi scula, pre multi am sa popesc.Striga acest lucuru, inclusive
fiului sau , ceea ce o determina pe doamna Ruxandra sa accepte sfatul boierilor de a-l otravi.
Statutul sau social precum si evolutia sa sunt prezentate pe parcursul romanului,
explicand anumite atitudini si comportamente. Alexandru Lapusneanul este surprins in
intoarcerea sa in Moldova, cu gandul de a-si relua tronul pierdut in urma uneltirii boieresti.
Inca din primul capitol sunt reliefate trasaturile sale: crud, hotarat, viclean, disimulat,
intelligent, bun cunoscator al psihologiei umane. El isi pastraza aceeas atitudine pe tot
parcursul romanului, de la venirea sa pana la moartea sa inevitabila.(liniaritate psihologica).
Portretul personajului principal prinde contur prin lumini si umbre, atat prin
caracterizare directa realizate de autor si personaje, cat si prin caracterizare indirecta, prin
anumite atitudini, replici, prin relatia sa cu celelalte personaje. Naratorul realizeaza primul
portret fizic al domnitorului prin caracterizare directa Purta coroana paleologilor si peste
dulama poloneza de catifea stacojie, avea cabanita turceasc. Vestimentatia si podoabele
reflecta conditia sa sociala si sustine culoarea epocii. Naratorul spune despre acesta ca are
uratul carcater, mitropolitul afirma crud si cumplit este omul acesta; iar boierii Spancioc
si Stroici ii spun lui Lapusneanul invata a muri tu, care nu stiai decat a omori de unde reiese
cruzimea personajului.
Caracterizarea indirecta reiese prin fapte (este ipocrit, detine arta disimularii): acest
lucru se observa in scena de la Mitropolie, cand vine imbracat cu toata pomapa domneasca,
si rosteste un discurs emotionant pentru a impresiona norodul, facandu-i sa creada ca s-a
schimbat. Este un bun psiholog (il pastreaza pe Motoc, cu toate ca acesta era un boier ce-l
tradase o data, in prima domnie a lui Lapusneanul, pentru a-l sacrifice intr-o alta imprejurare).
Prin relatiile cu boierii Lapusneanul este spirit razbunator si egoist. El adunase oaste si venise
in Moldova sa ocupe tronul pentru a doua oara cu gandul de a se razbuna pe toti boierii care-l
tradasera. In relatia cu Motoc, domnitorul este interesat a-l sacrifice la momentul oportun,
pentru a scapa de primejdie, cand acesta se va simti incoltit se situatie.
Prin replicile sale memorabile si prin faptele sale este evidentiata in maniera romantica
puternica personalitate a domnitorului , dominata de dorinta de razbunare, precum si factorul
irational al sumbrului sau caracter: uciderea boierilor si construirea unei piramide din
capetele lor, trimiterea la moarte a lui Motoc, pedeapsa propriei sotii.
Prin limbaj reiese ca Alexandru Lapusneanul este un bun orator. Acest lucru il
observam in momentul in care domnitorul tine un discurs emotionant la Mitropolie. Este
mincinos si agresiv cu sotia si amenintator cu propria familie (acesta isi ameninta familia
cand se vede imbracat in straie de calugar).
Caracterizarea Ruxandrei: In antiteza cu Lapusneanul este domnita Ruxanda, avand
numai trasaturi positive, intre care gingasia, blandetea si iubirea de oameni, sunt caracteristici
tipic romantice. Ea apare ca personaj secundar si este fiica , sora si sotie de domn ,
simbolizand frumusetea , bunatatea , iertarea si intelegerea.
Direct , prin descriere , autorul ii evidentiaza mai intai vestimentatia aleasa si
frumusetea ei vestita , realizandu-i portretul fizic : Peste zobonul de stofa aurita , purta un
benisel de felendras albastru , blanit cu samur , a carei manece atarnau dinapoi [..] Figura ei
avea acea frumusete , care facea odinioara vestite pe femeile din Romania .. Imbracaminta
si tinuta ei degaja somptuozitate, fiind la inaltimea rangului sau domnesc. Faa de Doamna
Ruxanda, naratorul are o simpatie vadita, intrucat o caracterizeaza direct printr-un epitet,
"gingasa Ruxanda", ce exprima nobletea si delicatetea ei sufleteasca. Naratorul o
caracterizeaza, in mod direct, printr-un epitet dublu, "trista si tanjitoare", iar prin comparatia
"ca floarea expusa arsitii soarelui, ce nu are nimica s-o umbreasca", sugereaza, indirect,
sensibilitatea si sufletul chinuit alRuxandei.
Trasaturile morale reies, in mod indirect, din vorbele si atitudinea eroinei. Iubitoare si
supusa isi apreciaza sotul caruia ii adreseaza cuvinte pline de afectiune si respect : bunul
meu domn , viteazul meu sot , maria ta este puternic . Fire sensibila si miloasa, ea il
roaga pe domnitor sa nu mai verse sange si sa inceteze cu omorurile: "- Vreau sa nu mai versi
sange, sa incetezi cu omorul, sa nu mai vad capete taiete, ca sareinima din mine". Ruxanda
este puternic impresionata de cuvintele amenintatoare ale vaduvei unui boier ucis de voda,
care oamenintase, "Ai sa dai sama, doamna!", pentru ca "barbatul tau ne taie parintii, barbatii
si fratii". Cu profunda credinta in Dumnezeu,sotia incearca sa-l convinga dandu-i argumente
religioase si explicandu-i ca in fata divinitatii sunt importante cinstea si omenia,deoarece "cu
manastirile nu se rascumpara sangele, ci mai ales ispitesti si infrunti pre Dumnezeu, socotind
ca facand biserici il potiimpaca". Zambind, Alexandru-voda ii promite pentru a doua zi "un
leac de frica", dar cand o cheama sa-i arate piramida construita dincele 47 de capete ale
boierilor ucisi, Ruxanda lesina la vederea acestei grozavii, spre dezamagirea domnitorului:
"Femeia tot femeie[...], in loc sa se bucure, ea se sperie".
Relatia:
Relaia cu doamna Ruxanda este construit pe principiul romantic al antitezei
angelic demonic. Diversitatea atitudinilor fa de soia lui reflect falsitatea, disimularea.
Se cstorise cu ea ca s atrag inimile norodului n care via nc pomenirea lui Rare. Nu
o respect nici pentru originea ei nobil, nici pentru c i este soie i mam a copiilor si, iar
Ruxanda ar fi voit s-l iubeasc, dac ar fi aflat n el ct de puin simire omeneasc.
Gesturile, mimica i cuvintele rostite de Lpuneanul n capitolul al II-lea, n scena discuiei
cu doamna Ruxanda, evideniaz ipocrizia lui n relaia so soie. Mai nti i srut mna,
apoi se posomorete, reacioneaz impulsiv la rugmintea ei, dar se stpnete i i promite
un leac de fric. n capitolul urmtor, dup ce se rzbun pe boieri i pe Mooc, nu o iart
pentru ndrzneala ei i i ine promisiunea de a o vindeca de fric. Se bucur cu cruzime
de spaima doamnei care leinase la vederea piramidei de capete, afirmnd: - Femeia tot
femeie, zise Lpuneanul zmbind; n loc s se bucure, ea se sparie. n ultimul capitol
insistenele boierilor i ameninarea lui Lpuneanul c i va ucide copilul, o determin s-i
otrveasc soul.
Scena finala a nuvelei da posibilitatea personajului feminin sa se afirme: retrasa in
cetatea Hotinului sa-l ingrijeasca pe Lapusneanul, rapus de o boala teribila, constata ca sotul
ei s-a hotarat sa se calugareasca daca Dumnezeu il va salva; dar domnitorul se dovedeste la
fel de cinic si uita repede promisiunea facuta, amenintand cu moartea pe cei care l-au
calugarit. Doamna Ruxanda, oprita din drumul ei la iesirea din incaperea unde se afla sotul
bolnav de catre cei doi boieri fugari, Spancioc si Stroici, este indemnata sa-si otraveasca sotul
fiindu-i sugerat faptul ca viata fiului ei, proclamat deja domn, e in primejdie. Aceasta nu are
forta necesara pentru a comite un asemenea pacat capital si cere sprijin moral de la
mitropolitul Teofan, care ii spune ca sotul ei e ,,crud si cumplit si,, ar putea face mult rau si
de acum inainte. n cele din urma, doamna Ruxanda ii duce apa otravita domnitorului, care
moare in chinuri groaznice.
Opinie: In opinia mea, nuvela Alexandru Lapusneanul se dovedeste prin
complexitatea formala, dar mai ales cea ideatica a fi una dintre operele de o valoare
inestimabila in literature romana. Coexistenta elementelor romantic si clasice intr-o opera
liteara este o prima trasatura a perioadei pasoptiste. Astfel, prin impletirea armonioasa a celor
doua stiluri, prin echilibrul compositional, prin constructia riguroasa, aspectul verosimil,
credibil al faptelor, nuvela Alexandru Lapusneanul reuseste sa ilustreze principalele trasaturi
ale ideologiei pasoptiste. Valoarea sa este exprimata chiar in afirmatia criticului George
Calinescu : nuvela istorica Alexandru Lapusneanu ar fi devenit o scriere la fel de celebra
precum Hamlet daca ar fi avut in ajutor prestigiul unei limbi universale. Monumentalitatea
personajului, exceptionalitatea sa romantica, vointa sa nestavilita de a-si duce planurile la bun
sfarsit indiferent de mijloace, fac din personajul nuvelei cu acelasi nume, un personaj
memorabil , desenul unuluitor a unei personalitati ce va ramane intiparita in mintea
cititorului.
Opera Alexandru Lpuneanul este deosebit nu att prin tem, istoria naional,
obinuit n romantismul paoptist, ct prin personajul central, prin construcia riguroas a
subiectului care creeaz impresia acumulrii gradate a tensiunii.