ESEU

PROBĂ DE CONCURS
pentru admiterea la programele de studii de masterat
Auditul și Managementul Financiar al Fondurilor Europene (AMFFE),
Diagnostic și Evaluare (DE),
Gestiunea și Evaluarea Proiectelor (GEP)
Expertiză Contabilă și Audit (EXCA) și
Management Contabil, Audit și Control (MCAC)

(sesiunea iulie/septembrie 2020)

MIHAI C. ROXANA IULIANA

Tema eseu:
Capitalul social al societăților comerciale: aspecte contabile și de audit.
Evaluarea activelor imobilizate corporale în cadrul abordării prin cost

1
 Subtema 1: Capitalul social al societăților comerciale: aspecte contabile și de audit

Conceptul de capital social este definit ca fiind totalitatea aporturilor aduse de catre actionarii unei societati
comerciale pentru infiintarea si functionarea optima a acesteia. La momentul infiintarii unei societati, activul
patrimonial este format exclusiv din capitalul social adus de actinari, iar pe masura ce se realizeaza profit, activul
va creste.
In unele cazuri se solicita majorarea sau diminuarea lui. Se opteaza pentru majorarea capitalului social
atunci când entitatea întâmpină dificultăți financiare sau când se afla într-o situație prosperă şi vrea să-şi extindă
activitatea. În ambele situaţii, societatea are nevoie de resurse băneşti suplimentare sau de anumite bunuri, pe care
preferă să şi le procure prin majorare de capital decât să recurgă la împrumuturi, care implică un efort financiar
mai mare.
Metodele de majorare ale capitalului sunt:
- noi aporturi în natură sau numerar, produce o creștere a activelor (mijloace bănești, imobilizării, stocuri,
etc) și o majorare corespunzătoare a capitalului social.
- operațiuni interne care se realizează prin încorporarea unor elemente care aparţin capitalurilor proprii,
cum ar fi: rezervele (cu excepţia rezervelor legale), primele de capital, profitul.
- conversia unor datorii ale societății în acțiuni, care se face numai cu acordul creditorului, iar acesta poate
deveni acţionar/asociat. Valoarea nominală a obligaţiunilor convertibile în acțiuni trebuie să fie egală cu cea a
acțiunilor.
Principalele situații în care se impune reducerea capitalului social sunt: acoperirea pierderilor din
exercițiile financiare anterioare, care se face numai în cazul în care se constată că pierderile sunt prea mari pentru
a putea fi absorbite de rezervele constituite sau de profiturile exerciţiilor financiare viitoare; existenţa unui capital
supradimensionat în raport cu activitatea economică a entitatii; retragerea unor asociaţi sau acţionari, cărora li se
restituie contravaloarea aportului social depus de către aceştia.
Metodele de diminuare ale capitalului social sunt:
- micşorarea numărului de acţiuni
- reducerea valorii nominale a acţiunilor
- dobândirea propriilor acţiuni urmată de anularea lor.
Reducerea capitalului social se mai poate şi face prin: scutirea totală sau parţială a acţionarilor de
vărsămintele datorate, restituirea către acţionari a unei cote-părţi din aporturi, proporţională cu reducerea
capitalului social şi calculată egal pentru fiecare acţiune, alte procedee prevăzute de lege.

Exemplu majorare capital social

În cadrul unei societăți comerciale, Adunarea Generală Extraordinară a Acţionarilor hotărăşte majorarea
capitalului social prin acceptarea unui nou aport în natură concretizat într-un utilaj evaluat la 80.000 lei.
1. Subscrierea aportului in natură:
456 = 1011 80.000 lei
Deontări cu acționarii privind capitalul = Capital subscris nevărsat
2. Intrarea în patrimoniu a aportului subscris:
2133 = 456 80.000 lei
Mijloace de transport = Decontări cu acționarii privind capitalul

2
3. Trecerea capitalului subscris nevărsat la capital subscris vărsat:
1011 = 1012 80.000 lei
Capital subscris nevărsat = Capital subscris vărsat

Exemplu diminuare capital social

În cadrul unei societăți comerciale, unul dintre asociați se retrage din afacere şi i se restituie în numerar
contravaloarea aportului social în sumă de 10.000 lei.
1. Înregistrarea reducerii capitalului social, după finalizarea formalităţilor juridice:
1012 = 456 10000 lei
Capital subscris vărsat = Decontări cu acționarii privind capitalul
2. Suma achitata asociatului:
456 = 5311 10000 lei
Decontări cu acționarii privind capitalul = Casa de lei

Auditul constă în examinarea unor informații în mod profesionist și exprimarea unei opinii independente,
făcându-se referință la anumite criterii de calitate.
Auditul financiar presupune examinarea efectuată de un profesionist contabil competent și independent
asupra situaţiilor financiare ale unei entităţi, în vederea exprimării unei opinii profesionale a situaţiei financiare
precum şi a rezultatelor (performanţelor) obţinute de aceasta entitate. Auditul financiar se realizează de către
auditori financiari – persoane fizice sau juridice- care au dobândit această calitate şi sunt membri ai Camerei
Auditorilor Financiari din România. Acestea pot desfășura activități de audit financiar, audit intern, consultanță
financiar-contabilă și fiscală, pregătire profesională de specialitate în domeniu, expertiză contabilă,
reorganizare judiciară și lichidare, etc.
Scopul auditului financiar este acela de a exprima o opinie obiectivă și independentă în ceea ce privește
respectarea reglementărilor contabile general acceptate.
Auditul financiar urmărește obiective diverse, în funcție de nevoile companiei sau ale solicitantului
auditului:
- verificarea respectării legislației;
- depistarea eventualelor fraude;
- evaluarea solvabilității unei companii.
Audit statutar înseamnă un audit al situaţiilor financiare anuale individuale sau al situaţiilor financiare
anuale consolidate efectuat în conformitate cu standardele internaţionale de audit. Auditul financiar cuprinde
auditul statutar precum şi activitatea efectuată în vederea exprimării unei opinii asupra situaţiilor financiare sau
a unor componente ale acestora, dar şi exercitarea altor misiuni de asigurare şi servicii profesionale potrivit
standardelor internaţionale de audit şi altor reglementări în domeniu.
Auditul statutar este auditul financiar efectuat de auditori statutari care examinează (verifică) situaţiile
financiare, potrivit normelor de audit, inclusiv activităţi şi operaţii specifice întreprinderii auditate, în virtutea
unor dispoziţii legale (legea contabilităţii, legea societăţilor comerciale, legea pieţelor de capital etc.), ca
urmare a mandatului primit din partea proprietarilor întreprinderii (acţionari, asociaţi).

3
 Dacă auditul se exercită asupra unei instituții publice de orice fel, inclusiv asupra unor entități economice
subordonate acestora sau cu capial majoritar public sau oricine altcineva care utilizează fonduri publice (de la
bugetul de stat, din finantari comunitare,etc), atunci se zice că e vorba de un audit public. Continuând
restricționarea, mai adăugăm și faptul că dacă auditul asupra unei instituții publice este exercitat de o persoană
angajată sau un compartiment subordonat conducătorului entității controlate (deci din interiorul sistemului) sau
organului ierarhic superior acesteia, atunci, evident ca auditul public este și intern.

4
Subtema 2: Evaluarea activelor imobilizate corporale în cadrul abordării prin cost

A aborda prin cost preprezintă analiza valorii fundamentată pe principiul economic conform căruia un
cumpărător va plăti pentru un activ cel mult costul necesar obţinerii unui activ cu aceeaşi utilitate, fie prin
cumpărare, fie prin construire.
Abordarea prin cost este recomandată în situaţii specifice de evaluare, cum sunt:
- când există un număr limitat de tranzacţii din cauza naturii specializate, modelului sau localizării
activului, sau când activul în sine nu generează un flux de numerar sau când fluxul de numerar asociat cu
acesta nu poate fi separat de întreprinderea care utilizeazăactivul. De aceea, abordarea prin cost se
utilizează în mod tipic ca abordarea primară în evaluare atunci când abordarea prin piaţă sau prin venit nu
se pot aplica;
- când activul subiect a fost construit şi pus în funcţiune recent;
- când activul subiect se află în fază de proiect sau se află în stadiul de în curs de execuţie/neterminat.
Etepele abordarii prin cost
1. Prima etapă în abordarea prin cost este determinarea fie a costului de înlocuire, fie a costului de
reproducere.
2. A doua etapă în abordarea prin cost este determinarea deprecierii şi scăderea acesteia din costul de
înlocuire sau din costul de reproducere, pentru a determina costul de înlocuire net.
3. A treia etapă în abordarea prin cost este determinarea valorii terenului şi adăugarea valorii acestuia la
CIN al construcţiilor. Această etapă este specifică numai în cazul evaluării proprietăţilor imobiliare
compuse din construcţii şi teren.
În ceea ce priveşte evaluarea imobilizărilor corporale cele mai multe corecţii sunt necesare terenurilor,
construcţiilor şi echipamentelor. In cazul terenurilor avem: metoda comparaţiei de piaţă, metoda capitalizării
rentei de bază, metoda proporţiei, metoda extracţiei. Pentru constructii se regasesc: metoda costului de înlocuire
net (valorii de reconstrucţie netă) si metoda bazată pe costul istoric. In cazul echipamentelor, maşinilor şi
utilajelor se pot aplica următoarele metode: metoda costului de înlocuire net si metoda bazată pe costul istoric.
Alegerea celei mai adecvate abordări sau metode de evaluare depinde de luarea în considerare a următoarelor:
tipul valorii adoptat; disponibilitatea datelor de intrare şi a informaţiilor pentru evaluare; abordările sau metodele
utilizate de participanţii pe piaţa relevantă.

Exemplu metoda costului de înlocuire net pentru o constructie:

Fie o construcţie veche de 2000 m2, care are 10 ani vechime, dintr-o durată normată de 20 de ani. Dacă s-ar
construi o clădire nouă, costul pe m2 ar fi de 5000 mii lei şi ar permite o mai bună adaptare la necesităţi.
Coeficientul de depreciere este de 50%, iar coeficientul de neadaptare funcţională este estimat în prezent la 30.

Valoare rămasă actualizată = Nr. m2 x Cost pe m2 al construcţiei noi x (1 - Coeficient de depreciere) x (1-
Coeficient de neadecvare funcţională)

Valoare rămasă actualizată = 2000 x 5000 x (1- 0,5) x (1 – 0,3) = 3500000 mii lei