LICEUL TEHNOLOGIC „IOAN BOJOR”

POSTLICEALĂ PROTECȚIA PLANTELOR

ANUL I

STRUCTURA BILANȚULUI
= REFERAT =

Disciplina: Gestiune și Evidență Economică

Profesor: Țigu Cireșica
Elev: Man Marius-Ioan
CUPRINS

1. INTRODUCERE...............................................................................................................................................2
2. STRUCTURA BILANȚULUI ..............................................................................................................................3
2.1 BILANȚUL ..........................................................................................................................................3
2.2 ACTIVUL BILANTIER...........................................................................................................................6
2.3 PASIVUL BILANȚIER ...........................................................................................................................6
2.4 CONTUL DE PROFIT ȘI PIERDERE ......................................................................................................7
3. CONCLUZIE....................................................................................................................................................9
4. BIBLIOGRAFIE............................................................................................................................................. 10

1
 1. INTRODUCERE

Bilanțul contabil este o sinteză a situației financiare la un moment dat a unei persoane
juridice, care conține informații despre active (capitalul revenit în urma desfășurării activităților
acesteia) și pasive (capitalul propriu și datoriile). Rolul său este de a reda o imagine clară, în
formă sintetică și valorică, a situației financiare aferente unei entități. În funcție de rezultatele
obținute în bilanț și de indicatorii economico-financiari calculați pe baza acestuia, o companie își
poate gestiona mai bine resursele, poate face previziuni pentru evoluția bugetului și își poate
orienta mai profitabil activitatea.
Mai simplu spus, prin bilanț se constată ceea ce, la un anumit moment în timp, unitatea
posedă (activ) și datorează (capitaluri proprii și datorii).

2
 2. STRUCTURA BILANȚULUI

2.1 BILANȚUL

Bilanțul contabil este o imagine contabilă a companiei la o anumită dată. Acesta are două
părți: activele, pe de o parte, și capitalurile proprii ale acționarilor și datoriile, pe de altă
parte. Bilanțul arată de fapt cum este finanțată entitatea. După cum este cunoscut, egalitatea
contabilă a acestuia presupune următoarea relație:

Activele companiei = Capitalul propriu al acționarilor + Datorii

De fapt, capitalul propriu al acționarilor este definit ca fiind diferența dintre activele și
datoriile entității. În principiu, reprezintă cu ce rămân aceștia după ce întreprinderea și-a
îndeplinit obligațiile pe termen scurt și lung. Datoriile și capitalurile proprii ale acționarilor
reflectă tipurile și proporțiile de finanțare a societății, care depind de alegerea realizată de
managementul acesteia în ceea ce privește structura capitalului, între surse proprii și surse
împrumutate sau între datorie curentă și datorie pe termen lung.

Atunci când analizează un bilanț, trei elemente trebuie avute în vedere de către
managerul financiar: lichiditatea activelor, structura de finanțare (capital propriu versus
datorii) și valoarea contabilă versus valoarea de piață.

✔ Lichiditatea activelor

Lichiditatea activelor se referă la ușurința și rapiditatea cu care acestea pot fi convertite

în numerar:

• Activele circulante (curente) sunt cele mai lichide și includ numerarul și activele
care pot fi transformate în numerar în termen de un an de la data bilanțului;
• Creanțele reprezintă sumele care încă nu au fost colectate de la clienți pentru
bunurile vândute sau serviciile prestate acestora;
• Stocurile sunt compuse din materii prime sau materiale care urmează să fie
utilizate în producție, mărfuri care vor fi valorificate sau alte elemente de natura
acestora;
• Activele imobilizate sunt activele cel mai puțin lichide.

✔ Capital propriu versus datorii

Capitalul propriu este deținut de acționari sau asociați. Acțiunile sau părțile sociale
reprezintă, de regulă, o creanță a acționarilor asupra activelor întreprinderii, care este reziduală,
și nu concretă. În termeni generali, atunci când compania realizează împrumuturi, aceasta
conferă creditorilor primul drept în ceea ce privește recuperarea sumelor investite în afacere.

3
Mai mult, creditorii pot da în judecată societatea atunci când aceasta își pierde credibilitatea în
fața lor sau nu respectă termenele de plată stabilite contractual.

Datoriile, fie ele pe termen lung sau pe termen scurt, sunt obligațiile societății, care
necesită o plată în cadrul unui termen stipulat, așa cum am menționat anterior. Echilibrul dintre
valoarea datoriilor și cea a capitalurilor proprii atrase depinde de politica entității și de deciziile
de management financiar.

Să nu uităm că toate sursele de finanțare ale societății vin cu anumite costuri. Pe de o

parte, aporturile realizate de acționari/asociați prin capitalurile proprii presupun un dividend
în funcție de rezultatul financiar al întreprinderii într-o anumită perioadă, iar pe de altă parte,
datoriile (cele financiare) implică un cost cu dobânda.

✔ Valoarea contabilă versus valoarea de piață

Valoarea contabilă sau valoarea de intrare este valoarea la care un activ este
înregistrat în bilanțul unei companii:

• Bunurile aduse ca aport la capitalul social sunt înregistrate la valoarea de aport;

• Bunurile obținute cu titlu gratuit sunt înregistrate la valoarea lor justă de piață;
• Bunurile achiziționate cu titlu oneros sunt înregistrate la valoarea de achiziție
• Bunurile produse de societate sunt înregistrate la costul de producție.

Matematic, valoarea contabilă a unei întreprinderi se calculează astfel:

Valoarea contabilă = Activele totale – Datoriile totale

Aceasta reprezintă și valoarea totală a activelor companiei pe care acționarii ar primi-o dacă
societatea ar fi lichidată.

În comparație cu valoarea de piață a entității, valoarea contabilă poate indica dacă acțiunile unei
companii listate sunt supra sau subapreciate.

În finanțele personale, valoarea contabilă a unei investiții reprezintă prețul plătit, iar atunci când
se vinde, prețul de vânzare minus valoarea contabilă este câștigul (sau pierderea) de capital din
investiție. Deși valoarea contabilă a unui activ poate rămâne neschimbată în timp, valoarea
contabilă a unei societăți poate să crească din acumularea de câștiguri generate prin utilizarea
eficientă a activelor.

Valoarea de piață reprezintă generic prețul la care un activ poate fi valorificat pe piață.
Atunci când vorbim despre o companie, valoarea de piață a acesteia presupune evaluarea sa
folosind diverse tehnici. Dacă societatea este cotată pe o piață financiară (de capital)

4
reglementată, valoarea de piață este reprezentată de capitalizarea bursieră (numărul de acțiuni
prețul unei acțiuni).

În ceea ce privește relația dintre valoarea contabilă și cea de piață, există trei situații pe
care le putem discuta:

• Valoarea contabilă este mai mare decât cea de piață: Piața financiară evaluează
compania sub valoarea sa declarată în situațiile financiare. În acest caz putem spune
că piața a pierdut încrederea în capacitatea activelor entității de a genera profituri
viitoare și cash flow-uri.
• Valoarea de piață este mai mare decât cea contabilă: Piața atribuie o valoare mai mare
companiei datorită capacității activelor acesteia de a genera câștig. De obicei, aproape
toate entitățile profitabile au în mod constant valori de piață mai mari decât cele
declarate în situațiile financiare.
• Valoarea contabilă este egală cu cea de piață: Piața nu vede niciun motiv convingător
pentru a crede că activele societății sunt mai valoroase sau mai puțin valoroase decât
cele indicate în bilanț.

Deoarece valoarea contabilă a unei societăți reprezintă valoarea totală a acțiunilor sau părților
sociale, compararea acestei valori cu cea de piață poate servi drept tehnică eficientă de evaluare
atunci când se verifică dacă acțiunile sunt tranzacționate la prețuri echitabile.

La întocmirea bilanțului contabil, se au în vedere următoarele reguli:

• posturile de bilanț sa corespundă cu datele înregistrate în contabilitate, puse de acord

cu situația reală a elementelor patrimoniale stabilite pe baza inventarului;
• nu sunt admise compensări între conturile ce se înscriu în bilanț și respectiv între
conturile de venituri și cheltuieli din contul de "Profit și Pierdere".

Bilanțul propriu-zis poate fi alcătuit în doua variante sau sisteme, în funcție de gruparea
întreprinderilor, în întreprinderi mici, mijlocii și mari, grupare ce se face în funcție de praguri
fiscale (care au în vedere valoarea activului bilanțului, cifra de afaceri și numărul mediu de
salariați).

A. Bilanț contabil în sistem simplificat, în cazul întreprinderilor mici și mijlocii, care

presupune o schemă de bilanț mai redusă;
B. Bilanț contabil în sistem de bază prevăzut să fie utilizat de întreprinderi mari, acesta
cuprinzând posturi și indicatori compleți privind activitatea și rezultatele întreprinderii.

5
 2.2 ACTIVUL BILANTIER

Activul Bilanțier cuprinde elemente de Active, structurate pe grupe, în ordinea

crescătoare a lichidității lor. Activele cele mai puțin lichide sunt imobilizările, iar lichiditatea cea
mai ridicata o au disponibilitățile bănești.
Activul evidențiază destinația și lichiditatea bunurilor economice (capacitatea lor de
transformare în bani). Din punct de vedere juridic activul reprezintă totalitatea bunurilor reale
și creanțelor (drepturi asupra altor persoane sau entități economice), sub aspect economic,
activul se împarte în active de investiție și active de exploatare iar din punct de vedere financiar,
valorile se grupează în funcție de lichiditatea lor (termenul de transformare a bunurilor în bani)
în active durabile, stocuri, active realizabile și active disponibile (lichidități). Activele sunt
resurse controlate de întreprindere care provin din evenimente trecute și de la care se așteaptă
să genereze avantaje economice viitoare (beneficii, fluxuri de trezorerie).

a) Active imobilizate:
• Imobilizări necorporale: cheltuieli de constituire, de cercetare-dezvoltare,
concesiuni, brevete, licențe etc. la valoarea de intrare corectată cu amortizarea și
provizioanele de depreciere;
• Imobilizări corporale: terenuri, clădiri și construcții speciale, mașini și utilaje,
alte imobilizări corporale, la valoarea corectată cu amortizarea și provizioanele de
depreciere;
• Imobilizări financiare: titluri de participare, alte titluri imobilizate, creanțe
imobilizate, la valoarea de intrare corectata cu provizioanele de depreciere;

b) Active circulante:
• Stocuri: active circulante materiale: materii prime, materiale, obiecte de inventar,
stocuri la terți; producție în curs de execuție; produse; animale; mărfuri la
valoarea de intrare corectată cu diferențele de preț, uzura (în cazul obiectelor de
inventar) și provizioanele de depreciere;
• Creanțe: active circulante în decontare: furnizori-debitori; clienți (creanțe
comerciale); alte creanțe (salariale, sociale, fiscale, față de terți debitori);
decontări cu asociații privind capitalul la valoarea nominală, corectată cu
provizioane de depreciere (în cazul clienților);
• Elemente de trezorerie: active circulante bănești: titluri de plasament (la
valoarea de intrare, corectată cu provizioanele de depreciere); disponibilități în
cont, casierie, acreditive, alte valori (la valoarea nominală).

c) Conturi de regularizare și asimilate (A):

• cheltuieli înregistrate în avans
• operațiuni în curs de clarificare (A)
• diferențe de conversie (A)

d) Prime privind rambursarea obligațiunilor:

Prin însumarea celor 4 totaluri pe capitole, rezultă TOTAL ACTIV BILANȚIER.

2.3 PASIVUL BILANȚIER

6
 Pasivul bilanțier cuprinde elementele de Pasive, structurate pe grupe, în ordinea
crescătoare a exigibilității lor. Capitalurile proprii au exigibilitatea cea mai redusă, iar Datoriile
pe termen scurt au exigibilitatea cea mai ridicată.
Pasivul reflectă sursele de finanțare a bunurilor economice, adică a activelor. Din punct
de vedere juridic, pasivul cuprinde capitalul propriu și datoriile, sub aspect economic,
clasificarea se face în capitaluri și datorii (financiare și de exploatare), iar din punct de vedere
financiar valorile se grupează în funcție de exigibilitatea (termenul de plată) al lor în capitaluri
permanente, pe termen lung și datorii pe termen scurt.

a. Capitaluri proprii: la valoarea nominala;

• Capital social (din care vărsat);
• Prime legate de capital;
• Diferențe din reevaluare;
• Rezerve;
• Rezultat reportat (Profit nerepartizat+/- Pierdere neacoperita)
• Rezultatul exercițiului (Profit +/- Pierdere)
• Repartizarea profitului
• Fonduri proprii
• Subvenții pentru investiții
• Provizioane reglementate

b. Provizioane pentru riscuri și cheltuieli: litigii, garanții client, cheltuieli de repartizat

pe mai multe exerciții, pierderi din schimb valutar) la valoarea nominala;

c. Datorii (pe termen lung, mediu și scurt), grupate după termenul de scadență, în:
• Împrumuturi pe termen mediu, lung și scurt din emisiuni de obligațiuni, credite
bancare, datorii legate de participații la val nominala, împreuna cu dobânzile
aferente;
• Furnizori (datorii comerciale);
• Clienți-creditori;
• Alte datorii (salariale, sociale, fiscale, față de acționari, față de terți creditori);

d. Conturi de regularizare și asimilate (P):

• Venituri înregistrate în avans;
• Operațiuni în curs de clarificare (P);
• Diferențe de conversie (P)

Prin însumarea celor 4 totaluri pe capitole, rezulta TOTAL PASIV BILANȚIER.

2.4 CONTUL DE PROFIT ȘI PIERDERE

A. Venituri din exploatare: venit din vânzare de mărfuri + venit din producția
vânduta=Cifra de Afaceri;
- venit din producția stocata;
- venit din producerea de imobilizări necorporale/corporale;
- venit din subvenții de exploatare;
- venit din anulări de provizioane pentru activități de exploatare (pentru risc și
pentru deprecieri).

7
 B. Cheltuieli din exploatare: cheltuieli cu mărfurile vândute, cu materii prime și materiale,
cheltuieli cu combustibili, energie și apă; alte cheltuieli materiale; cheltuieli cu lucrări și
servicii executate de terți; cheltuieli cu impozite, taxe, salarii, cu asigurările și protecția
socială, alte cheltuieli de exploatare (pierderi din creanțe); cheltuieli de exploatare cu
amortizările și constituirea provizioanelor din exploatare;
Rezultatul din exploatare = Total Venit exploatare = Total Cheltuieli exploatare
C. Venituri financiare:
- venit din titluri și creanțe imobilizate (dividende de la alte soc și dobânzi aferente
împrumuturilor acordate);
- venit din titluri de plasament (vândute la preț de vânzare>cost de achiziție);
- venit din diferențe de curs valutar(când plătim datorii la un curs mai mic decât cel
inițial, sau încasam creanțe la un curs mai mare decât cel inițial);
- alte venituri financiare (dobânzi, sconturi obținute etc.);
- venit din anulări de provizioane pentru activitatea financiară (pentru deprecierea
titlurilor de plasament, pentru pierderi de schimb valutar).

D. Cheltuieli financiare:
- cheltuieli privind creanțele imobilizate neîncasate trecute pe pierdere;
- cheltuieli din titluri de plasament (vândute la pret < cost achiziție);
- cheltuieli din diferențe de curs valutar;
- cheltuieli cu amortizări și constituire de provizioane pentru activitatea financiară;
- alte cheltuieli financiare (dobânzi, sconturi acordate etc.).
Rezultatul financiar = Total Venit Financiar - Total Cheltuieli Financiare
Rezultatul curent al exercițiului= Rezultat din exploatare + Rezultat financiar
E. Venituri excepționale:
- venituri din operațiuni de gestiune (amenzi, penalități, plusuri de gestiune etc.);
- venituri din operațiuni de capital (vânzarea activelor, subvenții pentru investiții);
- venit din anulări de provizioane pentru activități excepționale (pentru risc și
cheltuieli, provizioane reglementate).

F. Cheltuieli excepționale:
- cheltuieli din operațiuni de gestiune (amenzi, penalități, donații, minusuri în
gestiune etc.);
- cheltuieli din operațiuni de capital (cedarea activelor);
- cheltuieli cu amortizare excepțională și constituire de provizioane pentru activități
excepționale.
Rezultatul excepțional = Total venit excepțional -Total cheltuieli excepționale
Rezultatul BRUT al exercițiului = Rezultatul curent al exercițiului + Rezultatul exceptional
Rezultatul NET al exercitiului = Rezultat Brut al exercițiului - Cheltuieli cu impozitul pe profit

Impozitul pe profit = Profitul impozabil X 16%

8
 3. CONCLUZIE

În condițiile economiei de piață, datele conținute de bilanț pot oferi o imagine

cuprinzătoare și reală asupra situației economice și financiare a fiecărei întreprinderi la un
moment dat. Asemenea informații sunt la fel de utile atât pentru întreprinderea însăși, cât și
pentru furnizori, clienți, bănci, investitori, concurenți și administrația de stat. Astfel, bilanțul
contabil constituie o sinteză a informațiilor ce caracterizează la un moment dat elementele
constitutive ale patrimoniului fiecărei întreprinderi în parte.

9
4. BIBLIOGRAFIE

1. https://www.ceccarbusinessmagazine.ro/analiza-bilantului-a4947/
2. https://www.scritub.com/economie/contabilitate/STRUCTURA-BILANTULUI-CONTABIL9293189.php
3. https://www.contzilla.ro/structura-bilantului/
4. https://www.qdidactic.com/bani-cariera/contabilitate/structura-bilantului-contabil-bilantul-
propriuzis256.php

10