LICEUL TEHNOLOGIC „IOAN BOJOR”

POSTLICEALĂ PROTECȚIA PLANTELOR

ANUL I

PAGUBE PRODUSE DE BURUIENI ÎN CULTURILE

AGRICOLE - COMBATEREA BURUIENILOR
= REFERAT =

Disciplina: Buruieni din culturile agricole

Profesor: Crișan Loredana
Elev: Man Marius-Ioan
CUPRINS

1. INTRODUCERE ......................................................................................................................................................................... 2
2. PAGUBE PRODUSE DE BURUIENI ÎN CULTURILE AGRICOLE .............................................................................. 3
2.1 Pagube cantitative - Scăderea nivelului recoltelor datorită buruienilor prezente în cultură .. 3
2.2 Pagube calitative - Deprecierea calităţii recoltelor cauzată de îmburuienarea culturilor ......... 6
2.3 Creşterea costurilor de producţie ca efect al îmburuienării terenurilor .......................................... 7
3. FACTORII CARE INFLUENŢEAZĂ PAGUBELE PRODUSE DE BURUIENI .......................................................... 8
3.1 Epoca la care are loc îmburuienarea ................................................................................................................ 8
3.2 Natura buruienilor ................................................................................................................................................... 8
3.3 Gradul de îmburuienare ........................................................................................................................................ 9
3.4 Planta cultivată .......................................................................................................................................................... 9
3.5 Condiţiile de cultură ................................................................................................................................................ 9
3.6 Lucrările de îngrijire aplicate ........................................................................................................................... 10
3.7 Condiţiile de climă şi sol ..................................................................................................................................... 10
4. SURSELE DE ÎMBURUIENARE A CULTURILOR AGRICOLE ................................................................................ 11
4.1 Rezerva de seminţe de buruieni din sol ....................................................................................................... 11
4.2 Suprafeţele necultivate ....................................................................................................................................... 12
4.3 Gunoiul de grajd folosit ca fertilizant organic ........................................................................................... 12
4.4 Sămânţa folosită la semănat ............................................................................................................................. 13
4.5 Transportul de seminţe ...................................................................................................................................... 13
4.6 Apa de irigat............................................................................................................................................................. 13
4.7 Factorii naturali, fizici sau biologici ............................................................................................................... 14
5. COMBATEREA BURUIENILOR ........................................................................................................................................ 15
5.1 Metode agrotehnice .............................................................................................................................................. 15
5.2 Metode fizice ........................................................................................................................................................... 16
5.3 Metode biologice.................................................................................................................................................... 16
5.4 Metode chimice ...................................................................................................................................................... 16
6. BIBLIOGRAFIE....................................................................................................................................................................... 18

1
 1. INTRODUCERE

Buruienile sunt plante sălbatice, adaptate să trăiască împreună cu plantele cultivate, pe

care le stânjenesc în creștere și dezvoltare, iar uneori le distrug sau le elimină din lan. În sens
mai larg, se numesc buruieni toate plantele străine dintr-o cultură, ca de exemplu secara în grâu,
orzul în grâu. Acestea din urmă se numesc buruieni condiționate. Când se determină puritatea
semințelor diferitelor plante cultivate, semințele de buruieni condiționate se înregistrează
separat.
Buruienile propriu-zise sunt mai rezistente decât plantele cultivate; ele persistă vreme
îndelungată pe terenul pe care l-au invadat, păstrează timp de mulți ani o rezervă de semințe
germinabile în sol, iar când sunt combătute energetic pe terenul cultivat, se mențin pe terenurile
necultivate, pe marginea drumurilor, pe taluzurile canalelor, pe răzoarele de hotar etc. O plantă
cultivată piere curând dacă nu mai este îngrijită de om. Astfel, de pildă, samulastra de grâu din
pârloagă piere în 2-3 ani, în timp ce buruienile ce însoțesc grâul nu pier.
Când luăm în cultura un teren nou, de pildă o țelină relativ curată, buruienile îl invadează
imediat. Terenurile luate de multă vreme în cultura sunt, în general, mai infectate de buruieni
decât terenurile noi, mai ales dacă s-a aplicat o agrotehnică necorespunzătoare.
Lupta cu buruienile este unul din elementele importante ale sistemului de agricultură cu
ierburi. Într-adevăr, în acest sistem, toate măsurile agrotehnice trebuie aplicate în complex. Dacă
nu am da atenția cuvenită stăpânirii buruienilor, am scădea eficacitatea celorlalte măsuri
agrotehnice aplicate, iar factorii de vegetație îmbunătățiți vor fi utilizați mai mult de buruieni
decât de plante cultivate. De asemenea, aplicând îngrășăminte, fără să distrugem buruienile, vom
avea rezultate negative, fiindcă îngrășămintele vor hrăni mai mult buruienile decât plantele
cultivate.
S. A. Kott citează cazuri în care recolta de pe tarlalele îngrășate cu îngrășăminte chimice a
fost mai mică decât se aștepta, din cauza invaziei de buruieni. Îngrășămintele au fost consumate
de buruieni.
Distrugerea buruienilor de pe haturi (răzoare), drumuri, șosele, căi ferate, locuri virane,
coaste, râpi, terase, izlazuri (pășuni), fânețe, plantații, marginea pădurilor etc. trebuie să se facă
regulat la apariția lor și în orice caz înainte de înflorirea buruienilor, pentru a le împiedica să
producă semințe. În timp, plivitul, combaterea cuscutei și lupoaiei se execută în același timp pe
toate haturile.
Diminuarea producției agricole ca urmare a gradului ridicat de îmburuienare se situează
între 20% și 60%, pe culturi aceste diminuări de producție se prezintă astfel: 40-60% la grâu,
30-70% la porumb și floarea-soarelui, 20-80% la sfecla pentru zahăr și 30-90% la soia.
Pagubele provocate de buruieni se manifestă asupra nivelului producției, calității
recoltelor și costurilor cu aplicarea tehnologiilor respective.

2
 2. PAGUBE PRODUSE DE BURUIENI ÎN CULTURILE AGRICOLE

Nu există buruieni nedăunătoare pentru o cultură agricolă, doar efectul lor variază în
funcţie de numeroşi parametri pedoclimatici, biologici şi tehnologici. Impactul buruienilor
asupra oricărui sistem agricol este foarte bine sintetizat de Auld B.A. (1996) prin următoarele
aspecte:
• reducere cantitativă şi calitativă a recoltei,
• costuri cerute de controlul buruienilor în orice sistem;
• schimbări impuse în sistemul de cultivare datorită unor buruieni problemă;
• costuri exterioare, cauzate de răspândirea buruienilor.
Pierderile pricinuite de buruieni variază în limite foarte mari în funcţie de:
• specia cultivată o gradul de infestare cu buruieni (de regulă foarte ridicat) o condiţii
climatice o condiţii de agricultură (irigat, neirigat, tehnologie) o raportul dintre diferitele
specii de buruieni;
• potenţialul de fertilitate naturală al solului şi dozele de îngrăşăminte aplicate.
Din cele 3 grupe de pierderi ce au loc în agricultură - boli, dăunători, buruieni – aceasta
din urmă provoacă cele mai mari daune.
Pagubele cauzate de buruieni în culturile agricole sunt împărţite de Guş P. (1983) în:

• pagube directe concretizate în principal prin pierderile de recoltă datorate concurenţei

buruienilor faţă de plantele cultivate pentru factorii de vegetaţie, înrăutăţirii calităţii
lucrărilor solului şi micşorării efectului tuturor elementelor de tehnologie şi
• pagube indirecte, cu repercursiuni în timp, concretizate prin deprecierea fertilităţii
solului, reducerea potenţialului trofic al acestuia, reducerea eficienţei economice a
investiţiilor făcute pentru irigarea, fertilizarea, amendarea, însămânţarea cu sămânţă din
categorii biologice superioare, erbicidarea culturilor, reducerea productivităţii muncii
agregatelor – concomitent cu ridicarea consumului de energie, impunerea de lucrări
suplimentare, constituirea de focare de transmitere a bolilor şi dăunătorilor culturilor
învecinate şi nu în ultimul rând prin cheltuielile suplimentare necesare pentru
transportul şi condiţionarea recoltelor.
În ansamblu, pagubele provocate de buruieni culturilor agricole pot fi grupate în:
• pagube cantitative (prin scăderea nivelului producţiei)
• pagube calitative (prin deprecierea calităţii recoltelor)
• creşterea costurilor de producţie (toate verigile tehnologice sunt afectate valoric).

2.1 Pagube cantitative - Scăderea nivelului recoltelor datorită buruienilor prezente

în cultură

Concurenţa buruienilor cu planta cultivată pentru factorii de vegetaţie este în majoritatea

cazurilor favorabilă buruienilor, acestea fiind în măsură să compromită lanuri întregi. Această
superioritate a buruienilor în valorificarea factorilor de vegetaţie se datorează în principal
particularităţilor biologice ale acestora care le permit să răsară şi să se dezvolte chiar şi în
condiţii mai puţin prielnice, să răsară exploziv datorită numărului mare de seminţe pe care îl
produc şi care, la rândul lui formează rezerva de seminţe din sol, să parcurgă anumite etape
3
vegetative în intervale scurte de timp, astfel încât planta cultivată poate fi foarte uşor înăbuşită.
Pe lângă toate aceste particularităţi de adaptabilitate, buruienile sunt în măsură să concureze
plantele cultivate datorită următoarelor:

• consum mare de elemente nutritive;

• consum ridicat de apă şi valorificarea acesteia mai intens în anumite perioade, decât
plantele de cultură;
• secătuirea plantelor cultivate care sunt infestate cu buruieni parazite;
• stânjenirea în dezvoltare a plantelor de cultură de către buruieni, îndeosebi de buruienile
liană, sau cele cu cârcei, sau inhibarea creşterii plantelor cultivate prin allelopatie;
• umbrirea plantelor de cultură şi a solului;
• stânjenirea proceselor microbiologice din sol;
• micşorarea rezistenţei la boli şi dăunători a plantelor cultivate şi vector de transmitere a
acestora în zonele învecinate;
• micşorarea eficienţei unor lucrări agricole;
Buruienile consumă mari cantităţi de elemente nutritive, ca urmare a masei vegetative
puternice pe care o dezvoltă la unitatea de suprafaţă. Analiza unui număr mare de buruieni a
dovedit că în medie, ele extrag din sol de 2-3 ori mai multe substanţe nutritive (N, P, K,
microelemente) decât plantele cultivate. Buruienile împiedică şi creşterea rădăcinilor plantei
cultivate, cu efecte negative în capacitatea de absorbţie a acestei pentru apă şi elemente nutritive
din sol. Printre cele mai lacome buruieni se pot cita: pălămida - Cirsium arvense, pirul târâtor -
Agropyrum repens, muştarul sălbatic - Sinapis arvensis, spanacul sălbatic - Chenopodium album.
Într-un lan îmburuienat, îngrăşămintele aplicate vor fi folosite în proporţie mult mai mare de
buruieni decât de plantele cultivate.
Consumul de elemente nutritive al buruienilor pentru 1 kg de substanţă uscată
comparativ cu porumbul (considerat o plantă mare consumatoare de elemente nutritive) este
de peste 3-4 ori mai mare pentru elementele principale. Acest fenomen se observă foarte clar
într-un lan îmburuienat unde plantele de porumb au o culoare galbenă ceea ce denotă o lipsă
acută de azot. Se apreciază că în condiţiile ţării noastre buruienile din cultura porumbului
consumă o cantitate de azot care echivalează cu 150-250 mii tone azotat de amoniu.
Multe specii de buruieni acumulează cantităţi mult mai mari de elemente nutritive decât
plantele de cultură, ceea ce reflectă indirect şi consumul acestora mult mai mare.
În strânsă relaţie cu consumul ridicat de elemente nutritive al buruienilor este şi
consumul mare de apă al acestora. Infestările cu buruieni epuizează rezervele de umezeală din
sol şi măresc posibilitatea stresului la secetă al plantelor cultivate. De exemplu, apa transpirată
de buruieni pentru producerea a 500 kg/ha de substanţă uscată aproximează pierderile
transpiraţiei medii din porumb din 10 zile. Când umiditatea devine deficitară, porumbul se
ofileşte mai întâi acolo unde infestarea cu buruieni este mai mare.
Specii ca Amaranthus retroflexus (ştirul porcesc), Cirsium arvense (pălămida),
Chenopodium album (loboda porcească) consumă între 800 – 1200 litri apă pentru a produce 1
kg substanţă uscată.
În special în primele faze, buruienile pot consuma cantităţi enorme de apă şi elemente
nutritive în detrimentul plantelor cultivate, (îndeosebi în cazul prăşitoarelor) mai ales al
plantelor tinere care cresc foarte încet în primele 4-6 săptămâni şi densitatea este extrem de
redusă. Unele buruieni cum este sulfina galbenă - Melilotus officinalis, şi pălămida - Cirsium
arvense, folosesc din sol de două ori mai multă apă decât grâul. Alte buruieni consumă chiar de
patru ori mai multă apă decât plantele cultivate.

4
 Majoritatea buruienilor, fiind plante spontane, îşi dezvoltă sistemul radicular mai repede
şi mai adânc decât plantele cultivate, având astfel o mare capacitate de absorbţie a apei,
împreună cu elementele nutritive. De exemplu: rădăcinile de Avena fatua (odos) ajung la cca. 2m
adâncime, cele de Cirsium arvense pot ajunge în primul an de viaţă până la cca. 3,5 m, în al doilea
an până la cca. 5,5 m, iar în al treilea an la peste 7 m adâncime. Buruienile consumă astfel, apa
din stratul arabil şi subarabil, lipsind plantele de cultură şi agravând acţiunea secetei, iar cu cât
numărul buruienilor este mai mare, cu atât efectele secetei sunt mai accentuate.
Buruienile parazite şi semiparazite (Cuscuta sp., Orobanche sp.) se hrănesc cu seva
plantelor cultivate. Acestea emit haustori pe care îi direcţionează pe vasele liberiene sau
lemnoase ale plantelor, pe care le debilitează şi le distrug. La un atac puternic, plantele de cultură
pot fi sufocate în totalitate. Unde se dezvoltă cuscute, nu mai rămâne nici o plantă de trifoi sau
lucernă. Tot aşa o invazie mare de lupoaie - Orobanche sp., poate distruge complet plantele de
floarea soarelui sau de tutun.
Ocupând o mare parte din spaţiul destinat plantelor cultivate, buruienile stânjenesc
creşterea şi dezvoltarea acestora, sau pot chiar înăbuşi plantele, împiedicându-le să mai crească
sau să se dezvolte. Unele specii de buruieni (Convolvulus arvensis, Galium tricornutum ,
Polygonum convolvulus, Vicia sp. etc.) stânjenesc creşterea şi dezvoltarea plantelor cultivate,
înfăşurându-se în jurul tulpinilor şi înăbuşind porţiuni întregi de cultură sub formă de vetre
foarte largi.
Sunt specii de buruieni care în timpul vieţii sau după descompunerea lor, eliberează în
sol substanţe ce inhibă creşterea plantelor de cultură (procesul de allelopatie). Rădăcinile de pir
(Agropyron repens) elimină substanţa toxică numită agropiren care inhibă creşterea multor
plante (inclusiv a cerealelor, lucernei etc.) ce cresc în apropierea lui. Lubiţul (Camelina alysum),
elimină în sol o substanţă care inhibă creşterea inului, diminuând serios recoltele.
Buruienile au un ritm de dezvoltare superior plantelor cultivate, crescând repede
depăşesc plantele de cultură, pe care le umbresc. Ca urmare, este împiedicat procesul de
fotosinteză, iar recoltele se micşorează. În lanurile invadate de buruieni, plantele cultivate se
etiolează, cresc în lungime, asimilează puţin, nu-şi pot forma ţesuturi mecanice de rezistenţă, se
frâng uşor, iar cerealele păioase sunt expuse căderii. La plantele căzute boabele rămân şiştave,
iar recoltarea se realizează greu şi cu pierderi de producţie.
Concomitent cu lumina sustrasă din arealul de dezvoltare al plantelor cultivate,
buruienile răpesc şi o parte din căldura de care acestea au nevoie. Într-un lan de porumb
îmburuienat, temperatura atmosferică din jurul plantelor este mai redusă cu 2-30C, într-un lan
de cartofi îmburuienat, se resimte o diminuare a temperaturii cu cca. 30C, într-un lan de sfeclă –
cca. 4oC, această scădere de temperatură fiind în general defavorabilă plantei de cultură. Este
remarcată şi diminuarea temperaturii solului pe terenurile îmburuienate datorită umbririi
acestuia, scăderile de temperatură fiind de 2 – 40C, cu influenţe negative asupra activităţii
microorganismelor din sol (îndeosebi în zonele climatice mai reci). Se reduc procesele de
nitrificare, amonificare şi alte procese microbiologice din sol, care condiţionează fertilitatea
acestuia.
Pe lângă sensibilizarea plantelor de cultură la atacul de boli şi dăunători datorită
dezvoltării reduse, creşterilor etiolate şi frângerii sau căderii plantelor, buruienile reprezintă
punţi de legătură prin care bolile şi paraziţii se transmit dintr-un lan în altul şi de la an la an.
Marginile de parcele sau tarlale îmburuienate sunt adevărate focare de infecţie cu boli şi
dăunători comuni cu ai plantelor cultivate. Pe de altă parte, buruienile din interiorul parcelei sau
tarlalei însămânţate sau din afara acestora, sunt plantă gazdă pentru multe boli sau mulţi
dăunători, care se dezvoltă pe suprafaţa lor până la apariţia plantelor de cultură pe care se
transferă apoi, foarte uşor. Gândacul din Colorado (Leptinotarsa decemlineata) se hrăneşte cu

5
frunze de zârnă (Solanum nigrum) până la apariţia frunzelor de cartof; viermele sârmă (Zabrus
tenebrioides) care atacă cerealele are ca plantă gazdă volbura (Convolvulus arvensis); agenţii
patogeni care produc rugini la unele plante leguminoase trăiesc pe susaiul de grădină (Sonchus
sp.); rugina mazării (Uromices pissi) se dezvoltă pe laptele cucului (Euphorbia cyparissias);
puricii care atacă inul, cânepa etc. au ca plante gazdă buruieni din familia Cruciferae; ruginile
cerealelor se dezvoltă intens pe buruieni din familia Gramineae, tăciunele ovăzului cultivat se
dezvoltă pe odos (Avena fatua); cancerul sau râia neagră a cartofului (Synchytrium
endobioticum) trece de pe zârnă pe plantele de cartof; agenţii ce provoacă hernia verzei
(Plasmodiophora brassicae) trăiesc pe plantele de ridiche sălbatică sau alte crucifere. Foarte
mulţi viruşi sunt transportaţi de către insecte de la buruieni la plantele de cultură, cei mai
periculoşi dăunători sub acest aspect fiind afidele.
Buruienile micşorează eficienţa unor lucrări agricole, cum ar fi aplicarea îngrăşămintelor,
irigaţia, lucrările solului etc. Valorificarea acestor inputuri de către planta cultivată se realizează
la parametri reduşi, eficienţa lor neregăsindu-se în recoltele obţinute. Astfel, arătura pe
terenurile îmburuienate este mai de slabă calitate, nu se poate realiza o uniformitate a adâncimii,
îngroparea corespunzătoare a resturilor vegetale, mărunţirea corectă a brazdei, etc. La fel, la
lucrările superficiale ale solului pe terenurile îmburuienate nu se realizează adâncimea,
uniformitatea, nivelarea şi mărunţirea. Datorită acestui lucru, semănatul nu se poate realiza la
parametri calitativi stabiliţi. Deci, nici lucrările mecanice de întreţinere în timpul vegetaţiei nu
se mai pot executa la nivel calitativ necesar.
2.2 Pagube calitative - Deprecierea calităţii recoltelor cauzată de îmburuienarea
culturilor

Deprecierea calităţii recoltelor cauzată de îmburuienarea culturilor derivă în primul rând

din efectul concurenţei buruienilor cu plantele cultivate în privinţa hranei, apei şi luminii,
concretizat în obţinerea de boabe mici sau şiştave, în cazul recoltelor de cereale sau plante
leguminoase; conţinutul produselor agricole recoltate în componente valoroase este diminuat,
gradul de industrializare al produselor folosite ca materii prime este diminuat, deprecierea
gustului produselor agricole folosite în hrana animalelor sau omului şi nu în ultimul rând
efectele toxice produse de unele buruieni care nu pot fi separate din produsul agricol folosit în
hrana animalelor sau chiar a omului.
Astfel boabele de cereale obţinute din sole îmburuienate au un conţinut de proteină
redus, la floarea soarelui se diminuează conţinutul seminţelor în ulei, la inul pentru fuior, scade
rezistenţa fibrelor, la cartof, se reduce conţinutul în amidon, procentul de zahăr din rădăcinile
de sfeclă se reduce, de asemenea.
Seminţele unelor specii de buruieni se înlătură cu dificultate din produsul agricol
recoltat, depreciind calitatea acestuia: Avena fatua, Lolium temulentum din cereale, Cuscuta sp.-
din seminţele de trifoliene, Solanum nigrum din leguminoasele anuale, etc.
Seminţele de Agrostem githago, Lolium temulentum, Hyosciamus niger, măcinate cu boabele de
grâu, fac făina inutilizabilă. Seminţele de Polygonum tataricum şi Bromus secalinus, imprimă
făinii culoarea neagră, aceasta nu se poate păstra, iar pâinea se înnegreşte. Seminţele de Thlaspi
arvense imprimă gust neplăcut făinii, iar seminţele de Lolium temulentum conţin o ciupercă
otrăvitoare, care produce intoxicaţii grave.
Datorită umbririi şi culcării cerealelor infestate de buruieni, greutatea a 1.000 de boabe
de cereale poate scădea cu 25-30%.
Specii de buruieni aflate pe păşuni sau în fâneţe, dacă ajung în hrana animalelor pot
provoca intoxicaţii grave şi chiar otrăvirea acestora: Equisetum arvense, Equisetum palustre,
6
Ranunculus repens, Ranunculus sardous, Colchicum autumnale, Galega officinalis, Glyceria
aquatica, Atropa belladona, Datura stramonium, Hyosciamus niger, Conium maculatum, Galium
aparine, Euphorbia cyparisias, Veratrum album.
Alte specii de buruieni, imprimă laptelui şi produselor derivate din lapte gust neplăcut:
Artemisia absintium, Artemisia vulgaris (gust amar), Melilotus officinalis (gust neplăcut, de
cumarină), Allium rotundum, Muscari comosum, Gagea arvensis, Ornithogalum comosum (gust
neplăcut, de usturoi).

2.3 Creşterea costurilor de producţie ca efect al îmburuienării terenurilor

Prezenţa buruienilor în culturi, în plantaţiile hortiviticole sau pajişti obligă la lucrări

suplimentare pentru a le combate sau a curăţa culturile. Toate lucrările executate pentru
combaterea buruienilor, începând cu cele manuale şi terminând cu cele chimice contribuie la
creşterea costurilor de producţie. Dar toate aceste costuri sunt necesare pentru asigurarea
premisei de profit, buruienile fiind duşmanul numărul unu al acestuia. Întotdeauna pierderile de
recoltă care s-ar obţine prin neaplicarea măsurilor de combatere a buruienilor depăşesc
cheltuiala aferentă prevenirii îmburuienării culturii şi chiar pe cea de combatere directă
(chimică).
Pe suprafeţele îmburuienate, lucrările agrotehnice sunt de proastă calitate; arătura
executată pe un teren cu multe buruieni este de slabă calitate, brazdele nu acoperă complet
buruienile, este neuniformă ca înălţime, vălurită, neaşezată si uneori prea afânată. Lucrările de
pregătire a patului germinativ într-un teren îmburuienat îndeosebi cu buruieni perene, nu pot fi
realizate la adâncime optimă, uniformitatea acestora fiind deficitară. Semănatul culturilor în
terenurile cu mult pir este foarte neuniform, sămânţa rămâne în „ţesătura” de rădăcini, nu are
apă pentru germinare şi creştere. Lucrările de întreţinere şi recoltare sunt foarte mult
îngreunate de îmburuienarea cu Gallium sp., Convolvulus arvensis, Cirsium arvense, Sonchus
arvensis, Galeopsis tetrahit, Polygonum convolvulus, Rubus caesius ş.a.
În foarte multe situaţii lucrările nu pot fi executate în timp optim, ceea ce determină
pierderi mari de recoltă. Lanurile îmburuienate creează condiţii deosebite privind recoltarea
acestora, în lanurile căzute se renunţă la recoltatul mecanic, folosindu-se recoltatul manual,
revenind cheltuieli mari cu forţa de muncă şi productivitate mică.
De asemenea, în lanurile îmburuienate, separarea producţiei principale de seminţele de
buruieni necesită lucrări suplimentare de selecţie şi condiţionare. Buruienile creează dificultăţi
în executarea lucrărilor agricole prin reducerea indicilor calitativi ai acestora; creşterea
consumului de combustibil la executarea lucrărilor solului datorită creşterii rezistenţei opuse la
efectuarea acestora, îndeosebi pe solurile îmburuienate cu buruieni perene (rezistenţa sulului
creşte cu peste 30%); reducerea productivităţii maşinilor de recoltat cu 25-30%. Resturile de
tulpini, inflorescenţele şi seminţele de buruieni măresc umiditatea materialului care trece prin
aparatul de treier al combinelor, separarea boabelor se face în condiţii necorespunzătoare,
existând pericolul blocării sitelor şi a înfundării combinelor. În astfel de condiţii, recoltarea se
face anevoios, cu randament scăzut, existenţa seminţelor în masa de buruieni creând pericolul
autoaprinderii sau mucegăirii recoltei.

7
 3. FACTORII CARE INFLUENŢEAZĂ PAGUBELE PRODUSE DE BURUIENI

3.1 Epoca la care are loc îmburuienarea

În funcţie de data la care se pregăteşte patul germinativ şi are loc semănatul culturilor,
buruienile pot răsări înaintea culturii, odată cu cultura, sau după răsărirea acesteia. Cele mai
mari pagube se produc în situaţia în care buruienile răsar înaintea culturii, iar combaterea lor cu
ajutorul praşilelor este foarte dificilă. În condiţiile în care buruienile răsar înaintea culturii sau
concomitent cu aceasta, concurenţa pentru factorii de vegetaţie, între buruieni şi plante
cultivate, se manifestă într-o perioadă foarte critică şi cu urmări negative foarte puternice. Cele
mai sensibile culturi la îmburuienare în primele faze de creştere sunt cele care au frunze mici şi
se însămânţează la distanţă mare: porumbul, sfecla, soia, fasolea, iar dintre culturile însămânţate
în rânduri apropiate – inul. Dacă buruienile răsar mai târziu, când plantele cultivate sunt
înaintate în vegetaţie, chiar specii foarte sensibile la îmburuienare (porumb, sfeclă, soia) nu mai
sunt atât de afectate de gradul de îmburuienare. Rezultatele unor experienţe în care s-a studiat
influenţa perioadei de concurenţă între buruieni şi plantele de cultură, au fost utilizate la
definirea perioadei critice pentru concurenţa cu buruienile, care reprezintă perioada de după
semănat sau plantat în care plantele cultivate sunt foarte sensibile la îmburuienare. În această
perioadă culturile trebuie menţinute curate de buruieni, astfel încât după aceasta, plantele vor
concura cu succes buruienile ce vor răsări, pentru o anumită perioadă, numită interval de
toleranţă, fără să fie înregistrate reduceri de recoltă.
Durata perioadei critice şi a intervalului de toleranţă pentru unele culturi
Cultura Durata perioadei critice Durata intervalului de
(săptămâni) toleranţă (săptămâni)
Porumb 3-5 6
Soia 3-4 7-8
Cartof 6 8-9
Fasole 5-6 7-8
Alune de pământ 4 8
Orez 3 6
Sfecla de zahăr 7-8 4-5
Orzoaică primăvară 3-4 6-7

3.2 Natura buruienilor

În funcţie de particularităţile biologice ale buruienilor prezente în lanurile cultivate

acestea pot să provoace pagube mai mici sau mai mari culturilor agricole. Din acest punct de
vedere, buruienile se pot analiza după talia speciei, după durata perioadei de vegetaţie, după
consumul specific de elemente nutritive, etc. Astfel buruienile efemere, ca urmare a masei lor
vegetative reduse şi a perioadei scurte de vegetaţie, de la începutul primăverii, nu aduc pagube
culturilor agricole. Exemple de astfel de buruieni sunt şopârliţa (Veronica sp.), flămânzica (Draba
verna), rocoina (Stellaria media), trei fraţi pătaţi (Viola arvensis). Alte specii de buruieni, datorită
perioadei lungi de vegetaţie, masei vegetative mari, consumului ridicat de apă şi elemente
nutritive, rezistenţei ridicate faţă de măsurile de combatere, precum şi datorită substanţelor
toxice pe care le elimină în sol sunt deosebit de dăunătoare pentru plantele de cultură.

8
 Dintre speciile de buruieni cu răsărire primăvara timpuriu, cu talie mai mare decât
efemerele, care sunt specifice culturilor însămânţate în prima epocă, cele mai periculoase sunt:
Galeopsis tetrahit (lingurică, cânepioară), Galium aparine (drăgaica, turiţa), Consolida regalis
(nemţişor de câmp) şi Consolida orientalis (orhidee) Polygonum convolvulus (hrişca urcătoare)
şi Polygonum lapathypholium (iarbă roşie), Sinapis arvensis (muştar sălbatic). Cele mai mari
concurente pentru plantele cultivate sunt însă, buruienile cu germinaþie primăvara târziu, care
se dezvoltă puternic în perioada de vară: Amaranthus retroflexus (ştir sălbatic), Chenopodium
album (loboda porcească), Chenopodium polyspermum (spanac sălbatic), Echinochloa crus-galli
(iarbă bărboasă, mohor lat), Setaria glauca (mohor), Digitaria sanguinalis (meişor), Xanthium
spp.(cornaci, holera), Solanum nigrum (zârna) şi buruienile perene: Cirsium arvense (pălămida),
Sonchus arvensis (susai), Convolvulus arvensis (volbură), Sorghum halepense (costrei) Agropyron
repens (pir târâtor), Cynodon dactylon (pir gros), care vegetează de la desprimăvărare şi până la
sfârşitul toamnei. La un lan de porumb rezultă o diminuare a recoltei de 91,3% la îmburuienarea
puternică cu costrei - Sorghum halepense, 83,5% cu pir târâtor - Agropyron repens, de 77,3% cu
pir gros - Cynodon dactylon şi de 62,1% în cazul infestării puternice a culturii cu boz - Sambucus
ebulus. Îmburuienarea culturii de porumb cu monocotiledonate anuale Echinochloa crus-galli şi
Setaria glauca favorizează diminuarea recoltei în medie cu 150 kg boabe pentru fiecare 1000 kg
biomasă verde a buruienilor mai sus menţionate.

3.3 Gradul de îmburuienare

Pagubele provocate de buruieni se măresc odată cu creşterea gradului de îmburuienare.

ştirul (Amaranthus retroflexus) a determinat o reducere a producţiei de porumb cu 25% când
numărul de buruieni pe metru liniar de rând a fost de 6 şi, cu 50% când acest număr a crescut la
12. Sunt cercetători care ajung la concluzia că un număr redus de buruieni nu este dăunător şi
deci nu se pune problema de a distruge toate buruienile din lanurile cultivate, mai ales dacă se
au în vedere şi cheltuielile necesare pentru a astfel de măsură. Corelaţiile stabilite între nivelul
îmburuienării culturii de porumb şi nivelul producţiilor, în condiţiile de la Cluj-Napoca, de
exemplu, sunt foarte puternice. S-a demonstrat astfel, că prin creşterea masei verzi a buruienilor
cu 1000 kg/ha, pierderea de recoltă se cifrează la 130 kg boabe /ha.

3.4 Planta cultivată

Plantele cultivate se deosebesc foarte mult în privinţa modului în care reacţionează la

prezenţa buruienilor. Astfel, unele suferă mai puţin de pe urma prezenţei buruienilor (secara,
floarea soarelui, cânepa, etc.), iar altele sunt foarte repede şi uşor copleşite de buruieni
(trifolienele, sfecla, soia, porumbul, etc. La porumb, se pot pierde câte 100 kg de boabe la 40 kg
de buruieni substanţă uscată. Sau la 600 kg/ha buruieni se ajunge la pierdere de boabe de 1.500
kg/ha.

3.5 Condiţiile de cultură

Condiţiile de cultură au un impact decisiv în reglarea gradului de îmburuienare al

culturilor datorită faptului că plantele de cultură ajutate de către agricultori prin rotaţie corectă,
fertilizare cu gunoi de grajd bine fermentat, irigaţie, luptă mai uşor cu buruienile, pagubele
determinate de acestea fiind mai mici.

9
 Influenţa rotaţiei asupra buruienilor din cultura de grâu şi porumb şi cantităţii
de elemente nutritive extrase din sol în condiţii de nefertilizare
Grâu Porumb
Greutatea
buruienilor Nt P K Nt P K
Rotaţia
s.u. kg/ha
Kg/ha Kg/ha
Monocultură 582 8,67 1,05 15,77 9,95 0,80 10,37
Grâu-porumb 424 6,47 0,78 11,76 8,65 1,13 14,82
Mazăre-grâuporumb 177 2,62 0,32 4,76 4,22 0,51 7,68
Mazăre-grâuporumb-floarea
163 2,61 0,48 7,68 4,31 0,85 6,65
soarelui

3.6 Lucrările de îngrijire aplicate

Lucrările de îngrijire executate eficient şi în momentele optime la care acestea trebuie să

se execute contribuie la reducerea gradului de îmburuienare, în timp ce întârzierea executării
acestora duce la obţinerea efectelor diminuate în combaterea buruienilor, buruienile crescând
şi dezvoltând masă vegetativă puternică.
3.7 Condiţiile de climă şi sol

Pagubele produse de buruieni culturilor agricole sunt mai mari în zonele cu precipitaţii
reduse şi cu o frecvenţă mare a perioadelor de secetă prelungită. Buruienile determină pagube
mari şi pe solurile cu fertilitate redusă şi cele cu pH acid. În zona centrală a Transilvaniei,
precipitaţiile abundente din lunile iulie, august şi chiar septembrie, care survin pe un regim
termic călduros în această perioadă, favorizează infestările tardive ale culturilor de porumb cu
specii anuale foarte plastice în privinţa perioadei de răsărire şi a biomasei acumulate în unitatea
de timp (Echinochloa crus-galli, Setaria sp., Polygonum lapathyfolium) şi specii perene (Cirsium
arvense, Convolvulus arvensis), astfel încât la recoltarea culturilor de porumb gradul de
îmburuienare este foarte ridicat, iar rezerva de seminţe de buruieni care se acumulează în sol
este în continuă creştere.

10
 4. SURSELE DE ÎMBURUIENARE A CULTURILOR AGRICOLE

Buruienile apar în culturile agricole ca urmare, în primul rând, a existenţei în sol a

rezervei de seminţe şi de organe vegetative producătoare de muguri de regenerare, dar şi
datorită aportului unor factori exogeni, cum sunt: materialul de semănat impur, combine
necurăţate, gunoi nefermentat, animale, apa de irigat etc.
4.1 Rezerva de seminţe de buruieni din sol

Banca de seminţe reprezintă principala sursă de îmburuienare a culturilor agricole,

rezervă completată anual cu seminţele speciilor de buruieni ce infestează o anumită parcelă,
datorită capacităţii ridicate de înmulţire a acestora, posibilităţii autodiseminării buruienilor,
astfel încât, anual, la suprafaţa solului ajung cantităţi impresionante de seminţe de buruieni.
Seminţele buruienilor scuturare la suprafaţa solului sunt încorporate şi amestecate cu solul prin
diferite căi, an de an se adaugându-se alte seminţe.
La suprafaţa de 1 ha, pe adâncimea stratului arabil se pot găsi de la câteva milioane până
la câteva zeci sau sute de miliarde de seminţe de buruieni. Numărul de seminţe de buruieni este
mai mare în stratul de sol de la suprafaţă, depinzând mai ales de adâncimea arăturii şi de alţi
factori.
Repartizarea rezervei de seminţe de buruieni pe profilul solului diferă. Cea mai mare
cantitate se găseşte în stratul lucrat la 0-20 cm, la o adâncime mai mare de 20 cm numărul
seminţelor se împuţinează pentru ca la 50-60 cm să nu mai existe deloc.
Rezerva de seminţe de buruieni din sol depinde de:

• Natura plantelor cultivate. Predominarea în asolament a păioaselor favorizează

îmburuienarea, datorită posibilităţii de maturare a buruienilor înainte de recoltarea
cerealelor şi de scuturare a seminţelor cu ocazia recoltării, iar pe miriştile nearate se
dezvoltă o vegetaţie foarte puternică de buruieni care produc seminţe şi diseminează până
toamna.
• Agrotehnica folosită. Acolo unde se foloseşte o rotaţie raţională, sămânţă condiţionată,
lucrări de bază şi de îngrijire a culturilor corespunzătoare etc., numărul de seminţe de
buruieni din sol este redus.
• Tipul de sol. În solurile lutoase sau luto-nisipoase, unde condiţiile de aeraţie şi deci, de
păstrare a seminţelor sunt mai bune, numărul acestora este mai mare decât în solurile
argiloase.
• Condiţiile climatice. Umiditatea ridicată în special când este însoţită şi de temperatură mai
ridicată, favorizează putrezirea seminţelor şi ca urmare reducerea numărului acestora din
sol.
• Natura buruienilor. Structura buruienilor, în funcţie de prezenţa unor specii care produc
seminţe multe sau seminţe puţine influenţează şi ea rezerva de seminţe din sol.

Din totalul de seminţe existente în sol, numai o parte sunt germinabile şi de aceea, pentru
aprecierea potenţialului de îmburuienare al solului sunt necesare nu numai determinări privind
numărul total de seminţe ci ºi privind viabilitatea acestora. Din studiile de profil realizate, rezultă
că, din banca de seminþe de buruieni existentă într-un sol la un moment dat, 1529% sunt ºi
germinabile. Dar, există frecvente situaþii când germinaþia seminþelor de buruieni din sol poate

11
depăşi valoarea de 50%. Pierderile din banca de seminţe pot rezulta din germinare, pierderi de
viabilitate, predaţie sau atac fungic.
Solul poate conţine şi un număr mare de organe vegetative de înmulţire ale buruienilor,
răspândite diferit pe adâncimi, în funcţie de însuşirile solului, speciile de buruieni etc.
Cunoaşterea acestei adâncimi este o condiţie indispensabilă pentru elaborarea unui sistem
adecvat de măsuri de combatere. Măsura în care seminţele de buruieni germinează, iar mugurii
intră în vegetaţie activă se datorează condiţiilor climatice, lucrărilor de bază şi de întreţinere ce
se aplică.
4.2 Suprafeţele necultivate

Suprafeţele necultivate reprezentate de drumuri, şanţuri, limite de parcele, greşuri de

cultură, sole necultivate (pârloage), terenuri virane, constituie o altă sursă importantă de
îmburuienare. Pe aceste suprafeţe buruienile cresc nestingherite şi ajung la maturitate.
Seminţele lor purtate de vânt, animale, apă etc., ajung pe terenurile cultivate din zonele
învecinate, pe care le infestează.
Adâncimea de pătrundere a organelor vegetative de înmulţire la unele buruieni perene,
pe un sol greu – argilos (% din total)
Adâncimea (cm)
Denumirea buruienilor
0-5 5-10 10-12
Rădăcini de Rumex acetosella 86 12 2
Rădăcini de Sonchus arvensis 60 36 4
Rădăcini de Cirsium arvense 29 29 42
Rizomi de Equisetum arvense 24 30 46
Rizomi de Achilea milefolium 88 10 2
Rizomi de Agropyron repens 65 30 5

4.3 Gunoiul de grajd folosit ca fertilizant organic

Furajele care se dau animalelor nu sunt în întregime lipsite de buruieni. Seminţele de

buruieni nu-şi pierd în întregime facultatea germinativă când trec prin tubul digestiv al
animalelor. De asemenea, aşternutul animalelor când ajunge în gunoiul de grajd, este o sursă de
seminţe de buruieni, dacă paiele din aşternut provin din lanuri îmburuienate. Facultatea
germinativă a seminţelor de buruieni trecute prin tubul digestiv al animalelor, se păstrează într-
o măsură mai mare sau mai mică, după felul seminţelor de buruieni şi în funcţie de specia
animalelor. Astfel la porci îşi păstrează facultatea germinativă cca. 24% din seminţe, la bovine
23%, la cabaline 12,9%, la oi 10,7%. Conţinutul de seminţe de buruieni cu capacitate germinativă
din gunoiul de grajd este influenţat şi de gradul de fermentare al gunoiului. Prin fermentare,
temperatura se ridică la 60-700C ducând la distrugerea în parte a seminţelor de buruieni. Sunt
mai rezistente şi se răspândesc cu gunoiul de grajd mai ales spanacul alb - Chenopodium album,
ştirul - Amaranthus sp., zârna - Solanum nigrum, Plantago lanceolata şi P.media, Ranunculus sp.,
Cuscuta sp., Polygonum sp. etc. Rezistă, îndeosebi, seminţele mici, apoi cele netede şi rotunde, dar
sunt şi alte categorii de seminţe foarte rezistente la trecerea prin tubul digestiv al animalelor.

12
 4.4 Sămânţa folosită la semănat

În cazul în care se foloseşte la semănat sămânţă necondiţionată sau selectată

necorespunzător, aceasta prezintă o sursă de îmburuienare. De exemplu, o plantă de cuscută
(Cuscuta campestris) îşi poate răspândi uşor seminţele infestând într-un sezon o suprafaţă de
cca. 300m2. În această privinţă Standardele de Stat, prevăd care este numărul maxim de seminţe
de buruieni admis la sămânţa care urmează să fie folosită ca material de semănat.
Riscul infestării unei culturi de lucernă cu Cuscuta campestris la o normă
de sămânţă de 20 kg/ha cu diferite grade de puritate
Procentul de cuscută la Seminţe de cuscută la 1 Seminţe de cuscută
sămânţa de lucernă kg samânţă de lucernă semanate/ha
(din greutate) (număr) (număr)
0,001 16 320
0,010 160 3200
0,025 400 8000
0,050 800 16000
0,100 1600 32000
0,250 4000 80000

4.5 Transportul de seminţe

Prin comerţul intern sau extern de seminţe se pot răspândi unele buruieni. De asemenea,
prin mişcarea seminţelor dintrun loc în altul, prin deplasarea oamenilor. O serie întreagă de
buruieni au venit din Asia în Europa în timpul migraţiei popoarelor. Prin comerţul cu cereale şi
alte produse agricole s-au adus în Europa din America un număr mare de specii de buruieni,
după cum şi un număr de specii din Europa au fost duse în continentul american. Astăzi, prin
sistemul de carantină sunt împiedicate pătrunderea unor specii de buruieni dintr-un loc în altul.
4.6 Apa de irigat

Apa de irigat favorizează de asemenea creşterea şi răspândirea buruienilor, îndeosebi a

speciilor a căror seminţe îşi păstrează facultatea germinativă o perioadă mai lungă de timp, în
apă. În apă, seminţele de buruieni îşi păstrează însuşirea de a germina 8-44 luni şi chiar mai
mult, în funcţie de specie, proprietăţile apei etc. Chiar şi apa care se scurge pe suprafaţa solului
(îndeosebi, pe terenurile în pantă) poate transporta un număr imens de seminţe de buruieni.
Durata de păstrare a germinaţiei seminţelor de buruieni în apă
Nr. de Nr. de
Specia Specia
luni luni
Agrostema githago 8 Matricaria inodora 12
Cuscuta epilinum 8 Stellaria media 22
Setaria glauca 8 Rumex acetosella 22
Amaranthus retroflexus 8 Capsella bursa pastoris 22
Erigeron canadensis 8 Echinochloa grus galli 44
Raphanus raphanistrum 12 Chenopodium album 44
Solanum nigrum 12 Cirsium arvense 44
Agropyron repens 12 Vicia angustifolia peste 44
Setaria viridis 12 Cuscuta monogyna peste 44
Lappa major 12 Melilothus albus peste 44
Plantago major 12 Xanthium strumarium peste 44

13
 4.7 Factorii naturali, fizici sau biologici

Factorii naturali, fizici sau biologici, contribuie şi ei la îmburuienarea culturilor agricole.

Factorii fizici cum sunt: vântul, apa râurilor şi fluviilor. Factorii biologici sunt: animalele care
transportă seminţele în blana lor, în tubul digestiv, păsările migratoare transportă seminţe la
distanţe foarte mari.

14
 5. COMBATEREA BURUIENILOR

Combaterea buruienilor este una dintre măsurile importante pentru obţinerea de

producţii mari şi se bazează pe creşterea surselor de îmburuienare, a vegetaţiei existente pe
terenul agricol, a rezervelor de seminţe şi alte organe de îmnulţire din sol, precum şi pe
recunoaşterea particularităţilor biologice ale fiecărei specii, modului de viaţă, înmulţirea şi
răspândire.
Combarea buruienilor din culturile agricole, horticole etc. se realizează prin măsuri
preventive şi prin măsuri curative.
Principalele metode preventive de combaterea a buruienilor sunt: carantina; folosirea
la semănat a seminţelor condiţionate; obţinerea şi folosirea de gunoi de grajd cu grad redus de
infestare; curăţirea apei de irigat de seminţe şi buruieni; distrugerea focarelor de buruieni de pe
suprafeţele necultivate; curăţirea maşinilor agricole; recoltarea la timp şi corectă a culturilor.
Metodele curative combat efectiv buruienile răsărite sau în curs de răsărire. Ele pot fi
agrotehnice, fizice, biologice şi chimice.
5.1 Metode agrotehnice

• rotaţia raţională a culturilor în asolament. Semănând aceleaşi culturi sau din aceeaşi
grupă pe acelaşi teren câţiva ani în şir, se poate ajunge la o infestare crescândă a solului
cu aceleaşi buruieni;
• lucrările solului sunt în prezent cele mai importante măsuri agrotehnice de combatere
directă a buruienilor. Cele mai importante lucrări în legătură cu combaterea buruienilor
sunt: dezmniriştirea, arătura, lucrările cu diferite tipuri de grape, lucrările cu cultivatorul.
• Semănatul la timp şi realizarea unei desimi optime
• Întreţinerea culturilor în timpul vegetaţiei prin plivit şi prăşit. Prăşitul este o lucrare de
combatere a buruienilor mai eficace şi mai puţin costisitoare decât plivitul.
• Folosirea amendamentelor pe solurile acide sau alcaline reduce foarte mult numărul de
buruieni specifice acestori soluri.
• Mulcitul organic (acoperirea intervalului dintre rânduri cu resturi organice sau masă
plastică) împiedică mai puţin apariţia buruienilor, dar este foarte costisitor.
• Desecarea terenurilor cu exces de umiditate contribuie la reducerea numărului de
buruieni specifice unui conţinut sporit de apă.

15
 5.2 Metode fizice

Principalele metode fizice sunt: arderea cu flacăra; sterilizarea solului se practică mai
ales, în sere, răsadniţie, la solul pentru ghivecele nutritive.
5.3 Metode biologice

Se folosesc fenomenele aleopatice, insectele, agenţi patogeni, iar uneori melci, peşti etc.
5.4 Metode chimice

Creştera producţiei agricole este legată şi de utilizarea tot mai intensă a substanţelor
chimice (erbicide) în combaterea buruienilor. Folosirea erbicidelor în combaterea buruienilor
constituie atât avantaje cât şi dezavantaje.
• Avantaje: reducerea necesarului de forţă de muncă în agricultură şi creşterea
productivităţii muncii.
• Dezavantaje: poluarea solului, aerului şi apei.
Erbicidele sunt substanţe chimice care manifestă acţiunea fito-toxică asupra buruienilor din
culturi, plantaţii pomicole şi viticole, parcuri, margici de drumuri, căi ferate etc.
Clasificarea erbicidelor se poate face după mai multe criterii:
a. după spectrul de acţiune: erbicide selective şi neselective.
b. După epoca de aplicare: erbicide preemergente – a căror aplicare este obligatorie înainte
de răsărirea culturii şi a buruienilor; erbicide postermegente – care se aplică după
răsăritul buruienilor fie înainte, fie după răsăritul plantelor de cultură.
c. După modul cum inhibă procesele metabolice: erbicide care inhibă fotosinteza, erbicide
care inhibă respiraţia, erbicide hormonale, erbicide care inhibă germinaţia şi creşterea
radicelei.
d. Din punct de vedere fizic, erbicidele se pot clasifica în: erbicide sub formă de soluţii;
erbicide sub formă de emulsii; erbicide sub formă de pulberi muiabili; erbicide fabricate
sub formă de granule sau microgranule; ebicide fabricate sub formă de pastile fluide;
erbicide fabricate pentru tratamente VUR.

Acţiunea erbicidelor asupra buruienilor. Efectul fitotoxic al erbicidelor se poate manifesta

imediat ce au venit în contact cu diferite părţi ale plantei, sau după ce pătrund în plantă.
Erbicidele de contact acţionează asupra celulelor şi ţesuturilor vii cu care vin în contact.
Erbicidele sistematice pătrund în plantă şi se deplasează cu seva elaborată prin vasele liberiene.
Transformările erbicidelor în sol. La suprafaţa solului sau în sol, erbicidele sunt expuse
degradării prin: volatilizare, levigare cu apa ce se infiltrează, absorbţie la suprafaţa coloizilor,
descompunere chimică şi biologică, metabolizare de către plante. Prin erbicidare nu se
urmăreşte distrugerea ultimului exemplar de buruiană. Ar fi o măsură costisitoare şi inutilă,
contrară regulilor privind menţinerea echilibrului ecologic.
Aplicarea erbicidelor este o activitate care trebuie pregătită din vreme şi care nu se va desfăşura
decât pe baza unui plan minuţios pregătit, respectându-se o serie de principii şi reguli:

16
 a. Întocmirea programului de erbicidare – tipul de asolament şi rotaţia culturilor,
cartarea buruienilor predominante pe fiecare solă, conţinutul în hunmus şi argilă,
cantităţie de gunoi de grajd folosite anterior, gradul de infestare cu buruieni pe sol,
particularităţile climatice ale zonei.
b. Pregătirea terenului destinat aplicării erbicidelor. Când se aplică erbicidul la sol,
acesta trebuie să fie mărunţit şi perfect nivelat.
c. Calcularea dozei de erbicid.
d. Strabilirea normei de amestec erbicidat. Reprezintă cantitatea de amestec lichid
necesar pentru a erbicida suprafaţa de 1 ha şi este determinată de mai mulţi factori cum
ar fi: natura chimică şi forma sub care este erbicidul, faza de vegetaţie în care se găsesc
plantele, aparatura folosită la administrare, condiţiile naturale, gradul de infestare cu
buruieni etc.
e. Prepararea amestecului pentru erbicidat. Se poate folosi direct în rezervoarele
maşinilor de erbicidat, în cisterne sau instalaţii speciale.
f. Alegerea corectă a tipului de duză. Duzele transformă amestecul în picături, formând
conul de pulverizare. Conurile de pulverizare pot avea forme diferite.
g. Mărimea picăturilor pulverizate. Este indicat ca diametrul picăturilor să fie cuprins
între 150-500 microni. Picături cu diametrul mai mare este indicată atunci când se
aplică pe părţile aeriene ale plantei.
h. Fixarea înălţimii de pulverizare. La erbicidarea pe întreaga suprafaţă, înălţimea de
pulverizare trebuie aleasă, încât marginea jetului dispersat să se suprapună.
i. Verificarea debitului şi a uniformităţii de distribuţie a duzelor. Se execută
staţionar, la presiunea de lucru, colectând în vase separate lichidul pulverizat de fiecare
duză timp de 1 minut, după care se măsoară separat conţinutul fiecărui vas.
j. Respectarea vitezei şi a presiunii de lucru – este stabilită la proba de teren a maşinii,
conduce cu administrarea unei cantităţi mai mici de amestec erbicid, fiind necesare
lucrări de prăşit mecanic sau manual.
k. Jalonarea terenului – la tratamente efectuate cu mijloace terestre, cât şi cu mijloace
aviatice, este necesar să se asigure jalonarea terenului.
l. Proba în teren a maşinilor de erbicidat – verificarea în staţionar a debitului şi
uniformităţii de distribuţie, trebuie efectuată în mod obligatoriu şi proba în teren pentru
verificarea cantităţii de amestec erbicid debitat la hectar.
m. Cerinţele specifice pentru pomicultură, vititicultură şi legumicultură – în
pomicultură şi viticultură, trebuie să se evite contactul între amestecul erbicid şi
organele verzi. La viţa de vie, aplicarea erbicidelor trebuie precedată de copcit
(îndepărtarea rădăcinilor emise din altoi sau de la nodul superior) când acesta nu s-a
efectuat câţiva ani. La culturile de legume pe straturi înălţate, aplicarea erbicidelor se
face cu 1-2 zile înainte de modelarea terenului, respectiv cu 10-15 zile înainte de
semănat sau plantare.
n. Încorporarea în sol a erbicidelor – Erbicidele volatile sau cele care sunt descompuse
uşor de razele solare trebuie încorporate în sol concomitent cu aplicarea lor sau cel mult
după 15-20 minute.

În timpul efectuării erbicidării – viteza vântului nu trebuie să depăşească 5 km/oră în

cazul tratamentelor cu maşini terestre şi 2 km/oră cu mijloace avio; înălţimea de zbor a
mijloacelor avio nu trebuie să depăşească 5-10 m la avioane şi 5 m la elicoptere; la umplerea
rezervoarelor de erbicidat să se folosească site pentru filtrare etc.

17
6. BIBLIOGRAFIE

1. https://agroromania.manager.ro/articole/stiri/pagubele-produse-de-buruieni-in-
culturile-agricole-cerealiere-9378.html
2. https://agrobiznes.ro/articole/pagubele-produse-de-buruieni-cum-afecteaza-recolta
3. https://ro.scribd.com/doc/145635418/Buruieni-Pagube-Descriere

18