LICEUL TEHNOLOGIC „IOAN BOJOR”

POSTLICEALĂ PROTECȚIA PLANTELOR

ANUL I

SCHIMBARI ALE ECOSISTEMELOR – CONSECINȚE

ASUPRA FLOREI ȘI FAUNEI
= REFERAT =

Disciplina: Gestionarea și Protecția Mediului

Profesor: Țigu Cireșica
Elev: Man Marius-Ioan
CUPRINS

1. INTRODUCERE...............................................................................................................................................2
2. ECOSISTEMELE ..............................................................................................................................................3
3. TIPURI DE ECOSISTEME ................................................................................................................................3
3.1 Tipuri de ecosisteme în funcție de mediul lor fizic ...........................................................................3
3.1.1 Ecosisteme terestre ..........................................................................................................................3
3.1.2 Ecosisteme marine ...........................................................................................................................4
3.1.3 Ecosisteme acvatice ..........................................................................................................................4
3.1.4 Ecosisteme mixte ..............................................................................................................................4
3.2 Tipuri de ecosisteme în funcție de originea lor ................................................................................4
3.2.1 Ecosisteme naturale .........................................................................................................................4
3.2.2 Ecosisteme artificiale ........................................................................................................................5
4. CAUZELE PIERDERII ECOSISTEMELOR ...........................................................................................................5
5. CONSECINȚELE PIERDERII BIODIVERSITĂȚII .................................................................................................6
6. REFACEREA ECOSISTEMELOR .......................................................................................................................6
6.1 Pericole specifice tipurilor de ecosisteme ........................................................................................7
6.2 Ce presupune refacerea ecosistemelor? ..........................................................................................7
6.3 Soluții pentru refacerea ecosistemelor ............................................................................................8
7. CONCLUZII ....................................................................................................................................................9
8. BIBLIOGRAFIE............................................................................................................................................. 10

1
 1. INTRODUCERE

Flora și fauna constituie biodiversitatea lumii. Ființa umană provoacă o pierdere a

biodiversității la nivel mondial, care cauzează probleme reale planetei. Credem că singurul lucru
care contează sunt orașele și clădirile, când de fapt, ne pierdem tot mediul natural.
Când vorbim despre biodiversitate, ne referim la toată varietatea de ființe vii care
există pe planetă. Adică, într-un ecosistem, de exemplu, există un număr întreg de specii de
ființe vii care îl locuiesc. Acest număr total de specii este ceea ce numim biodiversitate. Indiferent
de numărul de persoane, un ecosistem poate avea o biodiversitate mai mare sau mai mică
în funcție de numărul de specii. Dacă nu ne referim la numărul de indivizi care locuiesc în acel
ecosistem al fiecărei specii, vom spune că este abundența sa.
În ceea ce privește ființele vii, ele pot trăi în orice tip de ecosistem care se află între preerii,
păduri, jungle, diferite ecosisteme de apă dulce și apă sărată. Importanța biodiversității constă
în valoarea sa intrinsecă. Și este, deși mulți nu o știu, Biodiversitatea oferă un număr mare de
servicii și bunuri ființelor umane, care sunt vitale pentru supraviețuire. Printre aceste
bunuri și servicii găsim alimente, apă, materii prime și altele resursele naturale.

2
 2. ECOSISTEMELE

Ce sunt ecosistemele?
Un ecosistem este o comunitate de organisme vii, care interacționează cu mediul lor. Un
ecosistem poate fi pădurea amazoniană sau un recif de corali, dar și grădina casei tale sau
pădurea de la marginea orașului tău. Oriunde ne-am afla, și noi facem parte dintr-un ecosistem!

Ce ne oferă ecosistemele?
Datorită ecosistemelor avem resurse vitale: hrană, apă, aer curat. Plantele și animalele
„lucrează” în folosul nostru, fiecare specie având un rol important în menținerea echilibrului
ecosistemelor. Prim urmare, atunci când acțiunile noastre distrug biodiversitatea, consecințele
le vom simți și noi.

3. TIPURI DE ECOSISTEME
După cum se poate deduce din compoziția Pământului, majoritatea ecosistemelor sunt
acvatice, deoarece planeta este alcătuită din 3/4 părți de apă. Cu toate acestea, există multe alte
tipuri de ecosisteme terestre care au multe specii. Multe dintre aceste tipuri de ecosisteme sunt
cunoscute de oameni, deoarece nu sunt foarte departe de centrele urbane.
Ecosistem este o noțiune introdusă în anul 1935 de botanistul Arthur Tansley în
domeniul ecologiei, pentru a desemna o unitate de funcționare și organizare a ecosferei alcătuită
din biotop și biocenoză și capabilă de productivitate biologică. Ecosistemul cuprinde și relațiile
dintre biotop și biocenoză și relațiile dintre organismele biocenozei. Pentru ca un ecosistem să
fie funcțional este necesar să conțină trei elemente de bază: producenții, consumenții și
reducenții (cu unele excepții ultimul element poate să lipsească în unele ecosisteme).
Biotopul reprezintă totalitatea factorilor abiotici prezenți într-un spațiu bine determinat
care asigură existența viețuitoarelor.
Biocenoza cuprinde comunitatea de populații (plante, animale, micro-organisme)
caracteristice unui biotop, aflate în relațiile specifice (apărare, răspândire si hrănire).

3.1 Tipuri de ecosisteme în funcție de mediul lor fizic

Ecosistemele se dezvoltă pe un mediu fizic sau substrat care determină fauna și flora
care le poate locui. Mediul fizic oferă condițiile pentru viață și tipul de organisme care pot
supraviețui în el.
3.1.1 Ecosisteme terestre
Ecosistemele terestre se dezvoltă în principal pe uscat sau pe sol pe suprafața
planetei. Terenul poate fi stâncă, sol, nisip sau gheață. Vegetația din ecosistemele terestre este
cea mai largă și mai diversă și de aceasta depinde diversitatea organismelor consumatoare și
prădătoare.
Printre ecosistemele terestre avem:
• Ecosistem montan sau alpin: acestea sunt ecosistemele care sunt stabilite deasupra
liniei montane unde copacii nu mai cresc. De exemplu, lanțul muntos Himalaya peste
6000 m, lanțul munților Anzi peste 3500 m;
3
 • Stepă arbuști: arbuști, predomină în climat arid;
• Pădurea tropicală sau jungla: există acolo unde ploaia este moderată până la ridicată
și temperaturile rămân peste 24 C cea mai mare parte a anului;
• Ecosisteme de deșert: se caracterizează prin ariditate și lipsa sau foarte puțină
vegetație.
3.1.2 Ecosisteme marine
Ecosistemele marine ale recifelor de corali sunt bogate în biodiversitate
Ecosistemele marine prosperă în mări și oceane. Acestea se caracterizează prin faptul că au o
floră și o faună adaptate pentru a-și obține resursele din apa sărată: alge, fitoplancton,
zooplancton și pești. Sunt cele mai extinse ecosisteme de pe planeta Pământ. Printre acestea
avem:
• Recifele de corali: structuri subacvatice construite de nevertebrate numite corali, unde
se stabilesc interacțiuni între alge, corali, pești, crustacee, delfini, printre altele;
• Ocean deschis: oceanele acoperă o mare parte a Pământului și au mari variații în
componentele lor biotice și abiotice, care depind de latitudinea și adâncimea apei;
• Desișuri de macro-alge: algele formează desișuri care se pot extinde pe hectare și care
servesc drept hrană și adăpost pentru multe animale marine.
3.1.3 Ecosisteme acvatice
Ecosistemele acvatice se dezvoltă în apa dulce a râurilor, cursurilor și lacurilor. Acestea
prezintă o diversitate de animale acvatice, cum ar fi pești, nevertebrate și mamifere:
• Râuri: sunt cursuri de apă dulce care curg din zonele superioare către regiunile
inferioare.
• Lacuri de apă dulce: sunt rezervoare de apă dulce la suprafața pământului.
3.1.4 Ecosisteme mixte
Când un râu se întâlnește cu marea, formează un ecosistem mixt. Ecosistemele mixte sunt
la granița dintre ecosistemele din medii diferite.
Astfel avem:
• Ecosisteme marine-acvatice-terestre: sunt ecosisteme care se stabilesc în cazul în care
apa de mare și apa râului sunt obținute la gurile râurilor.
• Ecosistemul marin-terestru: este concentrat în zona de maree mare și joasă pe teren
stâncos.
• Ecosistem terestru-acvatic: apar în zone în care pământul este inundat de râuri, de
exemplu, zone umede și mlaștini.

3.2 Tipuri de ecosisteme în funcție de originea lor

3.2.1 Ecosisteme naturale
Deșertul este un exemplu de ecosistem natural caracterizat de puțină sau puțină vegetație
și secetă.

Ecosistemele naturale sunt acele ecosisteme care sunt produsul forțelor fizice ale
naturii. Sunt foarte flexibile și dinamice și pot fi modificate prin intervenția umană.

4
 Câteva exemple de ecosisteme naturale sunt:

1. Păduri tropicale.
2. Scrub xerofitic.
3. Deșerturi
4. Recif de corali.
5. Delte
6. Mlaștini
7. Regiunile polare.

3.2.2 Ecosisteme artificiale

Ecosistemele artificiale sunt acele ecosisteme făcute și gestionate de oameni,

modificând în general ecosistemele naturale existente. Sunt foarte variate și pot fi găsite oriunde
în lume. Printre ecosistemele artificiale avem:
• Grădini botanice: acestea sunt grădini în care plantele se reunesc pentru un studiu
sistematic care urmărește să imite unul sau mai multe ecosisteme naturale;
• Plantații forestiere: păduri plantate de către oameni în scopuri industriale sau ca
planuri de reîmpădurire;
• Sisteme agricole: este un ecosistem conceput de oameni pentru a crește productivitatea
alimentelor pentru consumul general;
• Sere: acestea sunt spații limitate și închise unde se mențin condiții abiotice stabile pentru
anumite specii de plante și animale;
• Parcuri de agrement: acestea sunt spații verzi publice mari pentru divertisment și
scopuri educative în unele orașe. Unele animale sunt, de asemenea, introduse în grădinile
zoologice, libere sau în captivitate.

4. CAUZELE PIERDERII ECOSISTEMELOR

Problema pierderii biodiversității este foarte gravă în mediul natural. Este produs din ce
în ce mai mult prin salturi. Se estimează că aproximativ 36% din toate speciile sunt în
pericol de dispariție. Trebuie luat în considerare faptul că reducerea biodiversității are loc într-
un ritm mai rapid în mediul acvatic.

Principalele motive pentru care ființele vii cedează mâinii oamenilor sunt:
• Supraexploatarea resurselor naturale. Ființa umană epuizează sursele de resurse
naturale și lasă în urmă urme uriașe de poluare. Poluare de tot felul care cauzează, la
rândul său, o regenerare mai proastă a ecosistemelor și mai multe daune altor specii care
depind de acesta;
• Pierderea și degradarea habitatelor naturale. Pentru ca speciile de ființe vii să
trăiască au nevoie de un habitat natural. Cu aceeași supraexploatare a resurselor naturale
pe care am menționat-o anterior, habitatele sunt fragmentate, degradate și nu au
condițiile necesare dezvoltării ființelor vii;
• Poluare. Datorită cauzelor de mai sus, există contaminarea apei, solului și aerului.
Această poluare reduce calitatea vieții și ecosistemele provocând daune;
5
 • Introducerea speciilor invazive. Speciile invazive au caracteristica specială de a putea
supraviețui în mediul natural care nu le aparține. Acest lucru se datorează faptului că
prădătorii naturali sunt minori sau inexistenți sau că condițiile climatice și de mediu sunt
total favorabile creșterii lor;
• Schimbările climatice și efectele sale negative. Suma tuturor cauzelor de mai sus
cauzează și crește efectele schimbărilor climatice. Schimbările climatice care favorizează
la rândul lor cauzele de mai sus se produc cu intensitate și frecvență mai mari;

5. CONSECINȚELE PIERDERII BIODIVERSITĂȚII

Având în vedere toate cauzele pe care le-am analizat anterior, acum este timpul să vedem
consecințele cu care arată biodiversitatea. Ceva la care oamenii se gândesc greu este importanța
biodiversității și consecințele dispariției acesteia. Consecințele sunt în general destul de grave și
au, mai presus de toate, efecte asupra ecosistemelor.
Extincția speciilor este cea care determină impactul asupra ecosistemelor. Acest
lucru se datorează în principal defalcării echilibrului ecologic. Diferitele specii constituie
anumite verigi din lanțul alimentar care funcționează într-un echilibru. Dacă echilibrul respectiv
este rupt deoarece lipsesc speciile, restul speciilor vor fi, de asemenea, afectate negativ. Este ca
și cum ar fi un puzzle. Dacă lipsesc piese, restul puzzle-ului nu poate fi finalizat.
Mulți oameni cunosc problema actuală cu care ne confruntăm - albinele. Albinele au o
importanță crucială la speciile de plante, deoarece sunt polenizatori. Deși nu sunt singurele
insecte polenizatoare care există, sunt foarte importante în toate ecosistemele.
Pe de altă parte, există și dezechilibre în lanțurile trofice care declanșează apariția
diferiților dăunători. Acest lucru se întâmplă atunci când un prădător al unei anumite specii
scade sau dispare și specia pradă poate crește fără niciun control. Acești dăunători pot provoca
distrugerea suprafețelor mari de plante, iar consecințele acestor dăunători pot fi foarte grave.
Dispariția unei specii nu are nicio soluție posibilă. Din acest motiv, supraviețuirea
ființei umane este amenințată de dispariția acestor ființe vii. Acest lucru pune în pericol
sănătatea și bunăstarea noastră, deoarece multe dintre substanțele farmacologice au o origine
naturală, atât animală, cât și vegetală. Odată cu pierderea biodiversității, sunt eliminate speciile
de plante necunoscute, ceea ce face imposibilă găsirea unor remedii pentru diferite boli pe care
nu le putem vindeca astăzi.
Atât pământul, cât și apa și aerul depind și de biodiversitatea planetei. Vegetația joacă un
rol fundamental în aceste elemente ale climei. Datorită acestuia, CO2 poate fi absorbit și o
parte din căldura reținută de gazele cu efect de seră poate fi eliminată.
După cum putem vedea, pierderea biodiversității este ceva care crește din ce în ce mai
mult și daunele sale au un impact tot mai mare. Din păcate nu știm când ființa umană se va gândi
la ceva care să o rezolve cu adevărat această problemă. Planeta nu va aștepta să ne gândim la
soluție, soluția trebuie dată ACUM.

6. REFACEREA ECOSISTEMELOR

Refacerea ecosistemelor se concentrează pe repararea pagubelor pe care activitățile

umane le-au cauzat ecosistemelor naturale și caută să le readucă într-o stare anterioară sau într-
o altă stare care este strâns legată de una nealterată de activitățile umane.

6
 6.1 Pericole specifice tipurilor de ecosisteme

Ecosistemul agricol:
• Pășunatul excesiv;
• Defrișări;
• Monoculturi mari, arat intensiv;
• Îngrășăminte chimice, azot, pesticide.
Ecosistemul de apă dulce:
• Poluare cu produse chimice si plastice;
• Exploatarea de nisip și pietriș;
• Extracția excesivă a apei;
• Pescuit excesiv.
Ecosistemul urban:
• Poluarea din trafic, fabrici și gospodării;
• Toaletări abuzive;
• Extinderea urbană necontrolată;
• Lipsa spațiilor verzi.
Ecosistemul montan:
• Defrișări masive;
• Poluarea;
• Exploatări miniere;
• Schimbările climatice.
Ecosistemul oceanic:
• Poluarea cu plastic;
• Schimbările climatice;
• Pescuit excesiv;
• Dejecții și deversări.

6.2 Ce presupune refacerea ecosistemelor?

În cazul pădurilor:

• Plantări de copaci dar nu numai;

• Restaurarea echilibrului dintre apă și sol;
• Eliminarea vegetației invazive care afectează speciile native;
• Protejarea traseelor pe care se mișcă în mod natural animalele din pădure;
• Exploatarea sustenabilă a resurselor oferite.
În cazul mărilor și oceanelor:

• Reintroducerea unor alge, corali și alte specii marine, în special pești mici;
• Construirea de recifuri artificiale, unde speciile marine să-și creeze noi habitate;
• Declararea anumitor zone ca sanctuare sau rezervații naturale.

7
Ce se întâmplă în România?
Din păcate situația ecosistemelor din România nu e diferită de cea la nivel global. Iată
câteva dintre pericolele majore care amenință biodiversitatea din țara noastră:

• Defrișările masive;
• Poluarea urbană;
• Exploatările miniere;
• Agricultura ne sustenabilă;

Cum putem contribui noi la refacerea ecosistemelor afectate de aceste acțiuni umane?

• Plantări
• Împăduriri
• Îngrijirea spațiilor verzi

6.3 Soluții pentru refacerea ecosistemelor

Plantări
Ne putem preocupa mai mult de refacerea naturii prin plantarea de flori, vegetație și chiar
de legume sau pomi fructiferi.
Beneficii:
• Regenerăm ecosistemele afectate;
• Îmbunătățim calitatea aerului;
• Ne procurăm hrană din surse sustenabile si naturale.

Uneori habitatul este deteriorat și de plantele invazive, care nu lasă să se dezvolte

speciile native, deci uneori ar trebui sa participăm la acțiuni de curățare a vegetației invazive în
parcuri sau grădini botanice.

Împăduriri

Defrișările masive trebuie în primul rând stopate, iar efectele lor compensate, prin
împăduriri.

Beneficii:
• Regenerăm ecosistemele afectate
• Stopăm alunecările de teren
• Diminuăm încălzirea globală
Spații verzi:
În zonele urbane sunt cele mai mari concentrări de populație. Pentru a asigura un
ecosistem sănătos și a repara daunele produse de trafic, de fabrici, de deșeurile menajere sau de
expansiunea construcțiilor, ne putem îngriji mai mult de spațiile verzi.
Beneficii:
• Creștem calitatea aerului
• Asigurăm un mediu natural de trai
• Creăm o comuniune sănătoasă a omului cu natura și mediul înconjurător.
8
 7. CONCLUZII

Planeta noastră se confruntă cu provocări fără precedent în ceea ce privește mediul și

clima, iar cumulate acestea reprezintă o amenințare la adresa bunăstării noastre. Dar încă nu
este prea târziu pentru a lua măsuri ferme. Chiar dacă sarcina poate părea intimidantă, avem
încă posibilitatea să reversăm unele tendințe negative, să ne adaptăm pentru a minimiza
daunele, să refacem ecosistemele esențiale și să protejăm cu mai multă hotărâre ceea ce încă
avem. Pentru a ne asigura durabilitatea pe termen lung, este necesar să percepem mediul, clima,
economia și societatea ca părți inseparabile ale aceluiași întreg.
În concluzie, protejarea mediului stă în mâinile fiecărui om, fiind o obligație legală,
încurajată de majoritatea statelor lumii, dar și una morală, față de generațiile care vor veni.
Comportamentul față de natură nu rămâne fără urmări, orice persoană având de suferit dacă
modul de viață ecologic nu devine unul obișnuit.

9
8. BIBLIOGRAFIE

1. https://www.renovablesverdes.com/ro/perdida-de-biodiversidad/
2. https://www.patruladereciclare.ro/wp-content/uploads/2021/05/Tema-9-Editia-X-
prezentare-Refacerea-ecosistemelor.pdf
3. https://www.renovablesverdes.com/ro/tipos-de-
ecosistemas/#Definicion_de_ecosistema
4. https://ro.wikipedia.org/wiki/Ecosistem
5. https://www.totcum.com/de-cate-feluri-sunt-ecosistemele/

10