Clasa a

11-a F

ECOSISTEMUL

Hodina Andreea
Lungu Alexandra
Zaharia Cristina
 DEFINITIE
Un ecosistem este o comunitate de organisme vii împreună cu componentele nevii ale
mediului lor, care interacționează ca sistem. Aceste componente biotice și abiotice sunt legate
între ele prin cicluri de nutrienți și fluxuri de energie.

Ecosistemul cuprinde și relațiile dintre biotop și biocenoză și relațiile dintre organismele

biocenozei. Pentru ca un ecosistem să fie funcțional este necesar să conțină trei elemente de
bază: producenții, consumenții și reducenții (cu unele excepții ultimul element poate să
lipsească în unele ecosisteme).

Biotopul reprezintă totalitatea factorilor abiotici prezenți într-un spațiu bine determinat care
asigură existența viețuitoarelor.

Biocenoza cuprinde comunitatea de populații ( plante, animale, micro-organisme )

caracteristice unui biotop, aflate în relațiile specifice ( apărare, răspândire si hrănire).
This can be the part of the presentation where you
can introduce yourself, write your email...
 STRUCTURA ECOSISTEMULUI
Structura unui ecosistem se referă în
principal la descrierea componentelor
biotice și abiotice din mediul
organizației lor. În special, implică
distribuirea energiei în mediu. În plus,
include diverse condiții climatice
predominante în acel mediu specific.
Atât componentele biotice, cât și cele
abiotice sunt interconectate și formează
un sistem deschis în care energia este
transferată de la o anumită componenta
la alta.
 BIOTIC (COMPONENTE VII)
Componentele biotice se referă la toate organismele vii din ecosistem. Aceste componente includ de
obicei organisme precum animale, plante, oameni și alte microorganisme. Pe baza nutriției diferite,
componentele biologice sunt clasificate în următoarele trei categorii:

● Producătorii, numiți și autotrofe, produc alimente pentru multe alte organisme folosind fotosinteza.
Plantele și arborii se încadrează în categoria producătorilor. Toate celelalte componente biotice
(organisme măsurate deasupra producătorilor dintr-un lanț alimentar) se bazează pe producători
pentru hrană direct sau indirect.
● Consumatorii, cunoscuți și sub numele de heterotrofi, includ organisme care depind de alte
organisme pentru nevoile lor alimentare. Consumatorii sunt împărțiți în consumatori primari,
secundari, terțiari și cuaternari.
● Descompunătorii sunt, de asemenea, cunoscuți sub numele de detritus sau saprofite. Acestea
includ microbi precum ciuperci și bacterii. Descompozitorii se bazează în principal pe componente
organice moarte și putrezite pentru nevoile lor alimentare. Sunt componente esențiale ale
ecosistemului, deoarece participă la reciclarea nutrienților, făcându-i reutilizabili pentru plante și
copaci.
 ABIOTIC (COMPONENTE NEVII)
● Componentele abiotice se referă la toate elementele și compușii non-vii din ecosistem, inclusiv
climele și componentele climatice. În plus, componentele abiotice sunt sursele primare de energie și
substanțe nutritive și pregătesc scena pentru funcționarea corectă a ecosistemului.

● Soarele este principala sursă de energie pentru un ecosistem. Alte exemple de componente abiotice
sunt lumina, umiditatea, temperatura, gazul, apa, aerul, mineralele, solul, topografia și diverse
habitate.
Ecosistemele sunt controlate de factori externi și interni. Factorii
externi, cum ar fi: clima, materialul de bază care formează solul și
topografia, controlează structura generală a unui ecosistem, dar nu
sunt ei înșiși influențați de ecosistem. Spre deosebire de factorii
externi, factorii interni sunt controlați, de exemplu:descompunerea,
concurența rădăcinii, umbrirea, perturbarea, succesiunea și tipurile
de specii prezente.
Exemplele de ecosisteme sunt nelimitate. Un ecosistem nu trebuie
să acopere o regiune mare. Există în iazuri mici, în casele
oamenilor și chiar în intestinul uman. Alternativ, ecosistemele pot
acoperi zone imense ale planetei.
EXEMPLE ECOSISTEM
Există diferite tipuri de ecosisteme bazate pe diferite climaturi, habitate și forme de viață. Aceasta
înseamnă că ecosistemele pot fi de obicei împărțite în sute și mii de sisteme mai mici. Cu toate acestea,
toate aceste tipuri se încadrează în general în una dintre următoarele două categorii:

● 1. Ecosistem acvatic  este situat în principal pe sau în interiorul corpurilor de apă.

● Ecosistemul de apă dulce este unul dintre ecosistemele esențiale pentru oameni și alte
organisme care trăiesc pe uscat. Acest lucru se datorează faptului că acest ecosistem este o sursă de
apă potabilă. În plus, ajută și la furnizarea energiei și apei necesare pentru transport, recreere etc.
(ex: pâraie, râuri, lacuri)
● Ecosistemele marine sunt de obicei caracterizate prin prezența conținutului de sare (mlastini
sarate, lagune, estuare, recife de corali etc). Aceste ecosisteme au un conținut mai mare de sare
decât ecosistemul de apă dulce. Mai mult, sunt cunoscuți ca fiind cel mai mare tip de ecosistem de
pe Pământ. De obicei include toate oceanele și părțile lor. În plus, ecosistemele marine au o floră și
o faună distincte, care susțin o biodiversitate mai mare decât ecosistemele de apă dulce. Acest tip
de ecosistem este esențial atât pentru mediul marin, cât și pentru cel terestru.
 ECOSISTEM ACVATIC

CREDITS: This presentation template was created by Slidesgo, including icons by

Flaticon, and infographics & images by Freepik
 2.Ecosistemul terestru  se referă la toate aceste ecosisteme care sunt situate în
principal pe uscat. Deși prezența apei în aceste ecosisteme este măsurată, acestea se
bazează în întregime pe uscat și există pe uscat. Mai precis, o cantitate scăzută și
suficient de necesară de apă se află în ecosistemele terestre. Cantitatea redusă de apă
separă aceste ecosisteme de ecosistemele acvatice.
• Ecosistemul forestier este un ecosistem în care multe organisme trăiesc
împreună cu componentele abiotice ale mediului. Ecosistemul forestier include de
obicei diverse plante, microorganisme, animale și alte specii. Modificările
ecosistemului forestier afectează întregul echilibru ecologic, iar schimbările severe
sau distrugerea pădurilor pot ucide tot ecosistemul. Pădurile sunt, în general,
clasificate în păduri de foioase tropicale, păduri tropicale veșnic verzi, păduri de
foioase temperate, păduri temperate și taiga.
• Ecosistemele de pajiști sunt denumite acele ecosisteme în care numărul
copacilor este scăzut. Aceste ecosisteme constau în principal din ierburi, arbuști și
ierburi.
• Ecosistemul montan este caracterizat de regiuni muntoase în care clima este de
obicei rece, iar precipitațiile sunt scăzute. Datorită acestor schimbări climatice,
aceste ecosisteme au o mare varietate de habitate în care se găsesc diferite specii
de animale și plante. Zonele de mare altitudine din regiunile muntoase au un climat
rece și dur.
 ECOSISTEM TERESTRU

CREDITS: This presentation template was created by Slidesgo, including icons by

Flaticon, and infographics & images by Freepik
 Evolutia ecosistemelor

Evolutia ecosistemelor este reprezentata de succesiunea

ecologica.
Exista doua tipuri de succesiuni:
 Succesiunea primara- consta in instalarea biocenezei intr-un
biotope nou format.
 Succesiunea secundara- consta in instalarea unei bioceneze
intr-un biotope, afectat de factori naturali sau antropici.
Evolutia unui ecosistem se desfasoara in doua etape:
• Fazele tinere- caracterizate printr-un numar mic de specii,
lanturi trofice scurte, productie primara mare, stabilitate
scazuta.
• Fazele mature- caracterizate printr-un numar mare de specii,
lanturi trofice lungi, productie primara scazuta, stabilitate
mare.
SUCCESIUNE PRIMARA SUCCESIUNE SECUNDARA
 Principiul competitiei

Competitia dintre doua specii este sinonima cu rivalitatea si confruntarea pentru spatiu,
reproducere sau habitat.
Ex: doua specii vegetale sunt in competitive pentru lumina, minerale sau apa. Doua specii
de animale, doi indivizi, sunt in competitie cand folosesc aceeasi hrana, au acelasi mod de
viata, au chiar aceleasi adaptari si ocupa aceeasi nisa ecologica.
Competitia poate lua uneori forme de inhibitie mutual atunci cand doua organisme
interfereaza direct unul cu altul, luptand pentru acelasi lucru. (ex: organismele pot secreta
substante care interfereaza cu cele ale altor organisme sau chiar pot sa se manance unele
pe altele).
 Teoria sistemelor

Teoria elaborate de L. von Bertalanffy (1942) postuleaza ca universal este

organizat in sisteme si ansambluri de elemente aflate in interactiune. In
lumea vie sistemele au cea mai ampla si mai evidenta organizare. Cele
doua aspect esentiale luate in considerare de teoria sistemelor in biologie
sunt structura si functia. Prin functionalitate se intelege relatia sistemului
dat cu sistemul ierarhic superior ( de exemplu, populatia cu biocenoza), iar
prin structura, entitatea vizibila “ concret-intuitiva)
 Bibliografie

Wikipedia
Prezi
Manual