Rasspunsuri examen ecologie

Subiectul 1

1) Ecologie , mediu ( definitii, generalitati )

Ştiinţa care studiaza mediul se numeşte ecologie. Obiectul de studiu al ecologiei este
reprezentat de nivelurile supraindividuale de organizare a materiei vii integrate cu mediul
fizico-chimic lipsit de viaţa (abiotic), niveluri organizate într-o structura ierarhica.
Mediu - ansamblul tuturor condiţiilor externe care influenţează viaţa şi evoluţia
organismelor.
2)De ce este ecologia o stiinta interdisciplinara ?
Ecologia foloseşte cunoştiinţele unor discipline ale ştiinţelor naturii precum: •chimie,
•biochimie, •fiziologie, •geografie, •pedologie, •meteorologie, •genetica, •fizica,
•matematica, •cibernetica, •climatologia, •morfologia, •taxonomia
3)Nivelurile de organizare ale materiei vii (def , gen )
Nivelurile de organizare ale materiei vii
• Nivelul biosferei (biosfera reprezinta totalitatea biocenozelor);
• Nivelul biocenozelor (biocenozele sunt sisteme alcatuite din ansamblul populaţiilor de pe
acelaşi teritoriu);
• Nivelul populaţional (populaţiile sunt alcatuite din indivizi);
• Nivelul individual.
Deoarece ecologia studiaza doar nivelurile supra-individuale, nivelul individual face obiectul
altor ştiinţe (cum ar fi botanica, zoologia, anatomia etc.). Aceste niveluri ierarhizate ale
materiei vii mai sunt denumite sisteme biologice.
4)Organizarea si componentele mediului (def,gen )
În sensul cel mai larg, prin mediu se înţelege ansamblul de condiţii şi elemente naturale ale
Terrei: aerul, apa, solul şi subsolul, toate straturile atmosferice, toate materiile organice şi
anorganice, precum şi fiinţele vii, sistemele naturale în interacţiune cuprinzand elementele
enumerate anterior, inclusiv valorile materiale şi spirituale.
Domeniul de studiu al ecologiei il constituie nivelurile supraindividuale de organizare a
materiei vii integrate cu mediul fizicochimic lipsit de viaţa (abiotic), niveluri organizate într-o
structura ierarhica
5)Mediul natural (def,gen)
Până la apariţia omului exista doar mediul natural, care întrunea componentele abiotice şi cele
biotice cu tot ansamblul lor de relaţii.
• Pe parcursul istoriei geologice a Pământului mediul natural a evoluat, dar, odată cu
dezvoltarea societăţii umane, îndeosebi în ultimele secole, acest mediu a devenit tot mai restrâns
dimensional.
• În prezent doar suprafeţele acoperite de marii ghețari continentali, etajele alpine din munţii
înalţi, părţile interne ale deserturilor, pădurile ecuatoriale virgine, mediul abisal al Oceanului
Planetar mai pot fi considerate medii naturale în care influenţa omului este limitată
.• Tendinţele de extindere a activităţilor omului implică în prezent spaţii masive, atingând deja
limitele învelişului geografic, iar pe viitor, probabil, chiar le vor depăşi.
6)Mediul urbanizat (def , gen )
• În cadrul mediului umanizat s-au format două tipuri de medii: antropizat și antropic.
• Mediul antropizat reprezintă spaţiul natural care este supus unor modificări în urma activităţilor
umane. In mare parte, structura mediului natural se păstrează, omul şi activităţile sale fiind doar
integrate în acesta.
 • In mediul antropizat are loc o îmbinare între componentele naturale şi cele antropice, raportul
menţinându-se în favoarea celor dintâi (de exemplu: aşezările rurale din munţi, din deltele fluviilor,
din preajma pădurilor, a bălţilor etc.).
• Mediul antropic este spaţiul natural ale cărui componente au fost total sau aproape total
modificate de activitatea omului.
• Mediul antropic include mediul urban, mediul rural, me-diul de culturi agricole, mediul industrial
etc. în acest tip de mediu raportul dintre natural şi antropic se menţine în favoarea celui de-al doilea,
în funcţie de necesităţile societăţii
7)Care este diferenta dintre mediul antropic si cel antropizat ?
In mediul antropizat are loc o îmbinare între componentele naturale şi cele antropice, raportul
menţinându-se în favoarea celor dintâi (de exemplu: aşezările rurale din munţi, din deltele fluviilor,
din preajma pădurilor, a bălţilor etc.)
Mediul antropic include mediul urban, mediul rural, me-diul de culturi agricole, mediul industrial etc.
în acest tip de mediu raportul dintre natural şi antropic se menţine în favoarea celui de-al doilea, în
funcţie de necesităţile societăţii
8)Sistemul , sistemul ecologic ( def , gen)
Sistemul este unitatea organizatorică a materiei. Stugren (1975) arăta că Universul nu este o
îngrămădire întâmplatoare de particule ci dimpotrivă este un fenomen de ordonare, un sistem
(complex de elemente sau procese care se află permanent în interacţiune.
Sistemul este caracterizat prin integralitate (reprezintă un întreg), care rezultă din interacţiunea
elementelor sistemului. Interacţiunea este principiul de bază după care funcţionează sistemele
materiale. Aceasta înseamnă influenţa reciprocă, permanentă pe plan funcţional între două sau mai
multe componente ale sistemului.
9)Care sunt principalele categorii de sisteme ?
-sisteme izolate;
- sisteme închise;
-sisteme deschise.
- sisteme deschise cu autoreglare care aparţin materiei vii şi
- sisteme deschise fara autoreglare care aparţin materiei nevii
10)Explicati teoria sistemelor ecologice .
Sistemele biologice supraindividuale sunt reprezentate de populaţii, biocenoze, biomuri şi
biosferă. Mediul de viaţă reprezintă ansamblul componentelor materiale sau sistemele abiotice
care influenţează existenţa şi funcţionarea sistemelor biologice.
11)Ierarhia sistemelor biologice (def , gen)
Ierarhizarea înseamna capacitatea unui sistem de a fi concomitent suprasistem pentru
parţile sale şi subsistem în componenţa altor sisteme.
Ierarhizarea prezentata de Ludwig von Bertalanffy:
- particule elementare;
-atomi;
- molecule;
- macromolecule;
- virusuri;
-sisteme biologice elementare;
-celule;
-ţesuturi;
- organe;
- sisteme de organe; -
organizaţii supraindividuale;
 - colonii de animale;
- sisteme simbiotice şi de populaţie;
- populaţii umane;
- UNITATEA SUPREMA = integralitatea vieţii pe pamant.
12)Ce studiaza ecologia sistematica ?
Ecologia sistemica abordeaza studiul ecologiei pornind de la premiza ca in sistemele
deschise procesele de transformare sunt continue, fapt care influenţeaza şi economia lor
energetica. Astfel, sistemele închise (lipsite de viaţa) nu au nevoie de energie pentru a-şi
menţine starea de echilibru, respectiv pentru a se îndrepta catre starea de echilibru, iar
sistemul nu este capabil de travaliu, de lucru, în timp ce sistemele deschise (organisme,
ecosisteme) pot efectua un travaliu, „dar pentru oscilaţia de la starea de echilibru au nevoie
de un permanent torent de energie şi substanţa.” (Uemov, A.I., 1974
13)Clasificarea sistemelor in functie de nivelurile de organizare .
sisteme prebiotice – acestea la randul lor cuprind atat sistemele fizice cat şi sistemele
chimice;
- sisteme biotice sau biosistemele care cuprind intreaga materie vie;
- sisteme suprabiotice care conţin sistemele sociale (o comunitate omeneasca, un stup de
albine) şi sistemele tehnice (un spital, o intreprindere).
14)Sistemul biologic individual (def , gen )
- este reprezentat de individul biologic, de organismul viu.
-este forma elementara şi în acelaşi timp universala de manifestare a vieţii.
- La nivelul acestui biosistem se manifesta legea specifica organismului biologic şi anume,
metabolismul, care în esenţa este procesul prin care materia patrunsa în organism este
transformata de catre acesta în substanţa proprie şi datorita caruia individul biologic poate
exista, dezvolta şi creşte
15)Sistemul populational (def ,gen)
Din punct de vedere ecologic, populaţia este reprezentata de un grup de indivizi ce apartin
aceleiaşi specii care ocupa acelaşi areal.
- În principiu, o specie este reprezentata de cel puţin una (caz în care populaţia şi specia se
confunda), sau mai multe populaţii.
- Deşi populaţiile sunt unice într-un anumit sens, ele au caracteristici generale, diferite de ale
indivizilor care intra în componenţa sa cum sunt anumite relaţii ce se stabilesc între indivizii
aceleiaşi populaţii (relaţii intraspecifice), o anumita structura a efectivului populaţiei
(structura de sexe, structura de varste), un mod de funcţionare specific, o anumita durata de
activitate (longevitate specifica).
16)Biomul (def ,gen)
-este o comunitate biotica caracterizata prin existenţa unor populaţii dominante de plante şi
animale, traiesc într-un anumit climat specific de regula unor zone geografice mai extinse.
Biomul poate fi privit ca o asociaţie de biocenoze adiacente din punct de vedere
geografic ceea ce le confera particularitaţi distincte.
Deoarece, iniţial definirea biomului a fost aceea de „formaţiuni (asociaţii) vegetale”,
majoritatea biomilor sunt denumiţi dupa tipul vegetaţiei dominante.
17)Biosfera(def ,gen)
Biosfera este stratul exterior al Globului unde a luat naştere viaţa şi unde se gaseşte
actualmente multitudinea de organisme diferite care populeaza straturile inferioare ale
atmosferei, hidrosfera şi litosfera emersa. Ea rezulta din interacţiunea substanţelor biotice şi
a substanţelor abiotice ale Pamantului. Graţie acţiunii plantelor, biosfera pune în rezerva şi
redistribuie energia provenita din spaţiul cosmic.”
 18)Ecosfera(def ,gen)
Ecosfera este un sistem ecologic închis al unei “planete” în care are loc o interacțiune
continuă a diferitelor forme de materie și energie.
19)Care sunt principalele elemente componente ale ecosferei?
Elementele componente ale ecosferei:
 GEOSFERA - stratul unei ecosfere care există în centrul de masă al planetei terestre și
care se extinde radial spre exterior până se termină într-un strat sferic solid cunoscut sub
numele de crustă.
 HIDROSFERA - masa totală de apă, indiferent de starea de agregare (lichid, solid, gaz),
care există într-o ecosferă. Este posibil ca hidrosfera să fie distribuită și în alte sfere
componente, precum geosfera și atmosfera.
 BIOSFERA - toate organismele vii care există într-o anumită ecosferă.
 ATMOSFERA - stratul unei ecosfera care există sub formă de gaz. Atmosfera este cea mai
îndepărtată sferă componentă a materiei de centrul de masă al planetei, dincolo de care se
află spațiul cosmic.
 MAGNETOSFERA - câmpul magnetic al unei ecosfere, împreună cu particulele încărcate
care sunt controlate de acel câmp magnetic

20)De ce putem considera ecosfera un sistem ecologic inchis ?Explicati!

Putem considera ecosfera un sistem inchis deoarece este lipsita de viata si nu are
nevoie de energie pentru a-si mentine echilibrul.
21)Ce intelegeti prin sistemul viabil ?Explicati !
22)De ce este sistemul viabil un sistem complex ?

23)Ecosistemul (def ,gen)

Ecosistemul este un sistem ecologic elementar care constituie forma elementara de
organizare a ecosferei, care este alcatuita din biotop (componenta abiotica), biocenoza
(componenta biotica) şi interacţiunile dintre acestea.
Ecosistemul mai poate fi definit ca un sistem deschis, cu o alcatuire complexa,
dinamica de comunitaţi de plante, animale, microorganisme, oameni şi mediul lor lipsit de
viaţa, care interacţioneaza intr-o unitate funcţionala.
Definirea conceptului de ecosistem nu trebuie interpretata de o maniera simplista sub forma
unei relaţii de genul: biotop + biocenoza = ecosistem.

Subiectul 2

24) Care sunt caracteristicile unui ecosistem ?

Caracteristicile unui ecosistem sunt: ◦

omogenitate relativa
◦ continut de resurse necesare vietii

◦ capacitate de autoreglare

◦ structura ierarhizata

◦ rezultatul unui lung proes de evolutie si adaptare

25) Structura si functiile ecosistemului ( def , gen )

Ecosistemul este unitatea care include toate organismele de pe un teritoriu dat şi care
interacţioneaza cu mediul fizic in aşa fel incat curentul de energie creeaza anumita structura trofica,
densitate de specii şi un circuit de substanţe in interiorul sistemului.

Concepţia ecologica moderna stabileşte mai multe categorii de structuri ale ecosistemului.
Cel mai uşor de identificat este modalitatea de stratificare a ecosistemului, deoarece cele mai multe
ecosisteme prezinta doua straturi principale: autotrof şi heterotrof

Stratul autotrof, alcatuit din totalitatea populaţiilor de plante, este situat superior şi
beneficiaza de accesul necondiţionat la radiaţia solara luminoasa, ceea ce presupune o mai mare
eficienţa a procesului de fotosinteza şi deci o producţie primara (producţie de substanţa organica)
ridicata.

Stratul heterotrof este alcatuit din organisme, care nu au acces la energia luminoasa (fara
plante) şi este dependent de existenţa organismelor autotrofe in scopul asigurarii necesarului
energetic.
Principalele functiuni ale unui ecosistem sunt: functia energetica, functia de circulatie a
materiei si functia de autoreglare.
26) Clasificarea ecosistemelor ?

Ecosistemele sunt în general clasificate în:

  -    Ecosisteme stratificate. - include toate tipurile de paduri, ecosistemele cu vegetaţie ierboasa
inalta (de tip savana), ecosistemele artificiale (culturi agricole).

-Ecosisteme umbrite. In aceste ecosisteme, stratul autotrof are un singur nivel. Concentraţia de
clorofila a este asemanatoare cu cea existenta le nivelul inferior al ecosistemelor stratificate. 

- Ecosisteme mixte. - sunt similare nivelului mediu din ecosistemele de tip stratificat. Ele sunt de
regula ecosisteme acvatice in care producţiei primara este realizata de fitoplancton. 

-Ecosistemele de lumina. - sunt incluse ecosistemele caracterizate de existenţa unor straturi vegetale
cu o dezvoltare nesemnificativa pe verticala. Exemple de astfel de ecosisteme sunt peliculele de alge
sau cele de licheni, culturile agricole (ecosisteme artificiale) sau culturile experimentale expuse
iluminarii artificiale abundente.

27) Ce intelegeti prin ecosisteme stratificate ?

- include toate tipurile de paduri, ecosistemele cu vegetaţie ierboasa inalta (de tip savana),
ecosistemele artificiale (culturi agricole).

28) Care sunt subsistemele componente ale ecosistemului ?

Din punct de vedere structural, subsistemele componente ale ecosistemului sunt:  componentele
fizico-chimice (abiotice), care formeaza biotopul sau unitatea hidro-geomorfologica  componentele
biologice (populaţiile de plante, animale, microorganisme etc.) care formeaza biocenoza

29) Ecosisteme terestre (def , gen)

Ecosistemele terestre au o capacitate mare de acumulare energetică, biotopul lor este o porţiune din
uscat. 

În biociclul terestru, limita între două ecosisteme este identificată cu linia sau zona în care încetează
prezenţa unei anumite combinaţii de specii vegetale.  Producătorii primari sunt plantele de
diferite specii, iar consumatorii (ierbivori sau carnivori) sunt situaţi pe diferite nivele ale reţelelor
trofice.

30)Ecosistemele acvatice (def, gen )

Ecosistemele acvatice includ ecosistemele dulcicole şi cele marine. Ecosistemele dulcicole sunt în
lacuri şi râuri, care acoperă 2–3% din suprafaţa Terrei.  Ecosistemele marine sunt în oceane şi mări
şi acoperă circa 71% din suprafaţa Terrei.

31) Prezentati diferentele dintre ecosistemele acvatice si terestre ?

Ecosistemele acvatice includ rauri , mari, oceane , lacuri iar ecosistemele terestre sunt pe uscat .
PADUREA                                                                           LACUL
*stratificarea                                                                     *zone
1.stratul mineral                                                             1.zona stufului:papura,
2.stratul organic                                                                 trestie,amfibieni
3.stratul de frunze uscate:insecte,amfibi-                    2,zona plantelor pluti-
  eni,reptile,vierni                                                            toare:alge,nuferi
4.stratul ierbos:plante ierbacee,de talie mica              3.zona plantelor sub-
  animale                                                                            merse
5.stratul arbustilor:insecte,pasari,mamifere                 4.zona de pe fundul lacului
6.stratul arborilor:animale arboricole                             
32) Biocenoza (def , gen )

Biocenoza este componenta vie a ecosistemului şi este formata din populaţii legate teritorial şi
interdependente funcţional ca rezultat al adaptarilor lor reciproce şi a evoluţiei lor in comun. 
Interacţiunile dintre populaţii sunt simultan cauza şi efectul unor procese de acumulare,
transformare şi transfer de materie, energie şi informaţie

Acest fapt permite sistemului biologic astfel alcatuit sa funcţioneze ca un intreg capabil sa se
modifice in funcţie de variaţia condiţiilor de mediu şi modificarea structurii sale ca urmare a acţiunii
diverşilor factori ecologici

In general, o biocenoza este formata din populaţii de plante şi animale ce aparţin unor specii diverse,
care au in comun faptul ca ocupa un anumit areal geografic (au un biotop comun) şi sunt
interdependente din punct de vedere funcţional.  Exista situaţii in care organisme aparţinand mai
multor specii constituie agregari (grupari) care nu sunt adevarate biocenoze.

33) Perturbarile in biocenoza (def,gen)

Perturbaţiile în biocenoze pot surveni din cauze naturale sau antropice .

  a) Perturbaţiile naturale (riscurile) apar din mai multe cauze. Din aceasta categorie fac parte:
cutremure, erupţii vulcanice (însoţite de lavă, nori de gaze, praf, mişcări tectonice), fulgere, invazii de
lăcuste, fermentaţii organice de mare intensitate. 

b) Perturbaţiile antropice pot provoca: 1. - modificări topografice, ca în cazul extracţiilor miniere la

suprafaţă, amplasare de localităţi, construcţii rutiere, industriale, baraje, etc; 2. - modificări
hidrografice în cursurile de apă, apariţia de bălţi, sărăturarea unor terenuri, ca urmare a construirii de
baraje; 3. - modificări ale biocenozelor, ce pot duce la dispariţia unor specii, cum s-a întâmplat în
cazul defrişărilor, asanărilor, etc.; 4. - modificări chiar în regiuni polare. S-a remarcat o creştere de
agenţi poluanţi chimici (Pb de exemplu) şi radioactivi în astfel de zone, datorită, în special, curenţilor
de aer.

34) Redresarea ecologica (def,gen)

Redresarea ecologică reprezintă totalitatea proceselor naturale şi antropice, succesive, pentru

revenirea la starea normală anterioară. Reprezintă refacerea capacităţii ecologice a unui biosistem,
în totalitate, sau parţial.

 Căile de refacere ecologică se concretizează în:

- regenerarea naturală, fără intervenţia omului. Pădurea după tăiere sau după un incendiu se
regenerează, lunca inundată după retragerea apelor se regenerează, etc.;

- restaurarea ecologică, ceea ce presupune reconstituirea unui biosistem conform informaţiei

bioistorice şi ştiinţifice;

- reconstrucţia ecologică a unui biosistem respectând funcţionalitatea lui şi în măsură mai mică
structura şi componenţa lui;

- prin construcţii ecologice adecvate. De exemplu, apele reziduale se pot fi epurate cu ajutorul unor
plante în construcţii de tip piramidal. Efectul de piramidă ajută la dezvoltarea viguroasă a plantelor,
care pot consuma cantităţi mai mari de poluanţi, degajă O2 si duc la o mai bună purificare a apei

35) Energetica ecosistemelor . Explicati!

Funcţia energetica consta in existenţa unui flux de energie prin ecosistem.

Sursa de energie primordiala a unui ecosistem este Soarele. La nivelul producatorilor primari, energia
solara este transformata prin fotosinteza in energie chimica. Energia chimica este transferata apoi
catre consumatori, dintr-un nivel trofic in altul. Acest transfer al energiei prin categoriile trofice ale
ecosistemului este insoţit de transformarea parţiala a energiei in caldura
36) Circulatia materiei in ecosisteme . Succesiunea ecologica si legitatiile ei. Explicati !
Circulaţia materiei în ecosistem depinde de structura biocenozei şi a biotopului şi în mod esenţial de
structura trofică.  Se poate afirma că, într-un ecosistem energia nu se reciclează, dar substanţele
anorganice (nutrienţii anorganici) se reciclează. Aceste substanţe anorganice (minerale) circulă atât
prin organismele ecosistemului, cât şi prin atmosferă, hidrosferă şi chiar prin sol (componentele
biotopului). Deoarece aceste substanţe chimice circulă atât prin componentele biologice şi prin cele
geologice, aceste circuite sau cicluri se numesc circuite bio-geo-chimice.

Succesiunea ecologica este determinata de modificarile biotopului şi biocenozei, ca rezultat al

interacţiunii dintre acestea. Biocenoza, prin activitatea ei, modifica biotopul. Condiţiile de viaţa devin
improprii pentru speciile care le-au produs. Acestea dispar treptat şi sunt inlocuite cu altele pentru
care condiţiile nou create sunt potrivite.  In cazul in care schimbarile intervenite in organizarea
ecosistemului, atat in ceea ce priveşte populaţiile prezente, cat şi sub aspectul raporturilor dintre
acestea, sunt durabile, fara sa fie afectate de modificarile periodice, vorbim de evolu ia ecosistemului
sau de succesiune ecologica

37) Indicii structurali ai biocenozei (def,gen)

Indicii structurali ai biocenozei se folosesc pentru:

 exprimarea unor raporturi cantitative între speciile unei biomase;

 exprimarea unor relaţii de grupare între speciile unei biomase;

 caracterizarea structurii şi rolului speciilor în activitatea biocenozelor;

 compararea cantitativă a biocenozelor între ele.

Aceşti indici sunt:

1. Frecvenţa unei specii, (%), este reprezentată de raportul dintre numărul de probe conţinând
specia dată şi numărul total de probe adunate în acelaşi interval de timp.

2. Abundenţa relativă a unei specii, (%), constitue raportul dintre numărul sau (şi) masa indivizilor
unei specii faţă de numărul sau masa celorlalte specii, dintr-o probă sau din totalul probelor colectate
în acelaşi interval de timp.

3. Dominanţa este un indice prin care se exprimă influenţa uneia sau mai multor specii asupra
structurii şi funcţionării biocenozei.

4. Constanţa unei specii dintr-o biocenoză se exprimă de obicei în funcţie de frecvenţa ei (speciile cu
frecvenţa > 50% sunt considerate constante).

5. Fidelitatea exprimă tăria legăturilor unei specii cu alte specii ale biocenozei sau ale ecosistemului.
 Din punct de vedere al fidelităţii, speciile se pot împărţi în specii:  caracteristice;  preferenţiale;
 întâmplătoare;  indiferente.

6. Echitabilitatea exprimă modul cum este distribuită abundenţa relativă la speciile unei biocenoze
sau a unui compartiment din biocenoză.

7. Diversitatea este un indice complex al structurii unei biocenoze şi este legată în primul rând de
numărul de specii din biocenoza respectivă
38) Care sunt motivele aparitiei perturbarilor in biocenoza ?

Perturbaţiile în biocenoze pot surveni din cauze naturale sau antropice .

 a) Perturbaţiile naturale (riscurile) apar din mai multe cauze. Din aceasta categorie fac parte:
cutremure, erupţii vulcanice (însoţite de lavă, nori de gaze, praf, mişcări tectonice), fulgere, invazii de
lăcuste, fermentaţii organice de mare intensitate.

 b) Perturbaţiile antropice pot provoca: 1. - modificări topografice, ca în cazul extracţiilor miniere la

suprafaţă, amplasare de localităţi, construcţii rutiere, industriale, baraje, etc; 2. - modificări
hidrografice în cursurile de apă, apariţia de bălţi, sărăturarea unor terenuri, ca urmare a construirii de
baraje; 3. - modificări ale biocenozelor, ce pot duce la dispariţia unor specii, cum s-a întâmplat în
cazul defrişărilor, asanărilor, etc.; 4. - modificări chiar în regiuni polare. S-a remarcat o creştere de
agenţi poluanţi chimici (Pb de exemplu) şi radioactivi în astfel de zone, datorită, în special, curenţilor
de aer
39) Nisa ecologica (def ,gen )

Conceptul de nişa ecologica a fost introdus de Johnson, 1910, cu semnificaţia de unitate de

distribuţie a speciei, dependenta de resursele trofice şi factorii fizico-chimici ai bitopului.

 Pe masura abordarii sistemice a problematicii ecologice, conceptul de nişa ecologica a revenit in

actualitate şi a relevat noi valenţe.

 Accepţia actuala a nişei ecologice este aceea de poziţie a unei specii in structura biocenozei,
poziţie considerata mai ales in funcţie de relaţiile de natura trofica (legate de hranire) şi
competiţionale sub aspect funcţional, de unde şi denumirea de nişa trofica, fara sa se excluda insa
total componenta spaţiala şi influenţa altor factori de mediu.

 Se considera ca, in general, intr-o biocenoza, o nişa ecologica aparţine unei singure populaţii
(specii) şi ca doua specii diferite nu pot "ocupa", in principiu, nişe identice sub toate aspectele
(axioma: o specie – o nişa)
40) Sructura trofica a biocenozei. Explica !

Structura trofica a biocenozei are la baza manifestarea relaţiilor de hranire dintre speciile
componente. Unele specii produc energie pentru creştere şi reproducere in timp ce altele consuma
energie pentru realizarea aceloraşi procese.

 Denumirea “trofic” provine din cuvântul grecesc trophe=nutriţie.

 Lanţul trofic este reprezentat de succesiunea de fiinţe vii care se hrănesc unele cu altele.

 Populaţiile din cadrul unei biocenoze sunt legate prin relaţii interpopulaţionale sau interspecifice,
relaţii care pot fi de hranire, de aparare, de reproducere, de raspandire etc.

 Relaţiile de hranire sau relaţiile trofice sunt dintre cele mai importante şi determina structura
trofica a biocenozei, care cuprinde trei mari categorii trofice de organisme: 1. • producatorii primari
2. • consumatorii 3. • descompunatorii  Producatorii primari (autotrofi) sunt reprezentaţi in general
de plante, care prin fotosinteza transforma energia solara in energie chimica.

 Consumatorii (heterotrofi) sunt reprezentaţi de diferite grupe de animale, care utilizeaza

substanţele organice sintetizate de catre producatorii primari.

Consumatorii nu mai realizeaza transformarea energiei, ci doar acumuleaza energia chimica preluata.
Deoarece şi consumatorii sintetizeaza substanţe organice, aceştia se mai numesc producatori
secundari.

 Consumatorii se clasifica in patru subcategorii trofice: 1. - consumatori primari (de ordinul I) – se

hranesc cu plante 2. - consumatori secundari (de ordinul II) – traiesc pe seama consumatorilor
primari, ca paraziţi sau pradatori 3. - consumatori terţiari (de ordinul III) – sunt paraziţi sau pradatori
ai consumatorilor secundari 4. - consumatori cuaternari (de ordinul IV) – sunt paraziţi sau pradatori ai
consumatorilor terţiar
41) Definitii retelele trofice ,lantul trofic si dati exemple .

Populaţiile din categorii trofice diferite ale unei biocenoze sunt legate din punct de vedere trofic (prin
relaţii de hranire) prin aşa numitele lanţuri trofice, populaţiile fiind verigi trofice ale lanţului.
 Lanţurile trofice pot fi acvatice, terestre, subterane etc. Veriga de baza a unui lanţ trofic este de
obicei constituita din producatori primari.

 Numarul de verigi trofice dintr-un lanţ este de regula 5-6. Omul este component al multor lanţuri
trofice, pe care le scurteaza prin practicarea agriculturii şi creşterii animalelor; in multe lanţuri trofice
omul este veriga terminala.

 Exista lanţuri trofice in care omul este veriga intermediara (pe seama sa traiesc paraziţi externi sau
interni)

Exemplu: iarba –lacusta –soarece – sarpe-soim

 Intr-o biocenoza, lanţurile trofice nu sunt total separate, ci au anumite verigi comune, ceea ce
conduce la apariţia unor reţele trofice

.  Reţelele trofice naturale sunt mai bogate decat reţelele trofice din ecosistemele antropizate
(omul inlatura anumite specii – buruieni, insecte, specii pradatoare etc.).

42) Succesiunea ecologica si legaturile ei. Explicati !

Succesiunea ecologica este determinata de modificarile biotopului şi biocenozei, ca rezultat al
interacţiunii dintre acestea. Biocenoza, prin activitatea ei, modifica biotopul. Condiţiile de viaţa devin
improprii pentru speciile care le-au produs. Acestea dispar treptat şi sunt inlocuite cu altele pentru
care condiţiile nou create sunt potrivite.  In cazul in care schimbarile intervenite in organizarea
ecosistemului, atat in ceea ce priveşte populaţiile prezente, cat şi sub aspectul raporturilor dintre
acestea, sunt durabile, fara sa fie afectate de modificarile periodice, vorbim de evolu ia ecosistemului
sau de succesiune ecologica
43) Circulatia energiei in ecosisteme (def , gen )
Fluxul de energie şi materie reprezintă trecerea energiei şi materiei sub formă de hrană, din mediul
abiotic în corpul plantelor şi animalelor aflate pe diverse nivele trofice. Aportul continuu de energie şi
hrană asigură menţinerea vieţii pe Pământ.  Funcţia energetică este principala funcţie a oricărui
sistem ecologic prin care se asigură şi se menţine structura şi funcţionalitatea ecosistemelor [11]. 
Transferul şi transformarea energiei într-un ecosistem sunt guvernate de principiile termodinamicii.
44) Circulatia materiei in ecosisteme

Circulaţia materiei în ecosistem depinde de structura biocenozei şi a biotopului şi în mod esenţial de

structura trofică.  Se poate afirma că, într-un ecosistem energia nu se reciclează, dar substanţele
anorganice (nutrienţii anorganici) se reciclează. Aceste substanţe anorganice (minerale) circulă atât
prin organismele ecosistemului, cât şi prin atmosferă, hidrosferă şi chiar prin sol (componentele
biotopului). Deoarece aceste substanţe chimice circulă atât prin componentele biologice şi prin cele
geologice, aceste circuite sau cicluri se numesc circuite bio-geo-chimice.  Fiecare substanţă chimică
are propriul său circuit, dar toate ciclurile au anumite părţi comune
45) Factorii de degradare ai biosferei (def , gen )
Factorii de degradare ai biosferei sunt reprezentaţi de: impactul tehnologic şi explozia demografică
umană [2]. 
Biodiversitatea reprezintă ansamblul florei şi faunei dintrun areal. În prezent un sfert din totalul
biodiversităţii este în pericol de a evolua. 

Cauzele pierderii speciilor sunt [1]:  pierderea sau modificarea habitatului;  poluarea aerului,
apei, solului;  impactul introducerii în mediu a altor specii;  comercializarea faunei şi florei. 
Pierderea speciilor afectează substanţial [1]:  dezvoltarea agriculturii;  dezvoltarea medicinei; 
dezvoltarea industriei;  stabilizarea climatului;  protecţia solului. 

Măsuri de reducere a impactului negativ asupra biodiversităţii în vederea promovării şi conservării ei:
 instituirea de arii protejate;  protecţia specială a unor specii sau grupuri de specii;  promovarea
ex situ a conservării speciilor în grădini botanice;  stoparea contaminării cu poluanţi

46) Criterii de clasificare ale poluarii ( generalitati )

Există mai multe criterii de clasificare ale poluării: 1. după mărimea ariei de răspândire a poluantului:
 poluarea industrială – care se manifestă pe o suprafaţă redusă (uzine, exploatări miniere periferia
oraşelor) şi care este produsă îndeosebi de deşeurile solide;

 poluarea regională – care se manifestă pe o suprafaţă mai extinsă ( poluarea unui fluviu, a unei
mări, ploi acide etc) şi care este produsă cu precădere de către apele uzate sau de gazele periculoase;
 poluarea globală – ce se manifestă la nivelul planei (emisiile de CO2 ). 2. după provenienţa
agenţilor poluanţi:

 poluarea naturală – care se datorează unor fenomene fizice, climatice, geologice, hidrologice şi/
sau biologice naturale (erupţii vulcanice, furtunile de praf, apele subterane acide sau saline etc) ;

 poluarea antropică – ce se datorează acţiunilor directe şi indirecte ale omului asupra mediului. 3.
după sursa agenţilor poluanţi:

 poluarea domestică - produsă de nişa umană (deşeurile fiziologice şi rezultate în urma activităţilor
casnice);

 poluarea municipală – produsă de aglomerările urbane;

 poluarea industrială – produsă de fabrici şi uzine;

 poluarea agricolă – rezultată ca urmare a activităţilor de creştere a plantelor şi animalelor; 4. după

natura agenţilor poluanţi:

 poluarea chimică – datorată substanţelor chimice toxice şi periculoase şi/sau materiilor organice
fermentescibile;

 poluarea fizică – care poate fi: radioactivă, termică, sonoră;

 poluarea biologică – care poate fi microbiologică şi macrobiologică; 5. după natura factorilor de

mediu poluanţi:

 poluarea aerului;

 poluarea apei;

 poluarea solului;

 poluarea factorilor biologici.

47) Poluarea ( def , gen )
Poluarea este o modificare a componentelor fizice, chimice şi biologice ale mediului care este
dăunătoare pentru om, pentru ecosistemele naturale cât şi pentru cele antropizate sau create de
către om. Poluarea se manifestă ca rezultat al introducerii în mediu a poluanţilor
48) Surse de poluare ale mediului . Generalitati !
surse punctiforme: apele care se scurg prin sistemele de canalizare, gazele eliminate prin coşurile
combinatelor chimice şi termocentralelor etc.; sursele punctiforme pot fi mai uşor controlate prin
localizarea lor şi aplicarea de tehnologii de reducere a cantităţilor de poluanţi emise;

2. surse difuze: ape de infiltraţie care antrenează poluanţi, drenajele apelor din sistemele de irigaţii,
detritusul organic provenit prin eroziunea solurilor, activităţile agricole şi de defrişare, depuneri
atmosferice etc.; aceste surse sunt mai dificil de controlat datorită dispersiei;

Atunci când sursa de poluare este difuză – de exemplu provine de la mai multe surse de poluare
prezente în mediul urban – se constată o dispersie neregulată a poluanţilor în mediu, în funcţie de
diverşi factori – distanţă, vânt, înălţime etc.
49) Sisteme informatice de monitorizare a mediului .

Pentru adoptarea unor măsuri corecte de control al poluării şi de refacere a mediului se

implementează sisteme informatice de monitorizare a mediului.  Acestea sunt sisteme de
supraveghere, prognoză, avertizare şi intervenţie ce au în vedere evaluarea sistematică a dinamicii
caracteristicilor calitative ale factorilor de mediu, în scopul cunoaşterii stării de calitate şi
semnificaţiei ecologice a acestora, a evoluţiei şi implicaţiilor sociale ale schimbărilor produse, urmate
de măsuri care se impun.
50) Are natura nevoie de oameni?

Natura nu este dependentă de ființe umane pentru a exista.  Ființele umane , pe de altă parte, sunt
total dependente de natura pentru a exista.  Numărul tot mai mare de oameni de pe planetă și
modul în care trăim aici va determina viitorul naturii
51) De ce este importanta biosfera pentru om?

Promovează viața pe Pământ!  Toate substanțele nutritive minerale și animale necesare pentru
menținerea vieții se găsesc în biosfera Pământului .  Nutrienții prezenți în organismele moarte sau
în produsele reziduale ale celulelor vii sunt transformate înapoi în compuși, pe care alte forme de
viață le pot folosi ca hrană
52) Industria alimentara – surse de poluare . Explicati !

Emisiile de deșeuri alimentare sunt mari: un sfert din emisiile (3,3 miliarde de tone de CO 2
echivalent) din producția de alimente ajung ca risipă fie din pierderile din lanțul de aprovizionare, fie
de la consumatori. Ambalarea durabilă, refrigerarea și prelucrarea alimentelor pot contribui la
prevenirea risipei de alimente .
53) Care alimente au cel mai mare impact asupra mediului ? Explicati!

Alimentele cu cea mai mare amprentă de mediu 1. Brânză: 13,5 kg CO2. ... 2. Carne de porc : 12,1 kg
CO2. ... 3. Somon de fermă piscicolă: 11,9 kg CO2. ... 4. Carnea de curcă: 10,9 kg CO2. ... 5. Pui: 6,9
kg CO2. ... 6. Conserve de ton: 6,1 kg CO2. ... 7. Ouă: 4,8 kg CO2. ... 8. Cartofi: 2,9 kg CO2. Cartofii
produc cele mai multe emisii din toate plantele bogate în proteine.
54) Criza ambientala (def, gen )

In prezent are loc o creştere a populaţiei, a industrializarii şi urbanizarii. In fig.3 se prezinta creşterea
populaţiei in timp, de unde rezulta ca scade intervalul de timp in care aceasta se dubleaza, adica are
loc o creştere exponenţiala

De exemplu, se observa o crestere exponenţiala deoarece trecerea de la 2 la 4 s-a facut in 45 de ani

pe cand creşterea de la 1 la 2 s-a facut in 100 de ani. Creşterea populaţiei zilnica este definita prin
rata de natalitate zilnica şi rata morţii zilnice, adica: Creşterea pop/zi = nr. naşteri/zi - nr.morţi/zi =
350.000 - 135.000 = 215.000 oameni/zi Rezulta o creştere a populaţiei globului de aprox. 80 mil.
oameni pe ani. Dar orice individ necesita energie şi resurse materiale.

Creşterile bruşte ale efectivelor populaţiilor naturale sunt caracterizate prin schimbari apide in
densitatea acestora, o creştere a numarului de indivizi cu mai multe ordine de marime. Acest
fenomen se manifesta numai la un numar relativ redus de specii cum sunt unele insecte daunatoare,
unii agenţii patogeni, unele specii de alge (in ecosistemele acvatice), cateva specii de mamifere
rozatoare.  Exploziile populaţionale pot determina foarte grave probleme atat din punct de vedere
strict ecologic, cat şi din punct de vedere strict economic.  Fenomenul poate fi catalogat ca fiind de
doua tipuri:  Introducerea (apariţia) unei noi specii in ecosistem.  Creşterea unei populaţii
autohtone
55) Amprenta ecologica (def, gen )
Amprenta ecologica:

 Masoara suprafaţa necesara populaţiei umane pentru a produce resursele pe care le consuma şi
pentru a absorbi deşeurile generate

 Permite aprecierea decalajul dintre ritmul utilizarii resurselor naturale şi ritmul refacerii lor

 Amprenta ecologica este in prezent cu 23% mai mare decat capacitatea de refacere a resurselor,
adica

 Pentru a reface resursele consumate intr-un an, sistemul ecologic global are nevoie de un an şi
doua luni

 Dimensiunea amprentei ecologice s-a triplat faţa de valorile din 1960

56) Principiile tehnologiilor de mediu ( ambientale )

Principiile tehnologiilor de mediu ( ambientale )  Ştiinţa mediului sta la baza tehnologiilor de mediu
deorece alegerea unei tehnologii necesita cunoaşterea profunda a multor probleme.  Soluţiile
oferite de tehnologiile de mediu trebuie sa fie:  eficiente, funcţionale şi de capacitate dorita;  sa nu
perturbe procesul;  sa aibe o arie clara de utilizare;  influenţa asupra mediului sa nu creeze alte
probleme.  Se disting trei grupe de probleme pentru tehnologiile de mediu:  poluare ape; 
poluare aer;  poluare reziduuri solide.  Pentru aceste domenii, pentru cazuri concrete, in prezentul
manual, se vor prezenta tehnologii de mediu