Procese termice

1. Căldură
.
În fizică, cantitatea de căldură, simbolizată prin Q, este energia transferată între un sistem
termodinamic și mediul înconjurător, între două sisteme termodinamice sau între diferite părți ale
aceluiași sistem termodinamic, în cursul unei transformări termodinamice în care parametrii
externi rămân constanți. [1] Transferul de căldură are loc sub influența unei diferențe
de temperatură. Principiul al doilea al termodinamicii stipulează că acest transfer se face de la sine
doar de la temperatura mai înaltă la temperatura mai joasă.
Surse de căldură[modificare | modificare sursă]
Sursele de căldură pe care omul le poate folosi sunt:
 Soarele, care este cea mai importantă sursă de căldură pe Pământ și care este sursa vieții.
 Focul, prin arderea combustibililor
 Apele termale din adâncul Pământului

2. Agent frigorific
Un agent frigorific este o substanță folosită ca agent de lucru în instalații frigorifice sau pompe
de căldură, ce suferă reversibil schimbări de fază de la gaz la lichid, transportând astfel căldura de
la un mediu la altul. Transferul de căldură se face prin încălzire, vaporizare (trecerea din stare
lichidă în stare gazoasă preluând căldură) și apoi prin răcire și condensare (trecerea din stare
gazoasă în stare lichidă cedând căldură) la temperaturi scăzute sau ale mediului ambiant.
Proprietăți
Proprietățile termodinamice dorite la un agent frigorific sunt: punct de fierbere sub temperatură
țintă, presiune de vaporizare cât mai apropiată de presiunea atmosferică, presiunea
de condensare cât mai redusă pentru a realiza consumuri energetice mici, căldura latentă de
vaporizare să fie cât mai mare pentru a asigura debite masice reduse, căldura masică în stare
lichidă să fie cât mai mică pentru a nu apare pierderi mari prin procesul de  laminare adiabatică. Alte
proprietăți ce trebuie să le prezinte un agent frigorific sunt: să nu fie coroziv, să nu fie poluant, să nu
prezinte pericol de inflamabilitate, explozie și toxicitate, să aibă o coontribuție nulă la încălzirea
globală.
Compoziție chimică
Din punct de vedere al compoziției chimice, freonii, care sunt hidrocarburi fluorurate, pot fi împărțiți
în trei mari categorii:
 CFC (clorofluorocarburi), freonii clasici, care conțin Cl foarte instabil în moleculă;
 HCFC (hidroclorofluorocarburi), freoni denumiți de tranziție, care conțin în moleculă și
hidrogen, datorită căruia Cl este mult mai stabil și nu se descompune atât de ușor sub
acțiunea radiațiilor ultraviolete;
 HFC (hidrofluorocarburi), considerați freoni de substituție definitivă, care nu conțin de loc în
moleculă atomi de Cl.
Pe lângă cele trei categorii de agenți frigorifici menționate, există și agenți frigorifici naturali, între
care amoniacul (NH3), simbolizat și prin R717, este cel mai important și cel mai utilizat, datorită
proprietăților sale termodinamice care îl fac cel mai performant agent frigorific din punct de vedere al
transferului termic.
În ultimul timp începe să fie tot mai utilizat că agent frigorific propanul, simbolizat prin R290, care
reprezintă un înlocuitor excelent pentru R22, având o compatibilitate perfectă cu uleiurile utilzate în
compresoarele pentru R22 și asigurând o eficiență frigorifică superioară față de R22. Propanul este
utilizat și în unele tipuri de pompe de căldură. Singura problemă legată de utilizarea propanului ca
agent frigorific, este reprezentată de inflamabilitatea ridicată a acestuia.

3. Pasteurizare
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Louis Pasteur (1822–1895)
Pasteurizarea este o metodă de conservare a produselor alimentare, mai ales a celor lichide,
inventată de Louis Pasteur, care constă în încălzirea alimentelor la o temperatură sub 100 °C, de
obicei până la 60-70 °C, urmată de o răcire bruscă a acestora la 4-6 °C, pentru a distruge flora
patogenă a produselor alimentare fermentabile și în felul acesta a preveni alterarea acestora,
păstrând intacte însușirile alimentului.
Pasteurizarea laptelui[modificare | modificare sursă]
Principalii factori care influențează eficiența procesului sunt temperatura și timpul de pasteurizare. În
alegerea valorilor acestor doi parametri, trebuie să se facă un compromis optim între distrugerea
microflorei și minimizarea efectelor secundare nedorite, urmărindu-se menținerea valorii alimentare
și a structurii normale. Laptele nu poate fi considerat bun pentru consum decât după distrugerea
totală a bacilului tuberculozei(Mycobacterium tuberculosis), care se poate realiza în două moduri
diferite:[1]
 încălzire la temperatura de 62 °C, timp de 6 minute, urmată de o răcire bruscă la 4 °C, sau
 încălzire la temperatura de 72 °C, timp de 8-12 secunde, urmată deasemenea de o răcire
bruscă la 4 °C.
Există și o metodă de pasteurizare înaltă (UHT / Ultra High Temperature) sau instantanee, care se
face la 80-95 °C pentru laptele de consum, iar pentru produsele lactate acide la 85 °C timp de 30 de
minute sau 90 °C timp de 3 minute. Deși are avantajul de a distruge un număr mare de microbi
(99,9%) din numărul microflorei din laptele crud, ceea ce permite păstrarea nealterată o perioadă
lungă, are și dezavantajul ca reduce capacitatea de coagulare favorizând un coagul moale cu
înglobare maximă de zer și cu gust amar, reduce conținutul de vitamine, cele mai sensibile fiind
vitamina B12, acidul ascorbic și produce, uneori, brunificarea (caramelizarea) laptelui prin formare
de substanțe melanoide.

4. Sterilizarea

Prin sterilizare se urmãreºte distrugerea tuturor microorganismelor ( forme vegetative ºi forme

sporulate ) din produsul tratat. Deoarece în operaþia industrialã este posibil sã nu se poatã realiza
distrugerea tuturor microorganismelor din produs, în loc de sterilizare se foloseºte noþiunea de
"sterilizare industrialã" care admite cã produsele alimentare prelucrate prin acestã metodã, pot
conþine unele specii de spori viabili, care nu se dezvoltã în condiþii normale de depozitare.
Principala metodã de realizare a pasteurizãrii ºi sterilizãrii industriale este tratamentul termic într-o
relaþie temperaturã-timp datã. Temperatura pentru pasteurizare nu depãºeºte niciodatã 100 0 C în
timp ce pentru sterilizare este aproape totdeauna superioarã lui 100 0 C.

Factori care influenþeazã pasteurizarea-sterilizarea

Pasteurizarea ºi sterilizarea fiind operaþii care urmãresc distrugerea microorganismelor, sunt
influenþate de factori care favorozeazã sau defavorizeazã dezvoltarea microorganismelor.
Dintre factorii cei mai importanþi care influenþeazã dezvoltarea microorganismelor, exceptând
natura microorganismelor, trebuiesc consideraþi:
-compoziþia mediului; ph, UmeditCompoziþia mediului influenþeazã prin aciditate, continut de NaCl,
conþinut de zaharozã, materii grase, etc.
-presiunea osmoticã;
-temperatura.
tât pasteurizarea cât ºi sterilizarea realizate prin tratament termic asigurã mãrirea conservabilitãþii
prin distrugerea microorganismelor. Distrugerea termicã a microorganismelor - fie forme vegatative,
fie forme sporulate - dupã cercetãrile lui Deindoerfer ºi Humphrey - se realizeazã analog cu o
reacþie monomolecularã. În cazul acesta factorul de potenþialitate este populaþ ia microbianã.