Ce trebuie să înțelegeți Despre

transferul de căldură
Ce este căldura? Cum transfer de căldură să aibă loc? Care sunt efectele asupra
materiei, atunci când transferurile de căldură de la un corp la altul? Iată ce trebuie să
știți:

Transferul de căldură Definiție

Transferul de căldură este un proces prin care energia internă de la o substanță la alta
transferuri substanță. Termodinamica este studiul de transfer de căldură și modificările
care rezultă din aceasta. O înțelegere a transferului de căldură este crucială pentru
analizarea unui proces termodinamic , cum ar fi cele care au loc în motoarele termice și
pompe de căldură.

Forme de transfer de căldură

Sub teoria cinetica energia internă a unei substanțe este generată de mișcarea atomilor
individuali sau molecule. Energia termica este forma de energie care transferă această
energie de la un organism sau un sistem la altul. Acest transfer de căldură poate avea
loc într - un număr de moduri:

 Conducția este atunci când curge căldură printrun solid încălzit printrun curent

de căldură se deplasează prin material. Puteți observa conducere atunci când
încălzirea unui elementarzător aragaz sau o bară de metal, care mergela roșucald
la cald alb.
 Convecția este atunci când particulele încălzite transferă căldura către o altă
substanță, cum ar fi gătit ceva în apă clocotită.
 Radiații este atunci când căldura este transferată prin intermediul undelor
electromagnetice, cum ar fi de la soare. Radiații poate transfera căldură prin spațiu
gol, în timp ce celelalte două metode necesită o anumită formă de contact
de materie-la-chestiune pentru transferul.
Pentru ca două substanțe să afecteze reciproc, acestea trebuie să fie în contact
termic unul cu celălalt. Dacă lăsați cuptorul în timp deschis pornit și să stea mai multe
picioare în fața ei, vă aflați în contact termic cu cuptorul și se poate simți căldura
transferă la tine (prin convecție prin aer).
În mod normal, desigur, nu simți căldura din cuptor atunci când sunteți mai mulți pași și
că se datorează faptului că cuptorul are izolație termică pentru a menține căldura
în interiorul acesteia, prevenind astfel contactul termic cu exteriorul cuptorului. Aceasta
este, desigur , nu este perfect, așa că , dacă stai în apropiere te simți unele căldură din
cuptor.
Echilibru termic este atunci când două elemente care se află în contact termic numai
transferă căldură între ele.

Efectele transferului de căldură

Efectul de bază al transferului de căldură este acela că particulele de o singură
substanță se ciocnesc cu particulele altei substanțe. Substanța mai energic va pierde în
mod tipic de energie internă (de exemplu, „se răcească“), în timp ce substanța mai puțin
energetică va obține energie internă (de exemplu, „încălzi“).
Efectul cel mai vizibil al acestui în viața de zi cu zi este o fază de tranziție, în cazul
în care o substanta trece de la o stare a materiei la alta, cum ar fi topirea gheții dintr
- un solid la un lichid deoarece absoarbe căldura. Apa conține mai multă energie internă
( de exemplu , moleculele de apă se deplasează în jurul mai rapid) decât în gheață.
În plus, multe substante , fie trec prin dilatare termică sau contracție termică pe măsură
ce câștigă și pierde energie internă. Apa (si alte lichide) se extinde de multe ori ca
ingheata, pe care oricine și- a pus o băutură cu un capac în congelator pentru prea mult
timp a descoperit.

Capacitate de căldură
Capacitatea termică a unui obiect ajută la definirea modului de temperatura care
a obiectului răspunde la absorbind sau de transmitere a căldurii. Capacitatea
de căldură este definită ca modificarea de căldură împărțită la modificarea temperaturii.

Legile termodinamicii
Transferul de căldură este ghidat de câteva principii de bază care au devenit cunoscute
sub numele de legile termodinamicii , care definesc modul în care se referă la transferul
de căldură de lucru efectuată de către un sistem și puneți unele limitări privind ceea ce
este posibil pentru un sistem pentru a realiza

OPERATII CU TRANSFER DE IMPULS. APARATE SI UTILAJE SPECIFICE

1.Transportul fluidelor

Aparatele si utilajele din ansamblul instalatiilor industriale sunt legate intre ele cu conducte prin care
se realizeaza transportul produselor (materii prime, materii auxiliare, produse intermediare) de la o
instalatie la alta. Transportul fluidelor prin conducte se face prin cadere libera de la nivelele superioare
la nivele inferioare, sau cu ajutorul pompelor, cand lichidul trebuie transportat de la niveluri inferioare
spre cele superioare sau la acelasi nivel. Pompele realizeaza concomitent cu transportul si operatie de
amestecare cand situatia o impune. În cazul numai de transport a fluidelor, prin pompare se asigura
marirea energiei fluiduluiastfel sa permita ridicarea de la un nivel h 1 la un nivel h2 (h2>h1), prin
marirea presiunii de la p1 la p2 (p1>p2) pentru invingerea pierderilor prin frecare si locale; marirea
energiei cinetice a fluidului astfel incat sa aiba la alimentare viteze mai mari fata de cazurile obisnuite,
pentru a se reduce durata de alimentare a aparatelor. În scopul asigurarii debitului necesar de fluid,
circulatia se face cu o anumita viteza pentru invingerea pierderilor liniare si locale de presiune.

Elemente caracteristice conductelor

În vederea fabricarii, utilizarii si a interschimbabilitatii, atat pentru conducte cat si pentru armaturi si
fitinguri s-a impus standardizarea lor.

Tevile si armaturile sunt caracterizate prin diametrul nominal (Dn) si o presiune nominala (Pn). Aceste

doua caracteristici impreuna cu indicatiile asupra materialului de constructie si lungimea, alcatuiesc
elementele care se prescriu in comanda pentru livrare. La noi tara, dimensiunile nominale
caracteristice tevilor se regasesc in STAS 2099-79.

Presiunile nominale pentru care se construiesc tevile sunt reglementate prin STAS 2250-78, si fac
parte din categoria numerelor normale. Scarile de presiune maxima admisa, in functie de fluid sunt:

scara I: presiunea de lucru poate egala cu Pn, iar temperatura fluidelor pana la 120 0C;

scara II : presiunea de lucru poate fi egala cu 0,8 Pn si temperatura fluidului < 300 0C;

scara III : presiunea de lucru egala cu 0,64 P n la temperaturi ale fluidului sub 400 0C (indicate pentru
abur supraincalzit);

Presiunile de incercare ale conductelor sunt de 2 P n pentru presiuni mai mici de lucru sau 1,5 P n pentru
presiuni mai mari de 3·10 5 Pa. În cazul temperaturilor de lucru mai mari de 400 0C, se impune o
comanda speciala pentru tevi si armaturi.
Calculul conductelor

Elementul de baza pentru o conducta sau o retea destinata transportului fluidelor este diametrul care
trebuie sa corespunda ecuatiei continuitatii debitului si care se determina pe baza urmatoarelor
principii:

a)     pe baza vitezelor optime de circulatie a fluidelor;

b)     tinand seama de pierderile de presiune egale pe r

)     tinand seama de pierderile de presiune egale pe ramificatiile retelei echivalente;

c)     prin calcul economic, stabilindu-se diametrul la care exploatarea si intretinerea sunt

economicoase;

a)       calculul diametrului pe baza de viteze optime este acceptat pentru conductele cu lungimi de
pana la 30 m, diametrul conductei (D) se determina din relatia continuitatii debitului (Q) volumic si
viteza (W) din relatia:

 (1)