 ZAMBILELE

Zambila, una dintre cele mai iubite plante de gradina, datorita parfumului si multitudinii culorilor.
Specia de zambile pe care noi o cunoastem si o indragim atat de mult este Hyacinthus orientalis, venita pe
meleagurile noastre din Grecia si Asia mica.

Florile zambilei, ca niste

clopotei sau bonete de gnomi, foarte parfumate si in diverse culori si nuante de culori, sunt stranse in inflorescente
mai compacte sau mai rasfirate, in functie de soi. Inaltimea zambilei oscileaza intre 20 si 30 cm. Frunzisul verde
intens, uneori cu reflexe albastrii, are crestere erecta, inconjurand, elegant, tija sau tijele florale, care apar din
mijlocul lui. Efectul decorativ al zambilei este deosebit, la care se adauga culorile si parfumul extrem de placut.
Ca sa ne bucuram de zambile ani la rand, fara sa ne creeze probleme, trebuie de avut in vedere cateva sfaturi utile:

Plantare zambile

Zambila este o mare iubitoare de soare si caldura, asa ca, locul ales pentru ele va fi insorit, ferit de curenti de aer si
de baltire in urma ploilor sau a topirii zapezilor. Nu vor fi probleme nici daca vom planta zambilele la picioarele
pomilor decorativi sau fructiferi, deoarece, pomii inca nu vor fi suficient infrunziti la momentul infloririi zambilelor,
ca sa le tina umbra.

Perioada de plantare la zambile: bulbii de zambile plantati prea devreme risca sa porneasca in vegetatie, si, odata cu
venirea frigului, pot muri. De aceea, perioada ideala pentru plantarea zambilelor,  a bulboaselor in general, este
intervalul  dintre  a doua decada  a lunii septembrie pana in luna noiembrie, chiar si decembrie, daca nu s-au instalat
gerurile. In acest fel, bulbii au suficient timp pentru a dezvolta un sistem radicular sanatos, ca sa intre, fara grija, in
perioada de iernare, atat de necesara dezvoltarii armonioase a bulbului. 
Substratul pentru zambile este de preferat sa fie bine afanat, permeabil la apa si aer, cu un pH neutru, suficient de
echilibrat (6,5). Locul destinat plantarii zambilelor va fi pregatit in prealabil (cu cel putin 4-5 zile, de preferat cu 2-3
saptamani, chiar 1-2 luni) si bine udat, deoarece, la plantare, bulbii nu se vor uda. El trebuie bine afanat, imbogatit
cu substante organice, dar in nici un caz gunoi de grajd sau de gaina nematurat. Cenusa de lemn, sau, si mai bine,
din tulpini de floarea-soarelui, este de preferat, continand toate elementele hranitoare necesare, mai putin azotul. 
Pe fundul lacasurilor de plantare la zambile vom pune un strat subtire de nisip, care va avea rol drenant. Astfel, va fi
impiedicata mucegairea bulbilor, respectiv imbolnavirea lor.
Adancimea si distanta de plantare, ca regula de aur pentru bulboase, este egala cu de trei ori inaltimea bulbului (ex.:
bulbul de 5 cm x 3 = 15 cm. adancime).

INGRIJIRE zambile:

Ingrijirea zambilelor este cat se poate de simpla, si anume:

– udare sistematica in perioadele de seceta; In perioada de inflorire, planta are nevoie de un aport de apa mai
consistent, astfel ca, vom uda zambilele de 2 ori la 10 zile. Vom inceta sa udam din momentul incetarii infloririi
zambilei. Mare grija cand udam, deoarece apa, care accidental cade pe flori, poate duce la decolorarea acestora sau
la patarea lor.
– hranire cu substante organice: cenusa, macerat de buruieni, compost. Daca se foloseste gunoi de grajd, mranita
sau/si gunoi de pasare, acesta se va incorpora, in cantitate mica, primavara, devreme, chiar pe zapada netopita, inaite
de rasarirea zambilelor.
– afanarea sistematica, mai ales dupa ploaie, pentru preintampinarea formarii crustei de pamant; daca oxigenul nu
ajunge la radacini, bulbul se va sufoca, existand pericolul mucegairii si, fireste, imbolnavirii bulbului de zambile.
– indepartarea buruienilor, sau, si mai bine, mulcirea cu material organic (iarba vesteda, paie, scoarta de copac,
keramzit, etc.);
–  sprijinirea/legarea inflorescentelor mari de zambile, pentru a nu se rupe sub greutatea lor;
– indepartarea inflorescentelor dupa terminarea infloririi, lasand frunzele, pana la vestejirea lor pe ¾. Acest lucru
este valabil la toate bulboasele. Frunzele zambilei vor hrani planta pana in momentul vestejirii lor. Abia atunci le
vom putea indeparta.

BOLI SI DAUNATORI la zambile:

Cele mai intalnite cauze sunt:
– materialul saditor (bulbi de zambile) de provenienta dubioasa;
– plantarea bulbilor in substrat acid, greu, argilos sau cu umiditate foarte mare (balteste apa);
– aplicare de ingrasamant natural nematurat la zambile;
– plantarea pe locurile in care s-au cultivat  alte bulboase (inclusiv carofi);
– bulbii nu au fost tratati dupa scoaterea lor din pamant, sau/si pastrarea/uscarea necorespunzatoare inainte de
plantare;
– plantarea prea aglomerata (deasa) a bulbilor de zambile

Boli la zambile: una dintre cele mai de temut este bacterioza sau bola galbena. Frunzele se ingalbenesc si se ofilesc.
Apoi sunt atacati si bulbii de zambile, care putrezesc. La sectionarea transversala a frunzelor si bulbilor de zambile
se remarca pete galbene. Combatere – prin dezinfectarea solului, tratarea termica a bulbilor de zambile la 35-38
grade (care permite depistare si inlaturarea bulbilor infectati in depozite), dar, cel mai indicat mod este acela de
indepartare a plantelor atacate si arderea lor. Alte boli sunt putregaiul negru si putregaiul galben al bulbilor, care se
manifecta in perioada de pastrare in depozite, din cauza aerisirii precare sau a lipsei aerisirii. In aceste cazuri inainte
de plantare bulbii de zambile se trateaza chimic.
Rozatoarele nu pot distruge bulbii de zambile. In schimb exista alti daunatori care ne pot afecta zambilele,
bulboasele in general, chiar daca destul de rar:
Acarienii de radacina, care ataca doar radacinile si bulbii de zambile. Atacul lor se vede pe bulbii zambilelor, sub
forma unor galeri, pe frunze si tulpini, care se deformeaza, se dezvolta slab iar florile sunt diforme. De regula, se
recomanda distrugerea plantelor afectate si stropirea cu substante chimice. Profilactic (inainte de plantare), bulbii
trebuie tratati cu acaricide.
Nematodul este un vierme aproape microscopic, care ataca tulpinile si bulbii. Semnele se vad pe frunzele de la baza,
care se umfla, ulterior apar niste pete galbene, florile, daca apar, nu se dezvolta sunt diforme. Chiar daca dintre toti
daunatorii, nematodul este cel mai greu de invins, tot exista ac de cojocul lui: in primul rand, bulbii alesi trebuie sa
fie sanatosi, sa se respecte cu strictete conditiile de plantare, si suprafata pe care sunt plantate cu zambile sa fie
insamantata cu craite si galbenele. Inafara faptului, ca vor acoperi frunzele vestede ale plantelor, vor dezinfecta
substratul (prin compusii lor) si vor indeparta nematozii. Cenusa se dovedeste si ea un bun remediu impotriva
acestor mici, dar vorace si daunatoare, fiinte.
Zambilele, sunt foarte potrivite  in compania coniferelor, cu alte bulboase ca borduri  si covoare florale, in
mixbordere, sub copaci.

Atentie! Bulbii de zambile sunt toxici datorita continutului de alcalozi. Contactul cu suprafata pielii duce la o reactie
alegica de inflamare,  inrosire, senzatie de mancarime  a  zonei afectate. Ingurgitarea accidentala poate prod
 Tehnologie de zambile în ghiveci
În majoritatea cazurilor, zambilele în ghiveci sunt pregătite să înflorească la începutul lunii martie
(1-8 martie). Ca să avem o plantă frumoasă şi sănătoasă vă recomandăm să procuraţi bulbii de zambile
din locuri sigure, tratate atât termic cât şi chimic. De cele mai multe ori se folosesc bulbi cu diametru de:
16/17 cm, 17/18 cm, 18/19 cm, 19/+. Cele cu diametrul mai mici sunt folosite atunci când se plantează
mai multe bulbi intr-un ghiveci. Cu cât este mai maremărimea bulbului, cu atât mai mare va fi mărimea
florii, astfel şi sansa să avem si o a doua tulpină dintrun bulb.
Pentru o înflorire sigură, bulbii trebuie plantaţi în ghivece din timp, asta însemnând luna octombrie-
noiembrie, după care trebuie ţinute la un loc întunecos, cu o temperatură constantă de 8-10°C. Cel mai
sigur loc pentru astfel de condiţii este o groapă săpată în pămănt.Vă recomandăm să efectuaţi plantarea
imediat ce aţi achiziţionat bulbii pentru că ele sunt gata să se înrădăcineze. Dacă din motive
necunoscute se întâmplă să nu aveţi posibilitatea de a planta imediat, bulbii trebuie păstrate într-o
încăpere uscată, unde circulă aerul, la o temperatură de 17-20°C grade. Cât mai mult se întărzie
plantatul cu atît se scade calitatea bulbilor şi creşte riscul de dezvoltarea penicillium-ului mai ales la
temperaturi mai joase şi umede.
Pentru plantare se foloseşte turbă pentru semănat sau un amestec de pământ cât mai nisipos. Mărimea
ghivecelor se aleg astfel încât să rămână 1-2 cm între bulb şi marginea ghiveciului. Bulbii trebuie aşezaţi
în ghivece ca vârful să fie în sus şi să nu fie acoperit cu pământ (un sfert din bulb). Se udă turba, apoi se
aşează ghivecele unul lângă celălalt şi unul peste celălalt, gen piramidă într-o groapă sau pivniţă, ori într-
o cutie din plastic sau lemn. De recomandat să puneţi şi nişte raticide lângă ghivece, apoi acoperiţi toată
plantaţia cu 5 cm de pământ. Chiar dacă bulbile au fost tratate chimic vă recomandăm ca udarea să se
facă cu o soluţie care conţineCaptan(Merpan) sau Previcur. În timpul iernării bulbii nu se udă. Locul
pentru groapă sau iernare trebuie ales în aşa fel încât să aibă o bună aerisire, permeabilitate, drenaj şi
întuneric. Zambila este e plantă sensibilă la ger, temperatură optimă în sol trebuie să aibă 9°C, această
temperatură terbuie să fie constantă în lunile noiembrie începutul lui decembrie şi să nu coboră sub 2-5
°C pană la sfârşitul lui februarie. În cazul în care temperatura scade mai mult, acoperiţi solul cu un
agrotextil, aceasta va mări temperatura cu aprox încă 5 °C.
Peste aprox. 12 săptămâni la vârful bulbilor vor apărea o mică, palidă tulpină cât un degete. La sfârşitul
lunii ianuarie-începutul lunii februarie se scot ghivecele din sol, la o temperatură de 16°C. Scoaterea
bulbilor se decide în funcţie de rapiditatea cu care vrem să-i înflorim pe ele. Dacă vrem să înflorească de
1martie atunci ghivecele se scot la sfârşitul lui ianuarie. Dacă vrem să înflorească de 8 martie atunci
scoatem ghivecele la începutul lui februarie. Trebuie să ştim că pentru formarea rozetei avem nevoie de
4 săptămâni.
După ce am scos ghivecele, udăm uşor ca pământul să rămână umed. În timpul zilei ghivecele trebuie
ferite de lumină intensă se acopera cu foi de hîrtie, ziare,etc. şi întro săptămână treptat se înlătură
umbrirea. Pe la sfârşitul lui februarie când începe să crească cele două frunze şi în mijloc apare rozeta
zambilei, se mai poate întârzia cu câteva zile înflorirea prin reducerea temperaturii la 12 °C. Zambila nu
necesita multă fertilizare dar cu un fertilizant echilibrat o putem ajuta dacă este nevoie. Înflorirea se
poate grăbi prin ridicarea temperaturii la
17-19 °C şi cu hormon giberelin numit Evoplant.
Important de reţinut că prin controlarea temperaturii puteţi grăbi sau întârzia înflorirea şi astfel obţinem
cele mai bune rezultate.
Numărul floricelelor depinde foarte mult şi de soi. De exemplu Pink Pearl şi Delft Blue pruduc mai multe
flori decât soiurileAnna Marie şi Blue Magic
Oct NoiDecIanFebr MartieAprilie
---------perioada în care necesită întuneric
______ perioada în care necesită lumină
Dăunătorii:
Plantele pot fi atacate de acarieni, împotriva cărora putem utiliza:Nissorun,Vertimec,Milbenkock, iar
contra bolilor foliare (rugină, botrytis) putem folosi: Amistar,Folikur,Score. Putrezirea galbenă: Aliette
80wp, Elation Pro,Mikal.
Infecţiile pot fi Perioada înfloririi Culoare
evitate dacă
folosim turbă
înbunătăţită şi
dezinfectată.Soi
Aiolos Medie Alb
Anna Liza Timpurie Violet deschis
Anna Marie Timpurie Roz
Atlantic Timpurie Violet
Blue Pearl Timpurie Violet închis
Blue Star Medie Albastru
China Pink Timpurie Roz deschis
City of Haarlem Târzie Galben
DelftBlue Timpurie Albastru deschis
Fondant Timpurie Roz
Gipsy Queen Medie Portocaliu
Miss Saigon Târzie Violet
Pink Pearl Timpurie Roz
Pink Surprize Medie Roz
Purple Sensation Timpurie Violet
Sky Jacket Timpurie Albastru
Splendid Cornelia Timpurie Violet
White Pearl Timpurie Alb
Woodstock Medie Ciclam închis

Cultura lalelelor in gradina

Cultura lalelelor in gradina se face pentru obtinerea de flori taiate, bulbi si
samanta.

Alegerea terenului
Bulbii de lalele nu sunt pretentioasi fata de conditiile de sol. Totusi se obtin
rezultate mai bune intr-un pamant bine lucrat, argilo-nisipos, bogat in humus
si cu o reactie neutra. Solurile nisipoase sau grele pot fi folosite numai in cazul
in care li se aplica, in prealabil, anumite tratamente.

Terenurile destinate culturilor de lalele trebuie sa fie expuse la soare, deci

bine luminare si protejate de vanturile reci, sa aiba suprafata plana, fara
adincituri in care sa stagneze apa, fapt care ar provoca aparitia bolilor
criptogamice si, in consecinta, stricarea bulbilor.
Trebuie evitata vecinatatea constructiilor, gardurilor si a arborilor, deoarece pe
terenurile puternic umbrite, bulbii de lalele sunt mici. Totusi, soiurile tardive
pot fi amplseate la semiumbra unde infloresc mai indelung.

Lalelele se dezvolta foarte bine in terenurile in care apa freatica este aproape
de suprafata solului, mai ales in perioada de vegetatie, cu conditia ca orizontul
superior sa fie bine aerisit.

Pregatirea terenului in vederea plantarii are o importanta foarte mare,

deoarece de felul cum se face aceasta pregatire depinde, in mare masura,
calitatea bulbilor si a florilor.

Una dinrte cele mai importante lucrari este aratura adanca sau sapatul solului
cu cazmaua la 40-45cm. In cazul unui sol argilos va trebui imbunatatita
compozitia prin adaugarea de nisip de rau, iar in cazul solurilor nisipoase, se
va adauga mranita bine putrezita sau pamant de telina.

Lalelele nu suporta ingrasarea solului cu balegar proaspat inainte de plantare

deoarece aceasta duce la putrezirea sistemului lor radicular. Cel mult
ingrasarea se va face cu un an inainte, la planta premregatoare sau la ogorul
negru. Chiar cantitatile mici de balegar proaspat dauneaza. Nu este indicat sa
fie folositi la inmultire bulbii recoltati de pe astfel de terenuri. In functie de sol
si de posibilitatile cultivatorului se poate aplica plantei premregatoare (de
preferat o prasitoare), cu 2-3ani inainte de plantarea lalelelor cca 150t balegar
la hectar. De fapt, cele mai bune premregatoare sunt leguminoasele. Se va
evita cultivarea cartofilor, tutunului, fasolei, mazarii ca plante premregatoare,
deoarece acestea sunt, deseori atacate de virusuri fata de care si bulbii florilor
sunt sensibili.

Plantele premregatoare trebuie sa paraseasca terenul cel mai tarziu pana la

sfarsitul lunii septembrie, inceputul lunii octombrie, pentru a nu se face
plantatul tardiv.

Dupa efecuuarea plantarii, terenul se acopera cu un strat de cca 8cm turba in

stare umeda, care protejeaza bulbii contra inghetului, previne formarea crustei
si reduce cresterea buruienilor.

Cand suntem nevoiti sa facem o cultura pe un sol la care timpul nu ne-a

permis sa aplicam o gunoire plantei premregatoare, recurgem, cu cateva luni
inainte de plantarea bulbilor, la aplicarea mranitei bine putrezita. Rolul ei este
de a asigura plantei, in timpul culturii, un mediu de crestere bine structurat.

Cand solul este prea acid, inafara de ingrasamintele organice, putem folosi,
cu rezultate bune,si ingrasamintele chimice, dar cu multa prudenta in
respectarea dozelor.

Amendamente
Dezinfectarea solului este foarte necesara. Se poate face cu aburi, pe cale
chimica, ca formalina sau cu preparate organo-mercurice. Cel mai rapid si
usor mijloc pentru dezinfectarea solului este, insa, folosirea substantelor
chimice ca formalina.

Plantarea lalelelor
De regula, tuberobulbii se planteaza la o adincime cam de trei ori grosimea
bulbilor, deci in medie 12cm adincime, exceptie facind lalelele tarzii, care se
pot planta pana la o adincime de 20cm. Pe soluri le mai usoare, plantarea se
face mai adanc cu 2cm fata de solurile grele.

Operatia de plantare se face toamna, astfel ca bulbii sa aiba timp sa se

inradacineze pana la venirea gerurilor.

Prima data, se planteaza soiurile timpurii, apoi cele semitimpurii si pe urma

cele tardive.

Plantatul lalelelor se executa manual.

Pentru plantarea manuala ne putem folosi de harlete sau plantatoare

obisnuite din lemn sau metal.
Ca sa putem realiza plantarea lalelelor la aceeasi adancime trasam santulete,
in care se pun cu mana ceple la distanta stabilita pe rand.

Intretinerea culturii de lalelele

Lucrarile de ingrijiore incep inainte de rasarirea olantelor, odata cu formarea
crustei la suprafata solului sau aparitia buruienilor. Afanarea solului si
distrugerea buruienilor se fac de cate ori este nevoie si, mai ales dupa fiecare
ploaie mai abundenta.

Maruntirea pamantului. Se face cu multa grija, fara a se deranja sau rani

planta.

Udatul, ca si combaterea crustei, se face ori de cate ori este nevoie.Cerinta

cea mai mare de apa o au lalelele in perioada cresterii frunzelor si florilor. Se
poate folosi udatul prin aspersiune.

Modul de aplicare a ingrasamintelor difera de la o faza la alta astfel : in

primele faze de crestere cand radacinile sunt putin dezvoltate, pentru a nu
dauna plantei, se aplica doze mici, administrate superficial, in jur de 4 cm.
Adancime. Cand radacinile devin mai puternice si deci planta mai dezvoltata,
se pot aplica doze mai mari, administrate intre randuri si ceva mai adanc.

Un element important in viata plantelor este fosforul, un bun regulator al

respiratiei, care favorizeaza absorbtia sarurilor minerale si are o influenta
buna asupra infloritului. Impreuna cu calciul si potasiul mareste rezistenta
plantelor la boli si la indoirea tijelor florale.

Un alt element important este potasiul care joaca un rol destul de mare in
intensificarea asimilarii de catre plante a azotului si sintezei substantelor
azotoase. Lipsa de potasiu a solului face ca plantele sa fie slab dezvoltate, sa
apara pete brune pe frunzele mai batrane, de-a lungul nervurii principale, iar
in cazuri exrtreme, planta se usuca, capatand la vraf culoarea albastra. De
asemenea se observa o slaba ramificare a plantei, infloritul intarzie si calitatea
florilor scade simtitor.

Cultura lalelelor in sera

Pentru cultura lalelelor se poate folosi orice fel de sera care poate fi incalzita.
Rezultatele cele mai bune s-au obtinut, insa, in sere de tip inmultitor, care au
instalate in interior suficiente tevi de incalzire, atat sub parapet cat si la
coama, astfel incat sa se poata obtine o temperatura constanta
corespunzatoare si pe geruri mai mari.
Daca din diferite motive, geamurile de la sera au inghetat si zapada continua
sa se depuna, vom imprastia pe toate suprafata de sticla sare, care are un
efect favorabil asupra topirii zapezii si ghetii. Sera inmultitor mai are avantajul
ca se poate incalzi si raci repede, dupa nevoie. De asemenea distanta dintre
parapet si acoperis este mica, ceea ce permite o crestere normala a tijelor
florale.

Sera este bine sa fie prevazuta cu sistem mecanic de umbrire si cu instalatie

de apa calda si rece, astfel ca udarile sa se faca la temperatura mediului.
Lalelelel aduse in sera se aseaza pe parapet. Cele care sunt dezvoltate
normal, se lasa cateva zile la o lumina difuza care se realizeaza printr-o
usoara umbrire a serei, pentru ca frunzele sa capete treptat, culoarea de
verde viu deschis. Cand lastarii sunt prea scurti se recomanda sa fie asezati
cateva zile sub parapet, la intuneric, ori se acopera parapetul sau sera cu folii
de polietilena neagra. Sera se mai poate acoperi si cu rogojini, obloane sau
cand sunt cantitati mai mici de ghivece, aceste se pot acoperi cu altele, puse
invers, dupa ce li s-a astupat, mai intai, orificiul de drenaj.

Cand plantele ating inaltimea dorita si mugurele floral a iesit in intregime din
bulb, materialele folosite la umbrire se indeparteaza treptat si lalelele raman in
plina lumina. Umbrirea plantelor in aceasta perioada are drept scop sa
accelereze cresterea tijei florale, astfel incat floarea sa nu mai ramana jos,
intre frunze.

Floarea mai poate ramane jos datorita unei inradacinari defectuase, fortarii
soiurilor tarzii prea devreme sau udarii plantelor cu apa rece in timpul culturii.
In primele zile, temperatura poate fi, de 13-14°C, urcadu-se treptat la 16-
17°C. Daca se observa ca lalelele nu merg destul de bine se poate ridica
temperatura pana la 19°C, valoarea maxima la care se poate ajunge.

Bolile si daunatorii lalelelor

In general bolile lalelelor sunt provocate de diferiti agenti patogeni, ca: virusi,
bacterii, ciuperci, etc.

Virozele sunt cauzate de virusuri. Boala este transmisa in mod direct prin

insecte sugatoare cum sunt: paduchii de frunza si prin cepele infectate.
Preventiv se combat insectele daunatoare si se foloseste un material sanatos
pentru plantare.

Putrezirea coletelor si caderea lalelelor sun provocate de ciuperca Pythium

de barynum.

Pentru a preveni aparitia bolii trebuie sa se tina seama de urmatoarele sfaturi

atat la cultura in sera cat si la cultura in gradina :
– sa nu se cultive prea devreme in gradina

– sa nu se dea caldura pamantului ; cutiile si ghivecele se vor aseza, cel mai

bine, pe parapet sau stalaje in sera

– aerul in sera nu trebuie sa fie umed, de aceea este bine sa se aeriseasca

seara, udatul se va face numai dimineata si apoi, imediat, se va aerisi in sera

– se vor evita diferentel bruste de temperatura in sera

– distantele de plantare nu vor fi prea mici in gradina

– materialul saditor trebuie sa fie sanatos ;

– serele, ghivecele si pamantul, inainte de plantare se dezinfecteaza cu

formalina in sera.

Principalii daunatori ai lalelelor in sera si gradina

 Paduchii de frunze ( Aphidae) sunt printre cei mai periculosi dusmani ai
lalelelor, deoarece ataca in colonii. Apar pe lalelele in sera, cand
umiditatea atmosferica este prea scazuta sugand, in general, partile
tinere si moi ale plantelor.
 Paianjenul de radacina (ryzoglyphus echinopus). Atacul se recunoaste
dupa ingalbenirea brusca a frunzelor datorita distrugerii radacinilor si
cepelor.
 Soarecii si sobolanii sunt daunatori foarte periculosi. Primii ataca, in
special partile aeriene, iar ceilalti bulbii. Lalelele fiind preferate de acesti
daunatori sunt distruse complect.

Protejarea impotriva inghetului a lalelelor plantate in gradina in vederea

scoaterii la fortat se va face cat se poate de tarziu pentru a nu atrage soarecii
cu materialul de acoperire.

Intrebuintarile lalelelor
Lalelele pot fi folosite ca flori la ghivece, ca flori taiate la buchete, la vase in
diferite aranjamente, la vaze, sau in parcuri pentru imbogatirea decorului de
primavara.

Cu cat temperatura incaperilor este mai scazuta si umiditatea relativa a

aerului mentinuta la 75-80 %, cu atat timpul de pastrare a lalelelor este mai
mare.
Pentru pastrarea prospetimii lor se folosesc mai multe procedee. Cel mai
simplu procedeu consta in a taia tulpinile in apa.

Unul dintre cele mai eficace procedee de pastrare a florilor taiate este
folosirea urmatoarei compozitii :

-la 100 g de apa se pun 50 g zahar, se amesteca bine pana ce apa se

indulceste, apoi se adauga 1 g nitrat de argint si se amesteca, apoi se
introduc florile.

Narcise plantare si ingrijire

NARCISE
Pe cat de frumoasa si parfumata, pe atat de modesta in pretentii, narcisa se va potrivi in orice gradina, fie ea rustica
sau simandicoasa.
Narcisa, planta care se trezeste dis-de-primavara, bucurand gradina cu parfumul si culorile sale, va crea cele mai
putine probleme de cultivare si intretinere.

Narcisa este o planta bulboasa, asadar, iubeste soarele, lumina, locurile insorite, calduroase. Cu toate acestea se va
simti minunat in usoara semiumbra, la poalele copacilor fructiferi sau a arbustilor si pomilor decorativi.
Narcisele se simt bine in orisice sol, fie el  usor, bogat in elemente nutritive, bine afanat, permeabil la apa si aer sau
sarac, nisipos ori argilos. Fireste, pamantul argilos, greu, va fi amestecat cu turba, perlit  sau nisip, pentru a deveni
mai afanat, mai permeabil, iar cel nisipos cu mranita maturata. 
Desi narcisele sunt mari iubitoare de apa, totusi, sunt rezistente la lipsa ei, planta nefiind afectata iremediabil, ca
alte surate bulboase. Narcisa este rezistenta la ger, dar si la jariste.
Exista, totusi, cateva lucruri care neplacute pentru narcise:
– excesul de apa, deoarece radacinile narcisei, neprimind  suficient oxigen, vor incepe sa putrezeasca, se
imbolnavesc si mor. Apa, in urma ploilor sau a topirii zapezii, nu trebuie sa balteasca.
– un nivel al pH-ului prea scazut (5,0-5,5). In acest caz, solul va trebui ameliorat cu faina de oase, dolomita, var sau
cenusa. Intr-un pamant acid narcisele se dezvolta prost, se pot imbolnavi si, in timp, dispar. Nivelul ideal pentru
narcise este de 6,5-7 chiar 7,5.
– sa nu se administreze la narcise gunoi de grajd sau de pasare nemacerat, in stare proaspata;
– nu este indicat sa plantatam bulbi narcise in locurile unde au fost cultivate crizanteme, aster, phlox, crini sau alte
bulboase, inclusiv cartofi;

PLANTARE SI INGRIJIRE NARCISE

Pregatirea locului pentru narcise. Locul destinat bulbilor de narcise se poate pregati cu  3 – 4 zile inainte de
plantare. Pamantul se afaneaza, se elibereaza de buruieni, se amelioreaza, acolo unde este cazul si se uda bine. Se
adauga ingrasaminte organice: mranita bine maturata, compost, cenusa (care cuprinde, inafara de azot, toate
elementele necesare dezvoltarii armonioase, si, in plus, are actiune  antibacteriana si antimicotica, indepartand,
deopotriva, daunatorii), sau complex de ingrasaminte care sa contina, obligatoriu, si potasiu.

Perioada de plantare: bulbii de narcise  vor fi plantati toamna, incepand cu a doua jumatate a lunii septembrie, si
pana la sfarsitul lunii noiembrie (daca este o iarna blanda, chiar si in decembrie). Narcisele pot creste pe acelasi loc
multi ani la rand. De preferat ca odata la 4-5 ani tufa de narcise sa se divizeze, pentru o inflorire armonioasa.
Altminteri, planta va face doar frunze, in detrimentul florilor.

Plantare bulbi narcise. Regula pentru bulboase este ca adacimea de plantare sa fie egala cu de trei ori inaltimea
bulbului (ex.: bulbul de 5 cm X 3 = 15 cm. adancime) sau 2 X diametrul bulbului. Distanta dintre bulbi – 10-15 cm.
Pe fundul gropilor/lacasurilor /brazdelor de plantare se pune un strat de nisip, care va avea rol drenant. Astfel, va fi
impiedicata mucegairea bulbilor de narcise, respectiv imbolnavirea lor. Nu uitati, substratul trebuie sa fie umed la
plantare, deoarece DUPA plantare nu udam.
Ingrijire narcsie

Ingrijirea narciselor este cat se poate de simpla:

Udare in  perioadele de seceta prelungita. 
Afanare sistematica, mai ales dupa ploi abundente, pentru peintampinarea formarii crustei de pamant, care nu
permite patrunderea oxigenului la radacini;
Hranire cu ingrasaminte ce contin potasiu, atat de necesare dezvoltarii bulbilor: cenusa, macerat de tataneasa, urzica
alba, frunze de sfecla, coji de banane, si chiar peste crud (ingropat langa bulbii de narcise), sau un complex de
ingrasaminte cu continut de potasiu. 
Indepartarea buruienilor, o operatie foarte utila, care se poate inlocui, cu succes, cu mulcire cu material organic
(iarba vesteda, paie, scoarta de copac, keramzit, etc.). Acest lucru ajuta la pastrarea umiditatii necesare, impiedicand 
si aparitia buruienilor, usurandu-ne munca si economisindu-ne timp.
Indepartarea florilor vestede. Dupa inflorire, frunzele narcisei, in schimb, nu vor fi tunse, ci lasate sa se vestejeasca
in mod natural. Ele sunt cele care vor hrani si ajuta bulbul sa se dezvolte armonios. 
Exista un mic, dar eficient,  secret, folosit din batrani: pe fundul  gropii/lacasului/brazdei de plantare se pun 1-4
hamsii, sau orice peste mic (nu din conserva!), coada sau cap de peste. Potasiul eliberat in urma descompunerii va
hrani bulbii si va face ca florile sa fie mai frumoase, mai viu colorate.
Totodata, mirosul intepator va alunga daunatorii (coropisnitele, soriceii de camp, etc), implicit cartitele.

BOLI SI DAUNATORI la narcise

Ca sa prevenim imbolnavirea ulterioara a narciselor este bine sa fim atenti la cateva reguli:
– materialul saditor sa nu fie de provenienta dubioasa;
– sa nu plantam narcise intr-un substrat acid sau cu umiditate foarte mare (balteste apa);
– sa nu aplicam  ingrasamant natural nematurat;
– sa nu uitam ca lipsa potasiului in substrat afecteaza serios dezvoltarea bulbilor, a plantei;
– sa nu plantam bulbii de narcise pe locurile in care s-au cultivat  alte bulboase (inclusiv carofi) sau crizanteme,
phlox, aster, crini;
– sa nu inghesuim narcisele.
Boli la narcise: Fusarioza, fainarea, atacul putregaiului cenusiu.
Combatere: cu substante antibacteriene si antifungice chimice sau organice (macereat de rostopasca, galbenele,
tataneasa, coada calului, cu solutie de bicarbonat de sodiu sau lesie). Partea buna la aplicarea tratamentelor naturiste
este ca ele, nu numai protejeaza, ci si vor hrani planta.
Narcisele atacate de virusuri (aparitia petelor alungite, albe sau galbui, ca niste striatii) vor fi imediat scoase si
distruse. Locul in care au fost se va dezinfecta cu var si se vor planta craite si galbenele. Pe acest loc, timp de 4-5 ani
nu se va mai planta niciun fel de bulboase.
Daunatorii narciselor:
Melcii, limacsii – sunt dusmani consacrati ai narcisei. Combatere: imprastierea unui strat de zat de cafea, coji de ou
pisate, coji de citrice sau capcane cu bere.
Musca narciselor, acarianul radacinilor. Combatere: tratarea bulbilor de narcise cu substante repelante sau
insecticide: putem folosi macerate din coji de citrice, pelin, rostopasca, bicarbonat de sodiu, tutun, ardei iute, omag,
delphinium, sau substante chimice.

Narcisele se pot planta in palcuri, sau in combinatii diferite cu alte bulboase (lalele, zambile, muscari, crocusi).