PORUMBUL (Zea mays L.

Particularităţi morfologice
Rădăcina. Porumbul se caracterizează printr-un sistem radicular
fasciculat, foarte dezvoltat comparativ cu al cerealelor din grupa I-a.
În timpul vegetaţiei porumbul formează două categorii de rădăcini şi
anume:
Rădăcini temporare. La încolţire porumbul formează o singură
rădăcină embrionară, mai dezvoltată decât la celelalte cereale, de culoare
albă sau alb violacee. Simplă la început, radicula se ramifică ulterior prin
emiterea unor rădăcini adventive seminale (3-7) sau rădăcini adventive
primare, care iau naştere spre mezocotil, sub punctul de inserţie al
coleoptilului (fig.4.6.1.).

Fig.4.6.1. Germinaţia porumbului şi primele faze de creştere

a - rădăcină embrionară; b - rădăcini adventive seminale; c - rădăcini coronare;
d - coleoptil; e - plumulă; f – plantă cu primele frunzuliţe; g – nod tulpinal.

1
 Rădăcinile permanente sunt formate din rădăcinile coronare şi
rădăcinile adventive supraterestre.
Rădăcinile coronare iau naştere de la cele 2-4 noduri subterane ale
tulpinii. Ele sunt în număr de 8-20 la fiecare nod. La început au o direcţie de
creştere orizontală, apoi se adâncesc în sol, unele ajungând la 3-5 m.
Rădăcinile adventive supraterestre iau naştere din primele 2-3 noduri
tulpinale situate imediat deasupra solului. Unele dintre aceste rădăcini
pătrund în sol la adâncime mai mică decât cele coronare, dar au acelaşi rol
în nutriţia plantelor (mai ales cu fosfor), asigurând şi o mai mare rezistenţă
la acţiunea vântului. Cele de la nodurile superioare rămân de obicei
nedezvoltate, scurte, sub formă de protuberanţe în aer.
Tulpina porumbului (fig. 4.6.2.) este viguroasă, dreaptă, plină cu
parenchim medular, pe toată lungimea şi formată din 7-15 (21) internoduri
(8-10 la hibrizii timpurii şi 18-21 la hibrizii tardivi).
Internodurile sunt de lungime diferită. Cele inferioare sunt foarte
scurte, cele de la mijlocul tulpinii şi din partea superioară sunt mai lungi.
Internodurile din apropierea inflorescenţei au cea mai mare lungime.
Înălţimea tulpinii variază în limite foarte largi, de la 30 cm la formele
pitice până la 8-9 m, la formele gigantice. Hibrizii cultivaţi în ţara noastră au
înălţimea între 170-250 cm. Tulpina de porumb poate forma la nodurile
inferioare lăstari sau copili.
Anatomia tulpinii este caracteristică cerealelor din grupa a II-a.
Privind la microscop o secţiune transversală prin tulpina de porumb se
observă la exterior epiderma formată din celule sclerenchimatice. Între
epidermă şi hipodermă se găsesc insule de ţesut asimilator. Partea internă
este constituită din celule parenchimatice în care sunt dispuse numeroase
fascicule libero-lemnoase, răspândite în toată masa. Cele mai numeroase şi
mai mici fascicule sunt situate spre periferie, cele mai mari sunt în centrul
tulpinii.
Fasciculele conducătoare libero-lemnoase sunt înconjurate de către un
inel de celule sclerenchimatice. Vasele lemnoase sunt dispuse în formă de
unghi cu deschiderea spre exteriorul tulpinii, iar în deschiderea unghiului
sunt dispuse vasele liberiene.

2
 g

Fig. 4.6.2. Planta de porumb

a - rădăcini adventive formate din
nodurile subterane;
b - inflorescenţa femelă;
c - inflorescenţa masculă;
d - nod tulpinal; e - internod;
f - limbul frunzei;
g - nervură principală;
h - copil;
i - stigmate.

Frunzele sunt aşezate altern şi dispuse pe două rânduri. Limbul este

liniar, lung de 50-80 cm şi lat de 5-12 cm. Marginile limbului cresc mai
repede decât partea din mijloc, din care cauză se ondulează, dând frunzei o
mai mare rezistenţă la vânt. Faţa inferioară a limbului este glabră, cea
superioară fiind pubescentă. Pe faţa superioară a limbului epiderma prezintă
numeroase celule buliforme, care pe timp de secetă sau în caz de transpiraţie
prea intensă, pierd repede apa şi determină răsucirea limbului, micşorându-
se suprafaţa de evapotranspiraţie. Nervura mediană este foarte proeminentă,

149
formând pe faţa superioară, la mijlocul limbului, un jgheab longitudinal.
Marginile frunzei au zimţişori mici, îndreptaţi spre vârful frunzei.
Ligula este membranoasă, lungă de cca. 5 mm, dinţată şi despărţită în două.
Urechiuşele lipsesc.
Numărul de frunze este corelat cu perioada de vegetaţie şi variază la
hibrizii noştri între 12 la cei timpurii şi 22 la cei tardivi.
Suprafaţa totală a frunzelor pe o plantă matură atinge 0,5-0,75 m2 la
hibrizii timpurii şi poate depăşi 1 m2 la hibrizii tardivi.
Inflorescenţa. Porumbul este o plantă unisexuat monoică. Florile
mascule şi femele se găsesc grupate în inflorescenţe diferite situate pe
aceeaşi tulpină (fig. 4.6.3.).
Inflorescenţa masculă este situată terminal pe internodul superior al
tulpinii şi are forma unui panicul (după unii spic ramificat). Este format
dintr-un ax principal, lung de 15-40 cm, pe care se înseră 5-40 ramificaţii
laterale simple sau ramificate.
Spiculeţele sunt grupate câte două la un loc (geminate), unul fiind
pedicelat (cel superior) şi unul sesil (cel inferior). Spiculeţele sunt înserate
pe două rânduri pe ramificaţii şi pe mai multe rânduri pe axul principal.
Spiculeţul are forma oval-alungită, fiind protejat de două glume de formă
lanceolată, pubescente, uneori cu o nuanţă roz-violacee, între care se găsesc
două flori. Fiecare floare este formată din câte două palee transparente şi trei
stamine. La baza staminelor se află două lodicule şi un rudiment de ovar
(uneori devine funcţional şi formează boabe).
Inflorescenţa femelă este un spic modificat cu rahisul îngroşat
(spadix). Este prinsă pe plantă la unul din nodurile tulpinii, sub teaca
frunzei. Inălţimea de inserţie a inflorescenţei variază de la 20 până la 120
cm. Ea se prinde de tulpină cu un peduncul lung de 3-10 cm. Întreaga
inflorescenţă este învelită în frunze modificate, numite pănuşi, la care nu s-a
dezvoltat decât teaca. Rahisul (axul inflorescenţei femele numit popular
ciocălău) este format dintr-un inel exterior cărnos care se lignifică la
maturitate şi o măduvă centrală, spongioasă. Forma rahisului poate fi
cilindrică sau tronconică, cu lungimea între 8-40 cm, iar grosimea medie, de
2-7 cm. Pe rahisul spadixului (ştiuletelui) sunt aşezate spiculeţele femele (tot
geminate), pe câte 4-6 perechi de rânduri. Spiculeţul femel este protejat de

4
două glume cărnoase la bază şi transparente la partea superioară, fiind
înserate în alveolele ştiuletelui. Culoarea glumelor poate fi albă sau roşie. În
fiecare spiculeţ se găsesc două flori, una superioară fertilă şi una inferioară,
sterilă.

Inflorescenţa masculă (panicul) la Inflorescenţa femelă la porumb: A

porumb: A - în plină floare; B - spiculeţ stigmate; B - pănuşi; C – detaliu: 1 -
cu stamine stigmate; 2 - boabe; 3 - pănuşi; 4 -
peduncul; 5 - nod tulpinal; D - spiculeţ
femel: 1 - stigmat; 2 -ovar; 3 - glume, palee.

Fig. 4.6.3. Inflorescenţe de porumb (Gh. Bâlteanu, 1989)

Paleele florilor femele sunt mai scurte decât glumele, pieloase şi

transparente. Floarea femelă are dezvoltat numai gineceul, format dintr-un
ovar mic, prevăzut cu un stigmat filiform lung de 10-12 cm, bifurcat la vârf,
acoperit pe toată lungimea cu papile stigmatice. La înflorit stigmatele se
alungesc mult, ieşind afară din pănuşi sub forma unui smoc de fire, numite
popular “mătasea porumbului”.

151
 În mod normal florile femele nu conţin antere sau lodicule. Se
întâlnesc uneori anomalii, ca de exemplu, prezenţa unei inflorescenţe
mascule rudimentare aşezată în vârful celei femele sau apariţia de stamine în
florile femele ş.a.
O plantă formează obişnuit 1-2 ştiuleţi, rar mai mulţi. Ştiuleţii maturi
au lungimea de 3-50 cm şi un diametru de 1,5-7 cm. Greutatea unui ştiulete
variază între 100 şi 600 g, având 8-32 rânduri de boabe, cu câte 20-60 boabe
pe fiecare rând. Boabele constituie 50-90 % din greutatea ştiuletelui, cel mai
adesea, 75-85 %.
Fructul este o cariopsă, care prezintă o mare variabilitate privind
dimensiunile, greutatea şi culoarea. Forma fructului poate fi trapezoidală,
prismatic-muchiată sau aproape sferică, având lungimea de 2,5-22 mm şi
lăţimea 3-18 mm, cu MMB între 40-1200 g iar MH între 70-87 kg. Partea
coronară a fructului poate fi ascuţită, rotunjită, zbârcită sau cu o depresiune
sub formă de mişúnă. La hibrizii cultivaţi în ţara noastră MMB variază între
100 şi 450 g.
Baza fructului poate fi rotunjită, ascuţită sau trunchiată. Structura
anatomică a bobului de porumb este asemănătoare cu cea a grâului. Spre
deosebire de grâu, pericarpul este mai dezvoltat, mezocarpul fiind format din
mai multe rânduri de celule turtite, cu pereţii îngroşaţi şi lignificaţi, iar
tegumentul seminal este constituit dintr-o membrană subţire semipermeabilă.
Embrionul reprezintă circa 10-20 % din greutatea boabelor. Cea mai
mare parte din bob este constituită din endosperm, care la exterior prezintă
stratul cu aleuronă (uneori din două rânduri de celule cubice). Structura
endospermului poate fi uniformă sau neuniformă; în acest din urmă caz, la
periferie se găseşte un endosperm făinos. Endospermul făinos se
caracterizează printr-o structură afânată cu spaţii mari cu aer între
grăunciorii de amidon, care sunt mici şi rotunjiţi, incluşi într-o reţea de
proteină. Endospermul cornos sau sticlos are grăunciori de amidon mari, de
formă poligonală, dispuşi mai compact într-o reţea groasă de proteină.
În funcţie de structura pericarpului şi endospermului, suprafaţa
bobului poate fi netedă sau zbârcită, lucioasă sau mată.
Culoarea bobului provine din suprapunerea culorilor proprii ale
pericarpului, a stratului aleuronic şi a endospermului. Culoarea pericarpului

152
poate fi galben-deschisă, portocalie, brună, roşie, vişinie sau violacee.
Culoarea stratului aleuronic variază de la incolor la galben, brun, vişiniu sau
violaceu.
Endospermul poate fi de culoare albă, galbenă deschis, galbenă închis.
Culoarea rezultată poate fi galbenă închis, galbenă deschis, albă, roşie,
brună, albastră, portocalie, uneori pe un ştiulete se găsesc şi xenii.

Sistematica porumbului
Porumbul aparţine genului Zea, care face parte din tribul Maydeae
Matt. Mangelsdorf (1938) consideră că genul Zea cuprinde 3 specii :
- Zea mays L. – porumbul cultivat;
- Zea mexicana (Schard) Reev et Mangel (Euchlaena mexicana) sau
teosintul anual;
- Zea perennis (Hitsch) Reev et Mangel (Euchlaena perennis –
teosintul peren).
Specia cultivată Zea mays L., cuprinde mai multe convarietăţi (grupe
de varietăţi) care se deosebesc între ele după următoarele caractere :
- Lungimea glumelor şi paleelor. În general glumele şi paleele sunt
reduse. Există şi forme la care glumele şi paleele sunt mari şi îmbracă bobul
(Zea mays conv. tunicata).
- Caracterul părţii superioare a bobului. Partea superioară
(coronoară) poate fi netedă, zbârcită, cu mişună sau rostrată.
- Raportul între endospermul cornos şi endospermul făinos. Întâlnim
convarietăţi cu endospermul complet făinos (Z. m. conv. amylaceae)
complet sau aproape complet sticlos (Z. m. conv. everta şi Z. m. conv.
saccharata) sau parţial sticlos (Z. m. conv. dentiformis, Z. m. conv. aorista,
Z. m. conv. indurata) (fig.4.6.4.).

153
 Fig. 4.6.4. Convarietăţi de porumb
1 – Zea mays indurata; 2 - Zea mays dentiformis (indentata); 3 - Zea mays aorista;
4 - Zea mays everta; 5 - Zea mays rugosa (saccharata);
a – boabe văzute dorsal; b – vârful boabelor; c – secţiune longitudinală prin boabe.

Caracterele principalelor convarietăţi ale speciei Zea mays sunt date în

tabelul 4.6.1.

154
 Tabelul 4.6.1
Principalele convarietăţi ale speciei Zea mays L.

Forma Forma Mărimea Culoarea

Convarietatea Glumele MMB Endospermul Observaţii
ştiuletelui fructului fructului fructului
rotund sau
Z. m. indurata albă, galbenă, tare, cornos la
cilindrică, alungit,
STURT acoperă 5-18 mm violacee, exterior,
cilindro-conică comprimat 70-700 forme precoce
Porumb cu baza lungime portocalie, transparent, spre
1-3 pe plantă dorso-ventral,
bobul tare roşie, neagră interior făinos
neted, lucios
Z. m.
albă, galbenă,
dentiformis alungit- cornos pe părţile
violacee,roşie, are cei mai
KÖRN cilindrică, prismatic, 8-20 mm laterale, făinos în
partea mulţi hibrizi şi
(Z.m. indentata 1 ştiulete pe “ suprafaţa lungime ; 100-700 centru şi partea
superioară a cele mai multe
STURT) plantă bobului cu 5-14 lăţime superioară, se
bobului mai soiuri
Porumb dinte încreţituri fine formează mişună
deschisă
de cal
caractere
Z. m. aorista prismatic, intermediare între cuprinde o
155

cilindro-conică 9-20 mm
GREBENSC “ muchiat spre diferită 100-700 indurata şi gamă largă de
1-2 ştiuleţi lungime
Porumbul aorist rotund dentiformis, nu forme
are mişună
Z.m. everta rotund, slab, albă-arginitie, convarietate
cornos, prin
STURT cilindro-conică comprimat, 5-10 mm galbenă, foarte veche,
“ 40-140 încălzire
Porumbul de 2-5 pe plantă lucios, uneori lungime portocalie,roşie, puţin
formează floricele
floricele cu vârf ascuţit albastră, neagră răspândită
Z. m. rugosa
forme foarte
BONAF
galbenă, roz, precoce,
(Z.m. zbârcit, translucid,
cilindrică 5-16 mm roşie, violacee, lăstăresc
saccharata “ comprimat, 70-300 cornos, conţine
1-5 pe plantă lungime neagră,cenuşie, puternic. folosit
STURT) puţin muchiat amilodextrine
incoloră în industria
Porumbul
conservelor.
zaharat
Z.m. tunicata
(A. SAINT N.)
cilindro- acoperă de formă cu aspect făinos nu este luat în
STURT - - -
conică boabele diferită sau parţial cornos cultură
Porumbul
îmbrăcat
 În cadrul convarietăţilor de porumb se găsesc numeroase varietăţi care
se dosebesc după culoarea boabelor şi a glumelor (rahisului-ciocălăului)
fiind redate în tabelul 4.6.2.
Specia Zea mays conv. everta Sturt cuprinde câteva varietăţi mai
importante şi anume: var. oryzoides Körn cu boabe rostrate la partea
coronară şi de culoare albă; xanthornis Körn cu boabe galbene rostrate şi
axyornis Körn cu boabe roşii rostrate; var. leucornis Al. cu boabe rotunde la
partea coronară de culoare albă; var. gracillina cu boabe galbene şi rotunde;
var. haematornis Al. cu boabe roşii şi rotunde şi var. melanornis Körn cu
boabe negre şi rotunde.
Tabelul 4.6.2
Principalele varietăţi ale speciei Zea mays L.

Culoarea rahisului
Varietatea Culoarea boabelor
(glumelor)
Zea mays convarietatea indurata Sturt.
alba Al. albă albă
erytrolepis Körn albă roşie
vulgata Körn galbenă albă
rubropaleata Körn galbenă roşie
rubropunctata Körn galbenă cu pată roşie în vârf roşie
philippi Körn galbenă brunie roşie
rubra Bonaf roşie roşie
latericia Kuesch et
roşie cărămizie roşie
Koznuh
aurantiaca Id. portocalie albă
violacea Körn violetă albă
Zea mays convarietatea dentiformis (indentata)
leucodon Al. albă albă
alborubra Körn albă roşie
xanthodon Al. galbenă albă
flavorubra Körn galbenă roşie
crocodon Körn şofrănie roşie
pyrodon Körn roşie roşie
striatidens Körn albă cu dungi roşii albă
rubrovestita Körn albă cu dungi roşii roşie

156
 Din specia Zea mays conv. rugosa Bonaf. (saccharata Sturt.) mai des
cultivate sunt varietăţile: dulcis Körn cu glume albe şi boabe incolore;
flavodulcis Körn având boabele galbene şi glumele roşii şi var. atratodulcis
Kulesch,. et. Koznuh cu boabele de culoare neagră şi glume albe.

Hibrizi de porumb
Începând cu anul 1956 soiurile româneşti de porumb (Hăngănesc,
Cincantin, Galben timpuriu, Portocaliu de Tg. Frumos, Scorumnic, Arieşan,
Bănăţean, Românesc de Studina, Dobrogean, ICAR 54) au fost treptat
înlocuiţi cu hibrizi între linii consagvinizate, obţinându-se hibrizi simpli,
dubli şi triliniali.
Hibrizii de porumb se deosebesc după o serie de caractere
morfologice, din care o parte se pot determina numai în câmp (înălţimea
plantei, numărul de frunze, poziţia şi culoarea frunzelor, suprafaţa foliară
totală a unei plante, numărul de ştiuleţi pe plantă, înălţimea inserţiei
ştiuletelui principal, gradul de lăstărire etc.) iar altele, care se referă la
ştiuleţi şi boabe se pot determina în laborator.
Caracterele care se determină în laborator sunt:
- forma ştiuletelui (cilindrică, conică, cilindro-conică sau conico-
cilindrică)
- lungimra ştiuletelui (cm)
- diametrul ştiuletelui la mijloc (cm)
- numărul mediu de rânduri de boabe
- regularitatea rândurilor pe ştiulete (drepte, sinuoase, neregulate)
- acoperirea vârfului ştiuletelui cu boabe (complet, incomplet)
- tipul bobului (sticlos, semisticlos, dentat)
- culoarea rahisului (albă, roşie)
- culoarea mişunei (albă, galbenă, galbenă-deschis, galbenă-portocalie)
- culoarea părţilor laterale ale bobului (albă, galbenă, galbenă-deschis,
portocalie)
- forma bobului (prismatică, rotundă)
- masa a 1000 boabe (g)
În tabelul 4.6.3. sunt date principalele caractere ale hibrizilor de
porumb.

157
 Tabelul 4.6.3
Hibrizii de porumb cultivaţi în România

Originea Durata Talia Potenţial Rezistenla la:

Conva- Tip
Hibridul anul veget. plantei productiv
rietatea hibrid secetă frân- şiştă- boli
omologării (zile) (cm) (q/ha) cădere
arşiţă gere vire dăunători
TIMPURII A (Extratimpurii) Grupa FAO 100-199 (800-1000 UT)
semi- Franța
LBS 2346 - înaltă 91.26 HS R M R M -
indurat 2013
dentifor- SUA
P7054 - înaltă 115,4 HS M M M M M
mis 2016

Hibrizi care mai sunt în comerț: Kiskum Gitta, Kiskum Kristof.

TIMPURII B (Timpurii) Grupa FAO 200-299 (1001-1100 UT)
semi- scurtă-
Cera 270 România - 86.04 HS R M R M M
indurat medie
158

semi- Germania
Clemenso - înaltă 91.11 HS R M R M -
indurat 2013
Ucraina
DMS 2409 dentiformis - înaltă 99.02 HS R M R M -
2016
aorista Germania
Ezster 144-148 medie 93,7 HT M R R R R
dentiformis 2003
Franța
Fidoxxi indurata - medie 89,01 HS R M R M -
2014
înaltă
Franţa medie-
Gavott dentiformis 146-150 109,5 HS FR R FR R R
2008 înaltă
Serbia
Kalina dentiformis - scurtă 98.67 HS R M R M -
2013
indurata Germania medie
KWS 2370 - 111.46 HS M M M M -
dentiformis 2015 înaltă
2003
Germania medie-
LG 22 44 dentiformis 145-147 100,4 HS FR R R R R
2001 înaltă
indurata Franţa scurtă
MAS 09 P 142 88.57 HT R M R M -
dentiformis 2015 medie
Franţa
MAS 27 L dentiformis - înaltă 95,85 HT R R R R R
2012
 Franța
MAS 29 CR indurata - medie 97 HT M M M M -
2016
Ungaria
Mv 260 dentiformis - înaltă 117.51 HT R M R M -
2016
Ungaria
Mv Benedek dentiformis - înaltă 102.27 HS R M R M -
2016
indurata Ungaria
Mv Polus - înaltă 100.48 HS R M R M -
dentiformis 2016
Premiia 190 indurata Ucraina
- medie 88.10 HS R M R M -
Mv dentiformis 2014
SUA
P 8688 dentiformis - medie 106,0 HT R M R M -
2015
SUA
P 9549 dentiformis - medie 95,37 HS R M R M -
2014
Shirkan Franța
indurata - mare 80.72 HS R M R M -
2015
Suarez indurata Germania
- înaltă 113.41 HS R M R M -
dentiformis 2013
Sufavor Germania
dentiformis - medie 101.54 HS R M R M -
2013
indurata Germania
Sureal - medie 104.15 HS R M R M -
dentiformis 2013
Turda
Turda 248 dentiformis - mică 96.11 HS R M R M -
2012
indurata Turda
Turda 332 - înaltă 94,51 HS R M R M -
dentiformis 2002
dentiformis Serbia medie
ZP 161 - 96.33 HT R M R M -
aorista 2015 mare
Hibrizi care mai sunt în comerț: Kiskum Aliz, Kiskum Dori, Kiskum Emma, Kiskum Olika, Kiskum Piros, Krabas, Losc, Suanito,
0235, Szoliani, Szonja, Turda 165, Turda 201, Turda 200.
SEMITIMPURII Grupa FAO 300-399 (1100-1200 UT)
159

Franţa
Andreea dentiformis 147-150 medie 106,8 HS FR R FR R R
2002
LV
indurata Franța 93.22
Balma - înaltă HT R M R M -
dentiformis 2015

indurata România
Cera 290 - înaltă 101.67 HS R M R M -
dentiformis 2012
România medie
Cera 310 indurata - 95.85 HS R M R M -
2015 înaltă
indurata România medie
Cera 320 - 93.40 HS R M R M -
dentiformis 2015 înaltă
indurata România
Cera 340 - înaltă 87.87 HS R M R M -
dentiformis 2016
indurata România
Cera 370 - înaltă 105.53 HS R M R M -
dentiformis 2016
România
Cera 420 dentiformis - înaltă 85.90 HS R M R M -
2016
indurata Ucraina
DMS 3111 - medie 99.78 HS R M R M -
dentiformis 2016
indurata Ucraina
DMS Sekator - înaltă 97.87 HS R M R M -
dentiformis 2016
indurata Franța
Jodie - înaltă 109.78 HT R M R M -
dentiformis 2012
Germania
Kapitolis dentiformis - înaltă 109,1 HS R M R M -
2016
indurata Germania
Kassius - medie 99.23 HS R M R M -
dentiformis 2014
Germania
Kenobis dentiformis - înaltă 96.25 HS R M R M -
2016
 Germania
Kerberos indurata - medie 100.82 HS R M R M -
2013
indurata Germania -
Kirghis înaltă 96.50 HS R M R M -
dentiformis 2016
indurata Germania
Kodeks - înaltă 113.16 HS R M R M -
dentiformis 2015
Germania
Konfirmas indurata - medie 112.75 HS R M R M -
2015
Krabas YG indurata Germania
- înaltă 88.54 HT R M R M -
(modif. gen.) dentiformis 2012
Germania
Kreatos dentiformis - înaltă 102.62 HS R M R M -
2016
indurata Ucraina
Kruh 340 - medie 93.02 HS R M R M -
dentiformis 2014
VS

indurata Germania
KWS 3479 - medie 95,2-114,7 HS R M R M -
dentiformis 2015
indurata Germania
KWS 4484 - înaltă 93.35 HS R M R M -
dentiformis 2016
Ungaria
Lencsi dentiformis 142 medie 100.3 HS R R R R R
2001
Franța
LG 30315 dentiformis - înaltă 99.23 HS R M R M -
2015
indurata Franța
LG 30360 - medie 93.55 HT R M R M -
dentiformis 2016
Franța
MAS 36 A dentiformis - medie 102.66 HS R M R M -
2013
indurata Franța
MAS 37 H - înaltă 101.50 HS R M R M -
dentiformis 2013
Franța mică
MAS 39 T dentiformis - 100.55 HS R M R M -
2013 medie
indurata Franța
160

MAS 40 F - înaltă 95.85 HS R M R M -

dentiformis 2013
Franța
MAS 41 WX dentiformis - înaltă - HS R M R M -
2016
Franța
MAS 45 M dentiformis - înaltă 96.98 HS R M R M -
2016
indurata Franța
MAS 45 N - mică 82.75 HS R M R M -
2014
Ungaria
Mv 331 dentiformis - înaltă 96.78 HS R M R M -
2016
Mv Gorsium Ungaria
dentiformis - înaltă 88.70 HS R M R M -
2016
Ungaria
Mv Lira dentiformis - înaltă 92.53 HT R M R M -
2016
Ungaria
Mv Sirius dentiformis - înaltă 96.12 HS R M R M -
2016
Ungaria
Norika dentiformis - înaltă 104,8 HS R R R R R
2007
Croația medie
Os 378 dentiformis - 93.99 HS R M R M -
2014 înaltă
Croația
Ossk 396 dentiformis - mare 98.57 HS R M R M -
2014

Porumbeni R. Moldova
dentiformis - înaltă 89.55 HS R M R M -
427 2016
Porumbeni R. Moldova
dentiformis - medie 137.82 HS R M R M -
461 2016
Splav MS 290 Franţa
dentiformis - medie 89.41 HS R M R M -
2015
Germania
Solferino dentiformis - înaltă 103.61 HS R M R M -
2016
Germania medie
Subianca indurata - 116.96 HS R M R M -
2011 înaltă
 indurata Germania
Sumberto - înaltă 104.41 HS R M R M -
dentiformis 2013
Germania
Sumer dentiformis - medie 115.37 HS R M R M -
2012
indurata Germania medie
Sunergy - 108.82 HT R M R M -
2012 înaltă
Germania
Superbia dentiformis - înaltă 92.56 HS R M R M -
2012
aorista Turda
Turda Star 147-160 înaltă 95.8 HT R R R R R
dentiformis 2005
Ucraina
Yevro 301 MV dentiformis - înaltă 93.14 HS R M R M -
2016
Serbia
Zeros dentiformis - înaltă 101.24 HS R M R M -
2013
Serbia
ZP 280 dentiformis - medie 86.76 HT R M R M -
2015
Serbia
ZPSC 388 dentiformis - înaltă 98.95 HS R M R M -
2016
Din această grupă de hibrizi mai fac parte: Blako, Bonito, ES Sensor, Fundulea 475 M, Garbure, Gina, Hella, Irina, Kaifus, K
YG, Kamelias, Kinemas, Kiskum Cilike, Kiskum Galja, Kiskum TC 4255, Kornelius, KWS 6471, LG 3350, Marianna, Neffel,
Renfor, Sangria, SUM 0243, Turda Favorit, Zsuzsanna.

SEMITARDIVI Grupa FAO 400-499 (1200-1350 UT)

Hibrizii semitardivi care se află în cultură: Altaze 505, Bărăgan 34, Ceda, Celest, Cera 380, Cera 391 qtek, Cera 395, Cera
Cera 450, Clischi, Copernic, Crișana, DMS Adapter, Drava 404, ES Contes, F 423, Felike, Galicio, Kaligulas, Kalimnos, Kam
Karmas, Karnevalis, Katia, Kriskum Nora, Kriskum SC 292, Kithas, Klara, Kolibris, Konfites, KWS 2376, KWS 2482, KWS 3381
4414, Leila, LG 3330, LG 33389, LG 3395, LG 3475, LG 30430, Loubazi CS, MAS 52 CR, MAS 52 K, NS 300, Olt, Os 430,
P0017, P0064, P0216E, P0312, P0362, P0865, P9718E, P9838, PR 36 V78, PR 37 M 34, Serina, Suzuka, Szandra, Szegedi
Ribera, Szilvia, Tilda, Zona, ZP335, ZP488.
161

Szandra, Szegedi ,475 Ribera, Szilvia, Tilda, Zona, ZP335, ZP488.

TARDIVI Grupa FAO 500-599 (1350-1400 UT)

Dintre hibrizii tardivi fac parte: Bărăgan 48, Cronus, Dalmac, Fundulea 376, Generos, Hima, Iezer, Kalvados, Kerbanis, K
4427, Kiskum SC 4390, Kiskum SC 4444, Kiskum SC 4444, Kitty, Krebs, KWS 1394, Larissza, LG 3053 Waxy, Lovrin 400, M
YG, Mikado, Mikado, Mirirom, NS 540, Ossk 515, Petra, Puymauri CS, Rabina, Rasa, SNH 2504, Sumbra, Tanjuska, Tavasz, ZP 4

FOARTE TARDIVI Grupa FAO 600 și peste 600 (peste 1600 UT)
Din această grupă de hibrizi fac parte: Ambiziozo, Boris 5, Bukur, Cera 540, Erriko, LG3562, LG3607, Piroska, SNH 1617
1714
Surco.
Hibrizi de porumb zaharat (Zea mays L. convar. saccharata) : Deliciosul (2015 –SCDL Bacău),
Deliciul verii ( 2004 – SCDA Turda), Desert FD ( 1991 – ICCPT Fudulea), Dulce de Bacău (2004 –
SCDL Bacău), Sweet Sprit, Sweet Thing (2014 – SUA), Union VP (2014 – Superior Seed,Calafat),
ZP504SU (2