Ghid Pomicultura Specii Semintoase

Coordonator: Chițu Emil
Autori: Militaru Mădălina, Mihail Iancu, Marin Florin Cristian, Sumedrea Mihaela, Călinescu Mirela,
Florea Alina, Sumedrea Dorin Ioan, Păltineanu Cristian, Nicola Claudia, Ciucu Mihaela,
Petre Gheorghe, Petre Valeria, Popa Lucreția, Ștefan Vasilica.
Specii pomicole semințoase

Ghid tehnic și economic
2018
R
INSTITUTUL DE CERCETARE - DEZVOLTARE MINISTERUL AGRICULTURII

PENTRU POMICULTURĂ ŞI DEZVOLTĂRII RURALE
ISBN: 978-606-764-0403
Redactare, foto şi coperta

Nicolae Nedelcu
Editura
office@invel.ro - www.invel.ro
În loc de Prefață
Lucrarea „Specii pomicole semințoase – Ghid tehnic și economic”, se adresează tuturor care îndrăgesc
cultura pomilor și doresc să-și realizeze, la diferite dimensiuni, plantații de pomi. Apreciind favorabil această dorință și
ținând seama de condițiile naturale și social-economice, favorabile din România, Ministerul Agriculturii a întocmit un
subprogram special pentru dezvoltarea pomiculturii din țara noastră, pe perioada 2014-2020, care sprijină efectiv prin
diferite măsuri acțiunea de refacere a plantațiilor de pomi și arbuști fructiferi. Una dintre aceste măsuri, de importanță
capitală, a fost și aceea de a sprijini financiar elaborarea sub auspiciile Institutului de Cercetare – Dezvoltare pentru
Pomicultură și a Societății Naționale a Pomicultorilor din România, pentru fiecare grupă de specii, a unui Ghid tehnic și
economic, care să conțină o sursă a celor mai noi realizări în domeniul înființării și întreținerii plantațiilor de pomi.
Datele din cuprinsul lucrării reprezintă rezultatele unei activități de cercetare intense și bine organizate,
desfășurată în cadrul unor structuri organizatorice pe o perioadă de peste 70 de ani. Desigur că la alcătuirea lucrării s-a
folosit și o bogată bibliografie privitoare la aspectele prezentate din cele mai valoroase lucrări de specialitate din
literatura internațională. Tot în același sens s-a ținut seama și de tradiția și experiența seculară a cultivatorilor de pomi și
arbuști fructiferi din țara noastră, cât și de cele mai bune rezultate obținute în sectorul de producție din ultimii 30-40 de
ani.
Lucrarea cuprinde date asupra a 3 specii semințoase. Pentru fiecare specie s-a folosit o schemă de tratare
unitară cuprinzând atât materialul biologic utilizat (soiuri, portaltoi), cât și măsurile tehnologice aplicate la sol și plantă
pentru realizarea unor plantații de mare producție și cu fructe de calitate superioară.
Pentru realizarea unor astfel de livezi, în documentațiile tehnice și economice întocmite s-a recomandat
respectarea legislației Uniunii europene de a se folosi numai material săditor liber de boli virotice din categoriile
biologice superioare.
Zonarea în teritoriu a speciilor pomicole prezentate în lucrare s-a bazat pe studierea relațiilor dintre condițiile
naturale (climă, sol) și particularitățile biologice ale speciilor sau combinațiilor soi/portaltoi. S-a ținut seama, de
asemenea și de unele considerente economice și sociale (tradiția pentru cultura pomilor, densitatea populației, etc.).
Pentru fiecare specie s-au recomandat pentru cultură cele mai corespunzătoare soiuri. Pentru alegerea lor s-a
folosit o gamă foarte largă de criterii atât în ceea ce privește comportarea pomilor din livadă cât și calitatea fructelor.
Studiile s-au efectuat în cadrul unor culturi de concurs amplasate în câmpurile experimentale din cele mai
reprezentative bazine pomicole din România.
Elemente noi pentru tehnologia de cultură a speciilor prezentate au intervenit în special în problema asigurării
unui regim optim de aprovizionare a solului cu apă și elemente nutritive, caracteristici care prezintă în condiții de livadă
o mare variație. Acolo unde s-a considerat că este necesară aplicarea irigării, aproape că s-a generalizat irigarea
localizată prin picurare cu toate avantajele ei.
De asemenea, s-a recomandat aplicarea fertilizării de întreținere odată cu aplicarea irigării ceea ce ar
îmbunătăți considerabil regimul de nutriție al plantelor pomicole cu repercusiuni favorabile atât asupra proceselor de
creștere și fructificare a pomilor, cât și asupra calității producției și capacității de păstrare a acesteia.
Cultura principalelor specii pomicole s-a recomandat a se realiza după sistemul intensiv și superintensiv, care
așa cum este cunoscut, prezintă avantaje considerabile față de sistemele tradiționale de cultură a pomilor. S-au
recomandat numeroase forme de coroană și de întreținere a acestora prin tăieri diferențiate până la nivel de soi.
Noutăți cu totul deosebite, tratate foarte succint au fost prezentate și în domeniul fitosanitar, atât în
cunoașterea mult mai amănunțită a biologiei bolilor și insectelor dar și în domeniul de combatere a acestora prin diferite
produse mai puțin dăunătoare și după tehnologii moderne.
Informații foarte utile s-au prezentat și pentru problemele legate de recoltarea, transportul și depozitarea
fructelor.
Pentru fiecare specie s-au prezentat date referitoare la eficiența economică, domeniu foarte important atât
pentru proiectare dar și pentru proprietarii de livezi.
Ca o caracteristică generală a tuturor măsurilor prezentate este aceea că în majoritatea lor, ele au fost stabilite
în cadrul bazinelor pomicole care prezintă condiții foarte apropiate de cele pe care le întâlnesc cultivatorii, așa că
rezultatele experimentale au șanse mari de a se realiza și în condiții de producție.
În încheierea rândurilor de față, recomandăm tuturor celor interesați de o reușită cât mai deplină a acțiunilor lor
din pomicultură, să țină o strânsă legătură cu unitățile de cercetare unde pot vedea pe „viu” în poligoane experimentale
foarte reușite, realizarea tuturor măsurilor din Ghidul de față. Discuțiile purtate cu cercetătorii la fața locului pot
îmbunătăți substanțial conducerea propriilor livezi.
Prof. asoc. dr. ing. Mihail IANCU

TEHNOLOGII
CAP 1. SECVENȚE TEHNOLOGICE COMUNE SPECIILOR POMICOLE….............................................................7
1.1. Pregătirea terenului în vederea plantării pomilor și arbuștilor fructiferi…...............................................................7
1.2. Sisteme de întreținere a solului în pomicultură …..................................................................................................9
1.2.1. Alegerea sistemului de întreținere a solului ........................................................................................................9
1.2.1.1. Generalități ....................................................................................................................................................9
1.2.2. Sisteme de întreținere a solului între rândurile de pomi ....................................................................................10
1.2.2.1. Sistemul de întreținere a solului ca ogor negru realizat și menținut prin lucrări ...............................................10
1.2.2.1.1. Avantajele sistemului ................................................................................................................................10
1.2.2.1.2. Dezavantajele sistemului ..........................................................................................................................10
1.2.2.2. Sistemul de întreținere a solului cu benzi înierbate .......................................................................................12
1.2.2.2.1. Aprecierea sistemului ...............................................................................................................................12
1.2.2.2.2 Avantajele sistemului .................................................................................................................................12
1.2.2.2.2.1. Îmbunatățirea unor proprietăți fizice ale solului .......................................................................................12
1.2.2.2.2.2. Îmbunatățirea unor proprietăți chimice ale solului...................................................................................13
1.2.2.2.2.3. Îmbunatățirea calității fructelor ...............................................................................................................14
1.2.2.2.2.4. Îmbunatățirea mediului din livadă ...........................................................................................................15
1.2.2.2.4. Definirea sistemului ..................................................................................................................................18
1.2.2.2.5. Unele caracteristici deosebite pe care trebuie să le posede speciile de ierburi folosite pentru
realizarea sistemelor de întreținere cu benzi înierbate a solului din livezi ...................................................................19
1.2.2.2.6. Tehnologia de realizare și menținere a sistemului de întreținere a solului dintre rândurile de pomi
cu benzi înierbate cu specii perene ...........................................................................................................................23
1.2.3. Sisteme de întreținere a solului pe axul rândului de pomi .................................................................................24
1.2.3.1. Menținerea solului ca ogor negru realizat prin lucrari ....................................................................................24
1.2.3.2. Menținerea solului curat de buruieni prin aplicarea erbicidarii .......................................................................25
1.2.3.3. Menținerea solului curat de buruieni prin aplicarea mulcirii ...........................................................................27
1.2.3.4. Sistemul de întreținere a solului pe axul rândului de pomi prin înierbare ........................................................29
1.3. Necesitatea și metode de fertilizare a plantațiilor pomicole…..............................................................................32
1.4. Aplicarea irigației în plantațiile pomicole .............................................................................................................40
1.5. Echipamente tehnice destinate lucrărilor din plantațiile de semințoase ...............................................................43
CAP. 2. CULTURA MĂRULUI…............................................................................................................................…51
2.1. Cerințele față de factorii de mediu…...................................................................................................................51
2.2. Sortimentul de soiuri….......................................................................................................................................52
2.3. Portaltoii mărului….............................................................................................................................................64
2.4. Materialul săditor. Boli virale…............................................................................................................................65
2.5. Tehnologii de înființare și întreținere până la intrarea pe rod….............................................................................66
2.5.1. Particularitați privind organizarea și pregătirea terenului…..............................................................................66
2.5.2. Sisteme de cultură….......................................................................................................................................68
2.5.3. Tehnica formării coroanelor…..........................................................................................................................70
2.6. Tehnologii de întreținere a plantațiilor după intrarea pe rod…..............................................................................74
2.6.1. Sisteme de întreținere a solului….................................................................................................................…74
2.6.2. Tehnica fertilizării plantațiilor…........................................................................................................................75
2.6.3. Tehnica irigării plantațiilor….............................................................................................................................80
2.6.4. Particularități privind tăierile de întreținere și fructificare…............................................................................…80
2.6.5. Principalele boli și dăunatori….........................................................................................................................83
2.6.5.1. Bolile mărului…............................................................................................................................................83
2.6.5.2. Dăunatorii mărului…....................................................................................................................................84
2.6.5.3. Programe de combatere…...........................................................................................................................88
2.6.6. Recoltarea și păstrarea fructelor..................................................................................................................…89
2.7. Eficiența economică….......................................................................................................................................90
CAP. 3. CULTURA PĂRULUI…................................................................................................................................93
3.1. Cerințele față de factorii de mediu…...................................................................................................................93
3.2. Sortimentul de soiuri….......................................................................................................................................94
3.3. Portaltoii părului…..............................................................................................................................................98
3.4. Materialul săditor. Boli virale…............................................................................................................................99
3.5. Tehnologii de înființare și întreținere pâna la intrarea pe rod…….........................................................................99
3.5.1. Particularități privind organizarea și pregătirea terenului…...........................................................................…99
3.5.2. Sisteme de cultură….....................................................................................................................................100
3.5.3. Tehnica formării coroanelor…........................................................................................................................100
5
CUPRINS
3.6. Tehnologii de întreținere a plantațiilor după intrarea pe rod…............................................................................101
3.6.1. Sisteme de întreținere a solului……..............................................................................................................101
3.6.2. Tehnica fertilizării plantațiilor…......................................................................................................................101
3.6.3. Tehnica irigării plantațiilor…..........................................................................................................................101
3.6.4. Particularități privind tăierile de întreținere și fructificare….............................................................................101
3.6.5. Principalele boli și dăunatori…......................................................................................................................104
3.6.5.1. Bolile părului…..........................................................................................................................................104
3.6.5.2. Dăunatorii părului…...................................................................................................................................104
3.6.5.3. Programe de combatere….........................................................................................................................105
3.6.6. Recoltarea și păstrarea fructelor…................................................................................................................106
3.7. Eficiența economică ........................................................................................................................................107
CAP. 4. CULTURA GUTUIULUI .............................................................................................................................109
4.1. Cerințele față de factorii de mediu ....................................................................................................................109
4.2. Sortimentul de soiuri ........................................................................................................................................110
4.3. Portaltoii gutuiului ............................................................................................................................................111
4.4. Materialul săditor. Boli virale .............................................................................................................................111
4.5.Tehnologii de înființare și întreținere până la intrarea pe rod ...............................................................................111
4.5.1. Particularități privind organizarea și pregătirea terenului ...............................................................................111
4.5.2. Sisteme de cultură ........................................................................................................................................111
4.5.3. Tehnica formării coroanelor ...........................................................................................................................111
4.6. Tehnologii de întreținere a plantațiilor după intrarea pe rod ...............................................................................111
4.6.1. Sisteme de întreținere a solului…...................................................................................................................111
4.6.2. Tehnica fertilizării plantațiilor…......................................................................................................................112
4.6.3. Tehnica irigării plantațiilor…...........................................................................................................................112
4.6.4. Particularități privind tăierile de întreținere și fructificare….............................................................................112
4.6.5. Principalele boli și dăunători….......................................................................................................................112
4.6.5.1. Bolile gutuiului…….....................................................................................................................................112
4.6.5.2. Dăunătorii gutuiului….................................................................................................................................112
4.6.5.3. Programe de combatere….........................................................................................................................113
4.6.6. Recoltarea fructelor…...................................................................................................................................113
4.7. Eficiența economică….....................................................................................................................................113
BIBLIOGRAFIE .....................................................................................................................................................115
6
TEHNOLOGII
CAPITOLUL I. SECVENȚE TEHNOLOGICE COMUNE SPECIILOR POMICOLE
1.1.Pregătirea terenului în vederea plantării pomilor și arbuștilor fructiferi

Defrişarea și îndepărtarea vegetaţiei lemnoase spontană sau cultivată
În cazul terenurilor pe care este prezentă vegetația lemnoasă spontană sau care au fost cultivate cu pomi,
trebuie ca acestea să fie curățate de vegetația lemnoasă (partea aeriană cât și rădăcinile). Această lucrare se execută
cu utilaje specializate care permit îndepărtarea prin smulgerea din rădăcini a vegetației lemnoase rămase.
Se adună resturile de spalieri și sârmele rămase de la vechile plantații de pomi și vie pentru ca acestea să nu
împiedice efectuarea în bune condiții a viitoarelor lucrări.
În cazul în care terenul din fostele plantații a fost puternic infestat cu pir, se recomandă îndepărtarea acestuia
prin erbicidare cu substanțe sistemice după o tehnologie corespunzătoare, care să permită distrugerea în totalitate a
rizomilor acestei buruieni.
Nivelarea terenului
Este o lucrare obligatorie în special pe terenurile cu ușoare microdenivelări (movile, mici depresiuni, viroage,
șiroiri, resturi de terase de la plantațiile anterioare), dar și pe terenurile cu o pantă ușoară pentru evitarea concentrării
scurgerii apelor superficiale pe zonele depresionare cât și acumularea acesteia în microdepresiuni. Pe terenurile
relativ plane, pentru evacuarea eventualului exces de apă de la suprafața solului se recomandă realizarea unei
nivelări în pantă de minim 2-3o/oo.
Pe terenurile în pantă, prin nivelare trebuie să se realizeze o pantă continuă a terenului și în același timp să nu
se mărească gradul de neuniformizare a dispunerii stratului fertil. De aceea, în porțiunile de teren în care se impune
nivelarea se recomandă mai întâi strângerea stratului vegetal pe adâncimi de până la 10-15 cm și stocarea acestuia în
grămezi la marginea zonelor supuse nivelării. Se realizează apoi nivelarea terenului decopertat, urmată de
readucerea și dispunerea cât mai uniformă pe vechiul amplasament a stratului vegetal strâns anterior. Lucrarea se va
realiza cu câțiva ani înainte de plantarea pomilor. Se va evita deplasarea cu buldozerul a stratului de sol mobilizat din
partea superioară a versanților și dispunerea acestuia pe zone limitate (depresiuni), către partea inferioară a acestora.
Nivelarea pe terenurile ușor înclinate să va realiza prin deplasarea utilajelor pe direcția generală a curbelor de nivel.
Pe terenurile relativ plane, prin nivelare trebuie să se distrugă coamele care au rămas pe direcția fostelor rânduri de
pomi și viță de vie cât și umplerea gropilor și a șanțurilor, rezultate în urma defrișării.
În afară de nivelarea de bază, realizată înainte de lucrările de afânarea solului prin scarificare sau arătură
adâncă, după efectuarea acestor lucrări, se va executa o nivelare de detaliu prin una sau două lucrări executate cu
grapa cu discuri în sensuri diferite.
Printr-o nivelare perfectă a terenului se realizează totodată o dispunere mult mai uniformă a factorilor de
vegetație în cadrul viitoarei plantații și o execuție mult mai facilă a tuturor celorlalte lucrări legate de înființarea și
întreținerea plantației.
Fenomenul de “oboseală” a solului
Atunci când noile plantații se vor înființa pe terenuri cultivate anterior tot cu pomi, este necesar să se realizeze
odihna solului pentru a înlătura o serie de efecte negative, între care menționăm:
- acumularea în timp, în sol, a unor substanțe toxice ce pot influența negativ prinderea pomilor la plantare și
creșterea acestora în primii ani;
- prezența unor boli virotice și bacteriene, a nematozilor care pot constitui surse de infecție pentru materialul
biologic nou plantat;
- înrăutățirea stării fizice a solului, ca urmarea tasării accentuate a acestuia, determinată de traficul tehnologic
intens practicat în fostele plantații;
- sărăcirea solului în materie organică și în elemente nutritive consumate și îndepărtate din sol cu recoltele de
fructe ale plantațiilor anterioare.
Literatura de specialitate menționează că efectele cele mai frecvente ale apariției bolilor, ca urmare a
nerespectării perioadei de odihnă a solului s-au semnalat la speciile măr, cireș, piersic și mai puțin la prun, păr și
căpșun.
Înlăturarea sau atenuarea oboselii solului se poate realiza prin (Sumedrea D. și Sumedrea M., 2011):
- respectarea unui timp de pauză la replantare de cel puțin 3-4 ani;
- schimbarea grupei de specii, seminţoase cu sâmburoase şi invers;
- dezinfectarea solului cu nematocide şi insecticide;
- fertilizarea cu îngrăşăminte organice şi cultivarea timp de câţiva ani de plante erbacee anuale sau perene, ca
îngrăşământ verde;
- îndepărtarea resturilor vegetale ale plantaţiei defrişate, desfundarea terenului şi efectuarea de lucrări
repetate ale solului (cât mai adânci), care fragmentează resturile vechi plantaţii, aerează solul şi favorizează
descompunerea acestora şi poate scurta pauza după defrişare;
- înierbarea plantaţiilor pomicole, care prin aportul cantitativ de materie organică, prin îmbunătăţirea
regimului aerohidric al solului, dar mai ales prin diversificarea macro şi microflorei şi faunei au un rol benefic
substanţial asupra vieţii solului, atenuând virulenţa microorganismelor în cazul replantării.
7
TEHNOLOGII
Fertilizarea înainte de plantare
Așa cum este cunoscut, peste 80% din plantațiile de pomi din România, sunt amplasate pe soluri cu fertilitate
mijlocie, slabă sau foarte slabă, din care, ultimele două categorii cuprind peste 60% din suprafețele ocupate cu pomi
în anii anteriori. Având în vedere suprafețele reduse de teren existente în zonele propice pentru cultura pomilor din
România, care nu au fost cultivate în anii anteriori cu pomi, noile plantații vor fi reînființate pe vechile amplasamente
care au fost situate pe terenuri cuo fertilitate nu tocmai corespunzătoare.
Chiar și pe solurile cu o fertilitate mai bună situate pe terenuri plane sau pe pante reduse, înființarea de
plantații intensive și superintensive care să realizeze producții ridicate și de calitate superioară necesită o reacție a
solului adecvată și consumuri mari de elemente nutritive care nu pot fi asigurate decât printr-o fertilizare
corespunzătoare. Pentru stabilirea necesarului de amendamente și îngrășăminte este obligatoriu să se realizeze un
studiu pedologic și agrochimic al solului. Orice cantitate de amendamente, se va aplica și încorpora înainte de
plantare. Cantitatea de amendamente ce va fi încorporată prin arătura adâncă, va trebui să corecteze aciditatea pe
primii 40 cm adâncime de sol. Dacă avem o mare variabilitate a acidității diferitelor parcele, amendamentele se vor
aplica în cantități diferite pentru ca pe întreaga suprafață de teren să se obțină același pH. Pe solurile acide cu deficit
de magneziu, se vor aplica amendamente care conțin acest element. Dozele orientative de amendamente calcaroase
pentru plantații, sunt cuprinse în figura 1.1.
Figura 1.1. Doze de amendamente calcaroase (CaCO3 t/ha) ce trebuie aplicate la înființarea plantațiilor
pomicole (inclusiv pepiniere) (Borlan et. al., 1982)
De asemenea, în funcție de rezultatele studiului agrochimic se recomandă aplicarea la groapa de plantare a

10-15 kg gunoi de grajd bine descompus. Aplicarea gunoiului de grajd în groapa de plantare determină în primul rând
o îmbunătățire a mediului fizic, respectiv o creștere a porozității solului din apropierea rădăcinilor pomilor plantați și
respectiv a aerației, foarte necesară atât pentru emiterea și creșterea noilor rădăcini cât și pentru activarea proceselor
chimice și biologice prin care materia organică din gunoiul de grajd este descompusă până la forme minerale ușor
accesibile pentru rădăcini.
Mobilizarea adâncă a solului
Pentru a înțelege mai bine necesitatea efectuării unor lucrări deosebite pentru afânarea terenului în vederea
plantării pomilor, este necesar să arătăm că aproape 60% din livezile din România au fost amplasate pe soluri cu
textură fină și numai 30% pe soluri cu textură medie (Canarache, 1986). Solurile cu textură fină prezintă în partea
superioară a orizontului B, un conținut mai ridicat de argilă care împiedică pătrunderea apei în adâncime și creează,
deasupra acestui orizont, excese temporare de umiditate și condiții de aerație deficitare. Ca urmare, pe profilul
acestor soluri, se înregistrează procese evidente de pseudogleizare. Astfel, din totalul solurilor ocupate cu livezi,
aproape 25%, au o aerație deficitară, iar pe aproape 19% dintre ele sunt prezente procese de pseudogleizare.
Îmbunătățirea în mare partea proprietăților fizice legate de regimul apei și aerului al acestor soluri, cel puțin în
primii ani de la plantarea pomilor, se poate realiza printr-o mobilizare corespunzătoare a terenului. Prin această
mobilizare se urmărește în primul rând realizarea în zona de răspândire a celor mai multe rădăcini a unui strat de sol
mai afânat, cu o capacitate mai mare de reținere a apei accesibile, mai permeabil pentru apă și aer și cu o rezistență
mecanică cât mai redusă în calea rădăcinilor care cresc. Aceste condiții se pot realiza prin două lucrări de bază:
scarificarea la 45–50 cm și/sau o arătură adâncă efectuată la 35-38 cm, prin care să nu se aducă la suprafață argilă
din orizonturile mai adânci ale solului.
8
TEHNOLOGII
Scarificarea este obligatorie pe oricare din amplasamentele alese pentru înființarea plantațiilor de pomi acolo
unde în sol se găsesc rădăcini de dimensiuni mai mari rămase după plantele perene anterioare. De asemenea, atunci
când studiile pedologice semnalează prezența până la adâncimea de 45-50 cm, a unor straturi deosebit de compacte
care nu ar putea fi străpunse de arătura adâncă, se recomandă ca „spargerea” lor să se realizeze prin scarificare. În
acest caz, scarificarea se va realiza în două sensuri. Primul sens se va efectua pe fostul ax al rândurilor de pomi sau
viță de vie, pentru a disloca un număr cât mai mare de rădăcini, iar al doilea sens se va realiza de regulă, perpendicular
pe primul.
În condițiile țării noastre, afânarea solului prin scarificare la adâncimi de 45-50 cm cu scarificatoare montate
pe tractoare cu putere mare (150–180 CP), s-a dovedit inferioară comparativ cu mobilizarea solului pe întreaga
suprafață prin arătura adâncă, în ceea ce privește comportarea pomilor. Aceasta, deoarece prin scarificare nu se
reușește să se mobilizeze solul de pe întreaga suprafață chiar și în cazul execuției acesteia în două sensuri. De
asemenea, efectele de afânare realizate inițial se pierd mult mai repede față de arătura adâncă.
De aceea, pentru o afânare corespunzătoare a solului, chiar dacă s-a realizat scarificarea acestuia pentru
scopurile prezentate mai sus, este necesar a se realiza și o afânare a solului pe întreaga suprafață printr-o arătură
efectuată la adâncime cât mai mare. Reușita lucrării depinde de calitatea execuției și de epoca de realizare a acesteia.
În zonele cu conținut ridicat în argilă s-au obținut rezultate bune prin scarificarea terenului, cu un echipament prevăzut
cu un singur organ activ, pe mijlocul intervalului dintre rânduri, lucrare efectuată la cel puțin 2-3 ani pe toată perioada
de exploatare (Sumedrea D. și Sumedrea M., 2011).
Modelarea terenului în „coame”
Pe solurile cu o grosime redusă a stratului arabil și cu un drenaj intern mai slab (datorită prezenței la o
adâncime mai mică a rizomului B, mai bogat în argilă) cât și a unui drenaj extern mai puțin asigurat (datorită pantei
naturale reduse a terenului) se recomandă ca plantarea pomilor să se realizeze pe teren modelat în „coame” (spinări).
Această modelare se va realiza cel mai ușor după plantarea pomilor, prin efectuarea primelor 1-3 arături, solicitate de
întreținerea solului ca ogor negru în primii2 ani de la plantare, prin aruncarea brazdei spre axul rândului de pomi.
Pentru ca pomii să nu fie prea adânc îngropați, ca urmarea acestei dispuneri a solului se impune ca de la început
aceștia să fie plantați cu 10-15 cm mai sus decât suprafața solului. Prin plantarea pomilor pe terenul afânat prin arătură
adâncă și modelat în spinări prin arăturile ulterioare se îmbunătățește drenajul extern și intern al solului creând astfel
condiții mult mai bune pentru creșterea pomilor în primii ani de viață ai acestora. Drenajul extern se îmbunătățește
datorită pantei transversale mai mari a coamei create (dinspre rândul de pomi spre mijlocul intervalului dintre rânduri),
care poate ajunge la 5-6%, depășind astfel panta naturală a terenului. În felul acesta, în perioadele cu ploi abundente,
excesul de apă se scurge dinspre vârful coamei spre rigola realizată prin efectuarea arăturii, la mijlocul intervalului
dintre rânduri și de aici este condusă spre marginea parcelei către canale colectoare special amenajate și mai departe
către emisari naturali sau artificiali situați în afara perimetrului pomicol.
Deplasarea, prin arătură a stratului mai fertil de sol de la suprafață spre axul rândului de pomi, duce la realizarea în
această zonă a grosimii maxime a acestui strat. Prin aceasta, rădăcinile pomilor în creștere găsesc aici un mediu fizic,
chimic și biologic mult mai prielnic pentru creșterea lor decât în restul spațiului destinat prin distanțele de plantare.
Totodată, stratul fertil situat de-a lungul axului rândului de pomi este ferit de traficul tehnologic ce se realizează în
livadă și prin aceasta gradul de afânare și în special macroporii solului din zona respectivă rămân neafectați.
1.2. Sisteme de întreținere a solului la speciile pomicole semințoase

1.2.1. Alegerea sistemului de întreținere a solului
1.2.1.1. Generalități
Recolte mari de fructe și de calitate superioară, se pot realiza cu diferite sisteme de întreținere a solului din
livezi, dar rezultatele cele mai bune se pot obține numai atunci când sistemul de întreținere ales este cel mai bine
adaptat specificului natural și social – economic al zonei. Legat de aceasta, merită să menționăm că un sistem de
întreținere a solului poate fi corespunzător pentru un anumit set de condiții climatice și de sol și poate fi cu totul
necorespunzător pentru alt set de condiții.
De aceea, alegerea sistemului de întreținere a solului din livezi se realizează în funcție de o serie de factori
naturali și social economici. Dintre factorii naturali, pentru specificul pomiculturii românești unde peste 60% din livezile
de pomi sunt amplasate pe terenuri cu o pantă mai mare de 6%, pe care este prezent pericolul de eroziune, factorul
care determină în cea mai mare măsură sistemul de întreținere a solului este orografia terenului. Atât activitatea
practică cât și numeroase cercetări efectuate pe plan național și internațional au evidențiat că poate rolul cel mai
important al sistemelor de întreținere a solului din livezi este acela de a combate eroziunea solului. Aceasta se poate
realiza cel mai direct și ieftin prin sistemele de menținere a solului din livezi înierbate în diferite grade și cu diferite
amestecuri vegetale. O dată ales sistemul de întreținere a solului din livezile situate pe versanți, prin înierbare,
urmează ca zonarea și dimensionarea componentelor acestuia să se realizeze în funcție de condițiile climatice și de
sol. Clima prin componentele ei are influența cea mai puternică asupra creșterii pomilor și de aici asupra producției și
calității acesteia atât în spațiu cât și în timp (Proebsting, 1970).
Dintre elemente climatice, factorul apă este cel care influențează în foarte mare măsură comportarea
sistemelor de întreținere a solului din livezi. Ca atare, alegerea sistemului de întreținere a solului trebuie astfel
realizată ca acesta atât prin natura cât și prin dimensiunile sale să asigure o stare optimă de aprovizionare a pomilor cu
apă.
9
TEHNOLOGII
Datele prezentate anterior, au evidențiat totodată că între solurile din livezi și sistemele de întreținere a
acestora există o serie de inter-relații al căror rezultat final se răsfrânge asupra comportării pomilor. Una dintre
proprietățile esențiale ale solului care caracterizează natura și intensitatea acestor inter-relații o constituie dinamica
conținutului de materie organică din sol. Ca atare, în menținerea sau chiar în creșterea conținutului de materie
organică din sol, sistemul de întreținere a solului are o influență deosebită. Folosirea sistemului de întreținere cu benzi
înierbate poate conduce la realizarea acestei cerințe. Importanța cunoașterii nivelului de fertilitate al solului la
alegerea sistemului de întreținere a solului din livezi reiese și mai pregnant în condițiile pomiculturii românești unde
80% din soluri au o fertilitate mijlocie spre slabă și foarte slabă.
În afară de factorii naturali la alegerea sistemului de întreținere a solului din livezi trebuie analizată și dotarea
tehnică și posibilitățile financiare ale fiecărui cultivator. Un alt element important care trebuie luat în considerație la
alegerea sistemului de întreținere a solului din livezi îl constituie nivelul de cunoștințe și experiența pomicultorului.
Este logic de presupus că o experiență bogată și un grad de cunoștințe ridicat permite alegerea și practicarea unor
sisteme de întreținere a solului cât mai bine adaptate specificului local. Din acest punct de vedere atât la nivel național
cât și zonal, în România trebuie să se depună eforturi deosebite, pe multiple planuri pentru a ridica nivelul profesional
și a îmbogăți experiența miilor de pomicultori dornici de a se afirma cât mai eficient în preocupările lor legate de cultura
pomilor.
Pentru a stabili care dintre principalele sisteme de întreținere a solului din livezile de pomi este cel mai
corespunzător, vom prezenta în continuare o analiză comparativă a specificului general cât și a principalelor avantaje
și dezavantaje ale fiecăruia dintre ele.
1.2.2. Sisteme de întreținere a solului între rândurile de pomi
1.2.2.1. Sistemul de întreținere a solului ca ogor negru realizat și menținut prin lucrări
În livezi, lucrările mecanice constau dintr-o arătură efectuată la adâncimi de 14-16 cm în cazul speciilor
pomicole altoite pe portaltoi cu înrădăcinare superficială și la 16-18 cm în cazul celor altoite pe portaltoi cu
înrădăcinare mai adâncă. În ambele situații, arăturile se vor executa la adâncimi mai reduse în apropierea rândurilor
de pomi pentru a nu răni rădăcinile acestora.
În cursul perioadei de vegetație, intervalul dintre rândurile de pomi se lucrează printr-un număr variabil de
discuiri (2-3), astfel încât terenul să rămână permanent curat de buruieni și afânat.
1.2.2.1.1. Avantajele sistemului
- Combaterea buruienilor pe suprafața lucrată. Menținerea solului dintre rândurile de pomi, fără buruieni,
prezintă o deosebită importanță în special în prima jumătate a perioadei de vegetație a pomilor când creșterea
acestora este cea mai intensă (Neilsen și Hogue, 1992).
- Permite încorporarea îngrășămintelor organice, amendamentelor și a erbicidelor.
- Permite pregătirea patului germinativ pentru instalarea vegetației ierboase în cazul folosirii culturilor
asociate.
- Are un rol important în combaterea unor boli, insecte dăunătoare cât și a șoarecilor și a altor dăunători,
- Datorită favorizării proceselor de mineralizare a materialelor organice pe adâncimea stratului lucrat,
mărește accesibilitatea azotului cu efecte pozitive asupra creșterii și fructificării pomilor.
- Favorizarea creșterii dimensiunii și a intensității procesului de mineralizare a materiei organice care se
realizează prin: creșterea gradului de aerație a solului mobilizat; creșterea frecvenței ciclurilor de umezire și uscare a
solului; expunerii mai complete a materiei organice din microzonele inaccesibile activității microorganismelor, ceea ce
duce la o creștere pe perioade scurte a conținutului de azot accesibil din sol (White și Greenham, 1967; Haynes,
1980).
- Favorizează creșterea conținutului de azot din frunzele pomilor și implicit a proceselor de creștere și
fructificare a acestora.
1.2.2.1.2. Dezavantajele sistemului
1. Nu protejează solul împotriva eroziunii. Acest aspect prezintă o importanță deosebită pentru pomicultura
românească care a fost și încă va mai fi amplasată cu preponderență pe terenuri cu o pantă mai mare de 6% pe care
procesul de eroziune este prezent.
2. Agregatele de sol realizate prin lucrări, prezintă o oarecare stabilitate mecanică și hidrică, dar sunt lipsite de
porozitate și ca atare nu prezintă importanță pentru cultura pomilor. Majoritatea rezultatelor publicate în această
direcție au evidențiat că în comparație cu celelalte sisteme de întreținere a solului din livezi (benzi înierbate,
erbicidare, mulcire), menținerea solului ca ogor negru determină o reducere a stabilității agregatelor de sol.
3. Realizarea unei afânări mai bune a solului pe adâncimea stratului de sol mobilizat prin lucrări se pierde la
scurt timp după efectuarea acestuia. Aceasta, deoarece capilarele existente în sol au o mare continuitate înainte de
efectuarea mobilizării, care este distrusă prin aceste lucrări. Porii care se formează după efectuarea mobilizării solului
sunt considerați ca instabili și discontinui.
4. Prin realizarea mecanică a lucrărilor de mobilizare a solului și în special prin efectuarea acestora repetată
la aproximativ aceleași adâncimi, se creează o puternică compactare a solului la baza stratului mobilizat, datorită
proceselor de forfecare realizate de părțile active ale plugului (talpa plugului). Acest strat puternic compactat, este
caracterizat de o scădere foarte pronunțată a porilor de transmisie în profunzime (Pagliai și al, 2004). Aceasta
determină reducerea conductivității hidraulice a apei, a cărei valoare minimă pe profilul solului este dată tocmai de cea
înregistrată pe acest strat compactat. Ca urmare, în special în urma ploilor mari și cu intensități ridicate, apa nu
pătrunde prin infiltrație suficient de repede și creează băltiri la suprafața solului, iar pe suprafețele înclinate
favorizează eroziunea.
10
TEHNOLOGII
Datorită utilizării tractoarelor cu puteri tot mai mari, pentru creșterea productivitatea muncii la arat, la
executarea acestor lucrări se folosesc tot mai multe echipamente cu o greutate mai mare care determină o
compactare și mai intensă a solului situat la baza stratului mobilizat.
5. Favorizarea compactării solului pe urmele roților tractoarelor și echipamentelor agricole în special folosite
la efectuarea lucrărilor fitosanitare și a scoaterii producției de fructe din livadă.
6. Prin lucrarea de arat se produce o evidentă inversare a straturilor de sol. Respectiv, partea aflată la
suprafața solului, mai bogată în materie organică este dispusă spre baza stratului mobilizat. Prin aceasta are loc un
proces de diluare a conținutului de materie organică, creându-se condiții mai favorabile pentru formarea crustei la
suprafața solului.
7. Pătrunderea în sol a apei prin procesul de infiltrație este influențată în mare măsură de gradul de afânare a
solului care așa cum s-a prezentat anterior se reduce mult la scurt timp după aplicarea lucrărilor de mobilizare a
acestuia.
8. Conținutul de apă în sol. Menținerea solului ca ogor negru prin lucrări elimină de la început consumul de apă
de către buruieni. Menținerea sa pe o perioadă lungă de timp, duce însă la reducerea conținutului de materie organică
și la deteriorarea structurii ceea ce determină în final o scădere a capacității de infiltrație și a creșterii cantităților de
apă ce se pierd prin scurgere, efecte care în final reduc capacitatea de acumulare a apei în sol.
9. Pe unele soluri afectate de sărăturare, prin efectuarea arăturii se aduce la suprafața solului unele materiale
sodice care favorizează de asemenea, formarea crustei.
10. Reducerea conținutului de materie organică din sol, datorită descompunerii mai rapide a acesteia, ca
urmare în primul rând a creșterii gradului de expunere a materiei organice, cât și a intensificării acțiunii factorilor
abiotici și biotici (râme, microorganisme) determină în final o diminuare continuă a acesteia. Ca atare, în timp, se
înregistrează o deteriorare a structurii solului cu numeroase urmări negative în special pentru pătrunderea în sol a
rădăcinilor și a apei din precipitații și irigații.
Creșterea gradului de expunere a materiei organice se realizează prin expunerea materiei organice fixate
fizic în microzone inaccesibile microorganismelor înainte de executarea lucrărilor de mobilizare a solului. De
asemenea, această creștere se realizează și prin spargerea unei părți din agregatele structurale și netezirea
suprafeței acestora cât și prin mărunțirea unor particule solide ale solului și respectiv a materiei organice asociate cu
acestea.
11. Scăderea numărului și în special a secțiunii transversale a rădăcinilor.
12. Prelungirea duratei de timp după care echipamentele mecanice pot pătrunde în livadă după căderea
ploilor sau aplicării irigării prin aspersiune, pentru aplicarea tratamentelor fitosanitare cu toate consecințele negative
ale acestei întârzieri.
13. Poluarea mai pronunțată a microclimatului din livadă datorită gazelor toxice rezultate în urma funcționării
tractoarelor.
14. Vătămarea mai frecventă a rădăcinilor și părții inferioare a trunchiului pomilor.
15. Deranjarea sau chiar distrugerea condițiilor favorabile pentru un bun habitat pentru o serie de organisme
utile, ceea ce reduce numărul acestora. (Oades, 1993).
16. Ridicarea prețului de cost al fructelor ca urmare a aplicării unui număr mai mare de lucrări necesitate de
menținerea solului curat de buruieni.
17. Fructele obținute sunt mai puțin dense, mai slab colorate, cu un conținut mai ridicat de apă, mai sensibile
la transport și cu o rezistență mai redusă la păstrare.
Ca urmare a multitudinii aspectelor negative ale sistemului de întreținere a solului dintre rândurile de pomi ca
ogor negru realizat și menținut prin lucrări, acest sistem de întreținere nu se mai recomandă a se aplica în perspectivă
în plantațiile moderne de pomi.
El va putea fi totuși fi utilizat pe durate mai scurte de timp în zonele mai secetoase din sud-estul și sudul țării și
în situațiile când nu există posibilități de aplicare a irigării. În aceste situații, menținerea solurilor dintre rândurile de
pomi fără vegetație se poate aplica la speciile pomicole mai rezistente la secetă și pe solurile cu o fertilitate bună.
În felul acesta aspectele negative ale folosirii ogorului negru vor apărea după o perioadă mai lungă de timp și
vor fi mai puțin evidente. De asemenea, acest sistem de întreținere se va practica în unele situații speciale, ca:
- în cazul tuturor tipurilor de plantații, în primii 2-3 ani de la înființarea acestora când rădăcinile pomilor sunt
slab dezvoltate;
- pentru pregătirea patului germinativ în vederea instalării benzilor înierbate;
- pentru încorporarea în sol a îngrășămintelor organice și amendamentelor.
11
TEHNOLOGII
1.2.2.2. Sistemul de întreținere a solului cu benzi înierbate
1.2.2.2.1. Aprecierea sistemului
Acest sistem a fost apreciat în timp de diferiți autori, între care menționăm:
Yao și al. (2005), au menționat că acest sistem este cel mai folosit pentru combaterea buruienilor în livezile de
pomi din America de Nord și Nordul Europei. Acest sistem de întreținere a solului a început să se dezvolte în mod
deosebit începând cu mijlocul secolului XX (Hogue și Neilsen, 1987; Hornig și Bunemann, 1993a; Comai și al., 1995).
Sistemul a fost considerat ca eficient și ieftin de către Hogue și Neilsen (1987) și de Merwin et al. (1995) și ușor de
aplicat de către Johnson și Samuelson (1990).
Glenn și Welker (1989), au prezentat sistemul de întreținere a solului între rândurile de pomi cu benzi
înierbate și fără vegetație îndepărtată prin lucrări sau erbicidare și dispus sub forma unei benzi de diferite lățimi pe
direcția rândului de pomi, ca fiind predominant în marile bazine ale lumii, cu toate că folosirea sistemului de întreținere
cu benzi înierbate între rânduri și mulcirea cu materiale organice pe rândul de pomi pare a fi cel mai bun sistem.
Hogue și Neilsen (1987), au prezentat că sistemul de întreținere cu benzi înierbate între rândurile de pomi și o
bandă erbicidată situată de-a lungul rândului de pomi este considerat în prezent ca sistemul de întreținere a solului cu
cea mai largă răspândire pe plan mondial. Ei au menționat că această răspândire largă este determinată în primul
rând de considerente economice.
1.2.2.2.2 Avantajele sistemului
1.2.2.2.2.1. Îmbunătățirea unor proprietăți fizice ale solului.
Îmbunătățirea formării structurii solului, prin:
- creșterea în lungime și diametru a rădăcinilor plantelor ierboase, se realizează anumite presiuni asupra
particulelor elementare ale solului, determinând gruparea acestora în agregate structurale;
- creșterea valorilor forțelor de capilaritate ca urmare a diferențierii stării de umiditate a solului în urma
consumului apei de către rădăcinile plantelor din benzile înierbate;
- favorizarea activității microorganismelor și a râmelor care contribuie la menținerea mai apropiată a
particulelor de sol prin adeziune și legare mecanică;
- eliberarea de către rădăcini și a organismelor din sol a numeroase substanțe polizaharidice cu rol adeziv
care contribuie la îmbunătățirea structurii solului.
Creșterea stabilității structurale a solului, prin:
- creșterea conținutului de materie organică;
- păstrarea stabilității agregatelor structurale de la suprafața solului prin protecția oferită de vegetația ierboasă
față de impactul loviturilor picăturilor de apă provenită din ploi și irigarea prin aspersiune;
Creșterea gradului de afânare a solului, prin:
- crearea de către rădăcini, prin creșterea lor, a o serie de canalicule;
- schimbarea dimensiunii porilor din sol prin presiunile create de rădăcini prin creșterea lor;
- creșterea stabilității canaliculelor create prin eliberarea de către rădăcini a o serie de substanțe stabilizante;
- realizarea unor contracții și crăpături ale solului ca urmare a consumului de apă, diferențiat spațial, în zona
rădăcinilor;
Creșterea cantităților de apă infiltrată în sol, prin:
- creșterea stabilității agregatelor de sol;
- creșterea valorilor macroporozității și a numărului de canalicule rămase după moartea rădăcinilor plantelor
ierboase;
- creșterea calității porilor din sol în ceea ce privește stabilitatea și lungimea lor;
- reducerea cantităților de apă scurse la suprafața solului de către materialele organice rămase pe sol după
cosirea ierburilor.
- creșterea cantității de apă reținute de către vegetația ierboasă în urma ploilor mari;
Protejarea de către vegetație a suprafeței solului, de impactul loviturilor picăturilor de apă, provenite din
ploi sau irigarea prin aspersiune, care ar determina:
- compactarea suprafeței solului;
- apariția crustei care la rândul ei, ar reduce infiltrarea apei în sol;
Reducerea compactării solului de către traficul tehnologic, datorită:
- reducerii mai rapide și într-o măsură mai mare a conținutului de apă din stratul superficial al solului;
- reducerii, prin protecția mecanică, a transmiterii în profunzime a presiunilor rezultate din circulația
echipamentelor mecanice (Chancelor, 1976; Iancu și Neamțu, 1979).
Reducerea eroziunii solului, prin:
- micșorarea vitezei scurgerii apelor superficiale prin mărirea rugozității suprafeței solului datorită tulpinilor
plantelor din cazul benzilor înierbate;
- reținerea pe loc a particulelor de sol desprinse ca urmare a loviturii picăturilor de apă;
- mărirea capacității solurilor de a reține apa.
Îmbunătățirea posibilităților de acces în livadă de către echipamentele mecanice pe timpul iernii, la
începutul primăverii și după ploile mari, prin înlăturarea excesului de apă și asigurarea unor stări mai ferme ale solului.
Reducerea mai rapidă a conținutului de apă din partea superioară a solului asigură pătrunderea în livadă a
echipamentelor mecanice după o perioadă mai scurtă de timp după căderea ploilor, ceea ce permite:
12
TEHNOLOGII
- folosirea unor perioade mai lungi de timp pentru executarea lucrărilor din livezi;
- crearea posibilităților efectuărilor unor lucrări, ca tratamentele fitosanitare, într-o perioadă mai scurtă de timp
de la căderea ploilor, ceea ce mărește mult eficacitatea acestor lucrări.
Reducerea cantităților de praf din livadă prin îmbunătățirea structurii solului și scurtarea perioadei de timp
cât solul este expus la acțiunea vânturilor.
1.2.2.2.2.2. Îmbunătățirea unor proprietăți chimice ale solului.
Creșterea conținutului de materie organică din sol pe întreaga adâncime de dispunere a rădăcinilor.
Această creștere determină îmbunătățirea a o serie întreagă de proprietăți, între care menționăm:
- îmbunătățirea proceselor de formare și stabilizare a structurii solului;
- creșterea cantității de apă infiltrate și a capacității de reținere a acesteia în sol;
- creșterea capacității de schimb cationic;
- păstrarea eficientă pe termen lung, a substanțelor nutritive;
- asigurarea hranei pentru o serie de microorganisme și alte organisme de dimensiuni mai mari, care la rândul
lor, îmbunătățesc, prin activitățile lor o serie de proprietăți fizice, chimice și biologice ale solului;
Creșterea conținutului de azot fixat în sol (Sarrantonio Marianne, 2007).
Acest proces se realizează prin fixarea de către bacteriile din genul Rhizobium a azotului din atmosferă în
nodozitățile situate pe rădăcinile unor specii de plante din familia leguminoase. Majoritatea azotului fixat este
transferată către frunzele plantelor fixatoare de azot, de unde, după descompunerea acestora, ajunge în sol și este
absorbit de rădăcinile plantelor. Cantitățile de azot fixate prin acest proces este influențată de mai mulți factori, între
care menționăm:
a) folosirea inoculului rhizobian corespunzător pentru specia de leguminoase cultivată;
b) pentru a fi cât mai eficace, inoculul trebui să fie proaspăt, păstrat în condiții corespunzătoare și înainte de
aplicare să fie tratat cu un produs care-i mărește aderența la sol;
c) cultura plantelor leguminoase se va realiza pe soluri cu un conținut corespunzător de elemente nutritive.
Dintre acestea, o importanță deosebită o prezintă molibdenul, fierul, potasiul, sulful și zincul. Pentru reușita acțiunii se
recomandă testarea existenței unor valori corespunzătoare ale acestor elemente nutritive în sol prin analiza
țesuturilor plantelor leguminoase cultivate și suplimentarea la nevoie a cantităților necesare;
d) solul trebuie să fie bine aerat. Excesul de umiditate cât și compactarea solului împiedică pătrunderea
aerului către rădăcini;
e) valoarea pH a solului nu trebuie să fie sub 5;
f) speciile de leguminoase alese trebuie să posede un potențial ridicat de a fixa azotul;
g) chiar și în cele mai bune condiții, plantele leguminoase pot fixa numai aproximativ 40-50% din cantitatea de
azot de care au nevoie pentru a crește. Restul azotului necesar este absorbit de către acestea din sol, la fel ca și
oricare dintre plante.
h) dacă există cantități suficiente de azot în sol, speciile leguminoase fixatoare de azot îl vor consuma în
primul rând pe acesta înainte de a cheltui energie pentru a determina fixarea azotului de către bacterii. În cazul
solurilor cu un conținut ridicat de azot, speciile fixatoare de azot vor fixa cantități reduse sau nu-l vor fixa;
i) azotul fixat de către speciile leguminoase este imediat dirijat către frunzele și tulpinile acestora, pentru a
forma proteine, clorofilă și alți compuși pe bază de azot;
j) azotul fixat nu va deveni accesibil pentru alte specii, până ce masa vegetativă a speciilor fixatoare de azot nu
se va descompune. Dacă partea aeriană a speciilor fixatoare de azot este folosită pentru furaje, majoritatea cantității
de azot fixate este de asemenea îndepărtată din câmp;
k) cantitatea de azot fixat care se depozitează în rădăcini (15-30% din totalul cantității de azot al plantei), este
echivalentă cu valoarea cantității de azot pe care planta fixatoare de azot l-a extras direct din sol, iar cantitatea de azot
din frunze și tulpini este echivalentă cu valoarea cantității de azot fixat;
l) speciile leguminoase anuale care ajung să înflorească și să formeze semințe, transferă o mare cantitate de
azot din corpul lor către semințe și păstăi. De asemenea, trebuie menționat că procesul de fixare a azotului se oprește
atunci când se oprește și creșterea activă a plantei, fenofază ce se înregistrează în perioada înfloritului. Ținând seama
de aceste particularități, în afară de cazul când se dorește ca specia leguminoasă folosită să se auto-însămânțeze, se
recomandă ca recoltarea acesteia să se realizeze la începutul sau mijlocul perioadei de înflorire.
Reglarea cantității și a perioadei de eliberare a azotului fixat. Modul de lucru și condițiile climatice care
apar după recoltarea speciei leguminoase fixatoare de azot vor determina în mare măsură cantitatea și epoca de
eliberare a azotului fixat.
- În primul rând trebuie menționat că după recoltarea speciei leguminoase fixatoare de azot, bacteriile se
înmulțesc rapid și repetat, dublându-se numărul într-o perioadă scurtă de numai 7 zile (Ocio și al., 1991). Ca rezultat a
acestui proces, activitatea de descompunere a materiei organice crește foarte mult. Această activitate se desfășoară
mai rapid atunci când masa vegetală a speciilor leguminoase fixatoare de azot, este încorporată în sol, decât atunci
când materialul vegetal este lăsat la suprafața solului. Sarrantonio și Scott (1988), au menționat că dup 7-10 zile de la
încorporarea materialului vegetal din specia leguminoasă măzărichea păroasă, s-a înregistrat în sol o cantitate de
azot de 157 kg N/ha.
Speciile leguminoase care sunt mai puțin bogate în proteină vor necesita o perioadă mai lungă pentru a
elibera azotul, iar speciile mai în vârstă și cu o structură fibroasă sau lemnoasă vor fi descompuse de către ciuperci
care desfășoară o activitate mai lentă de câțiva ani, pentru a transforma materialul vegetal în humus, eliberând în
același timp, în mod graduat și cantități mici de substanțe nutritive.
13
3
TEHNOLOGII
- Pentru a desfășura o activitate corespunzătoare, bacteriile necesită temperaturi mai ridicate, procesele de
descompunere desfășurându-se mai lent în lunile reci de primăvară. Pentru același scop, umiditatea solului trebuie să
fie mai ridicată, apropiindu-se de capacitatea de câmp a solului pentru apă. Valorile optime ale pH-ului trebuie să se
încadreze între 6 și 8, ciupercile rămânând active și la valori mai reduse.
- În afară de condițiile menționate mai sus, microorganismele care participă la procesul de descompunere și
eliberare a azotului necesită un sol cu o bună aprovizionare cu elemente nutritive, asemănătoare cu cea necesitată de
plantele de cultură. În acest sens, pe solurile cu o fertilitate mai slabă, numărul de microorganisme care încep
procesul de descompunere este mai redus decât pe solurile cu o fertilitate mai ridicată.
Prevenirea spălării elementelor nutritive
Dintre elementele nutritive principale, azotul sub formă de nitrați este cel mai solubil în apă și ca atare, cel mai
predispus pentru a fi spălat în apele freatice în timpul iernilor umede. Nitrații pot fi prezenți în sol la sfârșitul perioadei
de vegetație când aceștia nu au fost consumați într-o măsură suficient de mare, atât de culturile asociate cât și de
pomi.Azotul sub formă de nitrați poate rezulta și din descompunerea materiei organice (reziduuri de plante, compost,
îngrășăminte organice), atunci când temperaturile rămân suficient de ridicate pentru a permite activitatea
microorganismelor. Culturile asociate, pot reduce spălarea nitraților prin desfășurarea a două procese. Unul dintre
acestea constă în utilizarea nitraților accesibili pentru creșterea lor, iar al doilea constă în consumarea apei accesibile
reducând astfel spălarea în profunzime a elementelor nutritive.
Îmbunătățirea stratului superficial al solului cu unele elemente nutritive
Culturile asociate cu rădăcini mai lungi, în afară de azot, pot aduce din straturile mai profunde ale solului către
suprafața acestuia și alte elemente nutritive. Este cazul ionilor de calciu și potasiu care pot suferi o deplasare pe
profilul solului. Prin absorbția acestora de către sistemele radiculare mai profunde a unor specii de culturi asociate,
aceste elemente nutritive pot fi înglobate în materia organică și eliberate prin descompunere în straturile superficiale
ale solului, putând fi astfel folosite de către pomi.
Creșterea conținutului de fosfor și potasiu din sol ca urmare a descompunerii resturilor organice
rezultate din cosirea ierburilor a determinat o păstrare a unui conținut ridicat de calciu și magneziu din sol datorită
limitării pierderilor prin levigare a acestor două elemente chimice.
Creșterea accesibilității fosforului din sol
Unele specii de culturi asociate (lupinul), măresc accesibilitatea fosforului prin secreția în sol a unor acizi care
transformă compușii de fosfor greu solubili în forme solubile, care pot fi absorbite de către plante. Un alt mod de a mări
accesibilitatea fosforului este accesarea acestuia de către hifele micorizelor care folosesc ca plantă gazdă unele
specii de culturi asociate, în special leguminoase. Fosforul absorbit prin aceste hife, este transferat ulterior către
aceste plante gazdă.
Creșterea conținutului de fosfor din frunzele pomilor din varianta de întreținere a solului cu benzi
înierbate comparativ cu menținerea acestuia ca ogor negru. Acest fapt a fost explicat în literatură de unii cercetători
prin creșterea mai viguroasă a pomilor din cadrul sistemului de întreținere a solului ca ogor negru și ca atare prin
raportarea conținutului de fosfor la o masă vegetativă mai mare. Alți cercetători au explicat această creștere prin
absorbția unor cantități mai mari de fosfor de către ierburile din cadrul benzilor înierbate și eliberării acestuia în sol prin
descompunerea masei vegetale. Această creștere a fost susținută, așa cum am arătat anterior, și datorită creșterii
accesibilității fosforului din sol ca urmare a acțiunii micorizelor.
Creșterea conținutului de potasiu din frunzele pomilor, în urma recoltării ierburilor, fapt explicat de diferiți
autori, prin reciclarea potasiului în urma descompunerii masei vegetative a ierburilor cu un conținut mai ridicat de
potasiu. Ținând seama de relațiile antagoniste dintre absorbția potasiului pe de o parte și absorbția calciului și
magneziului pe de alta, creșterea conținutului de potasiu din frunzele pomilor din cazul sistemului de întreținere a
solului prin înierbare ar putea afecta negativ absorbția calciului și magneziului, în special pe solurile cu un conținut
ridicat de potasiu.
Reducerea intensității procesului de acidifiere a solului datorită folosirii îngrășămintelor cu azot cu
reacție acidă. Aciditatea mai redusă în cazul sistemului de întreținere a solului cu benzi înierbate între rândurile de
pomi se datorează creșterii conținutului de materie organică care determină o creștere a capacității de saturație în
baze și respectiv a capacității de tamponare. Diminuarea intensității procesului de acidifiere se datorează și creșterii
în cazul acestui sistem de întreținere a solului a numărului de râme din sol care secretă din glandele lor anumite
substanțe pe bază de calciu.
1.2.2.2.2.3. Îmbunătățirea calității fructelor, prin:
Reducerea conținutului de azot din fructe (Hogue și Neilsen, 1987), ceea ce duce la o creștere a unor
însușiri calitative ale acestora, între care menționăm:
- Intensificarea culorii pieliței epicarpului la mere (Neilsen și al., 1984; Gormley și al., 1973a).
- Creșterea fermității fructelor la recoltare (Neilsen și al., 1984).
- Reducerea procentului de fructe afectate de diferite boli în timpul depozitării.
Creșterea conținutului de fosfor, atunci când:
- pomii au fost fertilizați cu fosfor (Perring, 1975);
- când dozele de azot aplicate au fost mai reduse (Perring, 1984b);
- când în compoziția covorului vegetal a fost prezent și trifoiul (Atkinson și Herbert, 1979);
Creșterea conținutului de calciu, atât direct cât și indirect prin realizarea unor fructe de dimensiuni mai
reduse (Neilsen și al. 1984).
Creșterea duratei de păstrare a fructelor (Hornig și Bunemann, 1993a).
14
TEHNOLOGII
1.2.2.2.2.4. Îmbunătățirea mediului din livadă, prin:
Reducerea gradului de îmburuienare. Prin creșterea frecvenței de cosire a covorului vegetal, se creează o
reducere a populației de buruieni apărută atât în timpul iernii cât și a celor apărute în timpul verii. Reducerea numărului
de buruieni se poate realiza datorită umbririi lor și competiției pentru apă și elemente nutritive. Buruienile apărute în
timpul verii pot fi stânjenite în creșterea lor dacă cultura asociată se coseș te primăvara mai târziu. De asemenea,
resturile rezultate din mărunțirea masei vegetative a culturilor asociate pot stânjeni germinarea și dezvoltarea
buruienilor în primele lor faze de creștere.
Îmbunătățirea faunei și florei din sol, prin:
- prezența culturilor asociate favorizează în mare măsură creșterea numărului de microorganisme din sol. În
zona rizosferei se dezvoltă o floră microbiană, în special de bacterii (Alexander, 1977). De asemenea, fungii și
actinomicetele sunt în număr mai mare în zona respectivă. Numărul mare de microorganisme și a diversității acestora
din zona rizosferei, prin activitățile lor, duc la creșterea conținutului de azot, care explică de ce în pajiști se acumulează
cantități mai mari din acest element (Huntjen și Albert, 1978);
- reducerea fluctuațiilor mari de temperatură și umiditate, cât și micșorarea adâncimii pe care solul îngheață în
timpul iernii;
- asigurarea unor condiții de viață pentru dușmanii naturali (insectele benefice) ai insectelor dăunătoare, prin:
- asigurarea unor cantități mai mari de hrană alternativă sub forma unor insecte, polen, roua de miere,
nectar;
- asigurarea unor condiții mai bune de habitat, în special în timpul iernii și pentru depozitarea ouălelor;
- micșorarea cantităților de insectofungicide utilizate, ceea ce determină o protecție mai bună a mediului
natural și o reducere a prețului de cost;
- creșterea încrederii consumatorilor asupra calității produselor folosite;
- conservarea resurselor naturale ale fermierilor cu păstrarea în același timp a profitabilității;
- creșterea numărului și a intensității activității râmelor prin asigurarea unor cantități mai mari de hrană și
protecția habitatelor acestora;
Pentru asigurarea acestor deziderate, fermierii trebuie să aplice o serie de măsuri bine verificate în ceea ce
privește protecția mediului, posibile de realizat și acceptate de către societate (Phatac și Diaz-Perez, 2012). Dintre
acestea enumerăm:
- reducerea folosirii insecto-fungicidelor, iar atunci când utilizarea acestora este esențială, să se
aleagă produse cu efecte dăunătoare cât mai scăzute față de mediu;
- evitarea sau reducerea practicării unor măsuri culturale (lucrarea solului, arderea resturilor vegetale),
care distrug insectele benefice și habitatul acestora;
- lăsarea unor benzi ne cosite din cadrul culturilor asociate. Acestea ar asigura continuitatea adăpostirii
și a hranei pentru insectele benefice care altfel ar fi obligate să părăsească zona sau ar muri. Această
metodă este recomandată a se aplica având mare eficacitate în cadrul întreținerii solului din livezi prin
culturi asociate formate din specii perene. Metoda se va realiza atunci când creșterea în continuare a
culturilor asociate ar mări competiția cu pomii, pentru apă (Phatac și Diaz-Perez, 2012).
Practicarea sistemelor de întreținere a solurilor din livezi prin culturi asociate influențează numărul și
intensitatea activității insectelor dăunătoare, bolilor, nematozilor și diferitelor specii de vertebrate.
Influența favorabilă asupra numărului și intensității activității insectelor
În cadrul ecosistemelor echilibrate, insectele dăunătoare sunt împiedicate de a se dezvolta de către o serie de
prădători naturali, care pot fi considerați ca insecte benefice. Aceștia, acționează asupra insectelor dăunătoare fie prin
omorârea și folosirea ca hrană a acestora, fie prin introducerea larvelor lor în corpul insectelor dăunătoare care apoi
mor, pe măsură ce se termină stadiul larvar al insectei benefice (Sustainable Net Work, 2005).
Legat de efectele vegetației ierboase din livezi asupra combaterii insectelor dăunătoare, De Bach (1964), a
menționat că prezența unor gazde alternative pentru insectele benefice din livezi asigurată de vegetația naturală
(buruieni), a favorizat parazitarea insectei viermele mărului (Carpocapsa pomonella).
Punerea în evidență a efectelor sistemelor de întreținere a solului din livezi prin culturi asociate, asupra
densității populației insectelor benefice și dăunătoare, este un proces dificil de realizat, din mai multe considerente:
- avantajele create din culturile asociate legate atât de habitat cât și de hrană sunt oferite atât insectelor
benefice cât și celor dăunătoare;
- complexitatea ecosistemelor naturale. Cercetările efectuate de către Bugg și al. (1975), în cadrul unui
ecosistem viticol, au menționat că această complexitate se datorează interacțiunii reciproce dintre numeroși
factori, între care am menționa:
- prezența în aceeași perioadă în cadrul ecosistemelor naturale a insectelor dăunătoare cât și a celor
benefice, atât rezidente cât și migratoare;
- metodele agrotehnice practicare în cultura viței de vie;
- vârsta plantației;
- caracteristicile solului;
- particularitățile regionale.
15
TEHNOLOGII
Aceiași autori au evidențiat, de asemenea, faptul că fluctuația anuală a populațiilor de insecte vătămătoare și
benefice a fost foarte mare, ceea ce a determinat ca efectele culturilor asociate asupra densității insectelor să nu
poată fi evidențiate cu suficientă precizie. Ținând seama de cele de mai sus (Haynes, 1980; Ingels și al. 1975), au
menționat că, sistemele de întreținere a solului prin culturi asociate din livezi și vii nu au oferit mijloace directe de
combatere a insectelor dăunătoare, respectiv nu au asigurat combaterea completă a niciuneia din speciile de insecte
luate în studiu. Cu toate acestea, autorii citați au recomandat folosirea acestor sisteme de întreținere a solului în
cadrul programelor de luptă integrată (IPM), pentru a spori populația și a intensifica activitatea inamicilor naturali sau a
întârzia dezvoltarea insectelor vătămătoare.
Influența asupra bolilor. Așa cum au constatat (Phatac și.Diaz-Perez, 2012), pentru ca un patogen să
provoace îmbolnăvirea anumitor organe ale plantelor trebuie să traverseze mai multe bariere. Folosirea culturilor
asociate ca sistem de întreținere a solului din livezi, poate mări rezistența a două din aceste bariere.
Stratul cuticular. Frunzele plantelor sunt acoperite în general de un strat ceros. Acesta constituie o primă
barieră în calea pătrunderii organismelor patogene în interiorul plantei. Mulți patogeni și totalitatea bacteriilor intră în
interiorul plantelor prin leziuni mecanice și stomate.
Stratul de protecție poate fi însă afectat de o serie de acțiuni ca loviturile mecanice ale prafului și particulelor
fine de nisip, purtate de vânt sau de loviturile particulelor de sol din cadrul stropilor de apă rezultați în urma ploilor sau a
irigării prin aspersiune. Folosirea adjuvanților în soluțiile de stropit pot de asemenea deteriora stratul ceros de pe
cuticula frunzelor, determinând un atac mai puternic al bolilor. Un exemplu în această privință a fost prezentat în cazul
atacurilor de Botrytis cinerea, la vita de vie (Rogiers, S. Y. și al., 2005; Sholberg, P. și al., 2006).
Partea aeriană a culturilor asociate cât și mulciurile rezultate după cosirea lor, pot proteja frunzele plantelor
cultivate de efectele mecanice de lovire a materialelor solide purtate de vânt sau stropii de apă.
Microflora de la suprafața plantelor. Unele microorganisme folositoare sunt prezente pe suprafața frunzelor și
lăstarilor pomilor. Ele intră în competiție cu agenții patogeni pentru nutriție. Unele dintre aceste microorganisme
produc substanțe antibiotice. Astfel, unele bacterii epifite aderă la suprafața frunzelor și produc straturi multicelulare,
cunoscute sub numele de biofilme (Ramey și al., 2004). Aceste biofilme prezintă un rol important în combaterea
bolilor. Prin tratamentele fitosanitare, însă, care conțin o serie de pesticide, surfactanți și alți agenți de dispersie sau
fixare, se pot distruge din aceste microorganisme folositoare, slăbind astfel mijloacele de luptă ale plantelor împotriva
patogenilor (Rogiers, S.Y. și al., 2005; Sholberg P. și al., 2006). Culturile asociate pot îmbunătăți aceste procese de
protecție naturală prin reducerea nevoii de aplicare a materialelor sintetice de protecție a culturilor, inclusiv a pomilor.
Reducerea conținutului de apă din sol. Așa cum este cunoscut, valoarea conținutului de apă din sol este o
caracteristică foarte dinamică a acestuia, fiind rezultatul acțiunii a o serie de procese care determină pe de o parte atât
creșterea conținutului de apă prin favorizarea proceselor de reținere, pătrundere și pierderea apei din sol, iar pe de
altă parte și scăderea pronunțată a conținutului de apă datorită în principal consumului acesteia de către ierburi
(Delver, 1980; Haynes, 1980; Iancu, 1989; Glenn și Welker, 1989; Merwin și Stiles, 1994).
Reducerea rezervelor de apă din sol în cazul menținerii solului din livezi cu benzi înierbate între rândurile de
pomi, a fost mai intensă în zonele cu deficite mai mari de precipitații, unde pentru asigurarea unei creșteri și fructificări
normale a pomilor se impune aplicarea irigării. Legat de acest aspect (Glenn și Welker, 1993; Hogue și Neilsen, 1987;
Welker și Glenn 1985); citați de Atucha și Merwin (2011), au menționat că, irigarea singură nu poate compensa
competiția pentru apă dintre pomi și vegetația din cadrul covorului vegetal. În lucrarea lor însă, Atucha și Merwin
(2011), au sugerat că, aplicarea irigării suplimentare prin microaspersiune care asigură apa unei proporții suficient de
mari a zonei radiculare a pomilor, a putut reduce competiția ierburilor din cadrul covorului vegetal.
16
TEHNOLOGII
Reducerea conținutului de azot din frunzele pomilor. Datele prezentate de mai mulți autori (Bould și
Jarett, 1962; Greenham și Priestley, 1980; Johnson și Johnson, 1980; Hogue și Neilsen, 1987; Iancu și Negoiță, 1987;
1991; Welker și Glenn, 1988), au menționat că, valoarea conținutului de azot din frunzele pomilor din cadrul sistemului
de întreținere a solului din livezi cu benzi înierbate pe intervalele dintre rândurile de pomi și ogor negru realizat și
menținut prin lucrări, erbicidare sau mulcire, pe o bandă cu diferite lățimi, dispusă pe direcția rândului de pomi a fost
mai redusă decât în cadrul sistemului de întreținere a solului ca ogor negru realizat și menținut prin lucrări sau
erbicidare.
Creșterea competiției dintre pomi și culturile asociate pentru apă și azot, a determinat:
- reducerea numărului de rădăcini ale pomilor din cadrul benzilor înierbate față de sistemul de întreținere a
acestora ca ogor negru (Atkinson, 1977c; Cokroft și Hughens, 1964; Gras și al., 1977; Pisani, 1960; Yao și al., 2009);
- apariția într-un număr mai mare a rădăcinilor mai subțiri și un grad de ramificare mai bogat în cadrul benzilor
înierbate (Haynes, 1981);
- modificarea perioadei de apariție și a distribuției rădăcinilor pomilor determinându-le pe acestea să pătrundă
și respectiv să activeze în straturile mai profunde ale solului, aprovizionate mai puțin cu apă și elemente nutritive
(Atkinson și White, 1976; Atkinson, 1977).
- creșterea mortalității rădăcinilor, în special în urma perioadelor secetoase (Yao și al., 2009).
Reducerea dimensiunii și a intensității proceselor de creștere (Neamțu și al. 1977; Klossowski și al.,
1978; Șuta și al. 1978, Atkinson și White, 1980, Miller, 1983; Miller și Glenn, 1985; Schribbs și Scroch, 1986; Iancu,
1986; 1992). Creșterea mai redusă în grosime a trunchiului pomilor a fost determinată de cantitățile mai mici de
substanțe asimilabile realizate prin procesul de fotosinteză. Aceste cantități mai reduse, care ajung în zona de
îngroșare a tulpinii (cambium), au determinat apariția unui număr mai redus de celule, o dimensiune mai redusă a lor,
cât și o grosime mai redusă a pereților celulari.
În cazul sistemului de întreținere cu benzi înierbate, creșterea mai redusă a pomilor a fost influențată de
vigoarea ierburilor din cadrul covorului vegetal (Bedford și Pickering, 1919; Rogers și al., 1948; Bould și Jarett, 1962;
Parker și Meyer, 1996).
Efectele de reducere ale sistemului de întreținere a solului cu benzi înierbate au fost mai evidente în anumite
situații:
- în cazul pomilor tineri, White și Holloway, 1967, dar și a celor maturi (Bedford și Pickering, 1919; Neilsen și
al., 1984);
Durata de manifestare a procesului de reducere a creșterii pomilor de către sistemul de întreținere a solului din
livezi prin înierbare totală sau de către benzile înierbate a fost raportată de către diferiți autori, în a avea valori destul de
diferite, astfel:
- Fisher și al. (1961), au raportat că înierbarea a redus creșterea pomilor în primii 8 ani de la plantarea
acestora, dar după 14 ani vigoarea pomilor menținuți înierbați a fost asemănătoare cu a celor din cadrul sistemului de
întreținere a solului ca ogor negru sau a sistemului de întreținere a solului prin mulcire;
- Bould și al. (1972), au raportat o reducere a creșterii în grosime a pomilor în primii 2 ani de experimentare, dar
după 6 ani, diferențele au fost nesemnificative;
- Gras și al. (1977), au menționat comportări asemănătoare, cu o reducere a creșterii pomilor în varianta cu
benzi înierbate față de ogorul negru în primii ani și o egalizare și chiar o vigoare mai mare a pomilor din varianta cu
benzi înierbate în ultimii ani.
- Iancu și Negoiță (1991), au constatat la 8 ani de la începerea experimentării la pomii din cadrul sistemului de
întreținere ca ogor negru, față de cei întreținuți cu benzi înierbate, creșterea secțiunii transversale a trunchiului a fost
mai mare cu 18%, a numărului de lăstari pe pom cu 27% și a lungimii totale a lăstarilor pe pom cu 31%. După 23 de ani
de urmărire a efectului variantelor experimentale, Iancu și al. (2011), au raportat o creștere a acelorași caracteristici
morfologice cu 10,4% (secțiunea trunchiului), 16,5% (numărul de lăstari pe pom) și 13,6% (lungimea totală a lăstarilor
pe pom).
Reducerea în timp a decalajului dintre valorile indicatorilor de creștere a pomilor din cele două sisteme de
întreținere (ogor negru și benzi înierbate) au fost prezentate că s-ar datora, probabil, următoarelor cauze:
- modificarea în timp a structurii speciilor ierboase, instalate inițial în cadrul benzilor înierbate și invadarea tot
mai puternică a acestora, în unele situații până la înlocuirea totală, de către specii ierboase din flora
spontană, specifică zonei, mult mai adaptate condițiilor locale și în general mai puțin competitive (Bould și
Jarett, 1962, Amzăr și Budan, 1992).
- reacției mai lente a proceselor de creștere a pomilor la efectele factorilor de vegetație ca urmare a înaintării în
vârstă a acestora;
- acumularea în timp a efectelor pozitive a ierburilor din cadrul benzilor înierbate, în special asupra unor
proprietăți fizice ale solurilor, dar și asupra unor însușiri chimice ale acestora (creșterea conținutului și al
accesibilității azotului din sol, ca urmare a descompunerii resturilor organice rezultate din cosirea ierburilor);
17
TEHNOLOGII
Reducerea producției de fructe. Acest proces a început să se manifeste în unele cazuri chiar din anul al
doilea de la instalarea sistemului de întreținere a solului cu benzi înierbate, prin reducerea numărului de fructe pe
pom, ca urmare a unui procent mai scăzut de legare a acestora, cât și dimensiunii mai mici a fructelor. În timp,
scăderea producției de fructe a fost determinată și de reducerea taliei pomilor (Gras și al, 1966; Iancu, 1986; 1993).
Ca și în cazul proceselor de creștere, la specia măr, efectele de diminuare a producției de fructe au fost mai evidente la
pomii altoiți pe portaltoi cu o vigoare mai mică și la pomii mai tineri. Menționăm, de asemenea că, urmare probabil a
reducerii diferențelor în vigoarea de creștere a pomilor din cadrul celor două sisteme de întreținere a solului (benzi
înierbate și ogor negru), în timp au apărut și diferențele în ceea ce privește producția de fructe (Palmer și Van Haarlem,
1944; Butijin și Schuurman, 1957). Rezultate asemănătoare au fost prezentate și de către Atucha și Merwin (2011),
care au menționat că, în cadrul unei experiențe urmărite timp de 16 ani la soiul de măr Empire, în primii 3 ani de la
organizarea experienței, producțiile de fructe au fost mai reduse în cazul sistemului de întreținere a solului cu benzi
înierbate, față de sistemul de întreținere a solului cu aplicarea preemergentă a erbicidelor. În ultimii 10 ani însă, între
producțiile de fructe înregistrate în cazul celor două sisteme de întreținere a solului, nu s-au înregistrat diferențe
semnificative.
Creșterea riscului de apariție a daunelor produse de înghețurile târzii de primăvară
Vegetația ierboasă din cadrul benzilor înierbate dintre rândurile de pomi, a determinat o scădere a
temperaturii solului, comparativ cu ogorul negru (Scroch și Shribbs, 1986), datorită limitării absorbției de către ierburi
a temperaturii din timpul zilei. Fenomenul prezintă o importanță deosebită în timpul nopților senine când pierderile de
temperatură prin radiație în aer sunt mari, determinând ca temperatura aerului din straturile situate în imediata
vecinătate a solului să fie mai scăzută. Acest proces se explică pe de o parte prin temperaturile mai scăzute ale
solurilor de sub ierburi, iar pe de altă parte, prin pierderea mai rapidă a acesteia în aer ca urmare a unei suprafețe de
reflectare a energiei solare mai mari a ierburilor decât a solurilor fără vegetație.
De asemenea, în cadrul sistemului de întreținere a solului cu benzi înierbate, durata de menținere a
temperaturilor mai scăzute este mai lungă. De aceea, pentru reducerea la minimum a efectelor temperaturilor scăzute
în perioada înfloririi pomilor, se recomandă distrugerea buruienilor și menținerea ierburilor prin cosire, la o înălțime cât
mai redusă.
Favorizarea creșterii populației unor specii de vertebrate care pot produce pagube (cârtițe, șoareci,
iepuri, căprioare)
Cârtițele sunt atrase în special de speciile perene de trifoi, iar populațiile lor cresc în condițiile existenței
vegetației ierboase. Cârtițele pot produce multe pagube prin roaderea echipamentelor de irigare, iar prin săpăturile lor
din sol pot devia circulația apei aplicată prin irigare, producând eroziunea solului. Totodată, prezența mușuroaielor
stânjenește aplicarea altor lucrări în livadă. Atât cârtițele cât și șoarecii pot roade rădăcinile pomilor, în special a celor
tineri, determinând moartea acestora (Merwin și al. 1999).
Stânjenirea activităților legate de efectuarea tăierilor la pomi, astfel ca îndepărtarea cu mijloace
mecanice a ramurilor rezultate la tăieri în cazul sistemelor de întreținere a solului la care culturile asociate din cadrul
acestora ating spre sfârșitul iernii sau începutul primăverii, dimensiuni mai mari. Pentru a evita acest impediment,
(Grant și al. Publication 21627), recomandă efectuarea tăierilor și îndepărtarea ramurilor rezultate toamna înainte de
însămânțarea culturilor de acoperire. De asemenea, o altă metodă recomandată de autorii citați mai sus, este de a
realiza benzile înierbate pe intervalele dintre rândurile de pomi, alternativ și a efectua tăierile numai la pomii de pe
intervalele fără culturi asociate.
1.2.2.2.4. Definirea sistemului.
Sistemul de întreținere a solului dintre rândurile de pomi cu benzi înierbate se realizează prin însămânțarea
diferitelor specii perene din familia graminee și/sau leguminoase. Ele acoperă solul din livadă o perioadă de mai mulți
ani. Realizarea sistemului de întreținere a solului cu amestecuri cu ierburi perene se poate obține și în mod natural,
prin cosirea repetată a buruienilor care cresc din abundență (Lipecky și Berbec, 1997). Prin cosire, se reduce numărul
buruienilor care au o creștere puternică și se favorizează creșterea speciilor utile. Dintre acestea Sicher și al., 1995,
menționează: Lolium perenne, Poa annua și unele specii cu frunza lată ca, Taraxacum officinale Web., Stellaria media
Will, Trifolium repens L.
Analizând efectele sistemului de întreținere a solului prin culturi asociate, formate din speciile menționate mai
sus, instalate în mod spontan, comparativ cu efectele sistemele de întreținere a solului fără vegetație realizat și
menținut prin lucrări repetate în cursul anului, la soiul de viță de vie Merlot, în condițiile din Nordul Italiei (Valea Adige),
Sicher și al. (1995), au înregistrat o creștere semnificativă a valorilor pH pe adâncimile 0-10 cm; 10-20 cm și 20-40 cm,
cât și o creștere semnificativă a conținutului de materie organică pe adâncimea de 0-10 cm. În aceleași condiții, în
medie pe 5 ani, producția de struguri în kg/butuc, a fost mai mare în varianta cu solul lucrat, față de varianta cu solul
înierbat cu 22%. Acest efect, a fost explicat de către autor pe baza rezultatelor înregistrate, datorită competiției dintre
speciile ierboase și vița de vie pentru apă și azot.
Reducerea producției de struguri în cazul sistemului de întreținere a solului cu benzi înierbate, realizate din
specii de ierburi instalate în mod spontan, față de sistemul de întreținere a solului fără vegetație, realizat prin lucrări
sau erbicidare, pentru condițiile din Nordul Italiei, poate fi considerată însă, ca un aspect pozitiv. Aceasta, deoarece în
condițiile menționate, pentru obținerea unor vinuri de calitate, legislația în vigoare precizează că, producția de struguri
la ha să nu depășească 15 tone. Depășirea acestei limite poate duce la o reducere a veniturilor totale cu până la 20%.
Ori, prin datele raportate de către Sicher și al. (1995), față de standardele în vigoare, producția de struguri în kg/ha a
fost mai mare cu 64% în cazul sistemului de întreținere a solului ca ogor negru realizat prin lucrări, cu 73% în cazul
sistemului de întreținere a solului ca ogor negru realizat prin erbicidare și numai cu 32% în cazul sistemului de
18
TEHNOLOGII
întreținere a solului cu benzi înierbate, realizate din specii instalate în mod spontan. Un alt avantaj al menținerii
înierbate a solului, față de menținerea acestuia fără vegetație a fost înregistrat în cadrul unui an din perioada
experimentală când atacul de Botrytis cinerea, a fost semnificativ mai redus. Acest fapt a fost explicat de diferiți autori
prin realizarea în cadrul sistemului de întreținere a solului cu benzi înierbate, a unei mase vegetative mai reduse a
vițelor, ceea ce a permis uscarea mai rapidă a frunzișului. Merită, de asemenea, scos în evidență faptul că, între
valorile indicatorilor privind creșterea și fructificarea vițelor din cadrul sistemului de întreținere a solului cu benzi
înierbate, realizate din specii instalate în mod spontan și valorile acelorași indicatori ai vițelor din cadrul sistemului de
întreținere a solului cu benzi înierbate, realizate prin însămânțarea speciei Festuca arundinacea europea, nu s-au
înregistrat diferențe mari. Ținând seama de cele de mai sus, Lipecki și Berbec (1997), au menționat că pomicultorii
preferă de a se realiza benzile înierbate din livezi cu specii de ierburi care se instalează în mod spontan datorită
costurilor ridicate a amestecurilor de semințe.
1.2.2.2.5. Unele caracteristici deosebite pe care trebuie să le posede speciile de ierburi folosite pentru
realizarea sistemelor de întreținere cu benzi înierbate a solului din livezi (Butler, 1986).
Să se instaleze în scurt timp, respectiv să răsară repede și să posede o dezvoltare inițială rapidă pentru a
reuși să reducă sau chiar să oprească eroziunea solului, să împiedice dezvoltarea buruienilor și să faciliteze
realizarea traficului tehnologic.
Durata de răsărire este în funcție de specie, astfel: Lolium multiflorum = 5-8 zile; Festuca rubra = 5-12 zile;
Festuca arundinacea = 6-12 zile; Lolium perenne semănat la sfârșitul verii și irigat poate răsări în 5-6 zile.
Înălțimea și caracteristicile de a se răspândi. Speciile cu talie înaltă, ca de exemplu: Bromus inermis
(Leyss), Dactylis glomerata L. și Phleum pratense L., necesită cosiri repetate în timp ce ierburile cu o talie redusă sau
intermediară (Poa pratensis), necesită un număr mai redus de cosiri pentru a combate buruienile sau pentru a preveni
pericolul incendiilor. Speciile de ierburi cu talie înaltă probabil că atrag rozătoarele cărora le oferă adăpost față de
prădătorii acestora, în afară de cazul când sunt menținute la valori reduse ale taliei lor. Speciile de ierburi folosite
pentru realizarea sistemelor de întreținere a solului cu benzi înierbate în livezile de nuc sunt, în special, cele cu talie
redusă. Numărul lor în cadrul covorului vegetal crește prin înfrățire sau prin specificul lor de creștere sub formă de
buchet.
Să posede o înrădăcinare superficială pentru a nu concura pe adâncimi mari pomii pentru apă și elemente
nutritive. Caracteristicile sistemelor radiculare (adâncimea de pătrundere în sol, distanța de creștere pe laterală,
gradul de ramificare etc) atât a speciilor folosite pentru înierbare cât și a speciilor pomicole, sunt influențate de o serie
de factori, între care: specia, condițiile de aerație ale solului, gradul de aprovizionare cu elemente nutritive și
dispunerea acestora pe profilul solului, regimul de apă, temperatură, lumină, densitatea culturii, frecvența și înălțimea
de cosire, etc. În cadrul speciilor de ierburi cu sisteme radiculare superficiale, poate avea loc o spălare a azotului din
sol în urma ploilor mari sau a aplicării prin irigare a unor cantități mari de apă. Cu toate acestea, speciile cu un sistem
radicular masiv format din rădăcini fibroase, pot împiedica spălarea azotului sub adâncimea de înrădăcinare. Acest
proces poate fi controlat în cazul aplicării irigării pentru a optimiza folosirea azotului de către specia pomicolă.
Deși speciile de ierburi folosite pentru înierbare își concentrează rădăcinile spre suprafața solului, ele pot
extrage apa de la adâncimi mai mari, astfel, Doss, și al. (1960), citați de Butler (1986), au raportat că o medie de 50%
din rădăcinile speciilor Paspalum dilatatum Poir, Cynodon dactylon L., Lespedesa cuneata, Don, au fost înregistrate
pe primii 8 cm a unui sol nisipo-lutos, iar 76% au fost înregistrate pe primii 30 cm. Tot astfel, Gistg și Smith, (1948), citați
de același autor, au menționat că, din rădăcinile înregistrate pe adâncimea de 45 cm a unui sol lutos, pe primii 8 cm s-a
înregistrat 55,7%, în cazul speciei Bromus inermis, 81,6% în cazul speciei Dactylis glomerata, 88,4% în cazul speciei
Poa pratensis L., si 89,6% în cazul speciei Phleum pratense L.
În ceea ce privește adâncimea de pe care unele specii de ierburi au extras apa accesibilă, Hagan (1955), citat
de Butler 1986, a menționat că, pe un sol argilos, adânc, speciile Festuca rubra și Agrostis spp., au extras apa de la
adâncimea de 30 cm, Poa pratensis L. de la 75 cm, Festuca arundinacea Shreb., de la adâncimea 105 cm, iar specia
Cynodon spp., de la o adâncime mai mare de 120 cm.
Consumul de apă și toleranța la secetă. Cantitatea de apă consumată de către ierburi este influențată de
numeroși factori între care, Butler (1986), evidențiază în mod deosebit următorii: specia, cantitatea de masă vegetală
realizată, gradul de umbrire, nivelul de fertilitate al solului etc. Legat de influența speciei de iarbă, cercetările efectuate
în Statul Colorado, SUA de către Mc Kell (1972), citat de Butler (1986), au menționat că prin aprovizionarea solului cu
apă la nivelul evapotranspirației pe lunile iunie, iulie și august 1983, cantitățile de apă consumate au fost de: 585 mm
(Festuca arundinacea Screb), 541 mm (Poa pratensis L.), 539 mm (Lolium perenne), 501 mm (Festuca species).
Gradul de acoperire a solului de către iarba cultivată influențează de asemenea valoarea consumului de apă.
În acest sens, Marlatt (1961), citat de Butler (1986), a menționat că iarba cultivată în rânduri cu un grad de acoperire de
50 – 75% a înregistrat valori mai mari ale consumului de apă prin evapotranspirație decât în cazul când gradul de
acoperire a fost de 100% sau solul a fost complet descoperit.
Unele specii de ierburi folosite pe scară larga în realizarea benzilor înierbate din livezi sunt considerate a avea
o toleranță medie spre satisfăcătoare la secetă (Lolium perenne, Poa pratensis, Festuca arundinacea, Phleum
pratense, Dactylis glomerata etc.). Aceste specii pot rezista în condiții semi-aride sub forma unor învelișuri vegetale cu
o densitate redusă. În astfel de situații, pentru realizarea unor învelișuri corespunzătoare, este necesară aplicarea
irigării.
Toleranța la umbrire. Speciile de ierburi folosite pentru realizarea sistemelor de întreținere a solului din
plantațiile de nuc cu benzi înierbate, trebuie să posede o toleranță sau chiar o rezistență la umbrire, date fiind condițiile
19
TEHNOLOGII
de umbrire puternică care se realizează în plantațiile mature de nuc. Dintre aceste specii se pot enumera: Poa trivialis,
care se comportă bine în condiții de climă răcoroasă și umedă, iar în condiții de climă mai uscată se comportă bine
Festuca spp. (Butler, 1986). Același autor, prezintă ca rezistente la umbrire si speciile Festuca arundinacea si Lolium
perenne.
Se citează cazuri în literatură care arată că în condițiile de umbrire a solului de către coroanele pomilor în
proporție de numai 80%, față de terenul liber, neacoperit, producția de masă vegetală a reprezentat doar 45% la
muștar, 35% la facelie și numai 20% la alte specii, ca, lupinul, rapița, mazărea, măzărichea etc.
Toleranța la efectele negative ale traficului tehnologic. Ca urmare a efectelor traficului tehnologic în livezi
se produce atât o călcare a covorului vegetal cât și o compactare a solului. Dintre 7 specii de ierburi testate la efectele
călcării, rezultatele cele mai bune s-au înregistrat în cazul speciei Lolium perenne (Sherman și Beard, 1975).
Pentru alegerea celor mai corespunzătoare specii ierboase perene, pentru a putea fi folosite ca amestecuri în
cadrul sistemului de întreținere a solului între rândurile de pomi cu benzi înierbate, prezentăm în continuare, la nivel de
specie, unele însușiri ale acestora (tab. 1.1., 1.2., 1.3., 1.4., 1.5., 1.6., 1.7.).
Tabelul 1.1.
Unele caracteristici morfologice și biologice ale speciilor perene recomandate în cadrul diferitelor
amestecuri, pentru realizarea sistemelor de întreținere a solurilor dintre rândurile de pomi,
cu benzi înierbate
După Grant și al., Publication nr. 21627
Tabelul 1.2.
Funcțiile și performanțele de cultură a unor specii de ierburi perene în cadrul diferitelor amestecuri
recomandate pentru realizarea sistemului de întreținere a solului cu benzi înierbate
între rândurile de pomi
după Clark, proiect manager și editor, 2007
20
TEHNOLOGII
Tabelul 1.2. (continuare)
Funcțiile și performanțele de cultură a unor specii de ierburi perene recomandate în cadrul diferitelor
amestecuri pentru realizarea sistemului de întreținere a solului cu benzi înierbate între rândurile de pomi
Tabelul 1.3.
Toleranțele și valorile optime față de unii factori pedoclimatici ale unor specii de ierburi perene în cadrul
diferitelor amestecuri recomandate pentru realizarea sistemelor de întreținere a solului cu benzi înierbate
între rândurile de pomi
Tabelul 1.4.
Avantaje potențiale legate de impactul asupra stării de afânare și ecologiei solului cât și asupra unor
caracteristici ale speciilor de ierburi perene în cadrul diferitelor amestecuri recomandate pentru realizarea
sistemelor de întreținere a solului cu benzi înierbate, între rândurile de pomi
21
TEHNOLOGII
Tabelul 1.5.
Dezavantaje potențiale legate de creșterea riscurilor unor factori dăunători și a unor cerințe legate de
managementul unor specii de ierburi perene în cadrul diferitelor amestecuri recomandate pentru
realizarea sistemelor de întreținere a solului cu benzi înierbate, între rândurile de pomi
Tabelul 1.6.
Unele amestecuri de specii perene, recomandate pentru realizarea sistemelor de întreținere a solului cu
benzi înierbate între rândurile de pomi
după Grant și al., Publication 21627
22
TEHNOLOGII
1.2.2.2.6. Tehnologia de realizare și menținere a sistemului de întreținere a solului dintre rândurile de
pomi cu benzi înierbate cu specii perene.
În vederea semănatului se va realiza o pregătire foarte bună a patului germinativ prin arături și discuiri
anterioare.
Pentru o bună germinare, cât și pentru o cât mai bună reușită a tinerelor plante solul trebuie să prezinte o
umiditate corespunzătoare realizată din precipitații sau aplicarea unei irigări cu norme modeste de udare. Pentru a
realiza o fixare a unor cantități cât mai mari de azot din aer, se recomandă, așa cum s-a mai arătat, inocularea înainte
de semănat a semințelor speciilor leguminoase cu sușa corespunzătoare a bacteriei din genul rhizobium. Cele mai
bune rezultate pentru inocularea semințelor s-au înregistrat prin amestecarea acestora cu o cantitate mică de apă și
adăugarea unui adeziv pentru a acoperi semințele cu amestecul inoculant.
Pentru realizarea unor culturi asociate cât mai corespunzătoare, în tabelul 1.7. se prezintă unele caracteristici
de instalare și de cultură ale speciilor perene recomandate pentru realizarea sistemelor de întreținere a solului cu
benzi înierbate, între rândurile de pomi, cu semințoase.
Tabelul 1.7.
Unele caracteristici de instalare și cultură ale speciilor perene în cadrul diferitelor amestecuri
recomandate pentru realizarea sistemelor de întreținere a solului cu benzi înierbate între rândurile de
pomi
Semănatul
Epoca optimă de semănat este primăvara devreme (martie) sau în condiții de irigare (august). Pentru
realizarea unor condiții cât mai bune pentru cosirea ierburilor, solul trebuie sa fie bine nivelat
Semănatul se poate realiza prin împrăștiere sau în rânduri. Semănatul prin împrăștiere este mai rapid decât
semănatul în rânduri. Pentru a realiza un contact cât mai intim cu solul, în special în cadrul speciilor cu semințe mari,
după realizarea semănatului prin împrăștiere, se va efectua o lucrare cu grapa cu dinți urmată de o tăvălugire.
Realizarea semănatului în rânduri se poate realiza și în condițiile unei pregătiri mai puțin pretențioase a solului
decât semănatul prin împrăștiere, iar poziționarea semințelor în sol se realizează mai precis. Distanțele dintre
rândurile de culturi asociate sunt în general apropiate de cele folosite în cultura mare pentru cerealele păioase și alte
specii, iar cantitățile de sămânță și adâncimile de încorporare a acestora, variabile cu specia, au fost prezentate în
tabelul 1.8. Se recomandă, ca pentru speciile cu semințe mici (diferite specii de ierburi sau trifoi), acestea să nu se
introducă în sol la adâncimi mai mari de 12 mm (Grant și al., Publication 21627).
Semănătorile folosite pentru semănatul în rânduri se pot adapta pentru semințele majorității speciilor de
culturi asociate, dar totuși, pot apărea unele dificultăți în cazul amestecurilor de semințe din diferite specii.
Semănătorile de tip „Brillion” funcționează bine în cazul culturilor asociate care prezintă semințe de dimensiuni mai
mici, dar se pot înfunda în cazul unor semințe mai mari din cadrul amestecurilor realizate din mai multe specii (Grant și
al., Publication 21627.).
Pentru a reduce concurența dintre culturile asociate și pomi, în special pentru apă și azot, cât și pentru
realizarea unor efecte favorabile cât mai mari al acestor culturi, se recomandă aplicarea a mai multor măsuri, între
care menționăm:
Epoca de instalare. Se recomandă instalarea benzilor înierbate începând cu anul 2-3 de la plantarea
pomilor, când aceștia au reușit să-și dezvolte deja un sistem radicular suficient de puternic pentru a putea face față
concurenței ierburilor;
Lățimea benzilor înierbate. Benzile înierbate vor avea lățimi diferite în funcție de distanța dintre rândurile de
pomi. Lățimea maximă trebuie astfel aleasă încât de-a lungul rândului de pomi să rămână o bandă fără vegetație cu
lățimea de 0,8 – 1,0 m care se va menține astfel prin lucrări mecanice sau manuale, erbicidare sau și mai bine prin
mulcire cu material vegetal rezultat din cosirea ierburilor din benzi. Prin alegerea lățimii maxime a benzii înierbate,
dintre rândurile de pomi, trebuie să se înlăture în totalitate riscurile de a lovi trunchiurile pomilor și de a deranja
rădăcinile acestora prin lucrările necesitate de întreținere a solului din benzile dintre rândurile de pomi (cosire,
semănat)
Pentru a reduce numărul de treceri ale agregatelor de întreținere a vegetației ierboase din cadrul benzilor
înierbate, la stabilirea lățimii acestora trebuie să se țină seama și de lățimile de lucru a altor echipamente
(semănat, cosit).
23
TEHNOLOGII
Epoca de recoltare a covorului vegetal din cadrul benzilor înierbate.
Se consideră în general că momentul de recoltare cel mai bun este fenofaza de înflorire a speciilor din familia
leguminoase din cadrul amestecului de ierburi, când valoarea acestuia este maximă. Nu trebuie întârziat momentul
recoltării deoarece odată cu creșterea cantității de masă ierboasă crește concurența dintre acestea și pomi, iar
dispunerea materialului vegetal cosit nu mai este uniformă. Legat de acest aspect, Trocme și Gras (1977), recomandă
ca speciile perene pentru realizarea benzilor înierbate, în momentul recoltării să posede un grad de maturare mai
avansat. Acest fapt, determină ca descompunerea masei vegetale rezultate din recoltarea acestora să se realizeze
mai lent, iar în sol să rezulte forme ale materiilor organice mai durabile. În cazul că, încorporarea se realizează când
plantele au un pronunțat caracter erbaceu, mineralizarea se realizează rapid, până la forme minerale simple. Desigur
că, nu întotdeauna, covorul vegetal ajunge la stadiul optim pentru recoltare, fapt ce ne obligă la unele compromisuri,
respectiv să recoltăm mai de timpuriu. În cazul când în zona respectivă există pericolul apariției înghețurilor târzii de
primăvară, încorporarea se va realiza cât mai de timpuriu pentru a limita la maximum efectele ale acestuia.
Cosirea ierburilor se poate realiza printr-o tocare cu mașina de tocat ierburi sau prin folosirea cositorilor
rotative. Cosirea se poate realiza și cu o cositoare obișnuită atunci când se dorește ca materialul vegetal cosit să fie
folosit ca mulci pe direcția rândului de pomi.
În cazul sistemului de întreținere prin înierbare permanentă, în cazul când semănatul s-a realizat încă din
toamnă, prima cosire se va realiza primăvara cât mai de timpuriu posibil, când solul permite accesul utilajelor în livezi,
iar compactarea solului va fi mai redusă. Prin această cosire se va reduce competiția buruienilor și se previne
umbrirea plantelor din covorul vegetal care au o talie destul de redusă. Cosirile se vor repeta, destul de des, în timpul
perioadei de vegetație pentru a îmbunătăți regimul de lumină pentru tinerele plante și a elimina rămânerea pe teren
după cosire, a unor resturi vegetale mai grosiere, care vor stânjeni creșterea vegetației ierboase. Numărul de cosiri
poate fi de 4-6 în primul an de la instalarea ierburilor și scade pe măsura înaintării în timp.
Fertilizarea suplimentară cu azot. Prin aplicarea îngrășămintelor cu azot pentru o mai bună creștere a
covorului vegetal din cazul benzilor înierbate, o parte din azotul administrat este reținut de către ierburi. Mărirea
dozelor de azot aplicate poate duce la o dezvoltare și mai viguroasă a ierburilor și respectiv și la o reținere în masa
acestora, a unor cantități mai mari de azot.
Ocupându-se de aceste aspecte, Hogue și Neilsen (1987), au menționat că valorile cantităților de azot ce
trebuie aplicate prin îngrășăminte pentru a satisface în optim atât creșterea ierburilor dar pentru a asigura și o creștere
mai buna a pomilor, nu au fost stabilite definitiv. Ei au menționat totuși că, aceste cantități ar trebui să fie mai mari de
cca. 200 kg N/ha. Pentru a prezenta această valoare, autorii s-au bazat pe rezultatele experimentale publicate de
diferiți cercetători, care, aplicând anumite cantități de azot prin îngrășăminte nu au reușit într-o perioadă relativ scurtă
de timp să elimine competiția dintre ierburi și pomi pentru azot și respectiv creșterea mai redusă a pomilor ca urmare a
acestei competiții. În acest sens, ei au citat rezultatele prezentate de către Dancer (1963), care a aplicat timp de 3 ani
între 60-120 kg N/ha, Greenham (1965), care a aplicat timp de 4 ani, 120-160 kg N/ha, Neilsen și al. (1984), care au
aplicat în condiții de irigare până la 180 kg/N/ha și Rogers și al. (1948), care au aplicat timp de 3 ani până la 270 kg
N/ha.
Legat de fertilizarea cu azot a ierburilor din cadrul benzilor înierbate, trebuie menționat faptul că, pomicultorul
urmărește în principal starea de aprovizionare a pomilor cu azot, în special prin determinarea concentrației acestuia în
frunzele pomilor, determinată prin analiza foliară. Ca atare, asigurând o stare corespunzătoare de aprovizionare cu
azot a pomilor se asigură și o aprovizionare bună cu azot a solului care permite o creștere bună a ierburilor.
Epoca de aplicare a îngrășămintelor pe bază de azot, în cadrul benzilor înierbate, poate influența intensitatea
competiției pentru azot dintre covorul vegetal și pomi. Astfel, se știe că cea mai mare parte a rădăcinilor ierburilor este
amplasată pe primii 10 cm de la suprafața solului. Ca atare, dacă azotul ar putea fi transferat în straturile mai profunde,
competiția pentru azot ar fi mai redusă sau eliminată. O cantitate suficientă de azot poate fi transportată în zona cu cea
mai mare răspândire a rădăcinilor pomilor, 20-50 cm, numai dacă pe profilul solului se infiltrează o cantitate suficient
de apă, iar temperatura solului este destul de joasă pentru a stânjeni activitatea rădăcinilor ierburilor.
După datele prezentate de Wan der Boon (1962), ar fi necesar ca valoarea precipitațiilor să depășească
valoarea evapotranspirației pe durata lunilor de iarnă cu cca. 160 mm, pentru ca frontul de apă ce se infiltrează într-un
sol luto-argilos să ajungă la cca. 40 cm sub suprafața solului. Pentru a realiza aceleași efecte pe un sol nisipos ar fi
nevoie de un surplus de precipitați de cca. 90 mm.
Competiția dintre ierburi și pomi pentru azot poate fi redusă și prin aplicarea îngrășămintelor cu azot pe
benzile situate de-a lungul rândului de pomi, față de aplicarea acestora pe întreaga suprafață dintre rândurile de
pomi. În acest sens, datele prezentate de Iancu și al. (1994), au arătat că, prin aplicarea localizată a îngrășămintelor
cu azot pe benzi cu lățime de 1-1,2 m, dispuse de-a lungul rândurilor de pomi, față de aplicarea acestora pe întreaga
suprafață, a determinat o comportare mai bună a pomilor numai în primii 4 ani de la plantarea acestora, după care,
aplicarea îngrășămintelor pe întreaga suprafață s-a dovedit superioară.
1.2.3. Sisteme de întreținere a solului pe axul rândului de pomi
1.2.3.1. Menținerea solului ca ogor negru realizat prin lucrări
În cadrul ambelor sisteme de întreținere a solului pe intervalele dintre rândurile de pomi, prezentate anterior,
pe direcția rândului de pomi, pe o bandă cu lățimi variabile, solul se poate menține ca ogor negru realizat prin lucrări
mecanice și/sau manuale, efectuate la adâncimea de 7-10 cm. Lucrarea mecanică se poate efectua cu secția
universală cu discuri pentru lucrat solul în vecinătatea rândului de pomi (SUD 4) sau cu echipamente de lucrat solul pe
rândul de pomi dotate cu palpator.
24
TEHNOLOGII
Avantajele și dezavantajele acestui sistem de întreținere a solului pe rândul de pomi sunt în mare măsură
aceleași ca și în cazul sistemului de întreținere a solului ca ogor negru pe intervalele dintre rândurile de pomi,
prezentat anterior.
1.2.3.2. Menținerea solului curat de buruieni prin aplicarea erbicidării
Aceasta se aplică sub forma unei benzi, cu lățimea minimă de 1,2 – 1,4 m, în cazul gardurilor fructifere și de 2-
3m, în cazul plantațiilor care au coroane globuloase.
Sistemul de întreținere a solului din livezi prin folosirea unor benzi înierbate între rândurile de pomi, și a unei
zone lipsite de vegetație, realizată prin aplicarea erbicidelor, a început să fie folisit începând cu mijlocul secolului XX
(Hogue și Neilsen, 1987; Hornig și Bunemann, 1993; Comai și al. 1995).
Sistemul de întreținere a solului din livezi sub forma unor benzi înierbate, dispuse pe mijlocul intervalului dintre
rândurile de pomi, în alternanță cu benzi fără vegetație dispuse de-a lungul rândului de pomi s-a realizat prin aplicarea
erbicidelor triazinice dintre care Simazinul a fost folosit cel mai mult, iar Atrazinul mai puțin. De asemenea, erbicidele
care acționează asupra părții aeriene a buruienilor, cum ar fi glyphosatul și într-o măsură mai redusă norflurazonul, au
fost considerate de către anumiți autori (Read și Black, 1991; Hornig și Bunemann, 1993a; Spring, 1993), că nu au
avut vreun efect vătămător asupra mediului. Legat de folosirea glyphosatului, datorită modului său sistemic de
acțiune, trebuie ca la aplicarea lui să se evite în totalitate contactul cu părțile verzi ale pomilor.
Aplicarea erbicidelor pe întreaga suprafață pentru combaterea buruienilor din livezi s-a utilizat în puține
cazuri, în majoritatea cazurilor erbicidele au fost folosite pentru combaterea buruienilor sub forma unor benzi dispuse
de-a lungul rândului de pomi.
În ceea ce privește lățimea benzilor erbicidate sau a suprafețelor tratate cu erbicide ce revin fiecărui pom, în
literatură s-au publicat o serie de lucrări care au prezentat rezultate cu valori destul de diferite. Astfel, Mantinger și
Gasser, 1987, Hartingsveldt, 1992, au menționat că o lățime a benzii erbicidate de 100 cm, iar în anumite condiții chiar
de 60 cm ar fi satisfăcătoare. Legat de acest ultim aspect, datele publicate de Anderson și al., 1992, au indicat că, în
general, producția de fructe a fost într-o proporție directă cu suprafața de sol liberă de buruieni.
Tot în acest sens, Welker și Glenn (1985), au menționat că prin creșterea suprafeței fără vegetație, realizată
prin aplicarea erbicidării în jurul pomilor, de la 0,36 m2 la 13,0 m2, s-a înregistrat o creștere mai bună a pomilor. În
schimb, rezultatele prezentate de către Merwin și Ray (1997), la specia măr, au evidențiat că, atât creșterea pomilor
cât și producția de fructe a acestora, nu s-au diferențiat între variantele unde suprafața menținută fără vegetație, prin
erbicidare, a avut valori de 2, 4 și 6 m2. Comparând rezultatele prezentate anterior de către cele două grupuri de autori
Merwin și Ray (1997), au sugerat că influența îmburuienării poate fi mai dăunătoare în cazul speciei piersic, față de
specia măr. Totodată, aceiași autori au explicat rezultatele diferite prezentate mai sus prin aceea că, în experiența
organizată de ei la specia măr, pomii au fost irigați prin picurare, pe când în cadrul experienței organizate de Welker și
Glenn (1985), pomii nu au fost irigați. Merwin și Ray (1997), au precizat că prin aplicarea irigării prin picurare s-a
realizat o concentrare a rădăcinilor în zona umezită, fapt ce ar putea explica nediferențierea creșterii și producției
pomilor din cele 3 variante unde suprafața solului fără vegetație din jurul fiecărui pom a fost de 2, 4 și 6 m2.
În ceea ce privește epoca de aplicare a erbicidelor (Merwin și Ray, 1997), a menționat că rezultatele cele mai
bune s-au înregistrat în cazul aplicării acestora, în lunile mai și iunie. Aplicarea mai târzie a erbicidelor (luna august) a
determinat reducerea creșterii și producției de fructe a pomilor.

Întreținerea solului prin erbicidare, pe o bandă de diferite lățimi dispusă de-a lungul rândului de pomi oferă o
serie de avantaje dintre care enumerăm:
1. Crearea în timp a unei structuri masive a solului, dar foarte stabilă, datorită descompunerii lente a resturilor
de rădăcini ale plantelor cuplată cu o compactare moderată (Haynes, 1980 – 1981).
2. Creșterea valorilor stabilității structurale în special din stratul superficial al solului, față de sistemele de
întreținere a acestuia ca ogor negru realizat și menținut prin lucrări sau față de varianta înierbată.
3. Creșterea masei rădăcinilor și a densității acestora în stratul superficial de sol, față de sistemul de
întreținere a solului prin înierbare, atât pentru pomii tineri cât și pentru cei maturi. Această dispunere mai superficială a
rădăcinilor determină o folosire mai bună a apei provenită din ploile mici din timpul verii, care nu ajunge la straturile mai
profunde ale solului cât și a elementelor nutritive native sau a celor aplicate prin fertilizare care tind să se concentreze
în straturile de sol superficiale.
4. Prin eliminarea buruienilor, s-a realizat o creștere mai bună a pomilor decât în cazul sistemului de
întreținere a solului prin înierbare. După unii autori, aplicarea unor erbicide triazinice (Simazinul, Atrazinul), a
determinat o creștere mai bună a pomilor, nu numai prin combaterea buruienilor ci și prin influențarea unor procese ca
starea de energie a pomilor, a bilanțului conținutului de apă din cadrul acestuia sau a efectelor asupra hormonilor și
enzimelor.
Cu toate efectele pozitive asupra creșterii pomilor determinate prin menținerea sistemului de întreținere a
acestora ca ogor negru realizat prin aplicarea erbicidării, în literatură s-au prezentat rezultate care au evidențiat că
aplicarea mai puțin atentă a erbicidării poate conduce la reducerea vigorii pomilor. Toate aceste date, cât și altele
neprezentate în lucrarea de față, i-au îndreptățit pe Hogue și Neilsen (1987) să concluzioneze că chiar prin
respectarea cât mai precisă a condițiilor de aplicare a erbicidelor, a fost totuși dificil să se elimine total pierderea
acestora prin percolare sau în atmosfera înconjurătoare ca urmare a prezenței vântului în perioada aplicării, fapt care
se putea răsfrânge prin efecte negative asupra creșterii și duratei de viață a pomilor.
25
TEHNOLOGII
Pe lângă efectele pozitive ale întreținerii solului din livezi pe direcția rândului de pomi prin aplicarea erbicidării
pe o bandă de diferite lățimi, acest sistem a fost prezentat de diferiți autori că are și unele efecte negative, între care
menționăm:
1. Reducerea gradului de afânare a solului în special în stratul superficial al acestuia. Legat de acest aspect, o
serie de autori au menționat că practicarea sistemului de întreținere a solului ca ogor negru realizat și menținut prin
erbicidare, față de realizarea și menținerea acestuia prin lucrări, cât și față de sistemul de întreținere a solului prin
înierbare a determinat o creștere a valorilor densității aparente a solului în partea superioară a acestuia (Robinson,
1974; Atkinson și Herbert, 1979, Atkinson și White 1980, Haynes, 1980-1981, Gomez și al, 1999 etc). Această
creștere a valorilor densității aparente a fost explicată de către Robinson (1974) că s-a datorat reducerii numărului de
pori necapilari. În schimb, Pagliai și al. (1984), au constatat că întreținerea solului în viticultură ca ogor negru realizat și
menținut prin erbicidare, a determinat în partea superioară a solului o creștere a numărului de pori lungi, de forme
regulate, pe când în cazul sistemului de întreținere a solului ca ogor negru, realizat și menținut prin lucrări, cea mai
mare parte a porozității totale a fost reprezentată de câțiva pori alungiți, cu diametre mari, dar foarte neregulați.
2. Reducerea cantităților de apă ce se infiltrează în sol și respectiv a conținutului de apă din cadrul acestuia.
3.Reducerea conținutului de materie organică, proces care desfășurat pe o perioadă lungă de timp,
influențează negativ o serie de proprietăți fizice, chimice și biologice ale solului.
4. Reducerea valorilor pH în special la suprafața solului.
5. Favorizarea procesului de eroziune a solului cu toate repercusiunile negative ale acestuia. Acest aspect
prezintă o importanță deosebită în cazul bazinelor pomicole amplasate în apropierea marilor acumulări de apă (lacuri
sau râuri) cât și pe terenurile în pantă (situație frecvent întâlnită în condițiile din România). În cazul unor astfel de
amplasamente, favorizarea procesului de eroziune mărește riscul spălării diferitelor substanțe chimice care se aplică
în livezi prin practicarea sistemului de întreținere a solului prin erbicidare dar și prin aplicarea tratamentelor
fitosanitare. Aceste situații au dus la intensificarea opiniilor din partea consumatorilor, a procesatorilor de fructe, a
specialiștilor în protecția mediului cât și a diferitelor agenții guvernamentale de a reduce folosirea substanțelor
chimice în tehnologia de producere a fructelor (Merwin, 1991).
Folosirea zonelor și a terenurilor favorabile pentru cultura pomilor pentru mai multe cicluri de producție a mărit
și mai mult grija pomicultorilor în legătură cu aspectele menționate anterior pentru păstrarea cât mai atentă a
proprietăților favorabile ale solurilor din livezi pe o perioadă cât mai lungă de timp.
6. Accentuarea apariției mușchilor ca efect al folosirii pe o perioadă mai lungă de timp a sistemului de
întreținere a solului prin erbicidare. Acest proces deși reduce compactarea mecanică a solului, determină și o
acumulare a unor cantități mari de mangan în sol.
7. Apariția la un număr tot mai mare de specii de buruieni a unor biotipuri rezistente la aplicarea erbicidelor
triazinice. (Warwic, 1991), și forțarea cultivatorilor de a folosi alte metode pentru combaterea acestor specii de
buruieni.
8. Creșterea pericolului de apariție a bolii pătarea amară (bitter-pitt) la măr, în special la pomii tineri altoiți pe
portaltoi vegetativi. Pe baza cercetărilor efectuate pe o perioadă lungă de timp (16 ani), Atucha și Merwin (2011), au
menționat că aplicarea erbicidelor reziduale preemergente, pentru eliminarea pe întreaga perioadă a anului a
vegetației ierboase din livezi, nu este necesară, având chiar efecte negative asupra productivității pomilor și fertilității
solului din livezi. Autorii remarcă totuși că aplicarea erbicidelor postemergente, care reduc competiția ierburilor în
principal în timpul lunilor de vară, poate constitui o combinație optimă pentru suprimarea buruienilor și conservarea
solului.
Efectele negative ale folosirii erbicidării ca sistem de întreținere a solului din livezi chiar și prin folosirea
acesteia numai pe o bandă de diferite lățimi dispusă de-a lungul rândului de pomi, a determinat în ultimul timp apariția
unor preocupări noi de înlocuire a acestui sistem cu un sistem de suprimare a buruienilor prin instalarea unei vegetații
ierboase formate din specii cu particularități deosebite (Vysini și al., 2011).
Alegerea erbicidelor se face în funcție de spectrul de acțiune asupra buruienilor, anuale sau perene,
monocotiledonate sau dicotiledonate și eficacitatea acestora. După modul de acțiune, erbicidele se împart în 2 grupe:
de contact și sistemice.
Erbicidele de contact acționează numai asupra părților de plantă cu care vine în contact. Efectul
erbicidului asupra buruienilor tratate apare sub forma unor arsuri, care în câteva zile produc uscarea totală. În general,
erbicidele de contact au remanență redusă și se aplică de 2-3 ori pe an, când buruienile au înălțimea de 10-20 cm.
Erbicidele sistemice sunt absorbite de plante, fie prin organele aeriene, fie prin cele subterane și distrug
buruienile prin dereglarea metabolismului acestora. Experiențele efectuate atât în țara noastră cât și în alte țări cu
pomicultură dezvoltată, au arătat că erbicidele sunt mai ușor suportate de speciile măr și păr, pe când sâmburoasele
sunt mai sensibile. De asemenea, pomii tineri, cu sistemul radicular mai la suprafață sunt mult mai sensibili, ceea ce
impune unele restricții în ceea ce privește aplicarea erbicidelor în primii 2-3 ani de la plantare.
În general, în plantațiile pomicole erbicidarea se face preemergent toamna sau primăvara devreme pentru
a împiedica germinația semințelor și postemergent, când buruienile sunt în vegetație, acestea fiind absorbite prin
frunze. Buruienile perene trebuie combătute tot timpul anului pe vetre, cele mai bune rezultate obținându-se când
erbicidarea se realizează înainte de înflorire sau când buruienile au 10-15 cm înălțime.
26
TEHNOLOGII
Din grupa erbicidelor preemergente, în cazul speciilor sâmburoase se utilizează frecvent: Goal 2E5 l/ha, Dual
Gold 960EC 1,2 l/ha, Galigan 240EC 3-5 l/ha (cu acțiune dublă preemergentă și postemergentă), Sultan 50SC 0,5 l/ha
(cu acțiune dublă preemergentă și postemergentă), Stomp 330CE 5 l/ha. Dintre erbicidele postemergente rezultate
bune s-au obținut cu erbicide antigramineice: Pantera 3 l/ha, Fusilade Forte 1,1–1,3 l/ha Leopard 5EC 2-3,5 l/ha (în
pepiniere și livezi) sau erbicide totale sistemice sau de contact: Roundup 360CE 4 l/ha, Glyphogan 480SC 4 l/ha,
Glialka 36 001L5 l/ha, Basta 14SL 5 l/ha, Touchdown 36CE 5 l/ha, Dominator 3-4 l/ha. În general pentru aplicarea
erbicidelor se utilizează volume de soluție de 300-400 l/ha.
Folosirea erbicidării pentru combaterea buruienilor trebuie recomandată cu o deosebită atenție datorită
sensibilității foarte diferite a speciilor pomicole la multitudinea de erbicide folosite în pomicultură cât și datorită
particularităților de aplicare a acestor produse. De aceea, pentru reușita lucrărilor de erbicidare trebuie ca persoanele
care se ocupă de dirijarea acestor programe să posede o bogată experiență câștigată atât în urma activității în
domeniu, cât și din consultarea foarte atentă cu alți specialiști. Pentru aplicarea cât mai corectă a erbicidării trebuie
luate o serie de măsuri (Perianu, 2004, Lazăr, 1982), dintre care enumerăm:
- înlăturarea drajonilor, a lăstarilor porniți de pe trunchiul pomilor și a celor din coroana pomilor aflați în zona de
pulverizare, deoarece erbicidele sistemice pătrund în pomi pe această cale;
- alegerea corespunzătoarea duzelor de pulverizarea soluțiilor;
- stabilirea corectă a înălțimii de la care se pulverizează soluția;
- păstrarea pe cât posibila unei presiuni de lucru cât mai constante și a aceleași viteze de deplasarea
agregatelor de aplicarea erbicidelor;
- realizarea unei pulverizări cu picături fine care să rămână pe frunzele buruienilor;
- omogenizarea atentă a soluțiilor: erbicidelor sub formă de pulbere umectabilă (praf), se introduc într-un
recipient cu un volum de 10-12 l, adăugând apa treptat și amestecând permanent până când se realizează o
pastă fină și apoi produsul obținut se trece în rezervorul pompei care în prealabil fusese umplut cu apă până la
jumătate; în cazul erbicidelor lichide se introduce apă până la jumătatea rezervorului pompei, după care se
toarnă cantitatea de erbicid calculată și se umple rezervorul cu apă;
- pentru prepararea soluțiilor se va folosi apă cu pH neutru, fără conținut ridicat de săruri și curată, ca să nu
obtureze duzele de pulverizare.
- aplicarea erbicidelor se face de preferat dimineața și seara când vântul are o intensitate mai redusă, iar
temperatura aerului să fie între 5-22ºC
- personalul care realizează lucrarea de erbicidare va fi instruit atât din punct de vedere al tehnicii de aplicare,
cât și în ceea ce privește respectarea măsurilor de protecția muncii.
1.2.3.3. Menținerea solului curat de buruieni prin aplicarea mulcirii
Mulcirea solului cu diferite materiale naturale sau sintetice se poate folosi, în anumite condiții, ca sistem de
întreținere a solului din livezi prin dispunerea acestor materiale sub forma unor benzi de-a lungul rândului de pomi.
Folosirea mulciurilor pentru combaterea buruienilor și îmbunătățirea fertilității solurilor din livezi a fost mult folosită
înainte de introducerea erbicidelor. Datorită preocupărilor recente de a reduce combaterea pe care chimică a
buruienilor din livezi, folosirea mulcirii a început să fie folosită pe suprafețe tot mai mari. La aceasta a contribuit și
apariția unui număr mare de materiale organice și minerale folosite ca mulci.
În cadrul mulciurilor sintetice s-a diversificat mult gama foliilor din polietilenă și polipropilenă.
Mulciurile naturale organice cuprind o gamă largă de materiale, între care menționăm:
- paie de la diferite specii de plante;
- rumeguș sau așchii din lemn în stare proaspătă sau compostată;
- scoarța diferitelor specii de arbori în special din grupul coniferelor;
- hârtie, ziare, maculatură tăiată în fâșii;
- composturi municipale;
- fânuri de lucernă sau alte plante etc.
Mulciurile organice sunt folosite sub forma unor benzi cu lățimea de minim 1 m și groase de 10-20 cm dispuse
de-a lungul rândurilor de pomi.
Contribuie în mod direct și indirect la formarea unei structuri mai bune a solului. Contribuția directă se
realizează prin favorizarea unor procese care duc la formarea agregatelor structurale, între care menționăm:
- creșterea rădăcinilor;
- umezirea și uscarea solului;
- înghețul și dezghețul solului;
- eliberarea prin descompunere a unor substanțe polizaharidice care ajută la formarea agregatelor
structurale.
27
TEHNOLOGII
Contribuția indirectă la formarea structurii se realizează prin îmbunătățirea condițiilor de viață a
microorganismelor și în mod deosebit a râmelor.
Asigurarea stabilității structurii solului prin preluarea de către mulci a impactului loviturilor picăturilor de apă
provenite din ploi sau irigația prin aspersiune.
Îmbunătățește starea de afânare a solului, prin:
- protecția acestuia împotriva compactării determinată de acțiunea diferiților factori.
- favorizarea activității biologice din sol (rădăcini, râme, microorganisme) care determină o creștere a
numărului și calității porilor.
Creșterea cantităților de apă care se infiltrează în sol și eliminarea pierderilor de apă prin evaporare, ceea ce
în final conduc la menținerea unor valori mai ridicate ale conținutului de apă din sol.
Creșterea conținutului de materie organică din sol, cu efecte benefice multiple asupra proprietăților fizice,
chimice și biologice ale solului.
Creșterea conținutului de azot din sol în cazul mulciurilor organice cu un raport C/N mai redus de 30.
Creșterea conținutului de NPK din frunzele pomilor mulciți cu materiale organice, ca urmare a creșterii
conținutului acestor elemente în solul mulcit și creării unor condiții mai bune pentru creșterea și activitatea rădăcinilor.
Creșterea masei rădăcinilor, a gradului lor de ramificare și a dispunerii acestora mai aproape de suprafața
solului, datorită condițiilor mai favorabile de temperatură, umiditate și nutriție.
Creșterea mai bună a pomilor, în special în cazul mulciurilor organice, cu un raport C/N mai redus de 30.
Efectele mulcirii solului pe rândul de pomi, față de varianta de întreținere a acestuia ca ogor negru realizat prin lucrări
și aplicarea erbicidelor, a determinat o creștere semnificativă a numărului de lăstari pe pom. Aceasta a fost mai mare
în cazul sistemului de întreținere a solului între rândurile de pomi cu benzi înierbate față de sistemul de întreținere a
solului dintre rândurile de pomi ca ogor negru realizat și menținut prin lucrări. Datele menționate evidențiază că
efectele pozitive ale sistemului de întreținere a solului prin mulcire asupra creșterii pomilor s-au datorat în special
îmbunătățirii condițiilor de aprovizionare cu apă și elemente nutritive a acestuia.
Pe lângă avantajele prezentate rezumativ anterior, sistemul de întreținere a solului pe o bandă dispusă de-a
lungul rândului de pomi, prin aplicarea mulciurilor, prezintă o serie de caracteristici care limitează sau exclude
folosirea acestui sistem, între care menționăm:
O parte din conținutul de azot care rezultă din descompunerea mulciurilor organice este folosită de către
microorganismele din sol. Aceasta, în special în cazul mulciurilor cu un raport mare C/N determină o deficiență
temporară a azotului din sol. Pentru a preîntâmpina acest neajuns se recomandă aplicarea îngrășămintelor minerale,
pe bază de azot, în primii ani după aplicarea mulciurilor. În condițiile din Anglia s-a recomandat aplicarea a 30 până la
50 kg uree pentru fiecare tonă de rumeguș aplicat ca mulci.
În livezile situate pe soluri cu o fertilitate ridicată, aplicarea mulciului poate determina prelungirea vegetației
până toamna târziu, ceea ce mărește sensibilitatea pomilor față de temperaturile scăzute din timpul iernii.
Favorizarea dezvoltării mai superficiale a rădăcinilor, indusă de aplicarea mulcirii, deși prezintă avantajul
absorbției mai bune a elementelor nutritive și a apei, poate determina creșterea vulnerabilității acestora față de
înghețurile mai severe din timpul iernii (Hogue și Neilsen, 1987; Tisdall, 1989).
Folosirea ca mulci a foliilor de polietilenă nu permite acoperirea corespunzătoare a solului din jurul trunchiului
pomilor și respectiv combaterea buruienilor din zonele respective.
Costurile aplicării sistemului de întreținere a solului prin mulcire sunt destul de ridicate (Merwin și al., 1995),
atât datorită cantităților mari de mulciuri organice necesare cât și datorită costurilor ridicate legate de instalarea și
menținerea pe poziție a mulciurilor sintetice. În acest sens, Merwin și al. (1995), au menționat că între mulciurile
sintetice folosite curent în plantațiile comerciale sunt diferențe mari legate de costul materialelor respective și
durabilitatea lor. Astfel, mulcirea constituită în principal din poliesteri (Agri-Tex, Weed Arrest) a fost mult mai durabilă
decât mulcirea cu polipropilenă (PM albe, PRM negre), care au început să se destrame și să se dezintegreze după 2
ani.
Probleme deosebite au apărut în cazul instalării și întreținerii mulciurilor sintetice. Astfel, Merwin și al. (1995),
au menționat că prin folosirea diferitelor variante experimentale de mulciuri sintetice au înregistrat o serie de
neajunsuri, între care se pot menționa:
Lipsa la nivelul anilor 1990 – 1995 a echipamentelor speciale pentru instalarea și menținerea pe poziție a
mulciurilor;
Deși s-au folosit o serie de metode pentru stabilizarea pe poziție a mulciurilor sintetice ca îngroparea în
pământ a capetelor foliilor de polietilenă sau creșterea greutății acestora prin amplasarea unor pietre deasupra lor, pe
perioada de iarnă, datorită acțiunii vânturilor, mulciurile au fost deranjate de pe poziția lor, cu care ocazie acestea au
fost rupte sau sfâșiate;
Prin îndepărtarea manuală a buruienilor de la marginea zonelor mulcite, din rădăcinile acestora au apărut noi
creșteri care s-au instalat sub materialele mulcite;
Prin cosirea mecanică a ierburilor de pe mijlocul intervalelor dintre rândurile de pomi, echipamentele folosite
au agățat și au tras în afară mulciurile instalate;
Buruienile au invadat și mulciurile organice. Edificatoare în acest sens sunt datele prezentate de Atucha și
Merwin (2011), care timp de 16 ani au urmărit efectele mulcirii cu materiale organice asupra comportării pomilor cât și
asupra mediului și a altor caracteristici din livadă.
28
TEHNOLOGII
Ca mulci organic, autorii au folosit un amestec compus din fâșii de scoarță de pe trunchiurile a 5 specii de
arbori, care în prealabil au fost compostate. Mulciul respectiv a fost ales pentru durata mai mare de păstrare cât și
pentru prețul de cost mai redus al acestuia. Mulcirea s-a aplicat de 6 ori pe parcursul duratei experimentale. Începând
cu anul IV de la instalare a fost necesar ca anual, la mijlocul lunii mai să se aplice o erbicidare cu glyphosat pentru a
distruge buruienile perene cu înrădăcinare adâncă care au apărut pe diferite zone ale suprafeței mulcite.
Atacul de șoareci. Merwin și al (1995), au prezentat unele aspecte privind atacul de șoareci asupra pomilor din
parcelele experimentale. Pentru cuantificarea gradului de atac s-a determinat atât dimensiunea populației de șoareci
cât și activitatea de hrănire a acestora. Atacul a fost mult mai intens în cazul mulciurilor sintetice. În cazul mulciurilor
organice, atacul mai redus s-a realizat în cazul mulciului format din așchii de lemn.
Pentru prevenirea atacului de șoareci s-au folosit mai multe metode între care amplasarea de piatră spartă la
baza tulpinii pomilor, amplasarea la începutul iernii a unor momeli tratate cu fosfat de zinc ș.a. Intensitatea atacului a
fost determinată de mărimea populațiilor endemice de șoareci și numărul de prădători ai acestora.
Ținând seama de raporturile dintre avantajele acestui sistem de întreținere a solului și caracteristicile
limitative acestuia, prezentate succint mai sus, Merwin și al. (1995), au recomandat în special mulciurile organice
(scoarța de copaci mărunțită, așchiile din lemn, fânurile degradate) față de mulciurile sintetice care au fost foarte
scumpe. Totodată, folosirea sistemului de întreținere a solului din livezi prin mulcirea cu materiale organice a fost
recomandată de a fi utilizată în special în cazul pomiculturii organice.
1.2.3.4. Sistemul de întreținere a solului pe axul rândului de pomi prin înierbare
Așa cum am menționat anterior (pag.161), sistemul de întreținere a solului cu benzi înierbate între rândurile de
pomi și ca ogor negru realizat și menținut prin erbicidare, lucrarea solului sau aplicarea mulcirii pe o bandă cu diferite
lățimi dispusă de-a lungul rândului de pomi, a fost considerat ca sistemul de întreținere a solului din plantațiile de pomi
cu cea mai largă răspândire pe plan mondial.
Cercetările efectuate în ultimul timp, însă, au arătat că menținerea sistemului de întreținere a solului pe rândul
de pomi fără vegetație, realizat și menținut prin erbicidare sau lucrări, prezintă unele limitări importante legate de
protecția solului împotriva eroziunii solului, reducerea conținutului de materie organică și a gradului de afânare cât și
alte aspecte negative menționate pe larg în cadrul sistemului de întreținere a solului din livezi pe direcția rândului de
pomi ca ogor negru, realizat și menținut prin aplicarea erbicidelor)
Ca atare, în ultimul timp, s-au efectuat o serie de cercetări prin care s-a căutat să se înlocuiască sistemul de
întreținere a solului pe direcția rândului de pomi ca ogor negru realizat prin lucrări sau erbicidare, cu un sistem de
înierbare format din specii de ierburi cu particularități mai deosebite, diferite oarecum de particularitățile speciilor de
ierburi recomandate pentru realizarea sistemului de întreținere cu benzi înierbate, dispuse între rândurile de pomi.
Respectiv, aceste specii trebuie să posede următoarele calități:
a) Să fie bine adaptate condițiilor naturale locale;
b) Să formeze o masă compactă de rădăcini, dispuse mai superficial pentru a fi mai puțin competitive cu pomii
pentru apă și substanțe nutritive;
c) Să posede o talie redusă care să necesite mai puține cosiri;
d) Să fie capabile să prevină instalarea buruienilor și chiar să le combată pe cele care se instalează în timpul
perioadei de vegetație;
e) Să posede o perioadă de înflorire diferită de specia pomicolă luată în cultură pentru a evita competiția în procesul
de polenizare.
Cercetări în acest sens, s-au efectuat de către Kruger și Kuck (1990), la Stațiunea de Cercetări Geisenheim
situată pe terasele inferioare ale Rinului (Germania). Valoarea medie anuală a precipitațiilor în cadrul stațiunii
respective este de 534 mm, din care 56% cad în timpul perioadei de vegetație, caracterizând zona, ca una uscată.
S-a experimentat cu soiul de măr Jonagold, altoit pe M9, pomii fiind plantați la 3,5/1,5 m. Pe o bandă cu
lățimea de 1,0 m dispusă de-a lungul axului rândurilor de pomi s-au experimentat următoarele variante de întreținere a
solului:
- Ogor negru, realizat și menținut prin erbicidare sau lucrări mecanice;
- Înierbarea cu 3 specii de ierburi: Glechoma hederacea (silnic), Potentilla reptans (5 degete), Festuca ovina
(părul porcului);
- Mulcit cu un strat gros de 5 cm format din scoarță de stejar sau tulpini de rapiță.
Toate cele 7 variante au fost urmărite pe fond neirigat și irigat. Irigarea cu câte 30 mm apă a fost întreruptă
când sucțiunea apei a atins 200 cm coloană de apă (pF = 2,3). După Quast (1986), valoarea optimă a sucțiunii pe
solurile formate pe loess și lut variază între 150 – 200 cm coloană de apă. De la începutul lunii septembrie nu s-au mai
aplicat udări pentru a da posibilitatea maturării țesuturilor lemnoase.
În cursul anului 1989 s-au efectuat următoarele observații și determinări:
1.Determinarea sucțiunii apei din sol. Deficitele de umiditate au apărut în lunile mai – iulie în care precipitațiile
au fost de numai 75% din valoarea multianuală. Pe fond neirigat, valorile cele mai ridicate ale sucțiunii apei din sol s-au
înregistrat în cazul sistemului de întreținere a solului prin înierbare, urmat de sistemul de întreținere a solului ca ogor
negru, iar valorile cele mai reduse s-au înregistrat în cazul sistemului de întreținere prin mulcire.
29
TEHNOLOGII
Pe fond irigat, valorile sucțiunii apei din sol, mult mai reduse decât pe fond neirigat, s-au dispus în aceeași
ordine de mărime ca și în cazul agrofondului neirigat, numai în cadrul primei jumătăți a perioadei de aplicare a irigării.
În a doua jumătate a acestei perioade, însă, valorile cele mai ridicate ale sucțiunii apei din sol, s-au înregistrat în cadrul
sistemului de întreținere a solului prin mulcire și ogor negru, datorită creșterilor vegetative și implicit a consumurilor de
apă mai mari ale pomilor din cadrul acestor două sisteme de întreținere a solului.
2. Determinarea conținutului de azot din sol (kg NO3/ha) pe adâncimile 0-30 cm și 30-60 cm. Valorile cele mai
ridicate ale conținutului de azot din sol s-au înregistrat în cazul sistemului de întreținere a acestuia ca ogor negru,
urmate de cele din cadrul sistemului de întreținere a solului prin mulcire și cele mai reduse s-au înregistrat în cazul
sistemului de întreținere a solului prin înierbare. Valorile mai ridicate ale conținutului de azot din cadrul sistemului de
întreținere a solului ca ogor negru (erbicidare sau lucrări), față de celelalte două sisteme de întreținere a solului
(înierbare sau mulcire), se pot explica prin lipsa în cadrul acestora a unor factori care să modifice valorile conținutului
de azot. Din contră, în cazul sistemului de întreținere prin înierbare, valorile mai mici ale conținutului de azot și
reducerea lor în cursul perioadei de vegetație se pot explica prin consumul acestuia de către cele trei specii de ierburi
folosite pentru realizarea înierbării. Tot astfel, în cadrul sistemului de întreținere a solului prin mulcire, valorile ceva mai
reduse, dar oarecum constante în cursul perioadei de vegetație pot fi explicate prin consumul de azot de către flora
microbiană din sol în primele faze ale procesului de descompunere a materiei organice. În ceea ce privește influența
aplicării irigării asupra valorilor conținutului de azot din sol, se pare că aceasta a determinat o reducere a acestor
valori, față de agrofondul neirigat, pe ambele adâncimi cercetate (0-30 cm și 30-60 cm), ca urmare a favorizării
procesului de levigare a azotului în profunzime.
3. Determinarea conținutului de azot din frunzele pomilor. În cadrul sistemului de întreținere a solului prin
înierbare, conținutul de azot din frunzele pomilor a înregistrat valori între 1,6 – 1,9% din conținutul de substanță
uscată, ceea ce denotă o aprovizionare mai slabă a pomilor cu azot. Aceste valori mai reduse au fost explicate de
către autori prin consumul mai ridicat de azot și apă din sol ale celor 3 specii de ierburi folosite. În cadrul celorlalte două
sisteme de întreținere a solului (ogor negru sau mulcire), conținutul de azot din frunzele pomilor a înregistrat valori
între 2,0 – 2,4%, valori care certifică o aprovizionare bună a pomilor cu azot.
4. Determinarea lungimii lăstarilor (cm/pom). În cazul neaplicării irigării, valorile creșterii lăstarilor pomilor din
cadrul sistemului de întreținere prin mulcire, au fost semnificativ mai mari față de valorile înregistrate în cazul celorlalte
sisteme de întreținere a solului. Tot în cadrul agrofondului neirigat, dintre cele două mulciuri folosite, mulcirea cu
scoarță de stejar, față de mulcirea cu tulpini de rapiță, a determinat o creștere semnificativ mai mare a lungimii
lăstarilor pe pom.
În cazul aplicării irigării, față de valorile creșterii lăstarilor înregistrate în variantele înierbate cu Glecoma
hederacea și Potentilla reptans, valorile acestora înregistrate în cazul sistemului de întreținere a solului prin erbicidare
și cele două feluri de mulci, au fost semnificativ mai mari. Merită scos în evidență, în mod deosebit, faptul că, pe fond
irigat, valoarea lungimii lăstarilor pe pom, din cadrul sistemului de întreținere a solului prin înierbare cu specia Festuca
ovina, a fost semnificativ mai mare față de valorile înregistrate din cadrul sistemului de întreținere a solului cu celelalte
două specii de ierburi. Acest rezultat este deosebit de important având în vedere eforturile care se fac pentru a găsi un
sistem de întreținere prin înierbare, care să determine o creștere a pomilor asemănătoare cu valorile înregistrate în
varianta de întreținere a solului ca ogor negru sau prin mulcire.
Cercetări privitoare la stabilirea unor sisteme de întreținere a solului pe direcția rândului de pomi care să
înlocuiască sistemul de întreținere a solului prin erbicidare au fost efectuate și în cadrul Stațiunii Fougeres (Elveția),
încă din anul 1990 (Phammater, 1994).
S-au experimentat următoarele sisteme de întreținere a solului pe axul rândului de pomi, respectiv:
- menținerea solului fără vegetație prin aplicarea erbicidelor sau a lucrărilor mecanice;
- aplicarea mulcirii cu diferite materiale organice – scoarță de conifere pe un strat de 20 cm grosime; rumeguș
sau talaș de la specia păr;
- mulcit cu folie de polietilenă;
- înierbarea permanentă cu specia Poa compressa, cosită de 2-3 ori pe an;
Rezultatele înregistrate au scos în evidență o creștere mai redusă a pomilor în cazul sistemului de întreținere
a solului prin înierbare față de sistemul de întreținere menținut fără vegetație prin erbicidare sau lucrări. Mulcirea cu
scoarță de conifere, față de mulcirea cu rumeguș sau talaș de la specia păr, au împiedicat într-o măsură mai mare
germinarea buruienilor.
Cercetări pentru a stabili cel mai bun sistem de întreținere a solului prin înierbare dispus pe axul rândurilor de
pomi au mai fost executate, tot în condițiile din Germania de către Hornig și Bunemann (1993); Hornig și Bunemann
(1995). Astfel, pentru a pune în evidență influența a cinci sisteme de întreținere a solului amplasate pe direcția rândului
de pomi într-o plantație de măr din soiul Elstar altoit pe M9, asupra nutriției și aprovizionării cu apă a pomilor, autorii
menționați mai sus au organizat următoarea schemă experimentală.
Factorul A. Sistemul de întreținere a solului pe o bandă cu lățimea de 1,5 m dispusă de-a lungul rândului de
pomi:
a1 combaterea buruienilor prin erbicidare (Basta);
a2 combaterea buruienilor prin lucrarea solului;
a3 întreținerea solului prin înierbare cu Glechoma hederacea (Ground Ivy);
a4 sistemul de întreținere a solului prin înierbare cu diferite specii de ierburi din flora spontană;
a5 sistemul de întreținere a solului prin înierbare cu trifoi (Trifolium repens);
30
TEHNOLOGII
Factorul B. Sistemul de irigare și de aplicare a îngrășămintelor, cu următoarele 2 graduări:
b1 irigat prin picurare și aplicarea îngrășămintelor prin împrăștiere;
b2 irigat prin picurare și aplicarea îngrășămintelor prin fertirigare;
Variantele au fost grupate în blocuri dispuse randomizat în 4 repetiții și 7 pomi în parcela repetiție. Parcelele au
fost separate în cadrul rândului de pomi, prin pomi din soiul Golden Delicios care au fost folosiți și cu rol de polenizator.
În cadrul fiecărui anotimp s-a aplicat aceeași cantitate de azot (1990: 8,5 gr N/pom; 1991: 15 gr N/pom). În varianta în
care îngrășămintele s-au distribuit prin împrăștiere, aplicarea acestora sub formă de nitrocalcar s-a realizat într-o
singură etapă, la începutul lunii mai în anul 1990 și în două etape (la începutul și sfârșitul lunii mai, 1991). În varianta
fertilizată prin fertirigare, aplicarea îngrășământului solubil în apă - Hacaphos verde, de tipul 20-5-10-2, a fost aplicat
zilnic în cantități reduse. Aplicarea irigării și respectiv fertirigării s-a realizat prin metoda de irigare prin picurare cu un
singur emițător / pom, amplasat la 10 cm de trunchiul acestuia. În fiecare an, aplicarea irigării și a fertirigării s-a realizat
de la începutul lunii mai și s-a terminat la mijlocul lunii iulie. Cantitatea de apă aplicată a început cu cca. 0,5 l/zi în luna
mai și a crescut graduat până la 2 l/zi către mijlocul lunii iulie.
Pentru a caracteriza influența variantelor experimentale asupra pomilor și solului, s-au determinat o serie de
indicatori privind creșterea și fructificarea acestora, a conținutului de N, pH, Ca și Mg din frunze cât și a conținutului de
apă din sol.
În medie pe cele 5 sisteme de întreținere a solului pe rândul de pomi, cele 2 variante de fertilizare nu au
diferențiat semnificativ, elementele determinate legate de creșterea și fructificarea pomilor. În medie pe cele două
variante de fertilizare, în cadrul sistemului de întreținere a solului pe rândul de pomi prin înierbare cu trifoi sau diferite
specii de ierburi din flora spontană, față de menținerea solului fără vegetație, s-au înregistrat valori semnificativ mai
mici ale creșterii în grosime a trunchiului, volumul coroanei și suprafața medie a unei frunze. În medie pe cele 5
sisteme de întreținere a solului pe rândul de pomi, cu excepția conținutului de fosfor din frunze, cele două variante de
fertilizare a solului, nu au diferențiat semnificativ valorile conținutului de N, Mg și Ca , în cursul anului al doilea de la
plantarea pomilor. Tot astfel, în medie pe cele două variante de fertilizare, în cadrul sistemului de întreținere a solului
pe rândul de pomi prin înierbare cu diferite specii de ierburi din flora spontană, față de sistemul de întreținere a solului
pe rândul de pomi fără vegetație (lucrări, erbicidare), s-a înregistrat o valoare semnificativ mai redusă a conținutului de
azot din frunze. În cazul sistemului de întreținere a solului pe rândul de pomi prin înierbare cu trifoi, față de celelalte
două sisteme de întreținere a solului prin înierbare, conținutul de azot și magneziu din frunze a fost semnificativ mai
mare. În schimb, dintre cele 3 sisteme de întreținere a solului pe rândul de pomi prin înierbare valorile cele mai scăzute
ale conținutului de apă s-au înregistrat în cazul sistemului de întreținere înierbată a solului cu trifoi. Datele prezentate
mai sus au arătat deci că, dintre cele 3 sisteme de întreținere a solului pe rândul de pomi prin înierbare sistemul de
întreținere a solului prin înierbare cu Glechoma hederacea (silnic) a creat cele mai bune condiții în ceea ce privește
gradul de aprovizionare a solului cu apă și conținutul cu azot din frunzele de pomi, condiții asemănătoare cu cele din
cadrul sistemelor de întreținere a solului pe rândul de pomi fără vegetație (lucrări, erbicidare).
De asemenea, atât producția de fructe în kg/pom cât și greutatea medie a fructului, înregistrate în primul an de
rodire a pomilor, deși au avut valori ceva mai reduse în variantele înierbate decât cele înregistrate în cazul întreținerii
solului fără vegetație (ogor negru, lucrări), diferențele dintre variante nu au fost semnificative.
Pe lângă cele de mai sus, specia Glechoma hederacea, a fost prezentată de către Visiny și al. (2011), citând
diferiți autori, că mai are multe alte calități. Astfel, această specie are o arie de răspândire foarte largă fiind răspândită
în zonele temperate din Asia, Europa și SUA, unde se întâlnește de la nivelul mării și până la altitudinea de 1.600 m.
Obișnuit, rădăcinile ei se găsesc în simbioză cu micorizele V.A. Ea este o specie tipic de locuri umbrite, fapt ce o face
să fie întâlnită frecvent în livezi.
Față de cele de mai sus apreciem că specia Glechoma hederacea ar putea fi utilizată în monocultură sau în
combinație cu alte specii (Festuca ovina), în realizarea sistemului de întreținere a solului prin înierbare dispus pe axul
rândului de pomi.
31
TEHNOLOGII
1.3. Necesitatea și metodele de fertilizarea plantațiilor pomicole
Rolul principalelor macroelemente în nutriția pomilor.
Rolul azotului: o aprovizionare corespunzătoare cu azot determină:
- realizarea unor creșteri anuale mai viguroase și reducerea numărului de muguri neporniți în primăvară;
- creșterea numărului de muguri de rod diferențiați până în toamnă;
- un număr mai mare de fructe pe pom, prin creșterea procentului de legare și reducerea procentului de
cădere a fructelor;
- accelerarea creșterii fructelor și mărirea dimensiunilor acestora;
- fructe cu aspect exterior mai plăcut, cu pulpa mai fragedă și mai suculentă, însă mai puțin dulci și aromate;
Simptomele lipsei de azot: creșterea lentă a lăstarilor, frunze rare, de un verde pal, colorații roșietice pe lemnul anual
sau pe pețiolul frunzelor; în cazul lipsei accentuate a azotului aproape toate frunzele se decolorează și cad.
Excesul de azot, determină: creșterea luxuriantă a lăstarilor (în speciala celor lacomi) a frunzelor; prelungirea
vegetației până toamna târziu, micșorând astfel rezistența țesuturilor la înghețurile timpurii; fructe mai puțin colorate;
deeclanșarea mai timpurie și intensificarea căderii fructelor; favorizarea dezvoltării unor boli în timpul depozitării.
Rolul fosforului:
- favorizează creșterea rădăcinilor;
- influențează indirect procesele de fructificare prin reducerea cantităților de azot;
Lipsa fosforului favorizează apariția unor boli fiziologice, prăbușirea internă a merelor în timpul păstrării
acestora.
Rolul potasiului:
- îmbunătățirea calității fructelor (gust, culoare, dimensiune);
- grăbește epoca de coacerea fructelor și mărește rezistența la ger a pomilor.
Lipsa de potasiu se manifestă prin apariția de necroze pe marginea frunzelor iar limbul acesta se răsucește
spre partea superioară. Excesul de potasiu determină în general o scăderea conținutului de Ca și Mg, ceea ce
determină apariția, într-o proporție mai marea bolilor în timpul depozitării.
Rolul calciului:
- intră în compoziția membranei celulare și influențează o serie de procese metabolice;
- reglează raporturile dintre unele elemente minerale (potasiu, magneziu, mangan, zinc, bor).
Particularitățile nutriției mineralea pomilor
Necesitatea aplicării îngrăşămintelor în pomicultură este determinată şi influenţată de următoarele
particularităţi (datorate mai ales perenităţii speciilor pomicole) :
- amplasarea plantaţiilor pomicole pe terenuri în pantă, cu fertilitate naturală mai slabă;
- livezile sunt monoculturi îndelungate care ocupă terenul 15-20 ani sau chiar mai mult, motiv pentru care
există posibilitatea secătuirii unilaterale a solului în elemente nutritive;
- aprovizionarea solului cu îngrăşăminte trebuie făcută cu foarte mare atenţie deoarece aceasta influenţează
atât producţia anului în curs, cât şi procesul de diferenţiere al mugurilor de rod, pentru producţia anului viitor
(Sumedrea D. și Sumedrea M., 2011).
În cursul vieții pomilor, cerințele acestora față de elementele nutritive sunt diferite (Pasc, 1980), astfel:
- de la plantare și până la intrarea pe rod trebuie stimulată creșterea rapidă a pomilor, formarea ramurilor de
rod și intrarea cât mai rapidă pe rod; de aceea, îngrășămintele care se aplică în această perioadă sunt cele cu azot,
bineînțeles pe un fond corespunzător de aprovizionarea solului cu fosfor și potasiu;
- totodată, odată cu intrarea pomilor pe rod trebuie să stimulăm în continuare creșterea acestora pentru a se
ocupa în întregime și cât mai repede spațiile repartizate prin distanțele de plantare. De asemenea, trebuie să ne
preocupe și dimensiunea și calitatea fructelor. De aceea, se vor reduce puțin dozele de azot urmărind în același timp și
aprovizionarea cu fosfor și potasiu, iar acolo unde apar deficiențe să corectăm nutriția și cu aceste elemente;
- când coroanele pomilor au realizat dimensiunile planificate, iar procesele de rodire sunt în plină
desfășurare, consumul de elemente nutritive crește substanțial. În această perioadă se schimbă și raportul dintre
principalele macroelemente (NPK), astfel pentru măr este favorabil raportul de 1:0,3:1,2, pentru prun 1:0,25:1,5 și
1:0,2:0.8 pentru piersic (Pasc, 1980).
Același autor, arată că cerințele pomilor față de elementele nutritive se schimbă și în cursul anului, după
cum urmează:
a) În perioada de repaus relativ, după căderea frunzelor și până în primăvară, când începe umflarea
mugurilor, absorbția elementelor nutritive este lentă. În anii cu toamne lungi, însă, când temperatura solului la nivelul
rădăcinilor permite, se menține activitatea acestora la un nivel mai ridicat și are loc absorbția azotului.
b) În cursul perioadei de vegetație:
- de la pornirea în vegetație și până la începutul creșterii intense a lăstarilor, aprovizionarea cu elemente
nutritive a pomilor se realizează pe seama rezervelor acestora, acumulate în diferite organe în anii anteriori;
- odată cu începerea creșterii intense a lăstarilor și până la oprirea acestui proces, are loc cea mai intensă
absorbție a elementelor nutritive. Dintre acestea, cerința maximă este pentru azot. După Pasc (1980), în această
fenofază se disting două perioade foarte importante pentru nutriția cu azot a pomilor:
32
TEHNOLOGII
- într-o primă perioadă cu o durată de 10-15 zile, situată imediat după dezmugurire, ritmul ridicat de absorbție
al azotului determină apariția din muguria unui număr mai mare de lăstari decât de rozete. Această diferențiere este
foarte importantă pentru a menține un echilibru optim între procesele de creștere și fructificare, în special la pomii aflați
în plină perioadă de rodire care manifestă tendința naturală dea forma mai multe rozete cu muguri de rod;
- cea de a doua perioadă este situată între fenofaza de încetinire a vitezei de creștere a lăstarilor și începerea
procesului de diferențiere a mugurilor de rod.
- în perioada de maturarea axului lăstarilor și de coacere a fructelor, ritmul de absorbție al azotului se reduce,
apropiindu-se de cel realizat în cazul potasiului și fosforului.
La realizarea unei nutriții cât mai echilibrate a pomilor contribuie și particularitatea acestora ca organisme
perene, de a reutiliza elementele nutritive, în special macroelementele (NPK). Acumularea acestor elemente în
diferite organe ale pomilor, are loc atunci când condițiile de nutriție sunt foarte favorabile și respectiv absorbția
elementelor nutritive este mai mare decât consumul. În perioadele când din diferite motive apar deficiențe în nutriție,
elementele nutritive depozitate se deplasează în zonele deficitare (de regulă elementele mobile – azot, fosfor, potasiu,
magneziu și sulf, din frunzele mai în vârstă și țesuturile lemnoase spre vârfurile de creștere). În felul acesta, pomii trec
mai ușor peste perioadele cu o nutriție deficitară dacă acestea nu sunt prea lungi (Pasc, 1980).
Stabilirea necesarului de elemente nutritive în plantații
Pentru o evaluare cât mai corectă a stării de aprovizionare a solului și a pomilor cu elemente nutritive, în
scopul stabilirii unui program câr mai rațional de fertilizare, se folosesc mai multe metode.
1. Determinarea stării de aprovizionare a solului cu elemente nutritive (analiza solului)
Aceasta se realizează prin studiul solului în diferite perioade:
- o primă analiză a solului se realizează cu ocazia studiului pedologic și agrochimic efectuat înainte de
înființarea plantațiilor pentru a stabili dacă terenul se pretează sau nu pentru plantarea pomilor și arbuștilor fructiferi. În
acest studiu, se stabilește și nivelul stării de aprovizionare a solului cu elemente nutritive. Aceste date, se folosesc
pentru a stabili felul și cantitățile de îngrășăminte folosite la plantare cât și pentru primii ani de viață ai pomilor până la
intrarea pe rod;
- la intrarea pe rod și apoi periodic la intervale de4 ani se va realiza un studiu agrochimic al solului din plantații.
Aceste studii periodice, dau posibilitatea dea se pune în evidență schimbările în starea de fertilitatea solului, în scopul
stabilirii măsurilor de corectare înainte de a apărea simptomele carențelor sau exceselor de elemente nutritive.
Testarea la perioadele menționate a stării de fertilitate a solurilor este foarte necesară în special în cazul plantațiilor
intensive și superintensive, unde datorită producțiilor mari de fructe ce se scot anual din plantații, se realizează o
sărăcirea solurilor în elemente nutritive. De asemenea, în special în urma aplicării pe o perioadă lungă de ani a
îngrășămintelor cu azot care acidifiază solul are loc o intensificarea acestui proces, care duce la unele dezechilibre ale
conținutului de aluminiu și mangan din sol cu efecte negative asupra nutriției. Totodată, prin aceste analize, se poate
stabili și dacă rapoartele dintre diferite elemente nutritive sunt optime și respectiv măsurile de corectarea lor în
vederea realizării unei nutriții echilibrate.
Pentru plantațiile pe rod, se recomandă ca probele de sol să se recolteze pe adâncimi de câte 20 cm (0-20 cm;
20-40 cm), de pe întreaga grosimea solului mobilizat prin lucrările de pregătire a terenului (scarificare, arătură
adâncă). Aceasta, deoarece pe adâncimea mobilizată s-au creat condiții mai bune pentru creșterea rădăcinilor și ca
atare, interesul pomicultorului este dea cunoaște starea de aprovizionarea solului cu elemente nutritive pe adâncimea
unde sunt amplasate cele mai multe rădăcini active.
În cadrul amplasamentului fiecărei specii și soi/portaltoi, probele se recoltează pe subunități de sol. În cazul
solurilor uniforme se recoltează o probă medie la cca. 5 ha. Fiecare probă medie este constituită din 10-15 probe
parțiale distribuite cât mai uniform pe subunitatea de sol ce trebuie caracterizată.
Se recomandă să se evite recoltarea de probe din porțiunile de teren mai înalte sau din depresiuni. De
asemenea, se va evita recoltarea de probe din zonele din apropierea clădirilor.
Valorile conținutului elementelor nutritive determinate (de regulă fosfor, magneziu, potasiu, bor și mangan)
vor fi comparate cu datele din literatura de specialitate care indică diferite nivele limită de aprovizionare cu
substanțe nutritive a solurilor din livezi (tabelul 1.9).
Rezultatele analizelor de sol trebuie folosite alături de rezultatele privind conținutul de elemente nutritive din
frunze în scopul de a stabili dacă conținutul scăzut al acestora din frunze este determinat de aprovizionarea
necorespunzătoarea solului în elementul respectiv, sau din alte cauze.
Tabel 1.9. Limite de interpretarea analizelor elementelor minerale din sol, recomandate pentru plantațiile de pomi fructiferi*
Unitate de Starea de asigurare a solului
Elementul (indicele)
măsură foarte slabă mijlocie foarte bună
Indicele azot (I.N.) <= 2,00 2,1 - 4,0 > 6,00
Fosfor mobil (P-Alc) ppm P <= 36,00 72,1-108,0 > 144,00
Potasiu mobil (K-AL) ppm K <= 132,00 132,1- 400,0 > 400,00
Bor textură grosieră ppm B < 0,40 0,40-0,80 > 1,20
hidro- textură mijlocie ppm B < 0,45 0,45-0,90 > 2,60
solubil textură fină ppm B < 0,50 0,50-1,00 > 4,00
Indicele carenței de zinc (ICZn) <= 1,70 3,50 - 5,10 > 6,80
Indicele de molibden (IMo) <= 5,50 6,6 0- 7,50 > 8,60
* După Buletinul I.A.S. nr. 1 - 2 / 1983
33
TEHNOLOGII
2. Analiza foliară. Frunza poate constitui, prin compoziția ei, un indiciu valoros al faptului stării de
aprovizionare a pomilor cu elemente nutritive. Conținutul în elemente minerale al frunzelor reflectă influența pe termen
lunga însușirilor fizico- chimice și biologice ale solurilor și ale tehnologiei de cultură, aceasta incluzând și secvențele
tehnologice referitoare la fertilizare (doze, forme și epoci de aplicare). Compoziția normală (vezi tabelele 1.10, 1.11,
1.12, 1.13) a frunzelor demonstrează că sistemul de fertilizare aplicat în anii precedenți a fost corect și va trebui
practicat și în continuare. Dacă, dimpotrivă, diagnoza foliară constată conținuturi mai reduse decât cele considerate
normale, este semnalul că fertilizarea practicată în anii precedenți a fost deficitară și că dozele vor trebui suplimentate.
În mod similar și depășirea conținuturilor foliare normale presupune reducerea imediată a dozelor de îngrășăminte
aplicate.
Probele de frunze se recoltează după încetarea creșterii intensive a lăstarilor și formarea mugurilor terminali.
Pentru condițiile din România această fenofază are loc pentru sâmburoase în prima jumătatea lunii iulie, iar pentru
măr și păr îna doua jumătate a aceleiași luni. Probele de frunze se vor recolta de pe pomii sănătoși, de pe lăstarii bine
luminați, dispuși spre toate expozițiile, situați la cca. 1,5-1,8 m de la sol. Se va recolta câteo frunză de la mijlocul
fiecărui lăstar. Pentru măr, prun, cireș, vișin cais, piersic, o probă este constituită din cel puțin 50 de frunze. Pentru
căpșun se vor recolta cele mai tinere frunze mature, deplin dezvoltate, numărul de frunze fiind de la 5– 75. Pentru nuc,
probele de frunze se vor recolta la 6-8 săptămâni după înflorire. Se vor recolta perechile de frunze de la mijlocul
lăstarilor maturi. În cazul zmeurului, se vor recolta cele mai tinere frunze mature de pe lăstarii laterali sau de pe lăstarii
anuali care pornesc din rădăcină și rodesc în anul respectiv.
Tabel 1.10. Limitele de interpretare a conţinutului frunzelor în elemente minerale, la specia măr
Aprecierea conţinutului *
Elementul nutritiv
deficiență scăzut normal ridicat
(% din substanța uscată)
Azot < 1,60 < 1,80 1,80 - 2,80 > 2,80
Fosfor < 0,11 < 0,15 0,15 - 0,30 > 0,30
Potasiu < 0,70 < 1,20 1,20 - 2,00 > 2,00
Calciu < 0,31 < 1,30 1,30 - 3,00 > 3,00
Magneziu < 0,03 < 0,20 0,20 - 0,40 > 0,40
ppm
Mangan <5 < 22 22 - 140 > 140
Fier < 25 < 40 40 - 100 > 100
Cupru <4 <6 6 - 25 > 25
Bor < 11 < 35 35 - 80 > 80
Zinc <6 < 20 20 - 200 > 200
* Informaţiile au fost centralizate după: Pennsylvania Tree Fruit Production Guide 2012 - 2013
Tabel 1.11. Limitele de interpretare a conţinutului frunzelor în elemente minerale, la specia păr
Aprecierea conţinutului *
Elementul nutritiv
deficiență scăzut normal ridicat
(% din substanța uscată)
Azot < 1,35 < 1,60 1,60 - 2,40 > 2,40
Fosfor < 0,15 < 0,18 0,18 - 0,26 > 0,26
Potasiu < 0,16 < 0,20 0,20 - 2,00 > 2,00
Calciu < 0,10 < 1,30 1,30 - 3,00 > 3,00
Magneziu < 0,05 < 0,30 0,30 - 0,60 > 0,60
ppm
Mangan <5 < 20 20 - 200 > 200
Fier < 40 < 50 50 - 400 > 400
Cupru <2 <6 6 - 25 > 25
Bor <5 < 35 35 - 80 > 80
Zinc <5 < 20 20 - 200 > 200
* Informaţiile au fost centralizate după: Pennsylvania Tree Fruit Production Guide 2012 - 2013
Tabelul 1.12. Limitele optime de interpretare a conținutului frunzelor în elemente minerale la speciile semințoasea
Bazat pe prelevarea frunzelor mature în

lunile iulie și augusta. Adaptat după
Shear și Faust (1980)b, Righetti și colab.
(1990), Silva și Rodríguez (1995)c.
34
TEHNOLOGII
Tabelul 1.13. Valori standard de interpretare a conținutului frunzelor în elemente minerale la speciile pomicole (după
Rutgers Cooperative Research & Extension, NJAES, Rutgers, The State University of New Jersey, 2004)
Pomii de la care se recoltează frunze trebuie să fie cât mai bine distribuiți în cadrul parcelei ce trebuie
analizată de pe fiecare unitate de sol identificată. Probele de frunze recoltate sunt trimise imediat la laboratorul de
specialitate. Pentrua fi cât mai reprezentative, datele de analiză foliară trebuie efectuate anual, probele de frunze fiind
recoltate în mod asemănător și din aceiași pomi.
Rezultatele analizelor privind conținutul frunzelor în principalele macro și microelemente primite de la
laborator trebuie comparate cu valorile standard care au fost stabilite pentru pomii care au avut o nutriție
corespunzătoare (tabelele 1.10, 1.11, 1.12, 1.13).
La interpretarea acestor rezultate trebuie să se țină seama că valoarea componentelor chimice din frunze
este influențată și de alți factori cum ar fi:
- vârsta pomilor;
- încărcătura cu fructe a pomilor. La pomii cu producție mică față de cei normal încărcați cu fructe, conținutul
de azot din frunze este mai mic, iar cel de potasiu mai mare.
- raportul optim dintre elementele nutritive. În cazul analizei foliare prezintă importanță nu numai valoarea
absolută a concentrației unui element nutritiv dar și raportul în care acest element se găsește față de celelalte
elemente. Astfel, la măr raportul între azot și potasiu trebuie să fie de 1-1,5 fiind variabil în funcție de soi. Pentru soiul
Mc Intosh acest raport are valoarea optimă de 1-1,25, iar la soiul Golden Delicious de 1,25-1,50. Pentru speciile prun,
acest raport optim este de 0,8- 0,9; pentru cireș și vișin 1,5; pentru cais 2,0; piersic 1,0-1,2; zmeur 2,2- 2,5; coacăz
negru 1,7-2,0; coacăz roșu 2,0; căpșun 1,7-2,1. În mod asemănător raportul între conținutul de potasiu și magneziu
pentru majoritatea speciilor are valoarea de 5-6 (Lazar A., l982). Astfel de rapoarte sunt și între conținutul de azot și cel
de cupru și zinc sau între cel de fosfor pe deo parte și cel de cupru și zinc pe de altă parte.
- starea de aprovizionare a pomilor cu apă. În condiții de secetă, în special în cazul potasiului, se pot înregistra
în frunze niveluri scăzute sau se pot vedea simptome de carență cu toate că analizele de sol indică cantități de potasiu
corespunzătoare în sol.
3. Identificarea eventualelor simptome ale deficienței sau toxicității unor elemente nutritive
Cea dea treia metodă de diagnosticare a stării nutriționale a pomilor, este observarea atentă și punerea în
evidență a simptomelor anormale care apar în special pe frunze, dar și pe lăstarii anuali. Folosirea acestei metode
presupune cunoașterea de către pomicultor a modului de manifestare a acestor simptome pentru fiecare specie
pomicolă și element nutritiv. Simptomele care se manifestă pe marginea frunzelor și situațiile când pe același pom
apar simptomele deficiențeia două sau mai multe elemente nutritive, sunt greu de pus în evidență, deseori creând
confuzii. De asemenea, în timpul perioadei de vegetație, simptomele își schimbă modul de manifestare. De aceea,
observarea pomilor trebuie realizată pe toată perioada de vegetație, deoarece unele simptome pot să apară la
începutul acesteia, în timp ce altele pot apărea spre sfârșitul ei. Cu toate aceste dificultăți, recunoașterea simptomelor
poate fi extrem de utilă atunci când observarea lor este comparată cu rezultatele analizelor de sol saua celor de
frunză. De multe ori, pentru caracterizarea stării nutriționale, trebuie folosite toate aceste trei metode.
4. Observarea creșterii și fructificării pomilor.
Orientări deosebit de valoroase asupra stării de aprovizionare a pomilor cu elemente nutritive se pot obține și
prin observarea atentă a dimensiunii lăstarilor anuali, a producției de fructe șia calității acesteia. Astfel la măr pentru
soiurile de tip "spur" lungimea medie a lăstarilor anuali de 15-20 cm în condițiile încărcăturii normale cu fructea
pomilor, poate fi considerată ca indicatoare a unei stări nutriționale bune a pomilor, iar pentru soiurile ce nu intră în
această grupă, pentru a corespunde aceluiași scop, lungimea medie de creșterea lăstarilor anuali trebuie să fie de 20-
30 cm (Lazăr, 1982).
35
TEHNOLOGII
5. Rezultatele obţinute în experienţele de fertilizare
Rezultatele experimentale înregistrate în diferite condiții pedoclimatice au o valoare deosebită pentru
orientarea pomicultorilor în stabilirea corectă a unor programe de fertilizare la speciile pomicole. În acest sens, Pasc
(1980), sintetizând rezultatele experimentale înregistrate de diferiți cercetători, în principalele zone pomicole din
România, a scos în evidență o serie de aspecte foarte utile pentru orientarea planurilor de fertilizare a plantațiilor de
pomi din țara noastră. Dintre acestea, foarte succint, menționăm:
a) În plantațiile tinere:
- la speciile de măr și prun, rezultatele experimentale privind aplicarea îngrășămintelor organice și minerale
(N,P,K), în perioada de creștere intensă a pomilor, față de pomii nefertilizați, a determinat realizarea unor sporuri de
creștere între 1 și 158%.
- eficacitatea îngrășămintelor a fost mai ridicată pe solurile cu o fertilitate mai redusă (brune de pădure
podzolite sau pseudogleizate) și mult mai mică pe solurile cu o fertilitate mai bună (cernoziomuri, soluri aluviale în
diferite stadii de solificare etc.);
- eficacitatea cea mai bună s-a înregistrat în urma aplicării combinate a îngrășămintelor organice și minerale.
Pentru fertilizarea cu azot a plantațiilor tinere de măr, păr, prun, cireș și vișin se pot folosi datele din figura 1.2,
în care dozele de N aplicate pentru un pom au fost stabilite în funcție de vârsta plantației, asigurarea potențială cu azot
a solului (indicele azot - IN) și numărul de pomi la unitatea de suprafață (500, 1.000 și 1.500 pomi/ha), conținutul în
argilă fiind de 20%.
De asemenea pentru fertilizarea cu azot a plantațiilor tinere de piersic și cais se pot folosi datele din figura 1.3.
Cantitatea recomandată se va distribui pe proiecția coroanei pomilor în mai multe reprize în intervalul 15 aprilie–15
iunie, atunci când consumul acestui element este maxim.
Tot în această perioadă, pentru că nu s-au administrat la groapa de plantare, se vor aplica anual și
îngrășăminte cu fosfor și potasiu, dozele fiind ajustate în funcție de conținutul solului în forme mobile, astfel:
- la un conținut al solului în fosfor mobil de 15 ppm P (P-Alc în statul 0-20 cm de sol, aprovizionare foarte slabă)
se vor aplica 50 g/pom P2O5 în primul an, până la 150 g/pom P2O5 în anul trei de la plantare iar atunci când conținutul
,
solului este de 45 ppm P(P- Alc, aprovizionare slabă spre normală) se vor aplica 30 g/pom P2O5în primul an, până la 80
g/pom P O în anul trei de la plantare
2 5 ;
- la un conținut al solului în potasiu mobil de 100 ppmK (KAL în stratul 0-20 cm de sol, aprovizionare slabă) se
vor aplica 90 g/pom K2O în primul an, până la 170 g/pom K2O în anul trei de la plantare iar atunci când conținutul solului
,
este de 180 ppmK (KAL, aprovizionare mijlocie) se vor aplica 60 g/pom K2O în primul an, până la 110 g/pom K2Oîn anul
trei de la plantare
.
Figura 1.2. Dozele optime de N în plantațiile tinere de măr, păr, prun, cireș și vișin, în funcţie de vârsta
plantațiilor şi de asigurarea potenţială cu azot (I.N.) a solului (Borlan et al., 1982)
Figura 1.3. Dozele optime de N în plantațiile tinere de piersic și cais, în funcţie de vârsta plantațiilor şi de
asigurarea potenţială cu azot (I.N.) a solului (Borlan et al., 1982)
36
TEHNOLOGII
b) În plantațiile pe rod
Eficacitatea îngrășămintelor cu azot. Speciile pomicole pot absorbi azotul sub forme minerale ca nitrați și
săruri de amoniu. De aceea, azotul din materia organică, pentru a deveni accesibil rădăcinilor speciilor pomicole
trebuie să fie mineralizat. Cantitățile de azot ce se pot mineraliza în sol, depind deci, în primul rând de conținutul de
materie organică, felul acesteia cât și de alte condiții.
La specia măr, aplicarea îngrășămintelor cu azot, față de pomii nefertilizați, a determinat sporuri de producție
mai mari de 5%, numai pe solurile unde valoarea indicelui de azot a fost mai mică de 1,5%. Când valoarea acestui
indice s-a apropiat de 2, sporurile de producție au fost mai mici și nesigure. În aceleași condiții, conținutul frunzelor în
azot, s-a corelat destul de strâns cu sporul de producție înregistrat prin aplicarea îngrășămintelor cu azot. Astfel, la
valori mai mici de 2,3–2,5%, ale conținutului de azot din frunze, aplicarea îngrășămintelor cu azot, pe fond fertilizat cu
fosfor și potasiu, a determinat sporuri de producție mai mari de 5%. Aceasta înseamnă că, merii sunt bine aprovizionați
cu azot, dacă conținutul acestuia în frunze înregistrează valori de 2,3–2,5%.
Pentru o fertilizare cât mai rațională, trebuie luați în analiză și alți factori ca:
- portaltoiul folosit - la portaltoii de vigoare mijlocie și mică față de portaltoii viguroși, dozele de azot se reduc;
această reducere se realizează cu atât mai mult cu cât solul este mai fertil;
- soiul - la soiurile cuo creștere viguroasă dozele de azot se vor micșora pentrua limita creșterea vegetativă;
- sistemul de întreținere a solului. În cazul întreținerii intervalului dintre rânduri ca ogor negru, față de
sistemul înierbat, dozele de azot se reduc cu 40-50%.
Eficacitatea îngrășămintelor cu fosfor
Din aceeași sinteză a rezultatelor experimentale înregistrate în țara noastră (Pasc, 1980), a reieșit că, la
specia măr, aplicarea îngrășămintelor cu fosfor a determinat sporuri de producție mai mari de 5-6%, numai pe solurile
unde conținutul de fosfor mobil din sola fost mai mic de 22-26 ppm. Tot astfel, datele obținute au arătat că aplicarea
îngrășămintelor cu fosfor, la specia măr, au avut o eficacitate mare atunci când conținutul din frunze a fost mai mic de
0,17–0,18%. La un conținut mai mare de fosfor, în substanța uscată a frunzelor, sporurile de producție au fost mici.
Datorită mobilității sale reduse și posibilităților mari de a fi fixat în compuși chimici cu solubilitate mică sau
insolubili, la aplicarea îngrășămintelor cu fosfor trebuie să se respecte anumite reguli:
- în primul rând îngrășămintele cu fosfor greu solubile trebuie aplicate cât mai aproape de rădăcinile pomilor.
Aceasta constituie cea mai eficientă metodă de îmbunătățire a nutriției acestora cu fosfor. Dar introducerea la nivelul
rădăcinilor a îngrășămintelor cu fosfor în livezile pe rod duce practic la ruperea unui procent foarte ridicat de rădăcini
cu repercusiuni negative asupra comportării pomilor. De aceea, în cazul în care analizele de sol efectuate înainte de
plantarea pomilor arată lipsa fosforului din sol, se recomandă aplicarea îngrășămintelor cu fosfor odată cu lucrările de
pregătire a terenului în vederea plantării;
- reglarea pH la valori de 6-7 determină o creșterea mobilității fosforului și respectiv a absorbției acestuia de
către pomi;
- aplicarea repetată a îngrășămintelor cu fosfor pe aceleași zone duce în timp la îmbogățirea părții superioare
a solului în fosfor și a înaintării în profunzime a zonei bine aprovizionate cu fosfor. Trebuie avut grijă însă de a nu se
crea dezechilibre pentru zinc și fier cu repercusiuni mult mai grave pentru pomi decât lipsa fosforului;
- distribuția îngrășămintelor cu fosfor de preferință circular și nu pe întreaga suprafață;
- aplicarea îngrășămintelor cu fosfor odată cu diferite materiale organice (gunoi de grajd etc.);
- întreținerea solului pe rândul de pomi prin mulcire cu materiale organice rezultate din cosirea covorului
vegetal dintre rândurile de pomi;
- folosirea îngrășămintelor minerale în stare granulată și nu sub formă de pulberi;
- aplicarea îngrășămintelor cu fosfor ușor solubile odată cu apa de irigare (fertirigare). Folosirea fertirigării cu
fosfor în special în plantațiile pe rod constituie o metodă potențială de îmbunătățire a stării de aprovizionare a pomilor
cu fosfor. Trebuie avut grijă ca prin această îmbogățire locală a concentrației de fosfor în sol să nu se creeze
dezechilibre față de alte elemente nutritive (fier, zinc).
Eficacitatea îngrășămintelor cu potasiu
Aplicarea îngrășămintelor cu potasiu pe fond fertilizat cu fosfor și azot, a determinat sporuri de producție la
specia măr, mai mari de 10% pe solurile care au avut un conținut de potasiu mobil mai mic de 210 ppm. De asemenea,
aceeași sursă de date experimentale a arătat că, aplicarea la măr a îngrășămintelor cu potasiu pe fond fertilizat cu
îngrășăminte cu azot și fosfor, a determinat sporuri de producție mai mari de 8-9% la pomii al cărui conținut de potasiu
din frunze a fost mai mic de 1,3–1,4% din substanța uscată a frunzelor. La valori mai mari ale conținutului de potasiu
din frunze, sporurile de producție înregistrate prin aplicarea îngrășămintelor potasice au fost mici și nesigure.
Metode și epoci de aplicarea îngrășămintelor
Gunoiul de grajd. Este un îngrășământ organic cu acțiune pozitivă complexă asupra tuturor tipurilor de sol
din pomicultură.
Efectele cele mai evidente ale aplicării gunoiului în livezi (sporuri de recoltă medii de 35-63%) s-au înregistrat
pe solurile cu un conținut ridicat de argilă, slab aerate, umede și reci. Cantitățile de gunoi ce trebuie aplicate în livezi
cresc odată cu creșterea conținutului în argilă și a scăderii indicelui de azot.
Gunoiul de păsări. Este de 2-4 ori mai bogat în elemente nutritive decât gunoiul provenit de la animale. El se
va folosi numai după fermentare (7-8 t/ha) sau compostare (15-20 t/ha), odată la doi ani. Pe suprafețe reduse se poate
folosi și ca îngrășământ suplimentar (1 kg la 10 litri apă) în timpul vegetației. Deoarece prin descompunere pierde
cantități mari de azot, se recomandă să se păstreze în locuri uscate, acoperite cu un strat de pământ sau cu folie de
polietilenă.
37
TEHNOLOGII
Compostul. Resturile vegetale din gospodărie (paie, frunze uscate, fân stricat, resturi ale tulpinilor de
legume, etc.) se pot strânge într-o platformă. Pentru grăbirea fermentării se udă în perioadele uscate și se
omogenizează la 6-8 săptămâni. Conținutul lui în elemente de nutriție minerală se poate îmbogăți prin adausul de
cenușă sau îngrășăminte minerale. Se administrează ca gunoiul de grajd, dar în doze duble.
În afară de acestea, pe scară mai redusă se mai folosesc urina, fecalele, turba și îngrășămintele verzi.
Îngrășăminte cu azot. În pomicultura țării noastre cele mai folosite îngrășăminte cu azot sunt: azotatul
de amoniu,
Ureea și azotatul de calciu.
Azotat de amoniu
Avantaje:
- conține azotul atât sub formă nitrică cât și amoniacală;
- este foarte solubil și se mișcă rapid in sol imediat după aplicare (în special nitrații).
Dezavantaje:
- prezintă un potențial ridicat de pierdere prin spălare din sol în special pe solurile nisipoase din regiunile
umede;
- acidificază solul mai puternic decât ureea sau nitrocalcarul.
Uree
Avantaje:
- pe tona de produs are cel mai ridicat conținut de azot;
- necesită condiții mai puțin pretențioase pentru manipulare și depozitare.
Dezavantaje:
- pierderi mari prin volatilizare a azotului, de până la 30% când îngrășământul este aplicat la suprafața
solurilor umede și calde;
- speciile sâmburoase prezintă o sensibilitate la uree datorită conținutului de biuret din cadrul acesteia.
Biuretul interferează în procesele de metabolizare ale N şi de sinteză a proteinelor, iar o concentrație mai mare de
1,5 % afectează rădăcinile şi reduce capacitatea plantei de a transporta azotul. De asemenea, o cantitate mare
de biuret conduce la cloroza frunzelor.
Azotatul de calciu (Calcinit)
Avantaje:
- este un îngrășământ mineral cu azot și calciu (N 15,5% și Ca 19%), total solubil in apă, utilizat ca sursa
concentrată de calciu în nutriția plantelor;
- este folosit ca îngrășământ aplicat la sol, singur sau în amestec cu alte îngrășăminte;
- în forma lichidă este compatibil cu toate îngrășămintele lichide sau solubile, cu excepția celor care
conțin sulfați sau fosfați (insolubili, precipită);
Dezavantaje:
- în forma solidă este incompatibil cu celelalte îngrășăminte solubile, din pricina higroscopicității ridicate.
Ținând cont de efectele îngrășămintelor cu azot asupra acidifierii solului se recomandă ca pe solurile cu un
pH mai mic de 5,5 să se folosească în primul rând ureea și nitrocalcarul. Pe solurile slab acide și neutre in alegerea
felului de îngrășământ cu azot se va ține seama de celelalte avantaje și dezavantaje menționate mai sus.
O problemă importantă o constituie și corectarea stării de aprovizionare excesivă cu azot. Această situație
apare pe solurile cu un conținut ridicat de materie organică și cu o textură fină și ridică probleme deosebite în special
pentru soiurile viguroase în realizarea unor fructe de culoare normală, specifică soiului. În astfel de cazuri se pot folosi
unele măsuri de remediere ca:
- eliminarea fertilizării cu azot pe o durată de câțiva ani până la normalizarea situației;
- introducerea înierbării pe întreaga suprafață a livezii;
- modificarea regimului de irigare;
- reducerea severității tăierilor și folosirea mai degrabă a tăierilor de rărire decât de scurtare.
Îngrășăminte cu fosfor – superfosfatul simplu, care conține 18–21% P2O5.
Îngrășăminte cu potasiu – sarea potasică, care conține 30-40% K2O.
Compatibilitățile îngrășămintelor solubile în soluțiile concentrate
Este foarte dificil să generalizăm deoarece solubilitatea depinde de o serie de factori, cei mai importanți fiind
pH-ul, concentrațiile soluțiilor și temperatura soluției. În orice combinație de mai mult de trei produse, solubilitate
acestora va fi mult redusă. Această diagramă este doar un ghid și atunci când aveți întrebări facețio combinație de
probă într-o găleată folosind cantități reprezentative de îngrășăminte și apă (modificat de Soil And Plant Labs Inc.,
Bellevue, WA).
38
TEHNOLOGII
Tabel 1.14. Graficul compatibilităților îngrășămintelor solubile în soluțiile concentrate
Deficiențele în microelemente pot să apară în livezi în anumite zone, mai ales acolo unde solul are un pH
peste 7.
Aceste deficiențe pot fi identificate adesea prin simptomele lor vizuale, dar diagnosticul trebuie dat pe baza
diagnozei foliare. Totuși deficiența de fier nu poate fi corect confirmată prin analiza foliară (Fertiliser Manual (RB209),
8th Edition, Published by TSO (The Stationery Office).
Borul (B): Deficiența de bor este rară la pomi, dar poate să apară în verile foarte calde și secetoase,
părul fiind specia cea mai sensibilă. Atunci când a fost diagnosticată, poate fi corectată prin tratamente foliare.
Cuprul (Cu): Deficiența cuprului a fost diagnosticată la păr în cazuri particulare pe solurile nisipoase.
Poate fi corectată de asemenea, prin tratamente foliare.
Fierul (Fe): Deficiența fierului apare în mod frecvent în livezile plantate pe solurile calcaroase subțiri.
Se poate corecta prin aplicarea la sol sau foliară a chelaților de fier.
Manganul (Mn): Deficiența de mangan poate să apară în plantațiile de pomi crescute în soluri
calcaroase, sau în soluri cu un pH mare (alcaline). Este combătută cel mai eficient prin tratamente foliare.
Zincul (Zn): Deficiența de zinc a fost diagnosticată ocazional, având o influență negativă asupra
creșterii și fructificării mărului plantat pe solurile nisipoase. Această deficiență poate fi corectată prin aplicarea foliară a
produselor cu zinc, dar folosirea unor doze excesive în perioada înfloririi sau a diviziunii celulare (luna mai), poate
diminua numărul de fructe legate.
Fig. 1.4. Manifestarea deficiențelor nutriționale.
De sus în jos:
locul apariției simptomelor; manifestarea deficiențelor; elementul chimic implicat; condițiile favorizante.
39
TEHNOLOGII
1.4. Aplicarea irigației în plantațiile pomicole
În ceea ce privește agricultura durabilă, apa se află în partea de sus a listei de priorități. Rezultatele actuale
indică faptul că 70% (FAO, 2016) din apa dulce din lume este folosită în agricultură. Schimbarea climatului și creșterea
cererii de apă din agricultură, din industrie și din zonele urbane, presupune că circa 40% din populația globală trăiește
acum în zonele cu deficit de apă - iar acest procent urmează să crească. Ca atare, agricultura este prinsă într-o
situație fără ieșire, atunci când vine vorba de apă, ca fiind cel mai mare consumator de apă și, de asemenea, primul
care nu își permite să sufere de deficit de apă.
Pe măsură ce cererea de alimente crește, nevoia de apă în agricultură se va ridica, punând și mai multă presiune
asupra acestei resurse din ce în ce mai valoroase. Companiile alimentare, ale căror lanțuri de aprovizionare se
bazează pe cea mai mare parte a apelor de pe glob, ar trebui să fie atente la această problemă. Brandurile de produse
alimentare globale încep să înțeleagă că, prin implicarea în lanțul lor de aprovizionare, ele pot constitui o forță
puternică și constructivă pentru asigurarea utilizării eficiente a apei, în special la nivelul fermei, unde există cel mai
mult de câștigat.
Culturile pomicole au nevoie de apă pentru a crește și dacă nevoile lor nu sunt satisfăcute, producțiile vor
suferi. Prin urmare, este evident că nu este eficient să nu irigăm. Ceea ce putem face este ca producătorii să aplice
cantitatea optimă de apă pe cultură (printr-o strictă programare) și să se asigure că se aplică cât mai eficient posibil
(prin întreținerea sistemului de irigare și aplicarea în funcție de specificul culturii).
Aplicarea irigației în regim optim în plantațiile pomicole

Aplicarea irigației se poate face atât prin aspersiune, cât mai ales prin metode localizate (picurare, micro-
aspersiune) care au avantajul că aplică apa aproape de rădăcinile plantelor și nu udă frunzele pomilor, protejând într-o
anumită măsură plantele și permițând și economisirea apei și a energiei de pompare.
În funcție de tipul, textura, porozitatea solului, precum și de conductivitatea hidraulică dar și de alte proprietăți
fizice, indiferent de metoda utilizată însă, intensitatea aplicării apei prin aspersiune trebuie să fie inferioară vitezei de
infiltrație relativ stabilizate a solurilor. Practic, aceasta înseamnă că intensitatea aplicării apei nu trebuie să
depășească în general 6-7 mm/h pentru a nu crea băltiri și/sau scurgeri superficiale. Chiar dacă textura argiloasă nu
este foarte recomandată pentru înființarea de plantații pomicole, totuși dacă există livezi amplasate pe astfel de
terenuri, atunci trebuie respectate măsurile specifice recomandate. Prin urmare, cu cât textura solului este mai
argiloasă, cu atât norma de udare și/sau cantitatea de apă aplicată, precum și intensitatea de aplicare a apei, trebuie
să fie mai reduse decât pe solurile permeabile cu textură mijlocie.
Referitor la norma de udare, care se distribuie între umiditatea solului ce reprezintă capacitatea de câmp
pentru apă și plafonul minim - considerat frecvent la mijlocul intervalului umidității accesibile plantelor, dar pentru
unele specii la 0,6 IUA (migdal), sau 0,8 IUA (căpșun), după cum s-a subliniat anterior, atunci când metoda de irigare
este localizată (picurare, micro-aspersiune, care permit aplicarea precisă a apei la pomi și în cantitate exactă) se
poate vorbi de cantitate de apă aplicată, care poate fi administrată începând de la diferite valori convenabile ale
umidității solului, depinzând de regimul de irigație aplicat. Pentru aspersiune, norma de udare va compensa consumul
plantelor exprimat prin ETc-ogor (transpirația pomilor plus evaporația de la suprafața solului dintre rândurile de pomi)
și/sau ETc-iarbă (transpirația pomilor și a ierbii dintre rânduri), conform valorilor prezentate în secțiunea despre
necesarul apei de irigație.
La irigarea localizată, dacă sistemul de irigație permite, pentru irigarea în optim apa se poate aplica atât prin
udări cu anumiți timpi de revenire, similar aspersiunii, sau prin aplicare cu rate zilnice echivalente cu consumul optim
diurn, reduse cu raportul suprafeței udate față de suprafața totală a livezii – aproximativ cu valori cuprinse între 1/2 și
1/4, aplicarea apei sistându-se în perioadele ploioase sau prognozate cu precipitații. Conform datelor prezentate în
secțiunea anterioară, aplicarea apei de irigație prin picurare se poate face conform valorilor evapotranspirației culturii
generată numai de transpirația culturii, Tcb, fără a lua în considerație ETc-ogor sau ETc-iarbă. Astfel, pentru fiecare
specie pomicolă și sistem de întreținere, valorile lunare și decadale fiind cele descrise în secțiunea privind necesarul
apei de irigație pentru Tcb, cantitatea de apă de irigație atingând o eficiență crescută.
Avertizarea aplicării udărilor se poate face atât prin monitorizarea evapotranspirației de referință (ETo) și
utilizarea coeficienților culturii (Kc sau Kcb), așa cum s-a arătat anterior în lucrarea, dar și prin monitorizarea
conținutului de apă din sol (sau a potențialului matricial) cu ajutorul senzorilor specializați care trebuie să fie, însă,
permanentă, pe toată durata sezonului de vegetație, cât și prin utilizarea de indicatori de plantă: contracția maximă
diurnă a trunchiului pomilor (sau a fructului), indicele de stres hidric (CWSI), fluxul sevei, potențialul apei în frunză,
potențialul apei în tulpină etc. Utilizarea asociată a acestor metode de avertizare este recomandabilă, de ex.
monitorizarea evapotranspirației culturii pomicole (ETc-ogor, ETc-iarbă, Tcb) și verificarea potențialului matricial
(sucțiunii) al apei în sol pentru confirmarea algoritmilor de calcul.
Monitorizarea conținutului de apă din sol și implicit a avertizării aplicării apei de irigație se poate realiza prin
echiparea parcelelor cu tensiometre, senzori de umiditate sau de potențial al apei în sol, precum și dataloggere pentru
înregistrarea datelor potențialului sau conținutului apei din sol pe diferite adâncimi (Fig. 26.a, b, și c), sau prin
transmiterea semnalelor direct către computerul de control.
Pentru a exista reprezentativitate în determinările de potențial al apei în sol, implicit pentru conținutul de apă
din sol (umiditatea), se recomandă instalarea de profile verticale cu astfel de senzori, pe principala adâncime a
sistemului radicular (0 – 0,8 m) în fiecare parcelă de sol din cuprinsul plantației pomicole, în repetiție de minimum două
profile.
40
TEHNOLOGII
Privitor la proprietățile fizice ale solului, pentru texturi medii cum sunt cele din zona de luncă a râurilor Argeș și
Doamnei de la Mărăcineni, Pitești, numai cca. un sfert din capacitatea totală (CT) pentru apă a solului studiat poate fi
utilizată de către pomi pentru extracția radiculară. Cea mai mare parte a CT conține ori apă imobilă (echivalentă a CO),
ori apă ușor drenabilă (între CT și CC). Din intervalul umidității accesibile plantelor (IUA), numai jumătate atunci când
Pm este de 0,5 IUA (în cazul de față 12,5% din CT) este ușor accesibilă, cealaltă jumătate fiind mai greu accesibilă
plantelor.
Potențialul matricial al apei solului descrește (sucțiunea crește) pe măsura scăderii umidității solului. În acest
fel, accesibilitatea apei descrește abrupt de la valoarea CC către CO, pentru descreșteri uniforme ale umidității solului,
iar aplicarea irigației sub stres hidric reduce substanțial accesibilitatea apei pentru plante comparativ cu irigarea în
regim optim.
Pentru solul cu textură mijlocie descris într-o secțiune anterioară a prezentei lucrări, capacității de câmp
pentru apă îi corespunde valoarea potențialului matricial ψ = -33 kPa, plafonului minim Pm de (2/3)×IUA îi corespunde
valoarea ψ = -68 kPa, pragului Pm de (1/2)×IUA valoarea ψ de -166 kPa, iar pragului Pm de (1/4)×IUA valoarea ψ de -
476 kPa, dar această ultimă valoare nu se poate determina în teren prin senzorii de potențial, negăsindu-se în
domeniul măsurabil. Pe astfel de soluri cu textură mijlocie, porozitatea de aerație este ridicată, ca diferență între
capacitatea totală pentru apă (0 kPa) și capacitatea de câmp (-33 kPa), fapt ce face ca fluxurile de apă din sol sub
formă de apă de infiltrație, drenaj intern, apă evaporată etc. să se producă cu aerisire normală, regimul hidric al
solurilor cu astfel de textură fiind optim.
Deși curbele caracteristice „sucțiune – conținut de apă în sol” sunt practic unice pentru un sol dat, conform
tipului, subtipului, dar mai ales conform proprietăților sale fizice: granulometrie (textură), porozitate totală,
macroporozitate etc., totuși, pe solurile cu textură mijlocie se pot utiliza, cu erori acceptabile, valorile menționate mai
sus ale sucțiunii măsurată în câmp pe adâncimea sistemului radicular de 0,8 m, cu senzori de tip WatchDog, descriși
mai sus, și anume: ψ = -40 la -50 kPa pentru un plafon minim Pm ridicat, de cca. (2/3) din IUA sau mai umed, ψ = -150 la
-170 kPa pentru Pm de (1/2) din IUA, respectiv ψ = -180 la -200 kPa pentru un Pm scăzut, ((1/3) din IUA) utilizabil
îndeosebi în regimul de irigare sub stres hidric. Desigur, se poate utiliza și aplicarea continuă a apei, cu doze zilnice
echivalente cu consumul mediu de apă din luna respectivă și aplicând un plafon minim ridicat (la CC sau -30 la -35
kPa), dar există riscul deficienței de aerație, al levigării îngrășămintelor și al accelerării evoluției solurilor spre
pierderea fertilității; desigur, nu recomandăm această metodologie.
Toate aceste valori ale ψ, determinate prin senzori de potențial instalați la diferite adâncimi și înregistrate cu
frecvență orară în fiecare zi în dataloggere și extrase prin laptop-uri sau trimise direct prin radio în computere, pot fi
folosite pentru avertizarea aplicării udărilor în plantațiile pomicole.
La utilizarea regimului de irigare în optim prin picurare cu două tuburi pe rândul de pomi, numai o parte a
suprafeței livezii este udată (în general între cca. 1/4 până la 1/3 din suprafață), iar cantitatea de apă aplicată trebuie
redusă proporțional. Norma de udare poate fi aplicată atât zilnic, anume o cantitate de apă care este echivalentă cu
rata optimă diurnă așa cum rezultă din datele de mai sus, sau după anumiți timpi de revenire calculați folosind
consumul mediu din perioada respectivă. Conform datelor prezentate în secțiunea anterioară, cum s-a menționat
deja, aplicarea apei de irigație se poate face foarte precis prin picurare, conform valorilor Tcb, deoarece nu se irigă
decât rândul de pomi. Astfel, pentru fiecare specie pomicolă și sistem de întreținere, valorile lunare și decadale sunt
cele descrise în secțiunea privind necesarul apei de irigație.
Irigarea prin micro-aspersiune este, de asemenea, recomandată în livezi, îndeosebi cu debite reduse ale
emițătoarelor (12 l /h) pentru a uda numai rândul de pomi cu lățimea de cca. 1-1,2 m, având avantaje atât în ceea ce
privește volumul de apă aplicată, cât și pentru că nu udă frunzișul și nu facilitează apariția bolilor, cum se întâmplă în
cazul aspersiunii. Ca dezavantaj, este faptul că necesită volume de apă mai mari decât cele necesare la picurare.
Spre deosebire de picurare, microaspersiunea udă o suprafață de sol mai mare (cca. 50-60% din suprafața livezii),
realizând însă o uniformitate de udare mai bună, pe un volum de sol mai extins, pentru un volum mai mare al sistemului
radicular al pomului, fără să ude însă în întregime intervalele dintre rânduri, permițând astfel traficul tehnologic pe sol
neudat și administrând o normă de udare în timp mai scurt decât picurarea. La micro-aspersiune cu debit relativ mare
(cca. 25-30 l/h), trebuie considerat consumul de apă al plantelor exprimat prin ETc-ogor sau ETc-iarbă, conform
valorilor acestora prezentate anterior, deoarece se udă în bună măsură și intervalul dintre rândurile de pomi.
În contextul schimbărilor climatice actuale, care se manifestă mai ales prin încălzirea verilor și creșterea
valorilor ETo în țara noastră, economia de apă se poate face inclusiv prin mulcirea aplicată pe rândurile de pomi pentru
reducerea evaporației. Tuburile instalației de irigare prin picurare, simple sau duble pe rândurile de pomi, se
recomandă a fi amplasate chiar sub stratul (folia) de mulci.
Obținerea unor producții satisfăcătoare de fructe nu este posibilă fără respectarea tuturor verigilor
tehnologice, cum ar fi: intensivizarea plantațiilor pomicole prin utilizarea de portaltoi vegetativi. Celelalte verigi
tehnologice specifice pomiculturii moderne trebuie, de asemenea, aplicate. De ex., se recomandă aplicarea
îngrășămintelor în doze corespunzătoare stabilite conform cartărilor agrochimice periodice și producțiilor scontate,
dar și a celor foliare, precum și folosirea unei sisteme de mașini adecvate pentru lucrările solului, combaterea
buruienilor, aplicarea tratamentelor fito-sanitare, efectuarea tăierilor anuale, normarea fructelor, protecția anti-
grindină ș.a.
De asemenea, în plantațiile pomicole de pe terenurile cu probleme de stagnare a apei trebuie să se ia toate
măsurile pentru evacuarea excesului de apă din perioadele foarte ploioase, prin executarea de rigole între rândurile
de pomi care vor trebui plantați pe biloane, dar punctul de altoire trebuie să fie deasupra nivelului biloanelor.
41
TEHNOLOGII
Aplicarea irigației în regim de stres hidric în plantațiile pomicole
În cazul regimului de irigare cu deficit de apă față de necesarul culturii (deficit irrigation) sau sub stres hidric,
atunci cantitatea de apă aplicată prin irigare va fi inferioară celei administrată în regim optim, având ca obiectiv
economisirea apei de irigație și scăderea costurilor de producție. Astfel, așa cum s-a constatat deja, dacă tendințele
de încălzire a climei se vor accentua, regimul de irigație sub stres hidric va fi probabil mult mai frecvent utilizat.
Stresul hidric poate fi de tip „susținut”, prin aplicarea de norme reduse de udare în mod permanent, astfel
încât solul să nu ajungă obligatoriu după udări la capacitatea de câmp pentru apă decât prin precipitații, dar nici să nu
scadă foarte mult sub plafonul minim și să ajungă aproape de coeficientul de ofilire pe adâncimea cu dezvoltare
maximă a rădăcinilor, de 0-0,8 m, pentru ca stresul hidric să nu fie sever, situație în care producția de fructe, mai ales în
anii deosebit de secetoși, extremi, și chiar existența livezilor, să nu fie amenințată. Un alt tip de regim de irigare sub
stres hidric constă în irigarea îndeosebi în perioada feno-fazelor critice ale plantelor din perioada de vegetație,
îndeosebi în fazele de întărire a semințelor fructelor, dar cu un risc asumat de reducere a producției.
În regim de stres hidric, deoarece pomii nu mai sunt irigați în mod regulat după un plafon minim (Pm) constant,
există perioade în care solul se usucă mai mult decât acesta, și cu cât solul devine mai uscat iar sucțiunea mai mare,
cu atât crește efortul pomilor de a extrage apa din sol, mai ales dacă rădăcinile extrag apa din orizonturile mai
profunde. Astfel, adâncimea de la care se extrage apa este foarte importantă, iar pomii, inclusiv cei altoiți pe portaltoi
vegetativi, dezvoltă rădăcini chiar și la adâncimea de 1 m, sau chiar mai jos (Paltineanu et al., 2015b, 2016b). Pomii
fiind stresați în această situație, se pune problema de a ști cât de mult ar trebui lăsat solul să se usuce.
Datorită stresului hidric acceptat de fermier, producția de fructe scade, iar fermierii trebuie să ia în
considerație pierderile de recoltă față de cantitatea de apă de irigație economisită, iar în funcție de profitul posibil vor
lua cea mai potrivită soluție.
Consumul de apă din sol al plantațiilor pomicole, în regim natural de precipitații, are loc sub stres hidric pentru
cele mai multe regiuni din România. Acest tip de regim reprezintă stresul hidric maxim pentru o cultură în regiunea
respectivă. Din fericire, regiunea prezentată, de la Mărăcineni, Pitești, nu se află într-o zonă aridă sau semi-aridă, iar
viața plantațiilor nu este practic periclitată în anii climatici normali, doar producțiile de fructe sunt mai reduse. Regiunile
din partea de sud-est a României se găsesc, însă, în zone mai uscate, iar stresul hidric este mult mai pronunțat,
existența plantațiilor pomicole în anii secetoși, în care precipitațiile sunt mult mai reduse decât în anii normali, în care
oricum acestea sunt insuficiente, este amenințată, producțiile de fructe fiind mult mai reduse.
Aplicarea udărilor în regim de stres hidric poate utiliza plafoane minime mai coborâte decât (1/2) din IUA, de
ex. (1/3) din IUA pe adâncimea de 0,8 m, încadrându-se ca nivel de umectare a solului între regimul de irigare în optim,
unde plantele consumă apa conform ETc-ogor sau ETc-iarbă, sau chiar Tcb, și regimul natural de precipitații, unde
consumul apei se face după ETc-ajustat, în ambele sisteme de întreținere a solului: ogor și iarbă.
Referitor la influența sistemului radicular asupra aplicării irigației, atunci când se folosește regimul de irigare
în optim în livezile intensive cu portaltoi de slabă vigoare sau pitici, se recomandă o adâncime de umectare teoretică,
pentru calculul cantităţii de apă aplicată (norma de udare), de 0,8 m, iar pentru irigarea sub stres hidric, 0,4-0,6 m; apa
şi îngrăşămintele chimice trebuie aplicate pe suprafaţa care acoperă cele mai multe rădăcini. Atunci când se doreşte
un control strict asupra activităţii radiculare privitor la prognoza şi aplicarea irigaţiei şi a îngrăşămintelor, rădăcinile
pomilor pot fi tăiate vertical, paralel cu rândul de pomi, la o distanţă de cca. 0,5-0,8 m faţă de acesta, așa cum
recomandă pomicultorii olandezi, dar numai după verificarea experimentală a acestei metode în condițiile țării
noastre.
Obţinerea unor producţii satisfăcătoare de fructe nu este posibilă fără respectarea tuturor verigilor
tehnologice, cum ar fi: intensivizarea plantaţiilor pomicole prin utilizarea de portaltoi vegetativi. Se mai recomandă
aplicarea îngrăşămintelor în doze corespunzătoare stabilite conform cartărilor agrochimice periodice și producțiilor
scontate, cât şi a celor foliare, folosirea unei sisteme de mașini adecvate pentru lucrările solului, combaterea
buruienilor, aplicarea tratamentelor fito-sanitare, efectuarea tăierilor anuale, normarea fructelor, protecţia anti-
grindină ş.a., care au fost doar amintite în prezenta lucrare, neavând drept obiectiv tratarea acestor aspecte.
De asemenea, pe terenurile cu probleme de stagnare a apei trebuie să se ia toate măsurile pentru evacuarea
excesului de apă din perioadele foarte ploioase, prin executarea de rigole între rândurile de pomi care vor trebui
plantați pe biloane, dar punctul de altoire trebuie să fie deasupra nivelului biloanelor.
42
TEHNOLOGII
1.5. Echipamente tehnice destinate lucrărilor din plantaţiile de fructe seminţoase
Scarificator Plugul de desfundat terenuri

Plug pentru scos Model Breaker SD5 Sistem de prindere în trei puncte;
cioate și rădăcini (sr120m) 5 ancore cu grosime de 35 mm Sistem reversibil cu acționare hidraulică;
Putere tractor (CP) 120/200 Sistem de reglare laterală mecanică;
Adâncime de lucru (cm) 65-70 Adâncime (mm) 300-700
Lățime de lucru (cm)100-120 Adâncime de lucru (cm) 50-100
Greutate (kg) 1050 Sistem de deplasare laterală
Putere tractor (CP) 150-300
cu acționare hidraulică;
Angeloni - Italia www.angeloniweb.it; Roată dublă de control a adâncimii de lucru
https://www.dealeritalia.eu/
Lacruz - Italia www.lacruz.it produsele-angeloni/ Moro Pietro - Italia www.moropietro.it
Echipamente de săpat gropi si plantare manuala
Echipamente de săpat gropi Echipamente de săpat gropi

Echipamente cu doua burghie cu trei burghie
de săpat gropi cu un Diametru gaura (mm)150; 1500
Putere tractor (CP) 65 Adâncime gaura (mm) 400; 1000
burghiu Număr burghie (buc) 2
Acționare cu motor hidraulic, Diametru burghiu (mm) 200...500
DAMCON www.damcon.com
Diametru (mm): 102, 152, 230, Adâncimea găurii (mm)max. 500
305, 356, 405, 457
EGEDAL www.egedal.dk
Adâncime (mm) 737, 838, 1015
Tip spira dublă
DANUSER www.danuser.com
Echipamente de deschis rigole si plantat
Echipamentul de plantat PL-10 Echipamentul de plantat puieţi MPF-1 Maşina de plantat puieţi MPF-2
Tractor (CP) 65 Mod de plantare semiautomat
Dispozitiv de plantare (cm)5, 10,
Lungime puieţi (cm)25-70 Posturi de lucru2
15; 20
Adâncime (cm): max.30 în teren prelucrat Adâncimea maximă (mm) 300
Capacitate de lucru (pomi/zi)
în benzi cu lăţimea de cca 60 cm Distanţa între puieţi pe rând (m) 0,5;
- (PL-10/1 rând) 4.000-5.000
sau prelucrat total. 0,75; 1; 1,5; 3
- (PL-10/4 rânduri)16.000 - 20.000
INMA Bucuresti www.inma.ro Viteza de lucru (km/h) 0,25-3
DAMCON www.damcon.com
INMA Bucuresti www.inma.ro
43
TEHNOLOGII
Echipament de plantat puieţi Maşina tip Egedal JT Standard Maşina tip C Egedal
EPF 1 Tractor (CP) 65 şi 85
Tractor (CP) 85 Plantare pe 6 randuri (1-6 randuri)
Tractor (CP) 65–100 Distanţe dintre rânduri (cm) 60...165 Adâncimea de lucru (cm) 30; 50
Dimensiuni puieti (cm) 25-70 Adâncime (cm) max.30 Aparat de plantat cu disc rigid si
Adâncime de plantare (cm) max. 30 cm Deschidere rigolei cu brăzdar tip prismă braţe cu palete normal deschise
în teren prelucrat în benzi cu lăţimea Plantarea manuală pe două rânduri
EGEDAL Danemarca www.egedal.dk
de cca. 60 cm sau prelucrat total. EGEDAL Danemarca www.egedal.dk
Model AMP-0
Maşina de plantat semi-automat Egedal Hydromatic Agregat multi-funcțional de
tip MT3 pregătit solul si plantat puieţi
Brăzdar tip prismă
Tractor (CP)85…110 Mecanism de plantare cu braţe şi Tractor (CP) 190
Plantare semiautomată a puieţilor pe 3 rânduri; pensete care realizează plasarea Componenţă:
Brăzdar tip prismă; puietului în rigolă - echipament de prelucrare integrala
Adâncime (cm)max.30 Realizarea unei precizii mărite pentru a solului
Mecanismul de plantare: tip disc adâncimea şi distanţa de plantare între - echipament de plantare
EGEDAL Danemarca www.egedal.dk puieţi pe rând. semiautomată a puieţilor
- echipament de udare a puieţilor plantaţi
EGEDAL Danemarca www.egedal.dk
Plug pentru vii si livezi

PCVM 1,8/2,2 Plug pentru vii si livezi
cu 3 trupițe BPV-03
Echipament pentru replantare Puterea tractorului (CP) 30 – 50
Explant 500 Numărul de trupițe (buc) 2 / 4 Puterea tractorului (CP) 30 – 45
Lăţimea de lucru Înălțimea la cadru (cm)58
Extragere de material saditor, cu balot de pe trupiţă (cm) 25 – 37 Distanta intre trupițe (cm)50
pamant la radacina sau sapa gropi Adâncimea de Lățimea de lucru (cm)4 x 30
Forma balotului este tronconica lucru maximă (cm) 10 – 18 Adâncimea de lucru (cm)20
Diametrului superior (mm) 500 Masa (kg) 390 / 475 Greutate (kg)237
Diametru inferior (mm)320
Adancime groapa (mm) 500 SC MAT SA Craiova SC AGROSEZ SA
http://www.agrosez.ro
Capacitatea de lucru (pomi/sch) cca.100 http://www.matcraiova.ro
44
TEHNOLOGII
Plug pentru vii si livezi cu

5 trupițe BPV-05 Plug cu trupițe Scarificator KO4-5
cu palpator Velox
Puterea tractorului (CP) 45 – 60 Putere tractor (CP) 50
Înălțimea la cadru (cm)58 Puterea tractorului (CP) 40 Latime de lucru (cm) 130
Distanta între trupițe (cm)50 Lățimea de lucru (cm)40 Adancime de lucru (cm) 15-45
Lățimea de lucru (cm)6 x 30 Adâncimea de lucru (cm)15 Distanta intre dinti (cm) 15-20
Adâncimea de lucru (cm)20 RINIERI Italia Serveste la afanarea pamantului cu
Greutate (kg)410 SC LANTECIND SRL scopul de a asigura pătrunderea
http://www.lantecind.ro aerului la radacina plantelor
SC AGROSEZ SA https://www.rinieri.com
http://www.agrosez.ro TOPAUTO COM SA Braşov
http://www.topautocom.ro
Freză cu discuri, cu palpator, Plug cu lame prăşitoare Grapă cu discuri V2

VELOX 1-2/130-180 VELOX Lăţimea de lucru (m)1,4; 1,6;
Puterea tractorului (CP) 35-50 Puterea tractorului (CP) 50 1,8; 2,0; 2,2; 2,4
Distanţa între rândurile de pomi (cm) Distanţa între rândurile de pomi (cm) *) Puterea tractorului şi lăţimea de lucru
min.180-350 min.350 sunt funcţie de numărul de discuri
max.380-600 max.600 TOPAUTO COM SA Braşov
Latimea de lucru (cm) 60 Lățimea de lucru (cm)60 http://www.topautocom.ro
Adâncimea de lucru (cm) Adâncimea de lucru (cm)15
Similar
RINIERI Italia
RINIERI Italia http://www.agro-line.ro
https://www.rinieri.com
Cultivator CSC 00B5

Cositoare
Putere tractor (CP)45
Freza rotativă 1GQN-140/160/180 Latime de lucru (m) 2,8 Lăţimea de lucru (cm) 160; 180;
Distanta intre randuri (m)0,45-0,70
Adâncime (cm) 14-20 Este destinat executarii lucrarilor RINIERI Italia
Latime de lucru (cm) 140/160/180 de prasit pentru cultivatia totala https://www.rinieri.com
este funcţie de nr. de cuţite si afanarea solului.
TOPAUTO COM SA Braşov Poate fi echipat suplimentar
http://www.topautocom.ro cu echipament de fertilizat
TOPAUTO COM SA Braşov
45
TEHNOLOGII
Cositoare cu perie rotativă Maşină distribuit compost

Cositoare cu palpator Putere tractor (CP) 65-70
Lăţimea de lucru (cm) 65
cu disc Capacitate buncăr (mc) 3,78
65x2
Puterea tractorului (CP) 50 (1 perie) Lăţimea de distribuţie (m) 1,50
Diametrul discului (cm) 65
Puterea tractorului (CP) 50 (1 disc) RINIERI Italia JUSCAFRESA Spania
RINIERI Italia https://www.rinieri.com http://www.juscafresa.com
Maşină compost, distribuție Maşină compost distribuţie

Maşină compost, distributie
în benzi laterale – MGL-3 laterală
în benzi laterale
Putere tractor (CP)65
Putere tractor (CP)65 Capacitate buncăr (mc) 3,00 Lăţimea de distribuţie (m) max.5
Capacitate buncăr (mc) 3,50 Lăţimea de distribuţie (m)1,50-4,00 RenMark (Italia)
Lăţimea de distribuţie (m)1,50 http://www.renmark.it
INMA Bucuresti
MSORT Polonia http://www.inma.ro/
http://www.msort.pl
Echipament purtat pentru Echipament purtat pentru

Echipament purtat pentru distribuţie centrifugală distribuţie centrifugală
distribuit compost Lăţimea de distribuţie (m) 2…5 ModelSIEW 3SIEW 4SIEW 5
Putere tractor (CP)45 Volum buncăr (l) 360 Capacitate rezervor (I)300
RenMark (Italia)
400500
EOROSPAND Italia Latime de lucru (m)4-12
http://www.renmark.it Grup Cavallo
https://www.eurospand.com/en/ Greutatea (kg)606570
products/2c-localised-inter-row-spreaders/ Putere necesara (CP)25
TOPAUTO COM SA Braşov
46
TEHNOLOGII
Masina de stropit tractată

ATOM 1000 (ATOM 1500) Masina de stropit tractată
Masina de stropit purtată Putere tractor (CP)45-65 (65) ATOM 1000 (1500) cu deflector
ATOM 300 (ATOM 400) Lăţimea de distribuţie (m)3-8
Capacitate rezervor (l) 1000 (1500) Putere tractor (CP)45-65 (65)
Putere tractor (CP)45 Cantitatea de lichid Lăţimea de distribuţie (m)3-8
Lăţimea de distribuţie (m)3-10 administrată (l/min) min.9 Capacitate rezervor (l) 1000 (1500)
Capacitate rezervor (l) 300 (400) Înălţimea de lucru (m) 3-7 Cantitatea de lichid
Cantitatea de lichid administrată (l/min) min.9
administrată (l/min) min.9 *) Opţional: Înălţimea de lucru (m) 3-7
Înălţimea de lucru (m) 2-5 2 lănci de mână, pentru aplicarea
erbicidelor pe două benzi, bazin cu *) Opţional:
SC TEHNOFAVORIT S.A 2 lănci de mână, pentru aplicarea
http://tehnofavorit.ro/ rezervor pentru spălarea instalaţiei
erbicidelor pe două benzi, bazin cu
SC TEHNOFAVORIT S.A rezervor pentru spălarea instalaţiei
http://tehnofavorit.ro/
SC TEHNOFAVORIT S.A
http://tehnofavorit.ro/
Masina de stropit
cu deflector reglabil Masina de stropit -pe 3 rânduri
Masina de stropit -pe 3 rânduri
Putere tractor (CP)30-50 Permite lucrul simultan pe 3 rânduri
Capacitate rezervor (l) 2000 Capacităţi (l) 800…3000
Pot fi dotate cu deflectoare pentru
TRIFAN repartizarea cât mai corectă şi uniformă Putere tractor (CP)65
Munckhof (Olanda) a substanţelor. Lăţimea de distribuţie (m)3-8
https://www.munckhof.org Există variante constructive care permit Capacitate rezervor (l) 1000
lucrul pe mai multe rânduri 2000
la o singură trecere. 3000
LANTECIND Romania TRIFAN Munckhof (Olanda)
http://www.lantecind.ro https://www.munckhof.org
Atomizor tunel Drift Stopper EvO

Maşină tractată VIMAR Sunt atomizoare dotate cu sisteme de
cu senzori ultrasonici recuperare a soluţiei. Substanţa odată
Capacitate rezervor (l) 2000 recuperată este filtrată şi reintegrată în sistem. Foarfeci clasice
Permit reducerea consumului de substanţe sau cu mâner lung.
Echipata cu senzori ultrasonici cu până la 90%, în perioadele cu vegetaţie
pe ambele părti, ceea ce asigură puţină. În medie, pentru un an complet, Lantecind Romania,
distribuţia controlată numai în zona folosirea unui astfel de tip de atomizor https://www.original-loewe.de/
pomilor fructiferi, conducând la conduce la economisirea a cca 50% ro/foarfece.html
economii financiare şi eficienţa distribuţiei din cantitatea de substanţe.
VIMAR EQUIPOS (Spania) Caffini (Italia)
https://vimarequipos.com/ http://www.caffini.com
47
TEHNOLOGII
Tăierea superioară
Cuţit tip cosor pentru altoit

și foarfeci speciale
Pentru pregătirea în vederea altoirii se pot utiliza cuţite
tip cosor sau foarfeci speciale, care efectuează tăieturi
in “V” sau in “Ω”.
Lantecind Romania,
https://www.original-loewe.de/ro/foarfece.html Putere tractor (CP)45; capacitatea de lucru (ha/h)
echipat cu discuri sau cuţite
Diametrul discurilor (mm) 350-400
BMV Italia
http://www.producetech.com
Tăiere superioară şi laterală

BMV - FL200P
Putere tractor (CP) 45; echipat cu discuri: 8-10 sau cuțite: 2-3
*) Echipamentele pot fi dotate cu discuri pentru tăierile în uscat şi cu cuţite pentru tăierile în verde
BMV Italia
http://www.producetech.com
Scuturarea mecanizată
Echipament Darwin
Capacitatea de lucru (ha/h) 1,5-2,5
Lungimea rotorului cu fire (cm)200
250
300
Echipamentul se poate înclina, pentru a copia coroana pomului
Fruit-Tech Germania
http://fruit-tec.com
Infaco Com
48
TEHNOLOGII
Recoltarea semi-mecanizata- Platforma senilata

platforme de recoltare MCMS Warka Windegger Model Neo
Sistem de ridicare hidraulic Echipament controlat de la distanta Echipament pentru lucrul
Capacitatea max.de ridicare (kg)2000 Descarcare pe ambele parti pe pante Windegger K8e
Nr.max.de persoane in platforma 6 Caracteristici tehnice:
Dimensiuni (cm): Transport pe pante de pana la 58 %
·Lungime (m) 1,14 și Înclinare platformă (%) max.30
·lungime 530 ·lățime (m) 1,12
·latime 140 inchisa Două stivuitoare, fiecare cu o capacitate
Capacitate portanta (kg) 500 de transport de 500 kg
270 cm deschisa Baterie (W) 1200
inaltime 85-260 reglabila Platformă de lucru (m)
http://www.windegger.eu/en ·Lățime 1,2-2,4
http://www.mcms.pl/en/ reglabilă în trepte
·Înălțime: 1,05-2,8
reglabilă hidraulic
·Lungime 2,5
http://www.windegger.eu/en
Mașini autopropulsate POMAC

Sistem propriu de înaintare și direcție;
Brațe cu benzi transportoare pentru
preluarea fructelor; Pluk O Track Junior si Senior Schulter
Sistem hidraulic de încărcare a box- Sursa energetica (cc) Motor 84
Inaltime pomi (m) 3-4
paleţilor goi şi de descărcare a box- Viteza de deplasare (m/min)0,5-2
Distanta intre randuri (m) 2,5-4,85
paleţilor plini; Inaltimea max. (m) 5
Nr. de culegatori 4-8
Motor Diesel Lombardini 3 cilindri 25 CP;
Capacitate de lucru (kg/pers/ora) Shulter Portugalia
Transmisie integrală la toate cele 4 roți;
200-350 http://www.schulter.com.br/home-
Pilot automat cu fotocelulă; personal/facilitadora/
Benzi transportoare poziționabile MUNCKHOF
https://www.munckhof.org/en/
independent, cu viteză reglabilă;
Sistem automat de umplere a box-paleţilor
Lantec
http://www.lantecind.ro/
Camere frigorifice
Sortare-calibrare Linie de sortare cu descărcare centrală
Utilizează sistemul Vision de detecţie a Sisteme de depozitare cu atmosfera
Linie de sortare cu defectelor de suprafaţa şi interne, controlata tip Parker
descărcare laterală precum şi calibrarea fructelor, utilizând Controlul temperaturii, reducerea
sisteme optice de fotografiere şi analiză conţinutului de oxigen şi injecţia
Futura Italia
computerizată.
www.futura-grading.com
Realizează sortarea după dimensiuni,
azotului măresc durata de păstrare a
masa, culoare, fermitate, defecte fructelor
superficiale precum şi în profunzime. Frigotherm Romania
www.frigotherm.ro
SORTER – Polonia
http://www.sorter.pl
49
TEHNOLOGII
Irigarea prin aspersiune

Se poate utiliza concomitent cu
pulverizarea contra dezghețului. Irigare prin picurare
Pe piață exista o gama largă de
aspersoare si microaspersoare, cu - Linii de picurare Fertirigare prin picurare, aspersiune,
compensare de presiune si fără - Conducte principale și secundare echipamente de protecție anti-înghețuri
compensare de presiune, care oferă o - Filtre
- Instalații complete de fertirigare complet
buna uniformitate în livrarea eficient -Valve
automatizate, cu transmiterea datelor prin
apa și nutrienții către culturi. -Pompe
GPRS.
- Unitate de fertilizare
www.irigatii-profesionale.ro - Unitate de fertirigare containerizată cu
- Bazin fertilizare
programarea normelor de udare, a
-Utilaje agricole
concentrației de fertilizanți și a acidității
Netafim România apei.
www.netafim.com.ro
- Bazine de fertilizare
- Stație meteorologică integrată pentru
coordonarea aplicării fertirigării.
Linii de picurare și de aspersiune
- Conducte principale și secundare
- Filtre
- Valve electronice
- Pompe
VGB Watertechniek BV
http://www.vgbwatertechniek.nl/en/
http://www.hollandfruithouse.ro/
Echipament mobil pentru fertirigare Sistem subsolier de irigare Proiecţie antigrindină

prin picurare (SDI)
Eficienta maxima în cazul suprafețelor cu Diametru fir 0.31mm
topografii neregulate, denivelate și în pantă; Este potrivit pentru plantațiile la scara Rezistenta de cel puțin 3 kg pe fir. Ochi
- consum redus de apă şi energie; înaltă oferind beneficii precum: de 2,8x8 mm ce nu poate fi deformat
- asigură producție consistentă; - eficienta maxima în cazul suprafețelor atunci când plasa este supusa greutății
- reduce numărul de angajați; cu topografii neregulate, denivelate si grindinei. Sistemul conține stâlpi din
- operare simplă; în pantă; beton sau de lemn, ancore, sârmă
- mentenanță scăzută; - consum redus de apă şi energie; zincată sau cablu-funie metalic cu multe
- reduce interacțiunea cu utilajele agricole - asigură producție consistentă; fibre, plasă antigrindină
- reduce numărul de angajați; https://www.covera.ro
Netafim România
www.netafim.com.ro - operare simplă;
- mentenanță scazută
- reduce interacțiunea cu utilajele
agricole.
Netafim România
www.netafim.com.ro
50
MĂRUL
CAP. 2. CULTURA MĂRULUI
Introducere
Între speciile caracteristice climatului temperat, mărul deține de departe, primul loc, atât ca suprafață (se
estimează 4,8 mil.ha pe întreg globul, din care peste 557 mii ha în Europa, la nivelul anului 2012), cât și sub aspectul
producției de fructe (76 mil tone pe plan mondial și respectiv cca.11 mil tone în Europa, la nivelul anului 2012).
Marea sa ”disponibilitate” în consum este determinată de mai mulți factori între care: durata de păstrare
îndelungată a fructelor, chiar în condiții obișnuite, alături de deosebita zestre biologică pe care o deține specia,
respectiv mii de soiuri, numeroși portaltoi, care permit combinații pretabile pe diverse soluri, în sisteme de cultură
diferite, s.a.
Țările europene mari cultivatoare de măr sunt : Italia, Franța,Germania. România deține o suprafață de
55.366 ha cu o producție de 462.935 tone fructe (după www.apps.fao.org).
0 6
200 201
Tone % Tone %
Asia 24.826.120 50,7 Asia 58.804.378 65,8
Europa 12.884.150 26,3 Europa 17.295.668 19,4
America 8.944.786 18,3 America 9.787.887 11,0
Africa 1.479.179 3,0 Africa 2.721.265 3,0
Australia 822.000 1,7 Australia 719.981 0,8
Total 48.956.235 100 Total 89.329.179 100
Fig. 2.1. Producţia mondială de mere structurată pe continente

2.1. Cerințele față de factorii de mediu
Cerințele față de temperatură. Crește și fructifică bine în zonele cu temperatura medie anuală cuprinsă între
8 și 11°C. Temperaturile orare optime ale speciei se situează între 14 și 27°C, iar cele absolute minime sunt de 8°C și
maxime de 33°C (în afara intervalului temperaturilor absolute creșterea încetează). Durata sezonului de vegetație
este cuprinsă între 70 și 170 de zile, dar un sezon mai lung favorizează obținerea unor producții de fructe mai ridicate.
Limita de rezistență la ger în perioada de repaus, în condiții optime de călire a pomilor, este considerată a fi -
40°C, dar după o perioadă de decălire a pomilor de 3-7 zile la 14°C, limita de rezistență scade până la -28°C (Leena et
al., 1996). Dintre portaltoi, MM106, M4 și M7 au o rezistență bună la ger, M27 prezintă o rezistență medie, iar M9, M26
și T337 sunt mai sensibili la ger (Cimpoieș, 2012).
Necesarul de ore de frig (între 0 și 7°C) din sezonul de repaus, oscilează în funcție de soi între 400 și 1.000
(Gala 500-600, Mutsu, Fuji, Goldrush 600, Golden Delicious, Braeburn 700, Jonagold cu clone 700-800, Pinova,
Idared 800, Elstar 800-1000), dar există și soiuri cu cerințe mult mai reduse (100-400 ore), pretabile climatului tropical
(soiurile Anna și Dorsett Golden, Păltineanu et al., 2017). La umflarea mugurilor micști rezistă până la -9,4℃, iar la
dezmugurire până la -7,7℃. Începând cu faza de boboc cu petale roz și până la înflorirea deplină, florile sunt foarte
sensibile rezistând doar până la temperaturi de -2,2°C (tabelul 2.1), iar fructele abia formate, suportă scăderea
temperaturii numai până la -1,1°C. Procentul de germinare a polenului pe stigmatul florilor, după 3 - 6 ore de menținere
la diferite temperaturi, este de: 15 % între 8 - 10°C, 39 % la 14 -16°C, 51 % la 19 - 21°C, 64 % la 24 - 26°C și de 75 % la
28 - 30°C (Păltineanu et al., 2017).
Cerințele față de apă sunt mai mari, necesitând 700-900 mm precipitații anual, pentru soiurile da iarnă și
minimum 550 mm pentru cele de toamnă și vară, dar acestea să fie distribuite în cursul sezonului de vegetație
proporțional cu evapotranspirația potențială. Nu suportă excesul de umiditate din sol (majoritatea portaltoilor fiind
sensibili, doar MM106 fiind mai tolerant la excesul temporar de umiditate din sol), cât și seceta, atât în sol cât și în
atmosferă.
Cerințele față de lumină sunt mai mici comparativ cu alte specii pomicole. În perioadele cu temperaturi
ridicate (peste 33-34℃ în aer) și radiație solară directă intensă, pe fructele expuse de la baza coroanei, pot să apară
arsuri solare de diferite intensități, frecvența fenomenului fiind în creștere odată cu încălzirea lunilor de vară în
România.
Cerințele față de sol. În funcție de portaltoi, mărul crește bine pe diferite tipuri de sol, însă recolte mari și
susținute se obțin când este plantat pe soluri fertile, profunde, bine structurate, lutoase, suficient de umede. Se
recomandă și efectuarea unei analize a volumului edafic util, care permite stabilirea combinației soi-portaltoi. Pânza
de apă freatică trebuie să se afle la sub 2,5 m adâncime și în nici o situație pentru portaltoii vegetativi, în perioadele
ploioase să nu se ridice la peste 1,2 – 1,5 m față de suprafața solului.
Suportă bine calcarul activ până la 10 – 12%, totuși acesta devine inhibitor al creșterii la peste 10% la
adâncimea de sub 50 cm. Necesită o reacție moderat spre slab acidă (pH 6,0 -7,0), cu mari oscilații între diferitele
texturi ale solului (Voiculescu, 1999): pe solurile cu textură grosieră domeniul optim se situează între 5,1-5,8, pe
solurile lutoase între 5,9-7,8, iar pe cele argiloase între 5,9-6,8. Tolerant la conținutul de Al schimbabil din sol, pragul
limită fiind de 35-40 ppm (Voiculescu, 1999), dar sistemul radicular evită orizonturile cu aluminiu schimbabil chiar la
conținuturi mai mici.
51
MĂRUL
Tabelul 2.1. Temperaturile critice (°C) pentru apariția dăunărilor cauzate de înghețuri în funcție de
fenofaza organelor generative, la principalele specii pomicole (după o expunere la frig de 30 minute, după Murray, 2011)
Murray M., 2011. Critical Temperatures for Frost Damage on Fruit Trees. IPM-012-11, February 2011. Utah State University Extension and
Utah Plant Pest Diagnostic Laboratory
Interpretarea gradului de favorabilitate (Fig. 2.2.) pedoclimatică potențată prin irigare, s-a făcut prin note, de la
0 la 4, acestea având următoarea semnificație: 0-0,5 amplasament nefavorabil și cultura respectivă se exclude; 0,5-
1,5 amplasament puțin favorabil, 1,5-2,5 zonă, localitate moderat favorabilă pentru cultura speciei respective, 2,5-3,5
amplasament favorabil și 3,5-4,0 condiții foarte favorabile pentru specia respectivă. Cele mai favorabile județe pentru
cultura mărului în regim irigat, în ordinea descrescătoare a notelor, au fost Neamț, Bacău, Vaslui, Ilfov, Vrancea, Sălaj,
Dâmbovița și Vâlcea, iar cele mai nefavorabile, în ordinea crescătoare a notelor Tulcea, Brașov, Arad, Timiș și Brăila.
Fig. 2.2. Distribuția zonelor de favorabilitate pedoclimatică potențată prin irigare, la cultura mărului
Pentru mai multe detalii privind favorabilitatea teritoriului României pentru specia măr, ca și pentru alte specii
pomicole și de arbuști fructiferi, puteți consulta lucrarea apărută în anul 2014, Zonarea speciilor pomicole în funcție de
condițiile pedoclimatice și socio-economice ale României. Editura Invel Multimedia, ISBN: 978-973-1886-93-0, 288
p.p.
2.2. Sortimentul de soiuri
Sortimentul de măr recomandat pentru înmulțire, verificat în culturi de concurs în condițiile pedoclimatice
specifice țării noastre poate constitui structura sortimentală optimă în vederea realizării proiectelor de înființarea
plantațiilor pomicole.
La stabilirea sortimentului, trebuie luate în considerație, între altele, următoarele caracteristici:
- Valoarea de piață (consum în stare proaspătă sau industrializare);
- Perioada de coacere și de consum (capacitate de păstrare);
- Precocitatea (intrarea pe rod) și constanța în rodire;
- Cerințele ecologice – siguranța rodirii;
- Caracteristicile fructelor cerute de piață: calibru de 70-85 mm; atractivitate (se preferă soiurile monocolore),
capacitate de păstrare pe raft (shelf life);
- Comportarea la atacul bolilor și dăunătorilor
52
MĂRUL
Pentru merele destinate industrializării, caracteristicile urmărite sunt: momentul de recoltare, dimensiunile
fructului, lojele seminale (mici), culoarea pieliței, culoarea, fermitatea și suculența pulpei, conținutul în substanțe
uscate solubile, aciditatea, aroma, capacitate de oxidare.
Deși sortimentul mondial la măr este alcătuit din peste 12.000 soiuri, relativ puține sunt răspândite și cultivate
pe scară largă. În plantațiile comerciale, cele mai răspândite soiuri sunt: Golden Delicious și mutațiile sale, Red
Delicious și mutații, Gala și mutantele sale, Fuji și mutații, Jonagold și mutații, Granny Smith și mutații, Braeburn și
mutați, grupul Idared, grupul Jonathan și clone, grupul Elstar, grupul soiurilor rezistente și soiurile noi.
Fig. 2.3. Principalele soiuri de măr cultivate în Europa

(sursa PROGNOSFRUIT, 2018)
În România, sortimentul de măr recomandat este foarte bogat, cuprinzând atât soiuri create în cadrul unităților
de cercetare din toată țara, cât și soiuri introduse din străinătate, care au fost testate și s-au dovedit a fi adaptate la
condițiile pedoclimatice din țară (tabel 2.2.). De asemenea, pentru aceste soiuri sunt prezentați principalii polenizatori,
mărul fiind o specie autosterilă (tabel 2.3.). Baza producției de mere este asigurată de un număr relativ restrâns de
soiuri, deja devenite tradiționale, cum sunt: Jonathan, Golden Delicious, Red Delicious, Idared, Starkrimson.
Principalele grupe de soiuri cu un număr mare de mutante, cultivate și în România sunt:
GRUPUL JONATHAN
Cel mai apreciat grup de soiuri din țara noastră în consumul intern.
Istoric, areal, origine: Soiul Jonathan a fost descoperit prin anul 1800 în SUA, fiind unul dintre cele mai
cultivate soiuri din lume timp de câteva decenii, dar care, după anii 1900 a fost depășit de grupul „Red Delicious”. A
devenit cunoscut în unele țări europene, înregistrând succese temporare, după care, încetul cu încetul a fost practic
exclus din cererea pieței și, în consecință, din producție. Dintre țările europene, Ungaria și România l-au adoptat ca soi
de bază în sortiment. În România sunt zone precum, Valea Dâmboviței, unde soiul Jonathan deține încă ponderea de
60-75%.
Pomul: plasticitate, adaptabilitate bună pe orice tip de sol și diferite condiții climatice, puțin sensibil la ger, de
vigoare mijlocie (folosit ca etalon, soi de referință pentru întreg sortimentul); coroana poate fi condusă fără dificultăți,
precocitate în rodire, rodește constant, productivitate bună, compatibilitate bună cu toți portaltoii.
Fructul: roșu, mărime medie 120 g, gust excepțional, echilibru perfect zahăr/aciditate, cu aromă specifică
puternică. Maturitatea de recoltare este după 15 septembrie, pentru a profita de alternanța temperaturii noapte/zi,
care favorizează colorația intensă pe întreaga suprafață a fructului. Recoltarea întârziată pentru obținerea unei
colorări mai bunea fructelor duce la supracoacere, în detrimentul păstrării. Fruct de masă excelent, pretabil și pentru
procesare, mai ales ca sucuri. Rezistent la transport și manipulare.
Dezavantaje: semnele de întrebare și incertitudinea au început să apară odată cu intensivizarea culturii –
care a urmărit randamente ridicate și fructe de mari dimensiuni. De la un an la altul, cultivatorii întâmpină dificultăți la
păstrarea fructelor – după 1-2 luni de la recoltare, chiar în condiții moderne de păstrare, fructele de dimensiuni mari,
peste 70 mm, prezintă pete brune și depresiuni pe pieliță sau, cel mai frecvent, pulpa se brunifică și devine pufoasă. În
unii ani, deprecierile pot ajunge la peste 50-60% din recoltă. Aceste defecte majore, alături de sensibilitatea ridicată la
făinare și arsura bacteriană - în mai mică măsură, prevalează față de numeroasele avantaje, determinând în ultima
perioadă rețineri de a-l mai înmulți, chiar de către pepinieriști.
53
MĂRUL
Perspective: exportul pe piețele europene nu
poate fi luat în considerație; productivitatea, gustul
excelent al fructelor, apreciere de care se bucură în
consumul intern, îl recomandă încă ca soi de
completare – 10-15%, cu prudență în aplicarea
tehnologiei (vezi îngrășămintele pe bază de azot) și în
stabilirea momentului de recoltare.
Principale clone, diferențiate prin perioada de
coacere, mărimea fructelor și colorația mai intensă:
Jonathan, Jonathan M41, Watson, Jonathan de
Szatmarcseke.
GRUPUL GOLDEN DELICIOUS

Istoric, areal, origine: SUA. Locul II pe piaţa mondială
după grupa Red Delicious, constituie baza
sortimentului în Franța, Italia, Spania. Se estimează
menținerea în aceeași parametrii, pe același loc încă
mult timp. Rămâne soi de referinţă prin identificarea de
noi clone şi mutații.
Pomul: vigoare mijlocie, coroana echilibrată pe
verticală, se pretează la orice formă de coroană,
îndeosebi sub formă de fus subțire în cazul altoirii pe
M9 în livezile superintensive. Rodeşte din anul II
abundent, cu tendință de supraîncărcare (necesită
rărire). Sensibil la rapăn și făinare, puțin sensibil la
înghețurile de primăvară.
Fructul: atractiv, galben–verzui, la coacerea completă
galben, calibru supramijlociu; pulpa gălbuie, dulce,
puțin acidulată, aromată. Se păstrează bine în condiţii
clasice de depozitare și atmosferă controlată.
Dezavantaje: este foarte sensibil la rapăn, iar aplicarea
excesivă a pesticidelor pe bază de cupru în condiţii de
insolaţie puternică, provoacă accentuarea rugozităţii
pe epiderma fructelor. Umiditatea insuficientă în condiţii
de păstrare de depozit duce la deprecierea calităţii
merelor prin deshidratare. Suportă greu manipulările
având pielița foarte subțire.
Perspective: sunt preferate mutantele fără rugozitate
şi cu o productivitate mai ridicată (chiar cu 20%), care
sunt: Lysgolden (F); Belgolden (F), Reinders®, clona
B, Smoothe® CG10YD, Pinkgold® Leratess.
Astfel, pentru noile plantații au fost preferate mutantele fără rugozitate, dar cu o productivitate ridicată (chiar
cu 20%), precum:
Pinkgold®Leratess. Mutantă identificată în Franța, de către Tessier și Lerat. Fructele, de calibru 70-85 mm,
se maturează în aceeași perioadă cu GoldenDelicious, au epiderma colorată în galben pe 60-70% din suprafață, cu
oranj pe fața însorită; gustul este mai bun comparativ cu alte mutante, având un conținut mai mare în substanță uscată
solubilă (+1-2˚ Brix); se păstrează în depozite cu AC până în lunile iunie-iulie (foto1).
Goldrosio®. Mutantă identificată în anul 1986, în Tirolul de sud. Pomul este de vigoare supramijlocie, cu
epoca de înflorire semitârzie, bun polenizator. Epiderma fructului este de culoare verde-gălbuie, iar la maturitate
devine completă galbenă, cu nuanțe de roșu pe fața însorită. Pulpa este galbenă, fermă, suculentă și crocantă (foto2).
GoldenSmoothee®. Mutație identificată în USA. Pomul are vigoare medie de creștere, tipul III de fructificare,
perioada de înflorire medie spre târzie. Fructul, de calibru 70-85 mm, are epiderma netedă, cu rugozitate redusă și
număr mic de lenticele. Pulpa este crocantă și suculentă, cu gust bun, echilibrat. Perioada de recoltare a fructelor este
simultană cu cea a soiului GoldenDelicious, iar păstrarea se realizează în condiții de AC până în iunie-iulie.
54
MĂRUL
GoldenReinders®. Mutație identificată în Olanda, în anul 1962, de către M.H. Reinders. Pomul este de
vigoare medie, tipul III de fructificare, cu epoca de înflorire mijlocie-târzie. Polenizatori: RedDelicious, Granny Smith,
Gala, Fuji, Idared, Malus INRA Perpetu®Evereste, MalusGolden Gem, Malus INRA Baugene®. Fructul este de mărime
medie (170-180 g), cu epiderma netedă, puține lenticele, de culoare verde-gălbuie, iar la maturitate galben-aurie.
Foarte rar, comparativ cu soiul GoldenDelicious, în condiții de umiditate atmosferică ridicată, formează plasă (rugină)
pe fruct. Pulpa este albă, crocantă și suculentă, cu gust echilibrat și aromă specifică. În condiții normale de păstrare, în
depozite frigorifice, fructele își păstrează calitățile până în luna februarie, iar în AC până în iunie-iulie. Fiind un soi
sensibil la rapăn, făinare, arsură bacteriană și cancer bacterian, necesită un număr mare de tratamente fitosanitare
(peste 20 tratamente/an) pentru obținerea unor fructe aspectuoase (foto3).
Foto 1. Pinkgold®Leratess Foto 2.Goldrosio® Foto 3.GoldenReinders

(Foto: www.dalival.com) (Foto: Walter Guerra) (Foto: Militaru M.)
GRUPUL RED DELICIOUS

Istoric, areal, origine: SUA. După 1920 au fost identificate mutații mugurale cu fructe colorate mai intens. Locul I în
producția mondială de mere. Grup de bază în producţia de mere din SUA, depăşind soiul Jonathan, iar în Italia ocupă locul
2, după Golden Delicious.
Pomul: de vigoare mare. La tipurile spur, vigoare mică şi coroana compactă, dar combinația pe M9 asigură pomi cu
dezvoltare redusă, practic neviabili. Se impun portaltoi de vigoare medie, M26 și chiar M106. Tendința la rodire alternantă
datorită productivității foarte mari, normarea prin tăieri, rărire chimică și manuală obligatorie.
Fructul: aspect comercial (150-200 g), tronconic-alungit, roșu de intensități diferite, cu dungi longitudinale închise; gust
dulce, aromă puternică, rezistent la manipulare, cu păstrare bună.
Dezavantaje: nu se pretează la prelucrarea industrială, datorită conţinutului scăzut în suc, iar prin păstrare pulpa devine
uneori făinoasă. Operațiunile de reducție a ramurilor prea intense (la tipurile standard) întârzie cu câțiva ani intrarea pe
rod. Florile sunt sensibile nu numai la temperaturile sub pragul de îngheț, dar și la temperaturile aproape de 00C legarea
rodului este periclitată. Foarte sensibil la rapăn.
Perspective: tipurile spur pot fi folosite în proporția „de
completare”, ținând seama că piața românească nu
agreează în mod deosebit sortimentul „Red Delicious”
datorită gustului lipsit de aciditate.
Sortiment: Starkrimson Delicious, Redsupr
Delicious, Vellspur Delicious, Ace spur Delicious,
Topspur Delicious, Redchief®, Super Chief®Sandidge,
Red King, Jeromine, Starkspur Ultra Red®, Royal Red,
Scarlet Spur® Evasni. Dintre clonele standard poate fi luat
în considerație Topred delicious.
Red Delicious și mutantele ocupă locul I în producția mondială de mere, iar în SUA asigură 44% din producția totală
de mere. Deși piața românească nu agreează în mod deosebit acest soi datorită lipsei de aciditate, aspectul comercial
al fructelor (formă tronconică-alungită, culoare roșu închis, de intensități diferite), gustul dulce, rezistența la manipulare
și capacitatea bună de păstrare, îl mențin pe piață. Mutantele cele mai cunoscute sunt:
Jeromine. Mutație a soiului EarlyRedOne®Erovan. Pomul este de vigoare medie, cu creștere de tipul II/III
(semispur). Perioada de înflorire este cu 3 zile înainte de soiul Golden Delicious. Intră repede pe rod, dar este predispus la
alternanța de rodire. Fructul este de mărime supramijlocie (calibru 75-80 mm), cu epiderma colorată uniform în roșu
intens, pulpa albă, de fermitate medie, slab acidulată și gust dulce. Epoca de coacere este cu 10 zile înaintea soiului
GoldenDelicious (foto4).
Super Chief®. Mutație a soiului RedChief® identificată în SUA. Pomul este de vigoare mijlocie, creștere
compactă, tip spur. Fructele sunt mari (calibru 75 - 80 mm), de formă conică-alungită, cu vârful costat; epiderma este
intens colorată, roșu închis pe toată suprafața fructului, iar pulpa alb-crem, dulce-acidulată, cu aromă fină (foto5).
Redvelox®. Fructe colorate uniform în roșu închis și epoca de maturare cu 2-3 săptămâni mai devreme decât
celelalte mutante (foto6).
55
MĂRUL
Foto 4. Jeromine Foto 5. Super Chief® Foto 6. Redvelox®

(Foto: www.vivaizanzi.it) (Foto: www.pepival.com) (Foto: www.griba.it)
GRUPUL GALA
Istoric, areal, origine: Noua Zeelandă, 1962;
ponderea în cultura mondial, ascensiune rapidă în
ultimele decenii, în ţări precum Italia, Franța, Elveția,
Ungaria.
Pomul: vigoare mijlocie, habitusul și productivitate
asemănătoare soiului Golden Delicious. Se poate
conduce ușor sub formă de coroană fusiformă. Rodire
timpurie la început pe nuielușe lungi, apoi pe țepușe.
Rodire excelentă, adesea necesară rărirea fructelor.
Deosebit de sensibil la rapăn și arsura bacteriană,
tolerant la făinare. Înflorește târziu, înghețurile de
primăvară fără pericol asupra rodului.
Fructul: de mărime medie (150-170 g), formă rotundă,
pulpa crocantă, suculentă, cu textură fină, gust
dulceag, aromat. Pieliţa este de culoare galbenă
acoperită cu un strat roșu-orange la soiul standard, însă
majoritatea mutantele sunt de culoare roşu intens.
Epoca de coacere este la sfârșitul lunii august, fructele
putând fi consumate imediat sau păstrate în depozit
timp de 3-4 luni. Se mențin bine pe rafturile
magazinelor.
Dezavantaje: crăparea fructelor la nivelul cavităţii pedunculare, dificultatea valorificării fructelor „sub stass”, datorită
lipsei de pretabilitate pentru procesare.
Perspective: datorită gustului excelent, poate completa sortimentul de mere de toamnă și începutul iernii.
Mutantele mai cunoscute: Royal Gala, Imperial Gala, Mitchgala, Regal Gala, Rega Queen Gala, Gala Gored,
Gala Must, Scarlet Gala, Galaxy, Gala Tardiva, Jugala, Mondial Gala, Buckeye®Gala Simmons, Annaglo,
Brookfield®Baigent.
Gala și mutantele sale, datorită gustului excelent, se bucură de ascensiune rapidă în țări precum Italia,
Franța, Elveția, Ungaria. Epoca de coacere este la sfârșitul lunii august, însă fructele au capacitate de păstrare în
depozit timp de 3-4 luni și, de asemenea, se păstrează bine în rafturile magazinelor (shelf-life) timp de 2-3 săptămâni.
Și pomicultorii români au solicitat aceste soiuri, fiindu-le recomandate următoarele mutante:
Galaxy. Intră repede pe rod, este productiv, dar sensibil la rapăn și cancer bacterian. Fructele sunt de mărime
medie (calibru 65-80 mm), cu epiderma de culoare roșu carmin cu striuri, pulpa crocantă și suculentă, gust dulce.
Epoca de maturare este simultană cu soiul standard, respectiv o lună înaintea soiului Golden Delicious (foto7).
Mondial Gala®Mitchgla. Fructe de mărime medie, cu epiderma colorată în roșu striat. Celelalte caracteristici
ale pomului și fructului sunt similare cu soiul standard (foto 8).
Brookfiled®Baigent. Fructele de calibru variabil 65-80 mm, au epiderma colorată în roșu cu striuri
numeroase și evidente. Pulpa este crocantă și suculentă (foto 9).
56
MĂRUL
(Foto: www.pepival.com) (Foto: www.pepival.com) (Foto: www.pepival.com)
Foto 7. Galaxy Foto 8. Mondial Gala® Mitchgla Foto 9. Brookfield® Baigent
GRUPUL ELSTAR
Istoric, areal, origine: obținut în Olanda (soi de bază
cu pondere de 30%) cu răspândire limitată în Europa.
Pomul: de vigoare mijlocie-supramijlocie, prezintă
lăstari cu creștere puternică, necesită atenție la tăieri
pentru a asigura pătrunderea luminii în coroană.
Productivitatea este medie, cu tendință de rodire
alternantă. Sensibil la rapăn și făinare.
Fructul: mijlociu-mare (160-240 g), rotund-turtit,
culoarea de bază verde, devine galben la coacere
acoperit 1/2 din suprafaţă cu roşu-orange deschis,
uneori pieliţa rugoasă. Gustul fin, dulce-acrișor,
puternic aromat. Cules la început de septembrie
lărgește oferta merelor de toamnă. Se păstrează până
în ianuarie-februarie în condiții normale de
temperatura-umiditate și până în martie în atmosferă
controlată.
Dezavantaje: dificultăți în cultura superintensivă datorită vigorii relativ mari, necesitând intervenții destul de
anevoioase.
Perspective: poate fi cultivat cu prudență și în România pentru diversificarea ofertei, dar este la concurență cu clonele
de Jonathan.
Mutante: Elstar standard se dovedește a fi un soi cu multe mutații, care au fructele mai colorate: Elshof, Elista,
VanKempen, Van der Grift, Elnica, Elton.
GRUPUL FUJI
Istoric, areal, origine: Japonia, 1939, unde a fost
timp îndelungat soi de bază. Relativ recent introdus în
Franța și Italia, majoritatea producției mondiale
obţinându-se în China.
Pomul: vigoare supramijlocie-mijlocie, ramurile de
rod spre periferie. Intră devreme pe rod, productiv,
având tendinţe spre alternanță de rodire. Foarte
sensibil la rapăn şi arsura bacteriană, relativ la făinare.
Sensibil la înghețurile din iarnă și la cele târzii de
primăvară.
Fructul: mare (200 g în culturile din Europa) şi foarte
mare (300-350 g în Asia prin rărire manuală), formă
tronconică. Culoare roz deschis până la roșu maroniu,
neatrăgătoare. Coacere târzie, momentul optim de
consum după postmaturare în depozit, cu posibilitate
de păstrare până la 7-8 luni.
Dezavantaje: colorația bicoloră a fructelor,
neatrăgătoare, sensibilitate mare la rapăn.
Perspective: în Europa sunt în curs de testare mai
multe mutante, urmărindu-se o colorare mai bună a
fructelor.
Mutaţii: Kiku® 8 Brak, Kiku® Fubrax, September
Wonder® Fiero, Zhen® Aztec, Early Fuji, Red Fuji.
57
MĂRUL
Fuji și mutantele sale. În România, până în prezent, acest soi a fost puțin cerut de cultivatori având în vedere
sensibilitatea mare la rapăn și slaba colorare a fructelor. Este un soi originar din Japonia, dar constituie baza
producției de mere din China, fiind recent introdus în Franța și Italia. Au fost recomandate, în vederea plantării,
mutante noi cu o colorare mai bună a fructelor, ca de exemplu:
Kiku®Fubrax. Mutație a soiului Fuji Kiku®8 Brak, descoperită în Italia. Pomul are creșteri viguroase, însă intră
repede pe rod. Fructul este de mărime medie (70-85 mm calibru), dar nivelul de colorare este mai bun comparativ cu
Fuji Kiku®8 Brak. Pulpa este crocantă, suculentă, fină, cu gust dulce (foto10).
Zhen®Aztec. Pomul este de vigoare supramijlocie, tipul III de fructificare, foarte productiv, dar predispus la
alternanța în rodire. Fructele, de calibru 70-85 mm, au culoarea de acoperire roșie, foarte atractivă (cel mai colorat
clon al soiului Fuji); pulpa este crocantă, suculentă, fină, cu gust dulce, lipsită de aciditate. Perioada de recoltare este
similară cu a soiului standard, iar păstrarea în condiții de AC se poate face până în luna iunie (foto 11).
Foto 10. Kiku® Fubrax
Foto 11. Zhen® Aztec
GRUPUL JONAGOLD
Istoric, areal, origine: SUA, 1943, genitori Golden
Delicious x Jonathan. Răspândit în Europa, mai ales în
Belgia (soi de bază), Olanda, Nordul Italiei, Germania,
Anglia, Ungaria.
Pomul: vigoare supramijlocie, recomandat în
combinație cu portaltoiul M9. Intră timpuriu pe rod. Se
pretează pentru conducerea sub formă de fus subțire,
necesită tăieri moderate, dar este sensibil la rapăn și
făinare.
Fructul: mare (220-250 gr), ușor conic, culoarea de
bază galben – verzui, acoperită 30-45% cu roșu
deschis. Gustul excelent, capacitate de păstrare bună
(până la 7-8 luni în atmosferă controlată), pretabil și
pentru procesare. Coacerea fructelor la sfârșit de
septembrie, cu recoltare în 2-3 etape.
Dezavantaje: fruct sensibil la arsuri solare, pom
sensibil de ger.
Perspective: datorită gustului excelent, al
productivității ridicate şi numărul mare de mutaţii
identificate, cu capacitate bună de colorare mărescsc
interesul pentru introducere cultură, în multe țări
europene.
Mutaţii: culoare de acoperire roșu deschis:
Goldpurpuriu, New Jonagold, Wilnuta, Jonica King
Jonagold, Jonabel, Highwood; culoare de acoperire
roșu aprins-închis: Jonagored, Jonagored Supra,
Decosta, Jamured, Romagold, Jonaweld, Narvajo
NP spur, Dalingny, Dalings, Dalinjeam, First Red®,
Rubinstar.
58
MĂRUL
GRUPUL IDARED
Istoric, areal, origine: SUA, 1926, din Jonathan x
Wagner. Are o pondere de 2% din producția mondială.
În marile țări cultivatoare de mere din Europa, nu a
făcut parte niciodată dintre soiurile de bază, introdus în
Austria, Elveția, Polonia și Ungaria.
Pomul: vigoare mijlocie, ușor de condus, înflorire
timpurie şi eşalonată, intră devreme pe rod, cu
productivitate superioară soiului Jonathan, constanţă
în rodire, dar sensibil la rapăn și făinare.
Fructul: mijlociu – mare (170-200 g), rotund-turtit,
bicolor, acoperit cu strat subțire de ceară. Gustul ușor
acrișor, fără aromă deosebită. Se păstrează foarte
bine, până în iunie-iulie.
Dezavantaje: necesită atenţie la manipulare şi
transport fiind sensibil la loviri mecanice.
Perspective: va rămâne în sortiment datorită
productivității și capacității de păstrare. A fost selectata
clona Red Idared, cu colorare mai bună.
După anul 1990, foarte atractiv atât pentru consumatori, cât şi producători este conceptul cultivării soiurilor cu
rezistenţă genetică la boli, îndeosebi rapăn şi făinare, care prezintă avantajul reducerii numărului de tratamente
By Desktop
fitosanitare. Astfel, alături de Prima (origine SUA), soiul de origine franceză Florina (sin. Querina) au devenit cele maiNexus
cultivate soiuri de măr cu rezistenţă genetică la rapăn de tip Vf.
În prezent, cele mai cunoscute şi răspândite soiuri rezistente/tolerante la boli, ale căror calităţi satisfac atât
cerinţele pentru consum în stare proaspătă cât şi pentru industrializare sunt:
Romus 3
Este considerat cel mai valoros din grupa
soiurilor de vară, cu epoca de coacere în decada a II-a
a lunii iulie. Pomul este de vigoare mică, semispur,
rodeşte constant, predominant pe ţepuşe. Intră pe rod
în anul 3 de la plantare şi este rezistent la rapăn şi
făinare, putând fi cultivat cu 6-8 tratamente anual,
îndeosebi pentru dăunători.
Prima
Vigoare supramijlocie, coroană globuloasă,
largă. Ramurile de schelet formează unghiuri largi cu
axul pomului. Fructifică în egală măsură pe ramuri
lungi şi scurte şi înfloreşte în acelaşi timp cu soiul
Jonathan. Fiind rezistent genetic la rapăn, nu necesită
tratamente chimice contra acestei boli. Productivitatea
pomilor este de 35-40 t/ha, cu tendinţă de periodicitate.
Merele, de culoare roșie, atrăgătoare, sunt rezistente
la manipulare şi transport, pretabile pentru consum şi
industrializare.
Generos
Vigoare mijlocie, cu ramuri de schelet solide,
bine garnisite cu ramuri de rod. Coroana are forma
invers-piramidală, iar unghiurile de inserţie ale
ramurilor de rod sunt scurte. Caracteristicile fructului
(mărime, aspect, gust) şi capacitatea de păstrare până
în luna aprilie conferă soiului o mare valoare
comercială. Acest soi a avut rezistență poligenică, însă
în ultimii ani au apărut rase noi ale rapanului la care
soiul nua prezentat rezistență
59
MĂRUL
Romus 4
Vigoare mijlocie, coroană globuloasă și ușoară
tendință de degarnisire, fructificare precoce, rodire pe
țepușe și nuielușe. Fructul este de mărime medie (130-
150 g), sferic aplatizat, de culoare roșu pe 2/3 din
suprafață, cu pulpa suculentă, cu gust răcoritor. Se
coace la sfârșitul lunii august și se poate păstra in
depozit până în luna octombrie.
Real
A fost obţinut la SCDP Voineşti, omologat în
anul 2007. Pomul de vigoare mică-mijlocie, rodeşte pe
formaţiuni scurte, nuieluşe şi mlădiţe. Este rezistent la
atacul de Venturia inaequalis şi slab atacat de
Podosphaera leucotricha. Rodeşte fără alternanţă de
rodire. Fructul are 185 g., este tronconic, roşu pe 2/3 din
suprafaţă. Pulpa este alb-gălbuie, suculentă, dulce
acidulată, gust bun. Maturitatea de recoltare are loc la
sfărşitul lunii august – începutul lunii septembrie, fiind
un soi valoros din grupa soiurilor de vară.
Iris
anul 2005. Pomul are vigoare mijlocie – mică, foarte
precoce şi productiv. Rodeşte pe ramuri scurte (ţepuşe)
cât şi pe mlădiţe şi nuieluşe. Diferenţiază muguri de rod,
în fiecare an indiferent de cantitatea de fructe produsă
în anul precedent. Este rezistent la atacul de Venturia
inaequalis şi slab atacat de Podosphaera leucotricha.
Potenţialul de producţie la vârsta de 8-10 ani este de
35-40 t/ha (1250 pomi/ha). Fructul are 150g., este
sferic, uşor turtit cu pieliţa de culoare galben-verzuie
acoperită pe 2/3 din suprafaţă cu roşu – carmin. Pulpa
albă – gălbuie, suculentă, dulce acidulată, cu gust bun.
Maturitatea de recoltare are loc la jumătatea lunii
septembrie, iar cea de consum se prelungeşte până la
sfârşitul lunii noiembrie.
Remar
anul 2008. Pomul de vigoare mijlocie, cu port etalat,
fructifică pe nuieluşe, mlădiţe şi ţepuşe. Intră timpuriu
pe rod, altoit pe MM 106, rodeşte din anul al III-lea de la
plantare. Soiul este imun genetic la rapăn (Venturia
inaequalis) şi slab atacat de făinare (Podosphaera
leucotricha). Fructul este mare cu greutatea peste
180g, tronconic, culoarea de fond verde-gălbuie,
acoperit pe 2/3 din suprafaţă cu roşu-închis, pulpa de
culoare albă, suculentă, gust bun. Epoca de coacere
este începând cu decada a II-a a lunii septembrie. În
depozit cu răcire naturală se păstrează până în luna
octombrie. Se remarcă prin precocitate de rodire,
calitatea fructelor, rodire constantă. Se recomandă
pentru livezile de măr destinate producţiilor ecologice.
60
MĂRUL
Inedit
anul 2009. Pomul de vigoare mijlocie-mică, cu portul
etalat, fructifică pe ţepuşe şi nuieluşe. Intră timpuriu pe
rod, altoit pe MM 106, rodeşte din anul al III-lea de la
plantare. Soiul este imun genetic la rapăn (Venturia
inaequalis) şi foarte slab atacat de făinare
(Podosphaera leucotricha) Fructul este de mărime
mijlocie, conic-globulos, culoarea de fond verde-
gălbui, acoperit pe 2/3 din suprafaţă cu roşu-viu, pulpa
de culoare albă-gălbui, suculentă, gust bun. Epoca de
coacere este începând cu decada a II-a a lunii
septembrie. Se păstrează în depozit până în luna
martie. Se remarcă prin precocitate de rodire, calitate a
fructelor. Se recomandă pentru livezile de măr de mare
densitate, destinate producţiilor ecologice.
Luca
anul 2006. Pomul este de vigoare medie-mare, cu
rodire precoce, coroană globuloasă, cu schelet
puternic. Rodeşte pe ramuri scurte (ţepuşe), dar şi pe
nuieluşe şi mlădiţe. Fructul are 160-170g, de formă
sferică, contur regulat, usor asimetric. Culoarea de
fond galben-verzui, acoperit în întregime cu roşu
rubiniu. Pulpa este crem, fermă, suculentă, fin
acidulată cu gust plăcut. Epoca de coacere este în
decada a III-a a lunii septembrie şi se păstrează până
în luna ianuarie. Se recomandă pentru livezile
intensive. Soiul prezintă imunitate de câmp la rapăn
(Vf) şi rezistenţă sporită la făinare, necesitând 5-6
tratamente numai cu insecticide, reducându-se
costurile de producţie şi poluarea mediului.
Florina
Vigoare mare, are coroana globuloasă,
deasă. Fructifică preponderent pe ţepuşe, nuieluşe,
dar şi pe mlădiţe. Majoritatea ramurilor au o poziţie
apropiată de orizontală (unghi de ramificare de 75-90o)
şi chiar sub orizontală (90-120o), cu fructificare
abundentă, dar şi o degarnisire destul de rapidă a
şarpantelor (zona productivă se îndepărtează rapid de
centrul pomului). Formarea coroanei constă în
alegerea lăstarilor pentru formarea viitoarelor
şarpante, ciupirea sau eliminarea lăstarilor, care
concurează axul, şi rărirea semischeletului de pe ax la
10-15 cm. Se recomandă altoirea pe portaltoi de
vigoare mică. Productivitatea este de 35-40 t/ha, cu
tendinţă de periodicitate. Fructele sunt rezistente la
manipulare şi transport, însă păstrarea îndelungată
duce la pierderea suculenţei, pulpa devenind făinoasă.
61
MĂRUL
Topaz
Soi recent creat şi introdus din Cehia, cultivat
cu succes în România încă din anul 2002. Este
rezistent la rapăn şi făinare, are vigoare mijlocie şi
producţie constantă. Fructele sunt de mărime medie
spre mare (150-200 g), cu forma sferic-turtită. Pieliţa
este galbenă, acoperită cu roşu intens, sub formă de
dungi. Pulpa este galbenă, suculentă, aromată, dulce-
acrişoară.
Crimson crisp
Pom cu creştere medie, rodire pe ramuri medii
şi lungi de rod, coroană relativ compactă, cu ramuri
care îşi măresc unghiul de ramificare sub greutatea
rodului (nu necesită arcuiri, palisări). Soi pretabil la
plantaţii de mare densitate, dar sensibil la făinare. Este
soi de iarnă, cu productivitate moderată dar constantă
(nu necesită rărire a fructelor), cu bună păstrare dacă
se recoltează la faza de început de coacere (5-15
septembrie la noi) şi în condiții de atrmosferă
controlată. Fructele sunt uniform şi intens colorate în
roşu chiar şi în zona noastră de cultură, pulpă tare,
crocantă, uşor aromată. Fructele sunt predispuse la
bitter-pit, necesită mai mult calciu la fertilizare. Poate fi
luat în considerare ca înlocuitorul rezistent la rapăn al
soiului Jonathan.
Goldrush
Soi de origine americană, cu rezistență

genetică la rapan (de tip Vf), de vigoare mică,
fructificare semispur, predominant pe tepuse. Fructele
sunt de marime medie, culoare verde-gălbuie, cu pulpa
foarte fermă și crocantă. Soiul este foarte productiv, dar
cu tendinţă de periodicitate, necesită obligatoriu rărirea
fructelor. Se poate pastra în depozit timp de 6-7 luni,
fructele fiind rezistente la manipulare şi transport.
Excesul de umiditate inainte de recoltare poate duce la
craparea pieliței la nivelul cavității pedunculare și
deprecierea producției. Se recomandă pentru cultura în
zone pomicole amplasate la altitudini sub 300 m,
datorită maturității de recoltare târzii, respectiv decada
a II a lunii octombrie.
62
MĂRUL
Tabelul 2.2. Soiuri de măr testate în condiţiile de cultură din România
Caracteristici pom Caracteristici fruct
Nr. Provenienţă / Observaţii şi
Soiul Tip de Greutate
crt. Menţinător Vigoare Forma Culoarea recomandări
fructificare medie (g)
Soiuri de vară
1 Iniţial Franţa mare standard 190 conic roşu pe ¾ Soi triploid
2 Nela Cehia medie standard 160 sfero-conic bicolor Coacere eşalonată
Soiuri de toamnă
3 Elstar + clone Olanda mare standard 170 sferic roşu striat Bun polenizator
Necesită rărire
4 Gala + clone Noua Zeelandă medie standard 180 conic- galben auriu cu Calităţi gustative
globulos roşu portocaliu deosebite
Sensibil la rapăn
5 Priam Franţa, Angers medie standard 165 conic roşu intens Rezistenţă de tip Vf la
alungită rapăn
Soiuri de iarnă
6 Braeburn + clone Noua Zeelandă medie standard 155 sferic, uşor galben cu roşu
aplatizat pe 50%
Crimson Crisp USA medie standard 160 simetric, roşu Rezistenţă Vf la rapăn
7 (sin. Coop 39) aproape Sensibl la făinare
sferic
8 Fuji + clone Japonia, Tohoku medie standard 170 conic spre galben cu roşu Sensibil la rapăn
cilindric pe 50%
Rezistenţă Vf la rapăn
Sensibil la făinare
Recoltare târzie, în
Goldrush
9 USA medie semispur 160 sferic alungit verde gălbuie etape
(sin. Coop 38)
Pulpa foarte fermă
Maturitate de consum
după luna februarie
10 Pinova (sin. Pinata, Germania, medie standard 165 conic roşu oranj Soi foarte productiv
Sonata, Corail) Dresden-Pillnitz Sensibil la făinare
11 Sir Prize USA mare standard 160 conic- galben-verzui Soi triploid
globuloasă Rezistent Vf la rapăn
12 Luna Cehia medie standard 160 sferic galben-verzui Rezistent Vf la rapăn
13 Opal Cehia medie standard 170 sfero-conic galben- oranj Rezistent Vf la rapăn
Tabel 2.3. Relațiile de interfertilitate la principalele soiuri de măr

Soiul Polenizat de: Polenizator pentru:
Braeburn Idared, Gala, Granny Smith, Baugene*, Evereste*, Golden Gem* Elstar, Gala, Golden Delicious, Granny Smith
Crimson Crisp Goldrush, Golden Gem* Gala, Goldrush
Gala, Golden Delicious, Jonagold, Idared, Fuji, Granny Smith,
Elstar Liberty, Pinova
Evereste*, Golden Hornet*
Sir Prize, Golden Delicious, Generos, Delicios de
Florina Priam, Prima, Pionier, Voinea, Jonathan
Voineşti, Enterprise, Goldrush
Elstar, Gala, Golden Delicious, Idared, Braeburn, Granny Smith
Fuji Elstar, Braeburn, Granny Smith, Pinova
Crimson Gold*, Evereste*, Golden Gem*
Golden Delicious, Idared, Jonathan, Red Delicious, Melrose,
Gala Elstar, Liberty, Braeburn, Golden Delicious, Pinova
Empire Evereste*, Golden Hornet*
Elstar, Gala, Granny Smith, Idared, Jonathan, Pionier,
Golden
Florina, Baugene*, Crimson Gold*, Evereste*, Golden Gem*, Elstar, Fuji, Red Delicious, James Grieve
Delicious
Golden Hornet*
Goldrush Crimson Crisp, Liberty, Fuji, Gala, Enterprise, Evereste*
Granny Smith Fuji, Gala, Golden Delicious, Idared, Baugene*, Evereste* Braeburn, Idared
Idared Braeburn, Evereste*, Golden Gem*, Baugene* Braeburn, Romus 3, Priam, Remus
Elstar, Gala, Granny Smith, Idared, Pink Glow*, Crimson Gold*,
Jonagold Soi triploid (rău polenizator)
Evereste*, Golden Hornet*, Hilleri*
Priam, Florina, Freedom, James Grieve, Reanda,
Prima Romus 3, Generos, Idared, Florina
Reglindis, Releta, Remo, Rewena
Idared Jonathan, Golden Delicious, James Grieve Winter Banana, Gala, Jonagold, Mutsu
Romus 3 Prima, Pionier, Idared
*Soiuri de măr ornamentale utilizate ca polenizatori
63
MĂRUL
2.3. Portaltoii mărului
Există o gamă largă de portaltoi care poate satisface în totalitate cultura mărului în funcție de diverse condiții
ecopedoclimatice, sisteme de livadă (clasică, intensivă, superintensivă) și destinația producției, etc.
În România, în trecut s-au folosit portaltoii generativi de vigoare mare (proveniți din sămânță) în special
pentru livezile clasice amplasate pe terenurile în pantă (zona dealurilor înalte), pe soluri argilo-nisipoase și care în
prezent se folosesc numai pe suprafețe restrânse în grădinile gospodărești și pe terenuri improprii pomiculturii de
performanță.
Portaltoi generativi (înmulţiți prin sămânță)
P. F. Crețesc imprimă vigoare mare soiurilor altoite, intrare târzie pe rod (anul 6-7 de la plantare), fiind destinat
livezilor clasice, pe terenuri în pantă și soluri argilo-nisipoase) profunde, revene și fertile.
P.F. Pătul imprimă vigoare mare, intrare pe rod începând cu anul 4-5 de la plantare, fiind folosit în livezile
clasice pentru zona dealurilor înalte pe soluri argilo-nisipoase cu rezervă de umiditate.
P.F. Bistrița 50 (Mașanski) imprimă soiurilor altoite vigoare mare, fiind destinat livezilor clasice amplasate pe
terenuri drenate (sensibil la excesul de umiditate).
Portaltoi vegetativi (înmulțire clonală cu precădere prin marcotaj)
M 27, portaltoi de vigoare foarte mică (de tip dwarf) care se utilizează în plantațiile superintensive de mare
densitate (sistem pajiște), pentru a controla creșterea soiurilor prea viguroase. Imprimă soiurilor altoite precocitate de
rodire, mărime și colorare foarte bună a fructelor. Este sensibil la atacul păduchelui lânos (Eriosoma lanigerum),
arsura bacteriană (Erwinia amylovora), are ancoraj slab în sol (necesită sistem de susținere), slab rezistent la secetă.
Este folosit mai mult pentru grădinile familiale.
M 9 este cel mai folosit portaltoi (inclusiv clonele lui) în pomicultura marilor țări cultivatoare, caracterizat prin
vigoare mică pe care o imprimă soiurilor. Asigură precocitate de rodire (începând cu anul 2 de la plantare),
dacă pomii obținuți în pepinieră au lăstari anticipați și muguri de rod, calitate și constantă producției.
Necesită în mod obligatoriu sistem de susținere în livadă (are un sistem radicular superficial), precum și
sistem de irigare.
Necesită soluri fertile profunde, bine drenate. Este sensibil la ger, secetă, cancerul rădăcinilor (Phytophtora
cactorum), păduchele lânos (Eriosoma lanigerum).
În prezent cel mai folosit portaltoi destinat livezilor superintensive este M9T337 (clona portaltoiului M 9,
selecționată în Olanda, liberă de virusuri). Din gama de vigoare a lui M 9 fac parte și portaltoii Pajam 1, Pajam 2,
EMLA, Burgmer 984, 751, Flemen.
M 26 imprimă soiurilor altoite o vigoare superioară și un ancoraj mai bun în sol comparativ cu M 9. Pe solurile
bine drenate nu necesită sistem de susținere, însă necesită sistem de irigare. Este destinat livezilor intensive și
superintensive, amplasate pe soluri cu fertilitate mijlocie. Este rezistent la ger, însă slab rezistent la cancerul coletului
(Phytophtora cactorum) și la focul bacterian (Erwinia amylovora).
Soiurile altoite pe acest portaltoi intră pe rod începând cu anul 2-3 de la plantare. Este de remarcat faptul că
soiurile triploide (ex. Jonagold) nu au o compatibilitate bună altoite pe acest portaltoi, existând riscul ca în livadă să se
desprindă de la punctul de altoire
M 106, cel mai răspândit portaltoi în România, are vigoare mare, destinat pentru livezile clasice, are ancoraj
bun în sol (nu necesită susținere), imprimă soiurilor altoite precocitate de rodire (anul 3 de la plantare), longevitate,
calitate și constanţa producției. Deși este rezistent la secetă, în condițiile schimbărilor climatice necesită sistem de
irigare în livadă. Nu suportă excesul de umiditate din sol și este sensibil la cancerul coletului (Phytophtora cactorum).
În România mai există livezi altoite pe portaltoii M 4 și M 7.
M 4 deși imprimă soiurilor altoite o vigoare mijlocie, intrare rapidă pe rod și productivitate ridicată, datorită
slabei ancorări în sol, sensibilității la secetă, păduchele lânos (Eriosoma lanigerum) și a incompatibilității la altoire cu
unele soiuri de măr, se folosește din ce în ce mai puțin.
M 7 de vigoare submijlocie, rezistent la ger, la asfixierea radiculară și la atacul păduchelui lânos (Eriosoma
lanigerum). Drajonează foarte puternic în livadă și prezintă simptome de incompatibilitate în livadă cu soiurile de tip
spur.
Vigoarea relativă pe care portaltoii vegetativi de măr o imprimă soiurilor altoite comparativ cu portaltoii franc
este redată în fig. 2.4.
64
MĂRUL
100
90
80
70
60
50
40
30
20
10
0
M27 GRUPA M26 M7 M4 M106 Franc
M9 % faţă de franc
Fig. 2.4. Vigoarea relativă a portaltoilor de măr
2.4. Materialul săditor. Bolile virale la specia măr

Materialul săditor (pomii altoiți) destinați înființării livezilor, poate fi procurat numai din pepinierele autorizate și
poate fi format fie sub formă de vargă (fără lăstari anticipați), fie sub formă de vargă dar cu 1-3 lăstari anticipați, sau
pomi cu coroana formată și muguri de rod preformați (în acest ultim caz pomii pot intra pe rod încă din anul 2 de la
plantarea în livadă).
O condiție esențială pentru înființarea livezilor este ca materialul săditor să fie supus certificării conform
legilor în vigoare de către autoritățile responsabile (în cazul României, INCS – Inspecția Națională pentru Calitatea
Semințelor, iar la nivel teritorial ITCSMS – Inspecția Teritorială pentru Calitatea Semințelor și Materialului Săditor). Se
admit pomi din categoria biologică CERTIFICAT (eticheta albastră), etichetați individual sau o etichetă la legătură (10
pomi), însoțiți de un Document de Calitate și Conformitate al Furnizorului care să ateste specia, soiul portaltoiul,
categoria biologică, numărul documentului oficial de certificare și codul pașaportului fitosanitar.
Din punct de vedere fitosanitar materialul săditor pomicol trebuie să fie liber de virusuri, viroizi, phytoplasme și
alte boli și dăunători de carantină. Importanța asigurării unui material săditor sănătos din punct de vedere viral derivă
din faptul că bolile virale au caracter infecţios şi contagios, ceea ce face ineficientă combaterea lor prin metode
curative. Pentru evitarea răspândirii (transmiterii) virusurilor se impun câteva reguli:
- Înființarea plantațiilor comerciale să se facă numai cu material săditor procurat de la unități care
comercializează material certificat ca testat de virusuri sau liber de virusuri;
- Distrugerea surselor de infecție preexistente la locul plantării (plante cultivate sau din flora spontană
infectate);
- Aplicarea tratamentelor fitosanitare împotriva bolilor și dăunătorilor, anumite virusuri fiind transmise de
acarieni, insecte (cicade, tripși, afide, psile), nematozi, etc.
- Dezinfecția solului înainte de plantare contra nematozilor și patogenilor din sol;
- Aplicarea unei agrotehnici corespunzătoare care să asigure o stare fiziogică bună pomilor sporind
rezistenţa;
- Eliminarea pomilor bolnavi apăruți în plantație prin scoaterea și arderea acestora.
În România, producerea materialului săditor pomicol se face cu respectarea prevederilor unei serii de acte
normative, Legea nr. 266/2002 republicată, Ordinul 1295/2005-Secțiunea XI-Reguli detaliate privind testele virotice și
pentru alte organisme dăunătoare la materialul de înmulțire fructifer, Ordinul nr. 82/2010. Conform acestor norme
testele virotice și pentru alte organisme dăunătoare sunt efectuate în laboratoare acreditate sau recunoscute oficial,
conform metodelor internaționale acceptate.
Bolile virale la specia măr
Pătarea clorotică a mărului - Apple chlorotic leaf spot virus

(ACLSV)
Este cea mai răspândită boală virală la specia măr. Boala se
manifestă prin apariţia pe frunze a unor pete clorotice de diferite forme şi
dimensiuni. În situaţii severe frunzele rămân mai mici şi au o tentă
clorotică sau roşiatică. Unele tulpini virale produc piticirea plantelor,
rugozitate pe fructe şi necroze la nivelul scoarţei. Transmiterea virusului
65
MĂRUL
Mozaicul mărului - Apple mosaic virus (ApMV)
Este o boală virală cu manifestare la anumite soiuri mai sensibile.
Frunzele pomilor infectaţi prezintă împestriţări, pete de forme şi mărimi
diferite, benzi şi linii distribuite neregulat sau decolorări sub formă de benzi
în lungul nervurilor. În timp, în cadrul acestor pete apar puncte necrotice, iar
apoi frunzele se îngălbenesc şi cad spre sfârşitul verii. Fructele afectate
prezintă deformări puternice. Transmiterea virusului are loc prin altoire,
concreşterea rădăcinilor şi sămânţă.
Brăzdarea tulpinii mărului - Apple stem grooving capillovirus (ASGV)

De obicei, virusul este latent, boala se manifestă în special atunci
când planta este afectată şi de alte boli virale, situaţie în care provoacă la
unele soiuri sensibile de măr adâncituri alungite la suprafaţa lemnului de
sub scoarţă. Alte simptome constau în manifestarea unei fragilităţi
accentuate a liniei de sudură între altoi şi portaltoi, ceea ce duce la
creşterea întro poziţie deplasată a altoiului pe portaltoi. La locul de altoire se
produce de obicei o îngroşare exagerată. Transmiterea virusului are loc prin
altoire şi slab prin sămânţă.
Strierea tulpinii mărului - Apple stem pitting foveavirus (ASPV)

Infecţia este latentă la unele soiuri şi portaltoi de măr. Atunci când
apar simptome boala se caracterizează prin apariţia unor adâncituri sub
scoarţă (striuri) care pornesc din zona punctului de altoire şi se întind în
unele cazuri până la ramurile de schelet. Planta nu mai creşte ceea ce duce
la piticirea acesteia. Literatura de specialitate menţionează ca produse de
tulpinile virusului ASPV şi alte boli virale spre exemplu la măr: Spy epinasty
and decline. Transmiterea virusului are loc prin altoire.
Proliferarea mărului - Apple proliferation phytoplasma (ApP)

Boala este depistată mai frecvent la soiul Golden Delicious. La
pomii infectaţi mugurii axilari cresc prematur sub forma unui mănunchi de
ramuri numit ,,mături de vrăjitoare”. Frunzele sunt fin şi neregulat serate iar
stipelele sunt anormal de lungi. Ramurile rămân subţiri, de culoare
roşiatică brunie. În scoarţă pot apărea zone necrotice. Fructele sunt mici cu
calităţile diminuate: aromă, conţinut în acizi şi zaharuri. Transmiterea
phytoplasmei se realizează prin altoire şi prin insecte (cicade, afide).
Boli virale cu incidenţă redusă (foarte rar şi sporadic întâlnite în România): Russet ring, Platycarpa scaly
bark, Spy epinasty and decline, Apple skar skin viroid Chat fruit, Green crinkle, Rough skin, Star crack, ring spot,
Rubbery wood, Flat limb, Russet wart.
2.5. Tehnologii de înfiinţare și întreținere până la intrarea pe rod
2.5.1. Particularități privind organizarea și pregătirea terenului
Pichetarea terenului. Este lucrarea prin care se materializează pe teren (prin picheţi) poziţia fiecărui pom. În
prealabil se stabileşte modul de grupare a pomilor şi distanţele de plantare între rânduri şi între pomi pe rând.
Pentru simplificarea pichetatului terenul se încadrează în figuri geometrice regulate (de preferinţă dreptunghi
sau pătrat) şi se divide în parcele.
Pentru fiecare parcelă delimitată pichetarea propriu-zisă va consta în:
- Pe latura lungă a parcelei, se trasează o linie dreaptă, care va fi baza de pornire a pichetajului. Lungimea
acesteia trebuie să fie multiplu al distanţei între rândurile de pomi și la fiecare distanță între rânduri se bate un pichet
de capăt de rând (cu ajutorul unei rulete).
- Din capetele acestei linii, cu ajutorul aparatelor topografice, se vor ridica două perpendiculare, egale ca
lungime şi paralele. Lungimea acestor laturi trebuie să fie multiplu distanţei între pomi pe rând.
- Pentru închiderea perimetrului, se unesc capetele celor două linii, printr-o linie care trebuie sa fie paralelă şi
egală cu linia de bază (toleranţă de cel mult 20 cm) și, pe care se fixează picheți distanțați între ei la distanța dintre
rânduri, care reprezintă celălalt capăt al rândului.
- Dacă lățimea parcelei este mai mare de 50 m, pe direcția celor doi picheți capete de rânduri și pentru fiecare
rând, se bat țăruși din 50 m în 50 de m (fig. 2.5).
66
MĂRUL
C C1 C2 C3 D
1 1
2 2
3 3
4 4
5 5
6 6
7 7
8 8
9 9
10 10
11 11
A A1 A2 A3 B
Fig. 2.5. Pichetatul pe terenurile plane
Epoca de plantare. În zonele unde iernile sunt uşoare şi condiţiile de lucru permit plantarea se face
toamna. Plantarea de toamnă (sfârşit de octombrie-început de noiembrie) favorizează calusarea rănilor şi
emiterea de noi rădăcini active până la sosirea iernii. În plus, pomii plantaţi toamna beneficiază de
umiditatea din precipitaţii din toamnă şi din topirea zăpezii, se aşează mai bine, se realizează un contact
perfect între rădăcini şi sol, iar primăvara pornesc în vegetaţie mai devreme.
În zonele în care, de obicei, iarna nu cad zăpezi şi temperaturile sunt scăzute este mai bine să se
planteze primăvara, pentru a evita degerarea pomilor. Plantarea de primăvară trebuie efectuată imediat
după dezgheţarea şi zvântarea solului, înainte de dezmugurire. Pomii plantaţi în această epocă formează
calus şi rădăcini noi abia primăvara după plantare, motiv pentru care pornirea în vegetaţie are loc mai
târziu, iar creşterile lăstarilor din primul an sunt mai mici decât în cazul plantării de toamnă.
Pregătirea pomilor pentru plantare. Cuprinde fasonarea şi mocirlirea rădăcinilor. Fasonarea
constă în înlăturarea porţiunii vătămate şi scurtarea rădăcinilor mai groase de 3-4 mm., la 35-40 cm şi a
celor mai subţiri de 3 mm la 8-10 cm. Mocirlirea constă în introducerea rădăcinilor într-un amestec de
pământ galben, balegă proaspătă şi apă. Aceasta are rolul de a asigura o mai mare umiditate în jurul
sistemului radicular, de a realiza o aderenţă mai bună cu particulele solului şi de a stimula vindecarea
rănilor.
În plantaţiile intensive şi superintensive, cu distanţe de plantare reduse, pentru a ușura plantarea nu
se mai pichetează locul pentru fiecare pom și, în acest scop se confecționează un cablu de sârmă cu
lungimea de 55-60 de m, pe care se marchează cu o sârmă de altă culoare distanţa între pomi pe rând și se
efectuează următoarele operații:
- Pentru a putea întinde aceste cabluri la capete se leagă ţăruşi confecţionaţi dintr-un lemn de
esenţă tare (fag, salcâm) și care vor fi ascuţiţi la unul din capete pentru a se înfige în sol;
- Acest cablu se întinde între țărușii de pe direcția rândului distanțați la 50 m, astfel încât primul semn
să fie pe țărușul capăt de rând;
- O echipă formată din 2 muncitori (de o parte și alta a sârmei de plantare) vor sapa groapa de
plantare, cu adâncimea de 25-30 cm (portaltoiul M9 are sistem radicular de mici dimensiuni);
- O altă echipă formată din 2 muncitori va planta pomul: unul ține pomul vertical în dreptul semnului
de pe cablu, iar celălalt trage pământul în groapă;
- Se recomandă plantarea cu punctul de altoire la 10-15 cm deasupra nivelului solului;
- Se acoperă rădăcinile cu un strat de pământ bine mărunţit şi se calcă uşor;
- După acoperirea rădăcinilor se aplica îngrășămintele, care nu trebuie să vină în contact cu
rădăcinile.
După ce se plantează primii 50 de m se muta cablul și se procedează la fel.
Se recomandă ca odată cu aplicarea îngrășământului la groapa de plantare să se administreze
dezinfectant pentru sol: Vydate, Force sau alt produs (cca. 20-25 g/pom), împotriva nematozilor, a
cărăbușului de mai, etc.
După plantare se face o copcă în jurul pomului în care se toarnă 1-2 găleţi cu apă. După infiltrarea
apei în sol se face un muşuroi, care completează pământul din jurul pomului, menţine umiditatea şi
protejează rădăcinile împotriva îngheţului. După plantare pomii trebuie protejaţi împotriva rozătoarelor
(iepuri, căprioare) prin învelirea trunchiului cu plase speciale.
67
MĂRUL
Imediat după plantare se scurtează partea aeriană, la o înălţime care diferă în funcţie de tipul de coroană
ales și de felul materialului săditor folosit. Această tăiere are şi rolul de a reface echilibrul între partea aeriană şi
sistemul radicular, care a avut de suferit cu o ocazia scosului din pepinieră, când o mare parte din rădăcini se rup.
2.5.2. Sisteme de cultură

Datorită bazei genetice deosebit de bogată și diversificată, cu mii de soiuri și clone, alături de numeroși
portaltoi cu vigoare de creștere diferită la specia măr sunt posibile multiple combinații soi/portaltoi care permit
realizarea a numerose sisteme de cultură.
Și în țara noastră de la sistemele extensive, cu pomi răzleți sau pe aliniamente, de la distanțele mari de 7-8 m
între rânduri și până chiar la 10-12 m la sistemul agropomicol, cu pomi înalți până la 5-6 m, cu rodul obținut la 8-10 ani
după plantare – practicate până prin anii 1945-1955, s-a trecut la sisteme mai moderne, cu aport sporit de
intensivizare, caracteristică perioadei de după 1960-1962, odată cu adoptarea și adaptarea formelor de coroană
aplatizate, a palmetei și gardurilor fructifere. După 1970 au fost chiar începuturi de folosire în plantații a unor densități
până la 5000 pomi/ha.
Putem afirma că alături de informația la care avem acces din țările vestice, dispunem de o proprie expertiză
autohtonă care ne permite recomandare înfiinţării unor plantații moderne, de ultim nivel tehnic, adaptate însă sub
toate aspectele condițiilor specifice de mediu, socio-economic și nu în ultimul rând corelate cu nivelul tehnic cultural
de care dispunem.
Sistemul intensiv. Distanțele „istorice” uzitate la acest sistem,

începând cu anii 1962-1965 au fost de 4/3 m, respectiv 833 pomi/ha,
folosindu-se ca portaltoi cu deosebire M4, alături de M7 și în mai mică
măsură A2, MM11, MM16 și chiar portaltoiul franc.
În prezent, distanțele de plantare standard recomandate pentru
sistemele de cultură intensive, care vor sta la baza fundamentării tehnologiei,
inclusiv a aspectelor economico-financiare, sunt de 4 m între rânduri și 2 m
pe rând – 1250 pomi/ha. Aceasta nu exclude posibilitatea ca la realizarea
proiectului tehnic de înfiinţare a plantaţiei, distanţele de plantare să fie
diferenţiate în funcţie de vigoarea combinației soi/portaltoi şi condiţiile
pedoclimatice.
Sistemul superintensiv. Se practică pe scară largă la măr și are următoarele caracteristici:

- pomii sunt de vigoare mică, cu înălţimi de maxim 2,2-2,5 m, conduşi cu coroane aplatizate sau globuloase de
volum mic, grupaţi în rânduri simple sau duble, sau chiar în benzi cu alei de trafic tehnologic;
- distanţele de plantare sunt de 3-3,5 m între rânduri şi 0,5-2 m între pomi pe rând, realizând densităţi de 1250-
5000 pomi/ha şi chiar peste;
- reducerea sau chiar eliminarea tăierilor în primii 3-4 ani de la plantare are ca efect intrarea pe rod încă din anul 2
de la plantare;
- deşi investiţiile sunt foarte mari, recuperarea acestora are loc încă din anul 4-5 de la plantare;
- producţia medie în perioada de maximă rodire este de 40-60 t/ha, din care un procent foarte ridicat sunt fructe
“extra” şi de “calitatea I”;
- gradul de mecanizare este chiar mai avansat decât în livezile intensive, în unele plantaţii experimentale
realizându-se mecanizarea tăierilor de întreţinere şi a recoltării fructelor;
- productivitatea muncii este superioară celorlalte sisteme de cultură, deoarece toate lucrările se efectuează de la
nivelul solului.
În noile livezi superintensive se recomandă utilizarea de pomi altoiţi pe portaltoi vegetativi, cu coroană
preformată din pepinieră (cu 5, 7 sau chiar 9 ramuri anticipate, care prezintă muguri de rod), plantaţi la densităţi mari (3
x 0,5-1 m) şi sisteme de coroană conice, cilindrice (fus subţire, fus tufă, cordon vertical), realizate cu intervenţii puţine
şi cu intrare rapidă pe rod (încă din anul plantării). Deşi în aceste tipuri de livezi investiţia iniţială este ridicată (cca.
40000 €/ha la măr cu densitate de 3300 pomi/ha), datorită intrării rapide pe rod şi producţiilor ridicate recuperarea
investiţiei este rapidă (Sumedrea D. și Sumedrea M. - 2011)
Ţinând cont de caracteristicile materialului săditor, mai ales că portaltoii au o înrădăcinare superficială,
necesitatea asigurării condiţiilor optime la densităţi foarte mari şi de schimbările climatice globale, menţionăm
următoarele tendinţe-necesități:
- Instalarea sistemului de susţinere se realizează încă din anul plantării. Rolul mecanic al scheletului este
preluat de un sistem de susţinere format din spalieri, sârme şi bambus pentru susţinerea individuală;
- Obligativitatea instalării sistemului de fertirigare din anul înfiinţării plantaţiei şi fertilizarea foliară
suplimentară – concomitent cu aplicarea tratamentelor fitosanitare;
- Contracararea efectelor schimbărilor climatice (arşiţă, cantităţi mici de precipitaţii, brume târzi) prin
instalarea sistemelor de protecţie: plasă împotriva grindinei, a radiaţiei solare excesive şi, respectiv microaspersiune
pentru combaterea brumelor târzii;
68
MĂRUL
- Menţinerea pomilor în spaţiul de nutriţie alocat prin distanţele de plantare – prin tăierea sistemului radicular –
la 50 – 60 cm distanţă faţă de direcţia rândului, la adâncimea de 20-25 cm;
- Obligativitatea tăierilor în verde și rărirea mecanică, chimică şi manuală a fructelor – obiectiv - 1
fruct/inflorescenţă;
- Tăieri mult simplificate, predomină operațiunile de înclinare şi arcuire a ramurilor. Scurtarea în cep de 2-3 cm
a semischeletului care depăşeşte ½ din grosimea axului la punctul de inserţie pe ax.
Sistemul de susținere. Chiar în situația portaltoilor cu ancorare bună în sol (autosusținere) cum este cazul
M106, spalierul poate fi introdus când particularităţile soiului şi respectiv carcateristicile coroanei impun necesitatea
acestuia. Având în vedere necesitatea instalarii de plase antigrindina sistemul de susținere va fi format din spalieri de
beton (7x7,5 cm) cu înălțimi de 4-5 m, din care o porțiune de 0,7 m se va introduce în sol.
Sistemul de susținere consta dintr-o rețea de stâlpi de capăt , poziționați la început și sfârșit de rând, stâlpi
intermediari și sârmele de susținere pentru pomi distribuite pe 2, 3 sau 4 etaje. Sistemul de ancorează la capetele
de rând.
Componentele sistemului sunt:
- Stâlpi de susținere de capăt, realizați din beton precomprimat armat cu fire din otel, cu dimensiunile: secțiune
9x9,5; înălțime 4,5 m
- Stâlpi de susținere intermediari, realizați din beton precomprimat armat cu 4 grupe a 3 fire din otel fiecare,
dimensiuni: secțiune 7x7,5; 7,5 x 8 înălțime 4,5 m
- Ancore montate la 1,5...2m de stâlpii de capăt, realizate din bara otel Ø 26 mm, lungime 1,5 m, prevăzute cu
elice de înfiletat din tabla de 6 mm cu diametrul de 300 mm
- Fir otel special, protejat anticoroziv (zincat) de diametru 2,5...3mm mm, necesar susținerii plantelor montat pe 2,
3 sau 4 etaje
- Funie din otel formata din 49 fire otel galvanizat, groasa de 8 mm, necesara la legarea stâlpilor de capăt la
ancore
- Cleme de prindere a funiei de 8 mm de capătul superior al stâlpului
- Cleme pentru prinderea si tensionarea capetelor de sarma
- Întinzătoare de funie montate pe funia de ancorare
Distanța între spalieri va fi de 6-8 m și se vor prevedea ancore atât la capete cât și pe părțile laterale ale parcelei
pentru susținerea plasei antigrindină.
Întreținerea solului. Pe rândurile de pomi, în zona
de maximă răspândire a sistemului radicular (în cazul
portaltoiului M106 pe o rază de 50-60 cm în jurul trunchiului),
solul trebuie menținut afânat și fără buruieni. Aceasta se
poate realiza prin: afânare superficială manuală sau
mecanică; mulcire (diverse materiale organice sau folie);
erbicidare.
Banda respectivă, cu lățimea de 60-70 cm în primii 2-
3 ani după plantare, urmează să fie mărită până la cel puțin
120-150 cm în perioada deplinei rodiri; zona respectivă este
vizată pentru repartizarea îngrășămintelor și menținerea în
stare optimă de umiditate prin irigare localizată.
Cel mai răspândit sistem de întreținere a solului este
înierbarea permanentă între rânduri şi menţinerea ca ogor
negru şi/sau erbicidat pe rândul pe pomi.
69
MĂRUL
2.5.3. Tehnica formării coroanelor
Formarea coroanelor se bazează pe operaţii de schimbare a poziţiei ramurilor şi pe tăieri, care încep uneori
chiar din pepinieră şi continuă până la realizarea completă a elementelor de schelet şi semischelet caracteristice
fiecărui tip de coroană. În paralel cu formarea scheletului se urmăreşte intrarea cât mai timpurie pe rod. Pentru
realizarea acestor obiective trebuie să se respecte următoarele principii:
¨ eliminarea zonelor neproductive din jurul axului şi sporirea elementelor productive în cadrul aceluiaşi volum
de coroană;
¨ alegerea şi simplificarea tehnologiei de formare pe baza cunoaşterii particularităţilor de creştere şi
fructificare;
¨ limitarea tăierilor de formare, la minimul posibil, în vederea intrării cât mai rapide pe rod;
¨ generalizarea tăierilor în verde, pentru a scurta timpul de formare a coroanei;
¨ realizarea echilibrului coroanei în plan orizontal şi vertical, prin subordonarea pe înălţime a etajelor faţă de ax
şi a ramurilor din etaj între ele.
Formarea coroanelor se bazează pe realizarea în fiecare an şi pentru fiecare element a următoarelor
intervenţii (Sumedrea D. și Sumedrea M. - 2011)
Provocarea ramificării poate fi făcută prin tăieri în uscat sau prin ciupire. De regulă, se execută cu 10-12 cm.
deasupra locului unde se doreşte ramificarea. Se scurtează varga după plantare pentru proiectarea primelor
elemente de schelet, se taie axul la nivelul celui de-al doilea etaj sau se scurtează şarpantele pentru obţinerea
ramificaţiilor de ordinul II, etc.
Alegerea lăstarilor se face în perioada de vegetaţie, în luna mai, când lăstarii au 10-15 cm. lungime. În acest
moment se elimină lăstarii concurenţi (plivirea lăstarilor), pentru a favoriza pe cei aleşi şi a scurta timpul de formare a
coroanei. Alegerea se poate face chiar din momentul provocării ramificării (scurtării) prin extirparea mugurilor care ar
putea da naştere la lăstari în poziţii nedorite.
Conducerea lăstarilor aleşi constă în dirijarea şi menţinerea viitorului element de schelet în parametrii
proiectaţi corespunzător formei de coroană aleasă (unghi de ramificare, unghi de divergenţă, lungime, creştere
echilibrată faţă de elementele de aceiaşi importanţă în coroană, etc.).
Principalele forme de coroană pentru cultura mărului în România, în funcţie de sistemul de cultură, sunt:
piramida etajată şi mixtă (pentru sistemul de cultură clasic), palmeta cu braţe oblice, palmeta cu braţe orizontale şi
fusul tufă (pentru sistemul de cultură intensiv), fusul subţire (pentru sistemul de cultură superintensiv).
Piramida etajată. Este o coroană globuloasă cu ax, întâlnită în plantaţiile cu densitate mică, la soiurile
viguroase de măr, altoite pe portaltoi viguroşi.
Caracteristici:
- trunchi de 80-100 cm;
- ax puternic pe care se inserează 3-4 etaje distanţate la 80-120 cm;
- fiecare etaj este format din 3-4 şarpante dispuse în jurul axului, în spirală, formând unghiuri de
divergenţă de 90-120°, înclinate la 50-55° (unghi de ramificare) şi distanţate la 8-12 cm una de alta;
- fiecare şarpantă are 3-4 subşarpante, dispuse bilateral altern, distanţate la 60-80 cm;
- după consolidarea ultimului etaj axul se suprimă, limitând înălţimea la 3,5-5,0 m.
Mod de formare (fig. 2.6)
Fig. 2.6. Formarea coroanei piramidă etajată (Sumedrea M. et. al., 2011)
Anul I. În perioada de repaus se scurtează varga pentru proiectarea primului etaj la înălţimea de 80-100
cm.
În perioada de vegetaţie când lăstarii au 10-15 cm lungime se aleg 3-4 lăstari pentru viitoarele şarpante ale
primului etaj şi unul pentru prelungirea axului.
Anul II. În perioada de repaus se aleg definitiv cei 3-4 lăstari la care se corectează unghiul de ramificare, dacă
este cazul.
Anul III. În perioada de repaus se urmăreşte proiectarea etajului 2 prin scurtarea prelungirii axului la înălţimea
de 80-120 cm, faţă de primul etaj.
Se formează primele subşarpante pe şarpantele etajului I prin scurtarea acesteia la 60-80 cm faţă de punctul
de inserţie de pe ax.
În perioada de vegetaţie se aleg elementele de schelet proiectate în urma tăierii în uscat.
70
MĂRUL
Anul IV. În perioada de repaus se scurtează şarpantele din primul etaj la 60-70 cm faţă de prima sub
şarpantă, apoi se scurtează prelungirea axului pentru proiectarea etajului III.
Şarpantele din etajul II se scurtează la 60-80 cm faţă de punctul de inserţie de pe ax, pentru formarea primelor
subşarpante din acest etaj.
În perioada de vegetaţie alegem lăstarii pentru cea de-a doua subşarpantă în etajul I, pentru prima sub
şarpantă în etajul II şi se aleg lăstarii pentru viitoarele şarpantele ale etajului III şi lăstarul de prelungire a axului. Dacă
au ajuns la dimensiunile necesare subşarpantele deja existente se scurtează la 40-50 cm pentru formarea de
ramificaţii de ordinul III.
Anul V. Se proiectează etajul IV, subşarpanta 1 în etajul III, subşarpanta 2 în etajul II şi subşarpanta 3 în etajul
I, efectuându-se intervenţii similare cu cele din anul IV.
Piramida mixtă. Este utilizată în cazul pomilor de vigoare mijlocie-mare, în plantaţiile clasice si semiintensive
de măr.
Caracteristici:
- trunchi de 80 cm; ax cu un etaj format din 3 şarpante (ca la piramida etajată) şi alte 3-4 şarpante neetajate
inserate uniform în jurul axului (ca la leader);
- prima şarpantă solitară este la 80 cm distanţă faţă de etaj, iar următoarele la 30-40 cm una de alta;
- şarpantele din etajul de bază au câte 3 subşarpante, prima la 60-90 cm faţă de punctul de inserţie de pe ax, a
doua la 50-70 cm faţa de prima, iar ultima la 45-60 cm faţă de a doua;
- şarpantele solitare au 1-2 subşarpante în funcţie de vigoarea combinaţiei soi-portaltoi.
Mod de formare
Etajul de bază se formează la fel ca la piramida etajată, iar şarpantele solitare 3-4 (în funcţie de vigoarea
combinaţiei soi – portaltoi) la fel ca la piramida neetajată.
Palmeta etajată cu braţe oblice. Este o coroană aplatizată, destinată livezilor intensive de măr, la
combinațiile soi-portaltoi de vigoare mijlocie (soiuri altoite pe M4, M7 şi M106).
Caracteristici:
- trunchi de 50-60 cm (30-40 cm la piersic);
- ax cu 3-4 etaje, distanţate la 60-120 cm;
- fiecare etaj este format din câte 2 şarpante distanţate la 8-12 cm şi înclinate la 50-55o şi dirijate opus pe
direcţia rândului;
- pe şarpantele primului etaj sunt inserate câte 3-4 subşarpante din 50 în 50 cm (câte 2 la piersic), care se
conduc orizontal (pe primele 2/3) şi uşor ascendent la vârf;
- celelalte şarpante sunt garnisite numai cu semischelet şi ramuri de rod;
- gardul fructifer se menţine la înălţimea de 3-4 m şi o grosime de 1,5-2,0 m la bază şi 1,25- 1,5 m spre vârf.
Mod de formare (fig. 2.7)
Anul I. În perioada de repaus se scurtează varga la 50-60 cm.
În perioada de vegetaţie, se aleg 3 lăstari, din care doi pentru proiectarea primului etaj, dispuşi opus pe
direcţia rândului, cu distanţe între ei de 8-12 cm şi unul pentru prelungirea axului pomului. Lăstarii formaţi în zona
trunchiului şi cei viguroşi se vor elimina.
Anul II. În perioada de repaus se înclină şi se palisează şarpantele 1 şi 2 la un unghi de 50-55°, pe prima
sârmă a spalierului. Axul pomului se scurtează la 70 cm de la ultima şarpantă.
În perioada de vegetaţie, se aleg doi lăstari în vederea proiectării şarpantelor etajului II şi un alt lăstar pentru
prelungirea axului. Lăstarii concurenţi şi cei viguroşi, în special cei crescuţi pe partea superioară a şarpantelor se
elimină.
Anul III. În perioada de repaus se continuă corectarea unghiului de ramificare a şarpantelor etajului I prin
palisarea lor pe următoarele sârme ale spalierului. Se scurtează axul la 60 cm faţă de etajul anterior pentru proiectarea
etajului III.
În perioada de vegetaţie se aleg cei doi lăstari pentru formarea etajului III şi unul pentru prelungirea axului.
Lăstarii viguroşi şi concurenţi se vor elimina. Pe şarpantele etajului I se poate alege cea de-a doua subşarpantă.
Anul IV. În perioada de repaus se reînnoiesc şi se continuă palisările şarpantelor din etajele 1, 2 şi 3. Se
înclină şi se palisează subşarpantele de la primul etaj. Se scurtează axul pentru proiectarea etajului IV. În perioada de
vegetaţie se aleg lăstarii pentru formarea şarpantelor etajului 4. Lăstarii verticali concurenţi se vor elimina.
Anul V. În perioada de repaus vegetativ se verifică şi se palisează lăstarii din toate etajele. Lăstarii viguroşi şi
concurenţi se vor suprima. Se dirijează definitiv cea de-a doua subşarpantă din etajul I. Se consolidează etajul IV şi se
urmăreşte menţinerea înălţimii prin suprimarea axului deasupra acestuia.
Palmeta etajate cu braţe orizontale se pretează pentru plantaţii intensive de măr.
Caracteristici (fig. 2.8 şi 2.9):
- ax cu 3-4 etaje, alcătuite fiecare din câte 2 şarpante palisate pe sârmele spalierului în poziţie orizontală;
- distanţa între etaje este de 40-60 cm;
- înălţimea coroanei se limitează la maxim 2,5-3 m.
71
MĂRUL
Fig. 2.7. Formarea coroanei palmetă etajate cu braţe oblice (Sumedrea M. et. al., 2011)
Fig. 2.8. Formarea coroanei palmetă etajate cu braţe orizontale (Sumedrea M. et. al., 2011)
Fig. 2.9. Palmetă etajate cu braţe orizontale (cu trei etaje, original) (Sumedrea M. et. al., 2011)
72
MĂRUL
Fus tufă (Spindel busch) Fusul tufă este recomandat pentru livezile intensive, la combinaţiile de vigoare
mijlocie-mică, de măr.
Caracteristici:
- are o structură permanentă formată din 12-14 şarpante de vigoare mică, dispuse în spirală pe ax, distanţate
la 20-30 cm;
- înălţimea pomilor se limitează la 2,5 - 3,0 m.
Mod de formare (fig. 2.10):
Anul I. În perioada de repaus se scurtează varga la 80 cm. În perioada de vegetaţie se îndepărtează lăstarii
care concurează prelungirea axului şi se reţin numai lăstarii situaţi mai jos care au unghiul de ramificare mai mare.
Eventualii lăstari apăruţi în zona trunchiului (40-50 cm. de la sol) se elimină.
Anul II. În perioada de repaus dacă prelungirea axului, a crescut mai mult de 50-60 cm şi nu a ramificat se
scurtează. Dacă soiul respectiv are o capacitate de ramificare bună, se vor elimina o parte din lăstari, astfel încât
distanţa dintre ei să fie de 20-30 cm. Dacă lăstarii care formează etajul de la bază nu au o deschidere suficientă (50-
70o) se recomandă înclinarea acestora prin legarea de trunchi. În perioada de vegetaţie se elimină lăstarii concurenţi
ai prelungirii axului, se ciupeşte prelungirea axului, dacă nu a ramificat şi se realizează o repartizare uniformă a
viitoarelor şarpante pe ax (la 20-30 cm între ele).
Anii III şi IV. Se procedează în mod asemănător astfel încât pe ax, la sfârşitul tăierilor de formare să avem 12-
14 şarpante de vigoare mică, distanţate pe ax la 20-30 cm între ele.
Fus subţire (Slender spindle) Fusul subţire a fost creat în Olanda de către S.J. Wertheim pentru soiul de măr
Golden delicious altoit pe portaltoiul M 9 şi apoi extins la majoritatea soiurilor de măr.
Caracteristici:
- ax zig-zagat obţinut prin transferarea anuală a prelungirii axului pe o ramură laterală de vigoare slabă;
- pe ax se inserează un etaj bazal format din 3-5 şarpante uniform distribuite în jurul axului şi 15-20 de ramuri
de semischelet, care după 4-5 rodiri se înlocuiesc;
- înălţimea coroanei se limitează la 2,2 - 2, 5 cm, iar diametrul va fi de 0,9 - 1,2 m la bază şi 0,4 -0,6 m la vârf.
Fig. 2.10. Formarea coroanei fus tufă (Sumedrea M. et. al., 2011)
Mod de formare (fig. 2.11., fig.2.11 a, 2.11. b)

Anul I. În perioada de repaus se scurtează varga la 60 – 70 cm în
funcţie de vigoarea soiului. În perioada de vegetaţie se aleg 3-5 lăstari pentru a
forma etajul de la bază şi unul pentru prelungirea axului.
Anul II. În perioada de repaus se transferă creşterea axului pe una
dintre ramurile laterale de vigoare mai mică şi se aleg cele 3-5 ramuri care vor
forma etajul de bază. În perioada de vegetaţie se scurtează şarpantele din etajul
de bază în vederea asigurării unei bune ramificări, iar pe ax se aleg ramurile de
semischelet, uniform distribuite, distanţate la cca. 25-30 cm pe ax.
Anul III. Se continuă transferarea creşterii axului pe o ramificaţie
laterală în sens opus anului anterior. Ramurile viguroase se elimină, asigurând
distribuţia uniformă a semischeletului pe ax.
Anul IV. Se execută aceleaşi intervenţii ca şi în anul anterior. Această
formă de coroană a dat rezultate bune şi la speciile: piersic, cais şi prun, însă
dimensiunile pomilor sunt mai mari datorită vigorii specifice de creştere ale
acestor specii. Datorită capacităţii mai mari de a emite anticipaţi, la aceste
specii, prin lucrări în verde, se poate scurta perioada de formare a coroanei cu
Fig. 2.11. Fus subţire anul IV de la plantare (original)

(Sumedrea M. et. al. - 2011)
73
MĂRUL
Fig. 2.11.a Formarea coroanei fus-subţire cu şpalieri (Sumedrea M. et. al., 2011)
Fig. 2.11.b Formarea coroanei fus-subţire fără şpalieri (Sumedrea M. et. al., 2011)
2.6. Tehnologii în plantaţii după intrarea pe rod

2.6.1. Sistemele de întreţinere a solului
În livezile de măr pe rod cel mai indicat sistem de întreţinere a solului este înierbare intervalelor dintre rânduri
combinat cu afânarea repetată sau erbicidarea pe rânduri. Înierbarea solului se face începând din anul 2-3 după
plantare.
Sistemul constă în menţinerea sub formă de ogor negru prin afânări repetate, prin erbicide sau mulcire a unei
benzi de 0,8-1,2 m de-a lungul rândului de pomi, în cazul livezilor intensive şi superintensive sau sub proiecţia
coroanei coroanei în cazul livezilor clasice.
Înierbarea poate fi făcută cu amestec de graminee perene: Lolium perene, Dactilys glomerata, Phleum
pratense, Festuca rubra sau cu amestecuri de graminee şi leguminoase: Trifolium repens, Trifolium pratensis, Lotus
corniculatus, etc.
Epoca optimă de semănat este primăvara devreme (martie) sau în luna august, într-un pat germinativ bine
pregătit şi nivelat. Pentru a favoriza înrădăcinarea şi înţelenirea intervalelor semănate, în primul an deplasarea
agregatelor se va face pe intervalele întreţinute ca ogor negru, înierbarea urmând a se realiza alternativ.
După consolidarea covorului înierbat se coseşte repetat (de 4-5 ori pe an), când înălţimea plantelor ajunge la
15-20 cm şi se dirijeză de-a lungul rândurilor sub formă de mulci.
74
MĂRUL
2.6.2. Tehnica fertilizării plantațiilor
Toate speciile pomicole, arbuşti fructiferi şi căpşunul răspund favorabil la fertilizarea periodică (o dată la 2-3
ani) cu gunoi de grajd semifermentat, în doze diferenţiate în funcţie de specie, conţinutul de azot al gunoiului şi
conţinutul de argilă al solului în stratul 0 – 40 cm. Acţiunea pe care o are gunoiul de grajd ca sursă de elemente nutritive
şi mai ales, pentru rolul asupra proprietăţilor fizice ale solului prin ameliorarea regimului aerohidric, este recunoscută
şi de necontestat.
La stabilirea dozei de gunoi de aplicat se au în vedere prevederile Directivei nr. 91/676/EEC privind
protectia apelor impotriva poluarii cauzate de nitrati din surse agricole care limitează aplicarea gunoiului de
grajd la maxim 170 kg/ha/an azot provenit din acesta.
Stabilirea necesarului de elemente nutritive pentru fertilizare are în vedere rezerva solului, contribuţia
îngrăşămintelor organice cu elemente nutritive, cerinţele plantelor, particularităţi de nutriţie, tehnologia de cultură,
sistemul de aplicare, etc. La baza stabilirii necesarului de îngrăşăminte este obligatoriu să existe analiza solului,
completată cu diagnoza foliară anuală prin care se evidenţiază conţinutul solului în elemente nutritive şi capacitatea
pomilor de a extrage din sol cantitatea necesară de elemente nutritive. Orientativ, dozele de îngrăşăminte organice,
pe terenuri mecanizabile/nemacanizabile, sunt stabilite în funcţie de starea de asigurare a solului cu azot apreciată
prin indicele azot (IN) şi conţinutul de argilă al solului (figura 2.12).
Doza de gunoi se administrează, de preferat pe solurile argiloase sau nisipoase, o dată la 2-3 ani, prin
aplicare uniformă pe ambele părţi ale rândurilor sau sub proiecţia coroanei, toamna şi se încorporează în sol cu
lucrările solului efectuate pe rândurile de pomi.
Fertilizarea cu îngrășăminte minerale
Dozele de îngrăşăminte chimice sunt stabilite în funcţie de producţia scontată, starea de asigurare a solului cu
elemente nutritive, conţinutul de argilă al solului şi alţi indicatori fizici şi chimici ai solului şi plantei (diagnoza foliară).
În livezile în care solul se întreţine sub formă de benzi înierbate pe mijlocul intervalului dintre rândurile de pomi
şi ca „ogor negru” lucrat (erbicidat), pe o bandă de 1,2 - 1,4 m de-a lungul, rândului de pomi, distribuirea
îngrășămintelor se va efectua mai ales pe suprafaţa lucrată, zonă în care concurența ierburilor asociate este redusă.
În plantațiile tinere, în care distanțele dintre coroanele pomilor pe direcția rândurilor, sunt mai mari de 1 m,
îngrăşămintele se vor repartiza uniform, doar pe suprafaţa corespunzătoare proiecţiei coroanei.
În funcție de recolta scontată, conținutul solului în macroelemente și diagnoza foliară, se recomandă
cantităţile orientative de îngrăşăminte chimice prezentate în figurile 2.13, 2.14, 2.15.
Figura 2.12. Norme de aplicare periodică, odată la 2 -3 ani, Figura 2.13. Dozele optime de N la măr pe rod, în funcţie de
a gunoiului de grajd semifermentat (cu un conținut mediu de recolta de fructe scontată a se obţine şi de asigurarea
N de 0,4%) în plantații de pomi pe rod (specii semințoase și potenţială cu azot (I.N.) a solului (Factor de corecție diagnoza
sâmburoase) în funcție de indicele azot (IN) și de conținutul foliară 1,0 - la un conținut de N în frunze la diagnoza foliară de
de argilă în stratul 0 - 40 cm al solului (Borlan et al., 1982) 2,5% și un conținut mediu de argilă al solului pe 0-40 cm
adâncime de 20%, Borlan et al, 1982)
75
MĂRUL
Figura 2.14. Dozele optime de P2O5 la măr pe rod, în funcţie Figura 2.15. Dozele optime de K2O la măr și păr pe rod, în
de recolta de fructe scontată a se obţine şi de conținutul funcţie de recolta de fructe scontată a se obţine şi de
fosfaților mobili (PAL) din sol (Factor de corecție diagnoza conținutul potasiului mobil (KAL) din sol (Factor de corecție
foliară 1,0 - la un conținut de fosfor în frunze la diagnoza diagnoza foliară 1,0 - la un conținut de potasiu în frunze la
foliară de 0,18%, Borlan et al, 1982) diagnoza foliară de 1,4%, Borlan et al, 1982)
Program orientativ de aplicare a îngrășămintelor solubile (fertirigare) în plantațiile irigate localizat

Pentru plantațiile echipate cu instalații de irigare localizată și dozatoare de îngrășăminte solubile, prezentăm în
continuare câteva rețete orientative care conțin dozele celor mai folosite îngrășăminte solubile pe plan mondial
(Tabelul 2.4 și 2.5.).
Tabel 2.4. Program de fertirigare orientativ la măr (3.000 pomi/ha, plantaţie pe rod, varianta 1)
Perioada Forma de aplicare Produsul Cantitatea (kg/ha)
1-15 aprilie Fertirigare Mono fosfat de amoniu 49
16-30 aprilie Fertirigare Mono fosfat de amoniu 49
Fertirigare Mono fosfat de amoniu 49
1-15 mai
Fertirigare Azotat de magneziu 67
16-31 mai Fertirigare Azotat de amoniu 63
1-15 iunie
Fertirigare Azotat de amoniu 43
16-30 iunie
Fertirigare Azotat de amoniu 43
Fertirigare Azotat de potasiu+2%Mg 42
1-15 iulie
16-31 iulie Fertirigare Azotat de potasiu +2%Mg 43
1-15 august Fertirigare Azotat de potasiu +2%Mg 42
16-31 august Fertirigare Azotat de potasiu +2%Mg 42
Aprilie-iunie la 2 săpt. Uree cu <1% biuret, conc. 0,3% 12
Aprilie-iunie la 2 săpt. Foliar (6 tratamente, Poly-feed 20:20:20, conc. 0,2% 8
Aprilie-iunie la 2 săpt. alternând produsele) Azotat de magneziu, conc. 0,2% 8
Aprilie-iunie la 2 săpt. Solubor conc. 0,2% 8
Înainte de înflorire Foliar (1 tratament) Sulfat de Zinc, 0,15% 1,5
Iulie-august (4x foliar) Foliar (4 tratamente) Clorură de calciu (conc. 0,3%) 12
Tabel 2.5. Plan de fertirigare orientativ la măr și păr (3.000 pomi/ha, plantaţie pe rod, varianta 2)
Nr crt. Perioada Forma de aplicare Elementul chimic Cantitatea (kg/ha)
1 1-15 martie Pe solul umed fosfor 40
potasiu 40
2 1-15 aprilie Fertirigare (pe solul umed) fosfor 35
azot 15
3 15-30 aprilie Fertirigare (pe solul umed) fosfor 35
azot 15
4 1-15 mai Fertirigare (pe solul umed) azot 35
magneziu 35
5 16-31 mai Fertirigare (pe solul umed) azot 50
6 1-15 iunie Fertirigare (pe solul umed) azot 35
magneziu 35
7 16-30 iunie Fertirigare (pe solul umed) azot 35
magneziu 35
8 1-15 iulie Fertirigare (pe solul umed) azot 20
potasiu 40
magneziu 10
9 16-31 iulie Fertirigare (pe solul umed) potasiu 35
azot 25
magneziu 10
10 1-15 august Fertirigare (pe solul umed) potasiu 35
magneziu 15
11 16-31 august Fertirigare (pe solul umed) potasiu 35
azot 10
magneziu 10
76
MĂRUL
Meri cresc și se dezvoltă bine într-o mare varietate de soluri, dar ele se adaptează cel mai bine în solurile
adânci, fertile, cu textură nisipo-lutoasă, cu drenaj intern bun şi o bună aprovizionare cu calciu în complexul absorbtiv
(70-80% cationi de calciu, 8-10 magneziu și 3-4 potasiu - https://apal.org.au/wp-content/uploads/2013/07/fo-ow-
handout-09-jun-nutrition-manning.pdf). Rădăcinile pomilor sunt sensibile la umiditatea excesivă din sol (peste
capacitatea de câmp pentru apă) și suferă în solurile argiloase, compacte. În ceea ce privește aciditatea solurilor,
pomii cresc bine în solurile ușor acide până la neutre (pH 6-6,8).
Scopul fertilizării este de a înlocui elementele minerale care sunt îndepărtate în timpul recoltării și odată cu
tăierile, precum și de a acoperi necesitățile culturii pentru refacerea aparatului foliar, înflorire și legarea fructelor.
Cerințele anuale ale unui măr în nutrienți, depind de vârstă, soi, epoca de maturare, producția de fructe și de condițiile
de sol și climă din fiecare zonă. Pentru fiecare 10 t de fructe se exportă din solul livezii aproximativ 14-20 kg N, 8-12 kg
P2O5, 18-25 kg K2O, 16-22 kg CaO și 3-6 kg MgO (http://www.hellagrolip.com/fertilization/apple).
De-a lungul sezonului de vegetație, în funcție de cerințele pomilor față de fertilizare, se pot identifica cinci
etape importante: sezonul de repaus și până la umflarea mugurilor de rod, de la dezmugurire la înflorire, de la înflorire
la creșterea intensă a lăstarilor, de la încetinirea creșterii lăstarilor la recoltare și postrecoltare.
Astfel în prima etapă a repausului vegetativ (decembrie – martie), mugurii micști acumulează orele de frig
cerute de soi și organele florale ajung într-un stadiu avansat de creștere. Pomii nu au cerințe nutriționale în această
perioadă și, datorită temperaturilor scăzute, rădăcinile nu absorb apă și substanțe nutritive din sol până în luna martie,
când începe de obicei umflarea mugurilor.
În a doua etapă (martie – aprilie), pe măsură ce cresc temperaturile, mugurii se deschid și primele frunze se
depliază la baza butonilor florali, urmând deschiderea primelor flori. În același timp, este activat și începe să crească
sistemul radicular al pomilor și începe absorbția nutrienților și a apei. În acest timp, rata de absorbție a elementelor
minerale din sol de către rădăcini și capacitatea fotosintetică a frunzelor noi nu pot acoperi total cerințele nutriționale
crescute ale înfloririi, polenizării, fecundării și legării inițiale a fructelor. Pentru ca pomii să aprovizioneze cu asimilate
mugurii, florile și fructele nou formate, ei mobilizează hidrații de carbon și elementele minerale pe care le-au stocat în
rădăcinile, trunchiul și ramurile lor în timpul sezonului de vegetație anterior.
În această etapă de dezvoltare, principalele substanțe nutritive necesare sunt: azotul (N), care contribuie la
întreruperea perioadei de repaus a pomilor, participă la alimentarea mugurilor și florilor cu proteine și stimulează
fecundarea și legarea inițială a fructelor; fosforul (Ρ), care contribuie la creșterea sistemului radicular și la reînnoirea
perișorilor absorbanți ai rădăcinilor și oferă pomilor energia necesară pentru înflorire și elementele structurale pentru
diviziunea celulară în fructele proaspăt legate; potasiul (Κ), care participă la toate reacțiile metabolice și reglează
balanța hidircă a pomilor și prin aceasta redistribuirea substanțelor stocate în organele în curs de dezvoltare.
Dacă ne referim la microelemente, borul (B) favorizează germinarea polenului și are un efect direct asupra
legării fructelor, în timp ce zincul (Zn) și fierul (Fe) joacă un rol important în acoperirea nevoilor pentru inițierea creșterii
lăstarilor. În această etapă se aplică, orientativ, 1/3 din doza anuală de azot, 40% din cea de fosfor, 10% din potasiu și
magneziu și 20% din cea de calciu.
În a treia etapă, de la înflorire la creșterea intensă a lăstarilor (mai – iunie), înflorirea este urmată de legarea și
căderea fiziologică, concomitent cu creșterea fructelor, care este inițial rezultatul diviziunii celulare și apoi al alungirii
celulare. Pomii își stabilesc, de asemenea, numărul de fructe din anul curent până la mijlocul lunii iunie. Ciclul de
creștere al lăstarilor se încheie, de obicei, în iunie și începe inducția florală de la mijlocul lunii iunie, până la mijlocul
lunii iulie. În acest stadiu, pomii manifestă cele mai mari cerințe în nutrienți și apă. Cerințele lor în azot (N) sunt mai mari
acum decât în orice alt moment al ciclului anual. Totuși, aprovizionarea cu azot trebuie să fie moderată, pentru a evita
creșterea vegetativă excesivă care antagonizează fructificarea în anul curent și diminuează procesul de formarea
mugurilor de flori pentru anul următor (inducție). Sunt necesare acum cantități mari de fosfor (P), bor (B) și calciu (Ca),
pentru a acoperi creșterea fructelor și creșterea lăstarilor, în timp ce cerințele în potasiu (K) se măresc progresiv pe
măsură ce fructele cresc. Se pot aplica 1/3 din doza anuală de azot, potasiu, calciu și magneziu și 20% din doza de
fosfor.
În a patra perioadă, de la încetinirea creșterii lăstarilor la recoltare (iulie – septembrie), în timpul verii, fructele
cresc în mărime și greutate, în timp ce lăstarii își opresc alungirea și încep să acumuleze substanță uscată și se
lignifică. Este o perioadă cu cerințe mai scăzute în azot (deoarece afectează negativ calitatea și capacitatea de
păstrare a fructelor) și cu cerințe crescute în potasiu, care migrează de la frunze la fructe și participă la producerea de
compuși de stocare pentru următorul sezon de vegetație.
Limitarea aprovizionării cu azot, combinată cu o cantitate mai mare de potasiu, crește mărimea fructelor și
îmbunătățește caracteristicile lor calitative și, prin urmare, ar trebui să constituie o practică standard în acest stadiu.
Fosforul este foarte ușor absorbit în luna august și mărește greutatea și puterea de fixare pe plantă a fructelor, în timp
ce aprovizionarea cu calciu contribuie la creșterea capacității de păstrare a fructelor după recoltare. Se pot aplica în
această perioadă 10% din doza anuală de azot, 1/3 din cea de potasiu și calciu și 20% din cea de magneziu. Nu se
aplică fosfor.
În ultima perioadă, după recoltarea fructelor (octombrie – noiembrie, și chiar mai devreme datorită
schimbărilor climatice), multe substanțe nutritive, sub formă de carbohidrați și aminoacizi, migrează de la frunze spre
trunchi și rădăcinile pomilor. Aceste substanțe sunt vitale pentru desfășurarea normală a pornirii în vegetație și a
înfloririi în primăvara următoare. Aprovizionarea pomilor cu azot, în special prin aplicarea foliară (uree), mărește
cantitatea de substanțe de stocare și contribuie la creșterea și fructificarea normală în anul următor. Se pot aplica după
recoltare 20% din doza anuală de azot, 40% din cea de fosfor, 1/3 din dozele de potasiu și magneziu și 20% din cea de
calciu.
77
MĂRUL
Dozele lunare, s-au pe anumite fenofaze ale sezonului de vegetație, se vor diviza în aplicări săptămânale, s-
au cel mult la două săptămâni. Îngrășămintele solubile se vor aplica simultan cu reprize de irigare localizată de cel
puțin 3 ore. Se va ține cont, de asemenea, de compatibilitățile îngrășămintelor solubile în soluțiile concentrate,
prezentate în acest ghid. Bineînțeles că recomandările din tabelele alăturate se vor ajusta în funcție de diagnoza
foliară. Aceasta se va efectua anual pe probe de frunze recoltate în perioada 15 iulie – 15 august, în cadrul
laboratoarelor Oficiilor Județene de Pedologie și Agrochimie.
Fertilizarea foliară poate avea o eficienţă economică ridicată precum şi efecte semnificative de protecţie a
mediului împotriva poluării chimice. În general, substanţele solubile folosite pentru fertilizarea foliară sunt compatibile
cu pesticidele, putând fi aplicate odată cu tratamentele fitosanitare.
Prezentăm în continuare o schemă de fertilizare optimizată pentru specia măr:
1. Sfârşitul lunii februarie – începutul lunii martie
- se aplică întreaga cantitate de fosfor radicular (pentru creşterea rădăcinilor);
- se aplică azot la sol (aprox. 60 kg/ha) numai dacă creşterile anului anterior au fost reduse sau dacă solul este
înierbat;
2. Cu câteva zile înainte de înflorire, dacă în stratul de sol 0-40 cm conţinutul în N-NO3 este sub 10 ppm
- fertilizare foliară cu: 12N:61P:0K+Zn (2% mono fosfat de amoniu);
3. După înflorire
- fertilizare foliară cu: 14N:14P:28K+2Mg+ME (Polyfeed, 2%);
4. 15 mai
- fertilizare foliară cu: 13N:0P:45K+2Mg (azotat de potasiu, 2%); nu se fertilizează cu potasiu radicular pentru a nu
concura absorbţia calciului în primele faze de creştere a fructelor
5. 1 iunie
- se aplică radicular întreaga cantitate de potasiu (aprox. 120 kg/ha);
- fertilizare foliară cu: 11N:0P:22K+9Mg (azotat de magneziu – 10:0:0:16, 1% concentraţie şi azotat de
amoniu+2%Mg, 1% concentraţie);
- tratament foliar cu calciu (CaCl2 1-2%);
6. 15 iunie
- fertilizare foliară cu aceleaşi produse de la 1 iunie;
7. Mijlocul lunii septembrie
- fertilizare radiculară cu N 80 kg/ha urmată de o irigare;
8. Imediat după recoltare
- două – trei fertilizări foliare cu uree, 2-3% + B, 0,07% (acid boric).
Principalele simptome ale deficiențelor nutriționale

Deficiența de azot
Deficiența de azot la măr se manifestă prin
simptome apărute pe frunze şi fructe. Frunze sunt
galbene la baza lăstarilor, în timp ce frunzele tinere sunt
mai verzi; frunze adesea mai mici şi internoduri mai
scurte; fructele sunt de obicei mici şi adesea foarte
colorate.
http://customers.hbci.com/~wenonah/min-def/apple.htm
http://www.omafra.gov.on.ca/IPM/english/apples/plant-
nutrition/index.html
Excesul de azot
- Determină dezvoltarea vegetativă excesivă, fructe mici, slab colorate, cu maturare întârziată, calitate slabă, scurtă
perioadă de depozitare.
Deficiența de fosfor se observă la pomii tineri, astfel:

Frunzele sunt mici, de culoare verde închis, iar
marginile frunzelor de culoare roşu violaceu; la un
conținut de fosfor în frunze de 0,083%, la soiul
Delicious (J. Thomas Raese, 2007), 95% din foliaj
prezintă simptome vizibile ale carenței de fosfor; fructul
este de dimensiuni mai mici, are adesea o pulpă mai
dură şi este lipsit de gust
78
MĂRUL
http://customers.hbci.com/~wenonah/min-
def/apple.htm
http://www.omafra.gov.on.ca/IPM/english/a
pples/plant-nutrition/index.html
Deficiența de potasiu
Frunzele mai vechi de la baza lăstarilor dezvoltă pe margini pete de culoare maro închis, iar aceste frunze se pot plia
spre interior. Limbul are culoarea albastru-verzui, cu cloroză uşoară marginală şi între nervuri, urmată de arsură
marginală, fie maro, fie gri-maro.
Deficiența de magneziu
- Defolierea severă a lăstarilor terminali progresează
de la bază spre vârf.
- Cloroză între nervuri şi necroză pe frunze; apariția
necrozelor între nervuri (deficit de magneziu)
https://www.agric.wa.gov.au/pome-fruit/trace-element-
treatments-apple-and-pear-trees
Deficiența de zinc: provoacă apariția rozetelor la

capătul lăstarilor
https://www.agric.wa.gov.au/pome-fruit/trace-element-treatments-
apple-and-pear-trees
Deficiența de mangan
- Frunze cu cloroză severă pe mare parte a coroanei;
frunzele tinere ale lăstarilor sunt mai puțin afectate
decât frunzele mai bătrâne; cloroza dintre nervurile
frunzelor progresează de la margini spre mijloc.
https://www.agric.wa.gov.au/pome-fruit/trace-element-
Deficiența de calciu
- Apariția pătării amare (Bitter-Pitt)
http://www.omafra.gov.on.ca/IPM/e
nglish/apples/plant-
nutrition/index.html
Deficiența de fier
Deficiența de bor
http://www.omafra.gov.on.ca/IPM/english/apples/plant-nutrition/index.html
79
MĂRUL
2.6.3. Tehnica irigării plantațiilor
Mărul esteo specie cu un consum de apă ridicat, necesitând aplicarea irigărilor de suplinire a deficitului temporar
de umiditate care apare frecvent în aproape toate zonele de cultură din țară. Se recomandă irigarea, indiferent de
portaltoi sau de zona pedoclimatică în care este cultivat.Ca metodă de irigare este recomandată irigarea prin
picurare cu furtune de distribuțiea apei legate de prima sârmă a spalierilor, care udă uniform și continuu doar o
bandă de sol de-a lungul rândului, cu lățimea de1 - 1,2 m. Mai multe detalii puteți afla din Capitolul I, Subcapitolul
1.4. Aplicarea irigației în plantațiile pomicole
2.6.4. Particularităţile tăierilor de întreținere și fructificare
Cunoaşterea particularităţilor de creştere şi fructificare la diferite specii şi soiuri de pomi face posibilă trecerea la
aplicarea unor tehnologii diferenţiate, de la tăieri aplicate în general, la tăieri diferenţiate pe grupe de soiuri şi chiar pe
fiecare soi în parte.
Executarea corectă a tăierilor la măr trebuie să aibă în vedere atât particularităţile tipului de fructificare care variază
mult de la o grupă de soiuri la alta sau chiar de la un soi la altul, cât şi o bună cunoaştere a ramurilor de rod.
Particularităţi ale tăierilor de întreţinere a coroanelor
Cea mai mare parte a soiurilor de măr se conduc, uşor şi rapid, prin intervenţii puţine, sub formă de fus
subţire, fiind forma cea mai adoptată în livezile superintensive.
Tăierile de întreţinere a coroanei fus subţire la măr constau, în principal, în înlocuirea treptată a
semischeletului de pe ax după 2 – 3 rodiri, prin eliminarea ramurilor sau prin scurtarea acestora spre bază deasupra
unei creşteri noi. Ramurile de schelet din etajul de bază se scurtează în lemn de 2-3 ani pentru a ramifica şi a evita
degarnisirea lor. De asemenea, se recomandă o tăiere de regenerare a formaţiunilor fructifere îmbătrânite şi o rărire a
ramurilor de rod, dacă încărcătura este prea mare.
La specia măr, cu pomi conduşi în forme conice (fus subţire, fus tufă), se aplică cu rezultate foarte bune pentru
menținerea echilibrului pe verticală a coroanei, scurtarea semischeletului care depăşeşte jumătate din grosimea
axului la punctul de inserţie, în cepi de 2-3 cm, cu rolul de regenerare permanentă a noilor creșteri.
Având în vedere cererea crescută a fermierilor din România de a cultiva soiuri de măr cu rezistență genetică
la boli vom prezenta o scurtă caracterizare a modului natural de creştere şi fructificare a unora dintre soiurile de măr
cu rezistenţă genetică la boli: Romus 3, Pionier, Prima, Generos Topaz, Florina, Goldenrush (fig. 2.16), în funcţie de
care vom desprinde unele particularităţi ale tăierilor de formare şi întreţinere, care se abat de la regulile generale
prezentate mai sus.
1 2 3 4 5
Fig. 2.16. Modul natural de creştere a coroanei
1 – Romus 3; 2 – Pionier; 3 – Prima; 4 – Generos; 5 – Florina
Romus 3. Pomul este de vigoare mijlocie-mică, cu ramuri de schelet solide, inserate pe ax la un unghi de
ramificare între 45-75o şi cu fructificare predominantă pe ţepuşe şi nuieluşe scurte (semispur).
La plantare, varga se scurtează la 65-70 cm de la nivelul solului. Datorită poziţiei ramurilor, care determină un
echilibru între procesele de creştere şi rodire, precum şi datorită unei bune capacităţi de ramificare, la acest soi,
ramurile de schelet şi semischelet se garnisesc uniform cu ramuri de rod. Din aceste considerente, soiul Romus 3
poate fi condus cu uşurinţă sub formă de fus subţire, conform regulilor generale.
Tăierile de întreţinere constau în scurtarea ramurilor de schelet din etajul de bază, pentru a emite noi creşteri
şi a evita îndepărtarea rodului de baza ramurii şi în regenerarea ramurilor de semischelet după 4-5 rodiri.
80
MĂRUL
Pionier. Este de vigoare mijlocie-mică şi fructifică preponderent pe ţepuşe şi pe ramurile anuale lungi. Deşi
majoritatea ramurilor de semischelet au iniţial un unghi de ramificare de 65 – 75o, după fructificare, datorită rodului,
acest unghi se deschide mult. De asemenea, capacitatea de ramificare redusă (ramuri puţine şi subţiri) şi diferenţierea
masivă de muguri de rod pe ramurile lungi dau un aspect ”pletos” acestui soi. Capacitatea mare de producţie duce la
supraîncărcare, fructele rămânând mici.
Conducerea acestui soi sub formă de fus subţire este mai greoaie datorită particularităţilor arătate mai sus.
Deşi, în general, nu se recomandă scurtarea lăstarilor anuali, la acest soi, este absolut necesară această operaţiune
atât pentru a forţa ramificarea şi a obţine o garnisire bună a ramurilor de schelet, cât şi pentru a norma încărcătura de
rod.
Deoarece ramifică foarte puţin, iar ramurile sunt lungi, pentru a obţine ramurile de schelet necesare formării
etajului de la baza coroanei, tăierile de formare constau în scurtări puternice ale lăstarilor aleşi în acest scop, pentru a
forţa ramificarea şi consolidarea acestor ramuri, chiar cu riscul îndepărtării unei cantităţi mari de muguri de rod. Dacă
aceste ramuri se lasă să crească liber (fără scurtări), se apleacă sub greutatea rodului, se degarnisesc repede şi se
poate ajunge la alternanţă de rodire încă din primii ani de rod.
Pentru menţinerea conicităţii coroanei, se reduc toate ramurile de schelet şi semischelet, care au devenit
prea lungi şi depăşesc parametrii de grosime a coroanei fus subţire. Cu ocazia acestei operaţiuni, se urmăreşte
reducerea unghiurilor de ramificare prin scurtarea deasupra unei creşteri cu poziţie apropiată verticală (30o) sau chiar
prin dresări ale ramurilor.
De asemenea, la acest soi, se recomandă o scurtare mai puternică a semischeletului şi chiar o mai rapidă
înlocuire a acestuia.
Prima. Pomul este de vigoare mare (cea mai mare dintre soiurile prezentate), coroana este globuloasă, cu
ramuri de schelet puternice, cu unghiuri de ramificare cuprinse între 45 – 550. Fructifică preponderent pe nuieluşe,
mlădiţe, dar şi pe ţepuşe (soi cu fructificare de tip standard). Şi acest soi diferenţiază mulţi muguri de rod pe ramurile
anuale, care se pot arcui în urma fructificării. Prezintă un bun echilibru între creşterea axului şi cea a ramurilor din
coroană, precum şi o bună capacitate de ramificare, motive pentru care se poate conduce cu uşurinţă sub formă de fus
subţire.
Având în vedere particularităţile prezentate mai sus, se recomandă scurtarea vergii la 85 cm. Dacă şarpantele
etajului de la baza coroanei au evoluat din ramuri anuale lungi, care în urma fructificării s-au arcuit, se vor scurta la 50-
70 cm, urmărindu-se închiderea unghiului format de acestea cu axul.
Tăierile de întreţinere constau în scurtarea şarpantelor cu ¼ până la 1/3 din lungime, deasupra unor ramuri
laterale purtătoare de rod sau vegetative de vigoare slabă. De asemenea, prin aceste operaţiuni se urmăreşte
echilibrarea şarpantelor care formează etajul de la baza coroanei.
Vigoarea mare a acestui soi (mai ales în cazul altoirii pe portaltoi de vigoare supramijlocie, cum este MM 106)
ne îndreptăţeşte să recomandăm şi conducerea sub formă de coroană liberă fără ax, cu un trunchi de 40-50 cm şi cu 3-
4 şarpante (formate din lăstari apropiaţi), prin intermediul cărora are loc o ”răspândire” a vigorii pe cele 3 – 4 elemente
de schelet. De asemenea, datorită vigorii mari a acestui soi în combinaţie cu portaltoii M 26 şi MM 106 se recomandă
conducerea sub formă de fus-tufă.
Generos și Topaz. Sunt de vigoare mijlocie, cu fructificare care se apropie de soiurile de tip spur,
preponderent pe ţepuşe. Capacitatea de ramificare redusă şi unghiul de ramificare mic (30-450) dau coroanei un
aspect de con răsturnat.
Datorită unghiului de ramificare mic, este greu de realizat etajul de la baza coroanei fus subţire. Acesta se
poate obţine prin scurtări succesive ale ramurilor de schelet (an de an) deasupra unor creşteri laterale cu orientare
exterioară, pentru a se deschide unghiul format de acestea cu axul pomului sau prin operaţii mai costisitoare: arcuire,
înclinare sau torsionare.
Având în vedere tendinţa de a forma foarte multe ţepuşe inserate direct pe ax şi deci de a supraîncărca axul
cu muguri de rod, este necesară îndepărtarea florilor pentru a evita arcuirea sau chiar ruperea acestuia sub greutatea
rodului.
Regenerarea semischeletului se face după 5-6 ani, când ramificaţiile devin slabe şi neproductive. După
scurtare se reţin ramurile anuale care apar către baza lor, care se vor folosi pentru înlocuirea semischeletului.
Ţinând cont de particularităţile de creştere, considerăm că acest soi poate fi condus uşor sub formă de
coroană liberă, fără ax, cu 3-4 şarpante uniforme ca vigoare, pe un trunchi de 40-50 cm, crescute liber 3-4 ani.
Avantajul acestei coroane constă în reducerea numărului de intervenţii şi în intrarea rapidă pe rod a pomilor (deoarece
nu se fac tăieri în primi ani). După scurtarea vergii la 50-60 cm de la sol, se aleg lăstarii necesari formării viitoarele
şarpante. Datorită lipsei tăierilor, în următorii 2-3 ani, se diminuează intensitatea creşteri lăstarilor şi se stimulează
rodirea. În anul 4-5 de la plantare, se intervine prin tăieri de reducţie a şarpantelor pentru a provoca ramificarea, prin
eliminarea lăstarilor anuali viguroşi, prin regenerarea semischeletului şi a formaţiunilor de rod şi chiar rărirea ramurilor
de rod, în cazul unei încărcături cu rod prea mari.
Florina. Pomul este de vigoare supramijlocie, cu coroana globuloasă. Fructifică preponderent pe ţepuşe,
nuieluşe, dar şi pe mlădiţe. Majoritatea ramurilor au o poziţie apropiată de orizontală (unghi de ramificare de 75-90o) şi
chiar sub orizontală (90-120o). Această poziţie a ramurilor poate fi considerată un avantaj în conducerea pomilor sub
formă de fus subţire, în sensul că nu necesită operaţii suplimentare pentru a ramifica în punctele dorite şi pentru a
deschide unghiul de ramificare. Formarea coroanei constă în alegerea lăstarilor pentru formarea viitoarelor şarpante,
ciupirea sau eliminarea lăstarilor, care concurează axul, şi rărirea semischeletului de pe ax la 10-15 cm.
81
MĂRUL
Totuşi, datorită acestei poziţii a ramurilor, care predispune la o fructificare abundentă, dar şi la o degarnisire
destul de rapidă a şarpantelor (zona productivă se îndepărtează rapid de centrul pomului), se recomandă scurtarea
şarpantelor din etajul de bază în lemn de 2-3 ani pentru a forţa noi creşteri către baza acestora şi înlocuirea
semischeletului după 2-3 rodiri.
Goldrush. Pom caracteristic pentru grupa “Golden”, cu pomi care rodesc preponderent pe ramuri scurte şi
medii de rod. Se pretează pentru plantaţii de mare densitate, se conduce relativ ușor sub formă de fus subțire. Are
capacitate mare de producţie şi predispoziţie extremă la alternanţă, necesitând rărire drastică a fructelor – un fruct în
inflorescență.
Fructele se maturează târziu (octombrie) în climatul dealurilor din România şi sunt sensibile la crăpare în
Particularităţi ale tăierilor de fructificare la sortimentul de măr
În funcţie de particularităţile de fructificare au fost determinate patru tipuri de fructificare (fig. 2.17) care se
caracterizează, în principal, prin: volumul zonei productive, ramurile de rod caracteristice, amplasarea acestora pe
lemn mai tânăr sau mai în vârstă, precum şi evoluţia zonei productive în coroane.
Tipul I de fructificare cuprinde soiurile de tip ”spur” (cele mai reprezentative Starkrimson şi Goldenspur), la
care ramurile de rod caracteristice sunt ţepuşele, amplasate pe lemn în vârstă de 2-5 ani. La aceste soiuri zona
productivă rămâne apropiată de ramura de schelet şi nu se depărtează de centrul coroanei, însă după 5-6 fructificări
ramurile de rod se epuizează.
Pentru a obţine o bună fructificare, către baza şarpantelor este necesară provocarea de noi creşteri. Datorită
capacităţii reduse de ramificare, la aceste soiuri, obţinerea de lemn nou nu se bazează pe ramurile de semischelet,
care sunt aproape inexistente, ci pe reducţia şarpantelor cu lemn de 5-6 ani şi pe tendinţa naturală a acestora de a
emite creşteri noi în treimea bazală a şarpantelor. De asemenea, se recomandă o regenerare a vetrelor de rod care
au fructificat de 3-5 ori prin scurtarea deasupra a 1-3 pinteni sau ţepuşe situate la baza lor.
La tipul II de fructificare reprezentat prin soiurile Parmen auriu, Renet de Canada, Romus 3, Generos,
Topaz etc. sunt caracteristice ramurile de rod scurte (semispur), amplasate pe lemn în vârstă de 2-4 ani, zona
fructiferă migrează lent către exteriorul coroanei, iar ramificarea este mai intensă decât la cele spur (fig. 2.18). Tăierile
de fructificare se bazează pe tăieri de reducţie şi înlocuire a ramurilor cu vârstă mai mare de 4 ani, în scopul de a avea
mereu în coroană semischelet de 2-4 ani.
I II III IV Fig. 2.18. Modalităţi de tăiere

la tipurile de fructificare I şi II
Fig. 2.17. Tipurile de fructificare la soiurile de măr a – înainte de tăiere; b – după tăiere
(Sumedrea M. et. al., 2011)
Tipul III de fructificare cuprinde majoritatea soiurilor cultivate, cum ar fi: ”familia” Golden delicious, Golden
rush, Jonathan, Idared, Jonagold, Prima, Florina etc. Ramurile de rod cele mai frecvente sunt nuieluşele şi mlădiţele,
amplasate pe lemn tânăr de 1-3 ani, zona productivă îndepărtându-se an de an de centrul coroanei, şarpantele se
degarnisesc, iar ramurile de semischelet se arcuiesc sub greutatea rodului.
Tipul IV de fructificare având ca soiuri reprezentative pe Granny Smith, Pionier, are majoritatea mugurilor
de rod situaţi pe lemn tânăr (nuieluşe şi mlădiţe), zona productivă se deplasează în treimea superioară a şarpantelor,
iar ramurile de semischelet se arcuiesc sub greutatea fructelor.
La soiurile de tip III şi IV, datorită faptului că ramurile de semischelet sunt arcuite şi alungite, formaţiunile de
rod îmbătrânite, iar zona de fructificare situată către exteriorul coroanei, se recomandă o înnoire sistematică a
semicheletului şi a ramurilor de rod. Ramurilor de semischelet care au depăşit 3-4 ani li se aplică o tăiere de reducţie,
la aproximativ ½ din lungime, dacă au o creştere normală, iar la cele arcuite (mai ales la tipul IV) se elimină porţiunea
descendentă, printr-o tăiere deasupra unei ramuri cu poziţie oblică (fig. 2.19).
82
MĂRUL
Fig. 2.19. Modalităţi de tăiere

la tipurile de fructificare III şi IV
a – înainte de tăiere; b – după tăiere Fig. 2.20
(Sumedrea M. et. al., 2011) Scurtarea semischeletului în cep de 2-3 cm
În noile livezi superintensive realizate cu pomi altoiţi pe portaltoi vegetativi, cu coroană preformată din
pepinieră (cu 5, 7 sau chiar 9 ramuri anticipate, care prezintă muguri de rod), plantaţi la densităţi mari (3 x 1 m), în cazul
altoirii la măr altoit pe M9 sau alti portaltoi de vigoarea asemănătoare) şi cu forme de coroană conice, cilindrice (fus
subţire, fus tufă, cordon vertical), realizate cu intervenţii puţine şi cu intrare rapidă pe rod (încă din anul plantării), se
recomandă scurtarea semischeletului care depăşeşte jumătate din grosimea axului la punctul de inserţie în cep de 2-3
cm (fig. 2.20).
2.6.5. Combaterea principalelor boli şi dăunători
2.6.5.1. Bolile mărului
Rapănul mărului - Venturia inaequalis
Simptomatologie. Atacul cel mai păgubitor se manifestă pe frunze şi fructe. Pe
frunze apar pete mici, circulare de culoare untdelemnie la început, apoi cafenie cu
aspect catifelat. Cu timpul petele devin brun-negricioase, confluează ocupând
porţiuni mari din limb. Fructele sunt atacate în toate stadiile de evoluţie
prezentând pete de diferite dimensiuni, brun-măslinii, catifelate. Fructele atacate
se deformează, crapă şi cad prematur. Boala se manifestă şi pe pedunculi,
sepale şi lăstari, mai ales în anii cu primăveri călduroase, cu ploi frecvente. Atacul
pe lăstari, la început sub formă de pete de culoare măslinie-catifelată, se
exteriorizează sub formă de ulceraţii. Lăstarii atacaţi se usucă sau degeră în
timpul iernii.
Combatere. Rapănul se combate prin măsuri preventive, agrotehnice şi chimice.
Pentru distrugerea rezervei biologice, o importanţă deosebită au arăturile de
toamnă pentru încorporarea frunzelor căzute pe sol, precum şi adunarea tuturor
fructelor şi tăierea lăstarilor atacaţi de rapăn şi înlăturarea acestora din livadă.
Pentru prevenirea pagubelor prin măsuri chimice este necesar să se aplice
tratamentele, ţinând cont de biologia ciupercii corelată cu fenologia soiurilor, cu
condiţiile climatice, precum şi cu modul de acţiune al fungicidelor utilizate.
Făinarea mărului - Podosphaera leucotricha

Simptomatologie. Atacul se manifestă pe toate organele aeriene ale pomului:
muguri, frunze, inflorescenţe, lăstari şi uneori fructe. Mugurii vegetativi şi floriferi
atacaţi de făinare nu mai evoluează normal, sunt acoperiţi de o pâslă
pulverulentă, albă cu aspect făinos, iar în cele din urmă se usucă şi cad. Frunzele
atacate sunt mici, deformate, se brunifică, devin casante şi se zdrenţuiesc.
Lăstarii erbacei atacaţi stagnează în creştere, au aspect făinos şi de cele mai
multe ori degeră uşor în timpul iernilor geroase, deoarece lemnul nu se
maturează.
Combatere. Pentru distrugerea rezervei biologice, lăstarii atacaţi se vor tăia de
preferat în timpul vegetației şi se vor arde. Primul tratament obligatoriu se execută
la începutul dezmuguritului pentru prevenirea infecţiilor primare prin conidii.
83
MĂRUL
Focul bacterian al rozaceelor - Erwinia amylovora
Simptomatologie. Atacul se manifestă primăvara, iar primele simptome de
boală apar pe inflorescenţe şi lăstari. Florile atacate se ofilesc, se brunifică,
ulterior se înnegresc şi rămân ataşate pe pom sau în cele din urmă cad. Pe
vreme umedă şi călduroasă, boala progresează rapid pe lăstari care se
vestejesc, se brunifică şi se îndoaie sub formă de cârjă. În lunile iunie –
iulie, boala se manifestă cu caracter păgubitor şi pe formaţiunile scurte de
rod, care se brunifică în totalitate. Pe suprafaţa organelor atacate, în
condiţii de umezeală apare un exudat de culoare galben-brun. Boala
produce pagube mari, până la distrugerea totală a pomilor la unele soiuri de
măr.
Combatere. Pentru prevenirea infecţiilor în floare cauzate de bacteria
Erwinia amylovora, în perioada înfloritului se vor efectua tratamente
fitosanitare cu produse pe bază de fosetil de aluminiu, mai ales dacă
intervin ploi frecvente şi temperaturi ridicate.
Monilioze - Monilinia laxa şi Monilinia fructigena

Simptomatologie. Atacul se manifestă pe flori, frunze, lăstari şi fructe. În
primăverile ploioase boala are caracter epidemic. Frunzele, florile şi lăstarii
se ofilesc şi se brunifică cu repeziciune, rămânând atârnate pe pom sub
formă de „buchete”. Fructele atacate prezintă pete circulare cu perniţe
pulverulente de culoare alb-gălbuie sau cenuşiu-albăstruie, dispuse
neregulat pe suprafaţa pulpei putrezite. Cu timpul fructele bolnave
putrezesc în întregime şi cad pe sol sau se lipesc unele de altele sub formă
de ciorchine, se zbârcesc şi rămân mumifiate în pom.
Combatere. Eliminarea surselor de contaminare: tăierea lăstarilor atacaţi
şi a celor ce poartă fructe mumifiate, adunarea şi distrugerea fructelor
căzute, efectuarea arăturilor în livezi; protecţia chimică (majoritatea
fungicidelor aplicate pentru combaterea rapănului asigură şi controlul
moniliozei).
Putregaiul pielos al fructelor şi coletului - Phytophthora cactorum

Simptomatologie. Boala este favorizată de excesul de umezeală din sol şi
se manifestă pe tulpină, ramuri şi fructe. Atacul începe frecvent deasupra
punctului de altoire, sub forma unei pete umede. Scoarţa se colorează în
violet, devenind cu timpul brun-cenuşiu închis. Părţile atacate sunt
spongioase şi moi, putând fi îndepărtate uşor cu un cuţit, iar secţionate, au
miros de lichid fermentat. Pomii atacaţi se manifestă printr-o putere de
lăstărire redusă, căderea timpurie a frunzelor, fructe mici, care se
maturează mai repede.
Combatere. Agrotehnică adecvată, fertilizare echilibrată (excesul de azot
sensibilizează plantele), irigarea corespunzătoare, astfel încât să nu
băltească apa pe rândul de pomi), precum şi tratamente fitosanitare cu
produse cuprice la pornirea în vegetaţie, şi respectiv, fosetil de aluminiu în
https://utahpests.usu.edu/ipm/ornamental-pest-
guide/diseases/phytophthora
perioada înfloritului.
2.6.5.2. Dăunătorii mărului
Viermele merelor - Cydia pomonella

Biologie - ecologie şi mod de atac. Dăunătorul iernează în stadiul de larvă
într-un cocon mătăsos, în crăpăturile scoarţei pomilor, sub frunzele căzute,
în depozitele de păstrare a fructelor sau alte adăposturi. Dezvoltă frecvent
2 generaţii pe an. Atacul primar, cauzat de larvele primei generaţii se
manifestă la fructele tinere, unde larvele fac rosături superficiale în pieliţă.
Când larvele pătrund în fruct şi formează galerii largi până la casa
seminală, consumând pulpa şi seminţele, se produce atacul secundar,
considerat ca fiind cel mai păgubitor.
Combatere. În vederea avertizării corecte a tratamentelor fitosanitare se
folosesc capcanele cu feromoni sexuali tip ”Atrapom”. Tratamentele
chimice se execută la depăşirea valorilor pragului economic de dăunare
(PED) stabilit pentru fiecare generaţie a dăunătorului.
84
MĂRUL
Viespea merelor - Hoplocampa testudinea
Biologie - ecologie şi mod de atac. Această viespe are o singură generaţie
pe an şi iernează în sol, ca larvă complet dezvoltată în interiorul unui
cocon. Atacul este cauzat de larve, care fac galerii superficiale în zona
caliciului, ce par că ştrangulează fructul când acesta este mic. Pieliţa
fructului în dreptul galeriei devine rugoasă, se brunifică şi se adânceşte, iar
fructele îşi pierd aspectul comercial. Pe măsură ce fructele cresc, larvele
pătrund în pulpă, sapă galerii până la casa seminală, consumă seminţele
şi pulpa din jurul casei seminale, iar fructele atacate cad.
Combatere. Primul tratament se execută la începutul scuturării petalelor.
https://bladmineerders.nl/parasites/animalia/arthropoda/
insecta/hymenoptera/symphyta/tenthredinidae/
Moliile minere hoplocampa/hoplocampa-testudinea/
Molia marmorată a mărului - Phyllonorycter blancardella

Biologie - ecologie şi mod de atac. Larvele rod mezofilul frunzelor sub
forma unei mine cu aspect marmorat. Epiderma superioară se bombează
uşor, se depigmentează şi se pătează, iar cea inferioară se pliază şi se
brunifică. Insecta dezvoltă 3-4 generaţii pe an şi iernează în stadiul de
pupă în interiorul minelor de pe frunzele căzute. La atacuri intense,
întreaga suprafaţă a frunzei este acoperită cu mine. Frunzele atacate cad
prematur, pomii se desfrunzesc, iar fructele nu mai cresc.
http://www.lepiforum.de/lepiwiki.pl?Phyllonorycter_
Combatere. Pentru avertizarea tratamentelor se folosesc capcanele cu Blancardella
feromoni sexuali tip „Atrablanc”.
http://www.ukflymines.co.uk/Moths/Phyllonorycter_
corylifoliella.php
Minatoarea placată - Phyllonorycter corylifoliella
Biologie - ecologie şi mod de atac. Minatoarea placată are o biologie
asemănătoare cu a speciei precedente. Singura deosebire constă în
modul de depunere a ouălor (pe partea superioară a frunzelor).
Combatere. Aceleaşi măsuri ca la P. blancardella.
Minatoarea circulară - Leucoptera scitella

Biologie - ecologie şi mod de atac. Pagubele sunt cauzate de larve care se
hrănesc cu conţinutul frunzei dintre cele două epiderme, formând o mină
circulară cu aspect spiralat de culoare brun-roşcată. La atacuri puternice,
toată suprafaţa limbului foliar este acoperită de mine, iar procesele
fiziologice sunt perturbate. Dăunătorul dezvoltă 3 generaţii pe an şi
iernează în stadiul de pupă în coconi albi, în locuri adăpostite.
Combatere. Pentru avertizarea tratamentelor se folosesc capcanele cu
feromoni sexuali tip „Atrascit”.
Minatoarea sinuoasă - Lyonetia clerckella

Biologie - ecologie şi mod de atac. Dăunătorul dezvoltă 3-4 generaţii pe an
şi iernează ca adult în diferite adăposturi. Atacul este cauzat de larve, care
formează o galerie sinuoasă între cele două epiderme, şerpuind tot limbul
foliar. Mina porneşte frecvent de la nervura principală şi se termină tot în
nervura principală. La început minele sunt mici, înguste şi se lărgesc pe
măsură ce larvele cresc. Minele sunt de culoare deschisă, iar pe mijloc, de-
a lungul acestora, culoarea este mai închisă din cauza excrementelor
larvei. În anii de invazie, se produc defolieri premature.
Combatere. Primul tratament fitosanitar coincide de obicei cu fenofaza de
răsfirarea a inflorescenţei. http://www.dorsetnature.co.uk/pages-moth/bf-263.html
Minatoarea lineară - Stigmella malella

Biologie - ecologie şi mod de atac. Dezvoltă 2-3 generaţii pe an şi
iernează ca pupă în sol sau sub stratul de frunze. Larvele consumă
parenchimul frunzelor formând mine alungite, şerpuitoare. Frunzele
puternic atacate se brunifică şi cad prematur.
Combatere. Avertizarea tratamentelor fitosanitare se face folosind
http://www.ukflymines.co.uk/Moths/
capcanele cu feromoni sexuali tip „Atramal”.
Stigmella_malella.php
85
MĂRUL
Molia pieliţelor fructelor - Adoxophyes reticulana
Biologie - ecologie şi mod de atac. Dăunătorul dezvoltă 2 generaţii pe an şi
iernează în stadiul de larvă într-un cocon dens, de culoare albă, la baza
mugurilor, sub frunzele uscate sau în crăpăturile scoarţei. Larvele atacă
mugurii, frunzele, florile şi fructele. Frunzele atacate sunt răsucite sub formă de
cornet sau lipite câte 2-3 şi înfăşurate cu fire mătăsoase. Alteori, larvele lipesc o
frunză cu un fruct şi sub acest adăpost fac rosături superficiale în pieliţa
fructului. Fructele atacate sunt mai predispuse atacului cauzat de unele ciuperci
fitopatogene (Monilia spp.), care accelerează putrezirea acestora.
Combatere. Pentru avertizarea tratamentelor se folosesc capcanele cu
feromoni sexuali tip „Atraret”.
Gărgăriţa florilor de măr - Anthonomus pomorum
Biologie - ecologie şi mod de atac. Gărgăriţa iernează ca adult în stratul
superficial al solului, în jurul coletului sau sub scoarţa exfoliată a pomilor şi
dezvoltă o singură generaţie pe an. Atacul cel mai caracteristic şi păgubitor este
cauzat de larvele dăunătorului. Acestea consumă în totalitate organele interne
ale florilor, care nu se mai deschid şi se usucă. Bobocii florali atacaţi rămân
multă vreme pe ramuri, fiind cunoscuţi popular sub numele de „cuişoare”.
Combatere. Pentru combaterea adulţilor hibernanţi se efectuează un tratament
fitosanitar la începutul dezmuguritului.
Păduchele verde al mărului - Aphis pomi
Biologie - ecologie şi mod de atac. Dăunătorul iernează în stadiul de ou de
rezistenţă, pe ramurile subţiri, la baza mugurilor sau sub scoarţa exfoliată şi
dezvoltă 8-12 generaţii pe an. Păduchii colonizează partea inferioară a
frunzelor din vârful lăstarilor erbacei, unde se hrănesc sugând seva din ţesuturi.
Ca urmare a înţepăturilor, frunzele se răsucesc, se îngălbenesc şi se usucă.
Părţile atacate sunt acoperite cu excrementele dulci ale păduchilor „roua de
miere” pe care se instalează fumagina, îngreunând combaterea acestora.
Pomii puternic atacaţi se debilitează, se înnegresc şi produc fructe mici lipsite
de aspect comercial.
Combatere. Primăvara devreme, la semnalarea primelor colonii de afide pe
frunze se aplică primul tratament pentru combaterea acestora. Tratamentele se
repetă la fiecare generaţie a dăunătorului, până la stoparea atacului.
Păduchele roz galicol al mărului - Dysaphis devecta
Biologie - ecologie şi mod de atac. Dăunătorul iernează în stadiul de ou sub
scoarţă sau în crăpăturile scoarţei. Păduchii se localizează pe partea inferioară
a frunzelor unde se hrănesc cu sucul celular al acestora. Frunzele atacate sunt
puternic deformate, se gofrează, se încreţesc pe partea superioară a limbului
foliar şi se înroşesc. La infestări masive capacitatea de fotosinteză scade, fiind
influenţată negativ atât producţia de fructe a anului în curs, cât şi diferenţierea
mugurilor de rod pentru anul viitor. Fructele provenite de la pomii atacaţi sunt
mici şi deformate.
Din aceeaşi familie se mai întâlneşte şi păduchele cenuşiu al mărului (Dysaphis
plantaginea).
Combatere. Măsuri de combatere similare cu cele recomandate la păduchele
verde al mărului.
Păduchele din San José - Quadraspidiotus perniciosus
Biologie - ecologie şi mod de atac. Dăunătorul iernează în stadiul de larvă de
vârsta I, sub scut, pe ramurile pomilor. Dezvoltă 2 generaţii pe an, iar în unii ani,
în regiunile sudice ale ţării, dezvoltă şi a treia generaţie. Păduchii se localizează
atât pe părţile lemnoase, cât şi pe frunze şi fructe. Atacă însă preferenţial părţile
lemnoase ale pomilor, pe care le înţeapă cu rostrul şi suge conţinutul celular al
acestora. Pe fructe, păduchele se fixează, mai ales în zona pedunculară şi
calicială, în jurul locurilor înţepate formându-se pete roşii, sub forma unor
aureole. Fructele atacate rămân mici şi îşi pierd valoarea comercială. Pomii
tineri atacaţi se usucă în 2-3 ani, iar cei bătrâni au vegetaţie anemică, frunze
etiolate, ramurile degarnisite de muguri, producţie scăzută şi după mai mulţi ani
se usucă progresiv de la vârf către bază.
Combatere. Tratamente fitosanitare la finele perioadei de repaus vegetativ
pentru combaterea larvelor hibernante şi reducerea rezervei biologice a
dăunătorului; în perioada de vegetaţie, pentru fiecare generaţie a dăunătorului,
G1(iunie), G2 (august) se va efectua un tratament la începutul migrării larvelor
de sub scut, care se va repeta la interval de cca. 10 zile.
86
MĂRUL
Păduchele lânos - Eriosoma lanigerum
Biologie - ecologie şi mod de atac. Dăunătorul iernează ca forme radicicole în
zona coletului şi ca larve pe părţile aeriene ale pomului. Dezvoltă 8-12 generaţii
pe an. Păduchii colonizează tulpinile, ramurile, lăstarii şi rădăcinile de măr pe
care le înţeapă, sugând sucul celular. În locurile înţepăturilor celulele se
hipertrofiază şi apar umflături mici, la început sub formă de nodozitate, iar pe
măsură ce atacul evoluează se formează gale mari sau tumori canceroase.
Dăunătorul se recunoaşte foarte uşor după secreţia ceroasă, filamentoasă, de
culoare albă care acoperă colonia.
Combatere. Tratamentele fitosanitare în perioada de vegetaţie se efectuează
atunci când se semnalează primele colonii de păduchi în coroana pomilor.
Acarianul roşu al pomilor - Panonychus ulmi

Biologie - ecologie şi mod de atac. Dăunătorul este polifag, atacând toate
speciile pomicole şi iernează în stadiul de ou; dezvoltă 5-6 generaţii pe an.
Acarienii înţeapă şi sug seva din frunze. Ca urmare a atacului, ţesuturile se
depigmentează, iar coloritul frunzelor este modificat în alb-argintiu la început şi
apoi în ruginiu. Frunzele puternic atacate cad prematur, iar diferenţierea
mugurilor de rod este influenţată în mod negativ şi implicit producţia de fructe a
anului următor.
Combatere. Primul tratament fitosanitar se efectuează la începutul
dezmuguritului, pentru combaterea ouălor hibernante, iar în perioada de https://www.cropscience.bayer.com/en/crop-
vegetaţie, când se constată că efectivul populaţiei de acarieni începe să compendium/pests-diseases-weeds/pests/
panonychus-ulmi
crească (iunie-iulie), se efectuează 1-2 tratamente cu acaricide complexe
pentru combaterea stadiilor mobile şi a ouălor.
Acarianul roşu comun - Tetranychus urticae http://entnemdept.ufl.edu/creatures/orn/twospotted_mite.htm
Biologie - ecologie şi mod de atac. Acarianul iernează în locuri adăpostite în

stadiul de adult şi dezvoltă 5-7 generaţii pe an. Este o specie polifagă. Formele
mobile atacă tinerele frunzuliţe, care se depigmentează şi, în final, capătă o
coloraţie arămie.
Combatere. Măsuri de combatere similare cu cele recomandate la acarianul
roşu al pomilor.
Acarianul filocoptid al mărului - Aculus schlechtendali

Biologie - ecologie şi mod de atac. Acarianul iernează ca formă deutogină
(femelă de iarnă) în grup, sub scoarţa exfoliată a pomilor, în crăpăturile scoarţei,
între solzii mugurilor sau la baza acestora şi dezvoltă 5-6 generaţii pe an.
Acarienii se hrănesc cu frunzele, iar în locul înţepăturilor apar pete mici de
culoare galbenă-albicioasă. Frunzele puternic afectate devin argintii cu reflexe
plumburii şi, ulterior, părţile laterale ale limbului foliar se rulează spre partea
superioară a frunzei, se brunifică şi cad prematur. Acarienii atacă şi fructele, mai
ales în zona calicială, unde apare o rugozitate pronunţată, care depreciază
calitatea acestora.
Combatere. Măsuri de combatere similare cu cele recomandate la acarianul
roşu al pomilor.
87
MĂRUL
2.6.5.3. Programe de combatere a bolilor şi dăunătorilor.
O atenţie deosebită până la intrarea pe rod trebuie acordată menţinerii unui frunziş sănătos şi combaterii
vectorilor de transmitere a bacteriilor și virozelor (tabel 2.6.).
Programul orientativ de combatere a bolilor şi dăunătorilor, după intrarea pe rod este prezentat în tabelul 2.7.
Tabel 2.6. Program orientativ de combatere a bolilor şi dăunătorilor la specia măr până la intrarea pe rod
Tratament
Fenofaza Patogen/Dăunător Produse de protecţia plantelor omologate
1 Începutul afide, acarieni, păduchele din acetamiprid (Mospilan 20 SG doza 0,45 kg/ha ) + ulei vegetal (Toil conc. 0,5%)
dezmuguritului San José (forme hibernante)
Făinare fungicide pe bază de: propiconazol (Bumper 250 EC conc. 0,03%), penconazol (Topas 100 EC doza
0,3-0,5 l/ha), sulf (Kumulus DF conc. 0,3%, Thiovit Jet 80 WG doza 5-8 kg/ha, Microthiol Special
conc. 0,3%)
2 Înfrunzit Boli produse de ciuperci şi fungicide pe bază de: cupru (Alcupral 50 PU conc. 0,3%; Champ 77 WG conc. 0,2%; Triumf 40 WG
bacterii conc. 0,25%; Kocide 2000 conc. 0,3%; Funguran 50 OH WP conc. 0,3%; Cuproxat Flowable conc.
0,35%, Bouillie bordelaise WDG conc. 0,5%)
3 Aprilie Insecte minatoare şi insecticide pe bază de: acetamiprid (Mospilan 20 SG conc. 0,02%); tau-fluvalinat (Mavrik 2F conc.
4 Mai defoliatoare, afide 0,05%, lambda cihalotrin (Karate Zeon conc. 0,015%); clorantraniliprol ( Coragen conc. 0,01%)
Rapăn, făinare fungicide pe bază de: difenoconazol (Score 250 EC doza 0,2 l/ha); pirimetanil (Pyrus 400 SC doza 1,5
l/ha); tebuconazol (Folicur Solo conc. 0,04%; Orius 25 WG conc. 0,05%; Mystic 250 EC conc. 0,05%);
tiofanat metil (Topsin 500 SC conc. 0,14%), captan+trifloxistrobin (Flint Plus conc. 0,125%),
fluopyram + tebuconazol (Luna Experience 400 SC doza 0,75 l/ha)
56 Iulie II Iulie III- Păduchele din San José insecticide pe bază de: spirotetramat ( Movento 100 SC doza 1,875 l/ha); acetamiprid (Mospilan 20
August I SG conc. 0,02%)
Acarieni acaricide pe bază de: pyridaben (Sanmite 20 WP conc. 0,075%), fenpiroximat (Ortus 5 SC conc.
0,1%); abamectin (Vertimec 1,8 EC doza 0,75-1,125 l/ha)
7 La căderea Boli produse de ciuperci şi fungicide pe bază de cupru
frunzelor bacterii
Tabel 2.7. Program orientativ de combatere a bolilor şi dăunătorilor la specia măr după intrarea pe rod
Tratament
1 Începutul afide, acarieni, păduchele din acetamiprid (Mospilan 20 SG doza 0,45 kg/ha) + ulei vegetal (Toil conc. 0,5%)
dezmuguritului San José (forme hibernante)
Făinare fungicide pe bază de: propiconazol (Bumper 250 EC conc. 0,03%), penconazol (Topas 100 EC doza
0,3-0,5 l/ha); sulf (Kumulus DF conc. 0,3%; Thiovit Jet 80 WG doza 5-8 kg/ha; Microthiol special
conc. 0,3%)
2 Înfrunzit Boli produse de ciuperci şi fungicide pe bază de: cupru (Alcupral 50 PU conc. 0,3%; Champ 77 WG conc. 0,2%; Triumf 40 WG
bacterii, focul bacterian al conc. 0,25%; Kocide 2000 conc. 0,25%; Funguran 50 OH WP conc. 0,3%; Bouillie bordelaise WDG
rozaceelor conc. 0,5%; Delan Pro 2,5 l/ha); dodine (Syllit 400 SC conc. 0,13%); ciprodinil (Chorus 50 doza 0,45-
0,75 kg/ha)
3 Buton roz, Rapăn, făinare fungicide pe bază de: ciprodinil (Chorus 50 doza 0,45-0,75 kg/ha); difenoconazol (Score 250 EC doza
deschiderea 0,2 l/ha); captan+trifloxistrobin (Flint Plus 64 WG conc. 0,125%), fluxapiroxad (Sercadis doza 0,25-
primelor flori 0,3 l/ha), fluopyram + tebuconazol (Luna Experience 400 SC doza 0,75 l/ha); tetraconazol ( Domark
(Aprilie) 10 EC doza 0,4 l/ha), difenoconazol+fluxapiroxad ( Dagonis 1,2l/ha).
Insecte minatoare şi insecticide pe bază de: acetamiprid (Mospilan 20 SG conc. 0,02%); tau-fluvalinat (Mavrik 2F conc.
defoliatoare, afide 0,05%, deltametrin (Decis 25 WG conc. 0,003%); lambda cihalotrin (Karate Zeon conc. 0,015%);
metoxifenozid (Runner 2F conc. 0,04%); esfenvalerat (Sumi alpha 5 EC conc. 0,02%).
4 Începutul Rapăn, făinare Unul din fungicidele de la Tratamentul 3
scuturării Viespea merelor, minatoare, insecticide pe bază de: diflubenzuron (Dimilin 48 SC conc. 0,02%)
petalelor viermele merelor G1
56 Fruct în creştere Rapăn, făinare Unul din fungicidele de la Tratamentul 3
7 (Mai II-III) Viespea merelor, minatoare, insecticide pe bază de: clorantraniliprol (Coragen conc. 0,01%); abamectin+clorantraniliprol (Voliam
viermele merelor G1 Targo doza 1 l/ha); emamectin benzoat (Affirm Opti doza 2 kg/ha); tiacloprid + deltametrin
(Proteus OD 110 doza 0,75 l/ha); alfa cipermetrin (Fastac 10 EC conc. 0,02%); lambda cihalotrin
(Karate Zeon conc. 0,015%)
Fruct în creştere Rapăn, făinare fungicide pe bază de: captan (Captan 80 WDG conc. 0,15%; Merpan 80 WDG conc. 0,15%);
89 (Iunie II-Iulie II) ditianon+fosfonaţi de potasiu (Delan Pro doza 2.5 l/ha); mancozeb (Dithane M45 conc. 0,2%;
10 Dithane Neotec 75 WG conc. 0,2%);
Păduchele din San José G1, insecticide pe bază de: spirotetramat (Movento 100 SC 1,875 l/ha; acetamiprid (Mospilan 20 SG
păduchele lânos, viermele conc. 0,02%); deltametrin (Decis 25 WG conc. 0,003%)
merelor G2
11 Fruct în creştere Rapăn, făinare fungicide pe bază de: tebuconazol (Folicur Solo doza 0,6 l/ha; Orius 250 EC conc. 0,05%);
12 (August I) tetraconazol (Domark 10 EC doza 0,4 l/ha); tiofanat metil (Topsin 500 SC conc. 0,14%);
13 fludioxonil+ciprodinil (Switch 62,5 WG doza 0,8-1,0 kg/ha); piraclostrobin+boscalid (Bellis doza 0,8
kg/ha)
Păduchele din San José G1, Unul din insecticidele de la Tratamentele 5 -6
păduchele lânos, minatoare,
viermele merelor G2
Acarieni Acaricide pe bază de pyridaben (Sanmite 20 WP conc. 0,075%); fenpiroximat (Ortus 5 SC conc.
0,1%); abamectin (Vertimec 1,8 EC doza 0,75-1,125 l/ha);
14 După recoltare Boli produse de ciuperci şi fungicide pe bază de cupru
15 bacterii
NOTE: Numărul de tratamente aplicate în perioada de vegetaţie este variabil, în funcţie de rezerva biologică de organisme dăunătoare în zona respectivă, toleranţa
soiurilor, fenofază, condiţiile meteo. Produsele marcate cu albastru sunt omologate pentru specia măr/pomi fructiferi (conform catalogului electronic al produselor de
uz fitosanitar omologate pentru a fi utilizate in Romania, PESTICIDE V2 -2019, DATAGRAM). Pentru cele mai recente actualizări, vă rugăm accesaţi:
https://www.madr.ro/omologare-produse-de-protectie-a-plantelor/lista-produselor-de-protectie-a-plantelor-omologate.html
şi https://ec.europa.eu/food/plant/pesticides/eu-pesticides-database/public/?event=activesubstance.selection&language=EN
88
MĂRUL
2.6.6. Recoltarea și păstrarea fructelor
Recoltarea merelor se face la momentul optim caracteristic fiecărui soi, fiind o însușire determinată genetic, în
funcție de care soiurile sunt încadrate generic în 3 categorii: de vară, de toamnă și de iarnă. Soiurile de vară nu se
păstrează pe perioade îndelungată deoarece ajung la maturitatea de consum imediat după recoltare.
Momentul culesului se stabilește prin testul amidonului (fig. 2.21, codul de regresie al amidonului din fructe,
după M. Le Lezec, INRA Angers), pe baza unor indicatori fizici (schimbarea culorii epidermei, culoarea semințelor) și
chimici (conținut în substanță uscată solubilă, aciditatea și fermitatea pulpei).
Figura 2.21. Diferite momente de hidroliză a amidonului la soiul Idared: 1-3 fructe nematurate, 4-6 fructe bune de recoltare, 7-9 fructe
supramaturate (după George Chu and Ken Wilson, 2000).
Cerințele de calitate pentru merele destinate consumului în stare proaspătă sunt stabilite în Regulamentul CE
nr. 85/2004 din 15 ianuarie 2004. Astfel, merele din categoria ,,Extra” trebuie să îndeplinească următoarele cerințe:
aspect comercial atrăgător (forma, mărimea și colorația caracteristice soiului respectiv) și să aibă atașat un peduncul
intact; calibru peste 65-70 mm, greutate 110-140 g; pulpa trebuie să fie lipsită de orice deteriorare. Merele din
categoria întâi pot prezenta mici defecte, cu conditia ca acestea sa nu afecteze aspectul general al produsului,
calitatea, conservarea și prezentarea sa în ambalaj (pata de rapăn pe fruct Venturia inaequalis nu poate depăși 0,25
cm ; în cazul loviturilor ușoare, 1 cm2 din suprafața totală, caz în care epiderma nu trebuie sa fie decolorată).
2
Păstrarea merelor se face în lăzi sau containere din material plastic sau lemn, în condiții de frig sau atmosferă
controlată, în funcție de durata de păstrare dorită. Condițiile recomandate pentru depozitarea comercială a merelor
sunt de la 1ºC la 4ºC și de la 90 până la 95% umiditate atmosferică, în funcție de soi.
În cazul atmosferei controlate (AC) se recomandă temperatura de 0-4°C, umiditate relativă 90-95%, conținut
de CO2 de 3-4% și conținut de O2 de 1-3%, durata de păstrare ajungând până la 7-8 luni, funcție și de particularitățile
genetice ale fiecărui soi.
Depozitarea în atmosferă normală (AR, tab. 2.8) se realizează în spații frigorifice în care, pe lângă răcirea
aerului, se reglează și umiditatea relativă a aerului. Fructele trebuie răcite cât mai repede posibil după recoltare până
la temperatura de depozitare, cu atât mai repede cu cât gradul de perisabilitate al acestora este mai ridicat. Lanțul
frigorific ideal al fructelor începe chiar la locul de recoltare. În acest sens, pe plan mondial se manifestă tendința de
dezvoltare a stațiilor de prerăcire a fructelor chiar în zonele în care acestea sunt cultivate.
Depozitarea în atmosferă controlată (AC). În mod obișnuit, prin depozitare în atmosferă modificată sau în
atmosferă controlată se înțelege păstrarea fructelor într-o atmosferă sărăcită în oxigen și/sau îmbogățită în bioxid de
carbon. În tehnologiile de depozitare a fructelor se utilizează și alte compoziții ale atmosferei cum ar fi atmosfera cu
bioxid de sulf, etilenă, protoxid de azot sau oxid de carbon.
89
MĂRUL
Tabelul 2.8. Caracteristicile de depozitare ale mai multor soiuri de mere, în condiții de păstrare normală (AR),
dar și în condiții de atmosferă controlată (CA), (după Andrei Cumpanici) - www.agroconect.md
Soiul Temperatura AR AC CA/ULO sistem paletizat (FCE)

Durata
Durata de Durata de
de
ºC păstrare O2, % CO2, % păstrare O2, % CO2, %
păstrare
(luni) (luni)
(luni)
Braeburn 0-1 5 6 2-3 1-1,5 7 1,5 0,8-1
Pinova 0-1 5 6-7 2-3 1,5-2 7-8 1,5-1,8 1,5
Red 0-1 4-5 6-7 2-3 3 7-8 1,5 1,8-2,2
Delicious
Elstar 1-2 3-4 5-6 2-3 3 6-7 1,5 1-2
Fuji 0-1 7 7-8 2-3 1-2 8-9 1,5 0,8-1.2
Gala 1-2 3-4 5-6 2-3 2-3 6-7 1,5 1,5
Golden 0-1 6 8 2-3 3-5 9-10 1,5-1,8 2-3
Delicious
Granny 0-1 5 6-7 2-3 1,5-2,0 7-8 1,5-1,8 1,0-1,5
Smith
Idared 2-4 5 7-8 3 3 8 1,5-1,8 1,8-2,2
Jonagold 0-1 4-5 7 2-3 3-4 7-8 1,5-1,8 1,5-2,0
Melrose 0-3 4-6 5-7 2-3 3-5 7-8 2,0-2,2 1,5
La Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Pomicultură Pitești-Mărăcineni, au fost utilizate două metode de
păstrare cu atmosferă controlată, posibil de utilizat în fermele mici-mijlocii: metoda de păstrare cu atmosferă
controlată cu boxpaleți de tip Janny MT și metoda de păstrare în condiții de AC/ULO- sistemul paletizat cu atmosferă
controlată (FCE), cu rezultate bune la soiurile Idared, Florina, Goldrush, Dalinette, Pinova, Golden Delicious
Reinders, Golden Lasa, Ariane.
Metoda de păstrare cu atmosferă controlată, de tipul Janny MT cu boxpaleți a prelungit perioada de păstrare
de la 4 luni, în condiții normale de păstrare (temperatură scăzută și umiditate ridicată) la 7-8 luni, în cazul soiurilor de
toamnă-iarnă, cu următorii parametri: 2-4ºC; 95-100% umiditate; O2 2-3%; CO2 2-5%.
Tehnologia SmartFresh. Pe perioada de păstrare fructele eliberează în mod natural etilenă, care
este responsabilă pentru procesul lor de maturare. Prin legarea etilenei la receptorii localizați în
membranele celulelor, începe procesul de maturare. Tehnologia SmartFresh suprimă în mod natural acest
proces prin utilizarea substanței 1- metilciclopropan (1-MCP), care are o structură similară cu etilena și
ocupă receptorii menționați mai sus. Prin acest tratament, se încetinește procesul de maturare a fructelor și
se menține calitatea acestora pe perioadă lungă. SmartFresh nu lasă nici un reziduu în fructe, datorită
descompunerii sale treptate în constituenții de bază, care se găsesc în mod natural în fructe.
2.7. Eficiența economică
În vederea unei alegeri corecte a sistemului de cultură al mărului trebuie să pornim de la condițiile de climă și
sol concrete. Pe terenurile mai accidentate cu pante mai mari și cu soluri mai puțin profunde, fără posibilități de irigare
alegem desigur sistemul extensiv cu 500 pomi/ha (5 m x 4 m).
Pe terenurile cu pante mici uniforme, cu soluri profunde alegem sistemul superintensiv cu densități mai mari,
de exemplu 3.268 pomi/ha, cu distanțe de plantare de 3,4 m x 0,9 m.
Menționăm că lucrările speciale de îmbunătățiri funciare, terase, canale, drenuri precum și cele de drumuri și
podețe nu au fost cuprinse în nici un sistem de cultură. Acestea, după necesități, pot fi cuprinse ca lucrări eligibile și vor
influența desigur eficiența economică.
Dorind să prezentăm o eficiență economică corectă, cred că trebuie să menționăm la fiecare sistem de
cultură lucrările principale ce au fost selectate, acestea fiind prezentate în tabelul 2.9. Costurile au fost calculate la un
curs de referință de 4,80 Lei/Euro.
Producțiile luate în calcul, așa cum remarcați și în tabelul 2.10, sunt de 20.000 kg/ha la densitatea de 500
pomi/ha, de 30.000 kg/ha la densitatea de 1.250 pomi/ha și de 45.000 kg/ha la densitatea de 3.268 pomi/ha
Prețul de vânzare este ușor diferit în cele trei sisteme de cultură și anume: de 2,0 lei/kg la 500 pomi/ha și 1.250
pomi/ha și de 2,5 lei/kg la densitatea de 3.268 pomi/ha.
Valoarea investiției, profitul, randamentul economic împreună cu situația economică în funcție de numărul de
pomi plantați, sunt prezentate în tabelul 2.10.
Trebuie făcută și o remarcă legată de siguranța și calitatea producției, la varianta plantației super intensive
investiția este mult mai mare pentru că este prevăzut sistemul de irigare precum și plasa antigrindină, dar riscurile sunt
mult diminuate.
Termenul de recuperare al investiției este și el în funcție de densitatea de pomi la hectar (vezi tabelul nr. 2.10).
90
MĂRUL
Tabelul nr. 2.9. Valoarea principalelor lucrări efectuate la cultura mărului, pe cele trei sisteme de cultură selectate (lei)
91
MĂRUL
Tabelul nr. 2.10. Eficiența economică a plantațiilor de măr în funcție de numărul de pomi la hectar
92
PĂRUL
CAP. 3. CULTURA PĂRULUI
3.1. Cerințele față de factorii de mediu
Cerințele față de temperatură. Are cerințe față de căldură mai mari decât mărul, prunul și vișinul, reușind
bine în zone cu temperaturi medii anuale de 9,5 - 11°C, cu condiția ca în perioada de vegetație temperatura medie să
fie de 16-18°C. Temperaturile orare optime ale speciei se situează între 20 și 35°C, iar cele absolute minime sunt de
10°C și maxime de 37°C (în afara intervalului temperaturilor absolute creșterea țesuturilor încetează). În zonele cu
veri mai răcoroase părul rodește slab. Suportă arșițele din timpul verii mult mai bine decât mărul. Durata sezonului de
vegetație este cuprinsă între 180 și 270 de zile. Și rezistența la ger este mai mică decât a mărului, limita fiind
considerată a fi -28°C, iar necesarul de ore de frig (între 0 și 7°C) din sezonul de repaus, oscilează în funcție de soi
între 500 și 900 (Bartlett, Bosc 500-600, Comice 600). Mugurii de rod degeră la temperaturi sub -26 .. -23°C, iar
ramurile anuale la sub -26 .. -28°C. Florile părului, în fenofaza de boboc înainte de înflorire, suportă temperaturi până
la -3,3°C .. -5,5°C (10% și respectiv 90% dăunare), dar la înflorirea deplină degeră la -2,8 (10%) până la -5,0°C (90%
dăunări). Fructele tinere, de curând formate încep să fie distruse de la -1,5°C.
Cerințele față de apă se situează după măr și prun, soiurile de toamnă și de iarnă reușind bine în zonele cu 650-900
mm precipitații anuale, iar cele de vară în localitățile cu 550-600 mm, cu condiția ca acestea să fie distribuite în cursul
sezonului de vegetație proporțional cu dinamica evapotranspirației potențiale.
Cerințele față de lumină. Față de lumină părul are cerințe mai mari, comparativ cu mărul trebuind să i se
ofere expoziții însorite.
Cerințele față de sol ale părului sunt mari. Altoit pe franc necesită soluri profunde, calde, cu textură mijlocie
(nisipo-lutoasă până la lutoasă), suficient de afânate și revene. Nu suportă solurile grele și reci. Altoit pe gutui, părul
reușește și în soluri mai subțiri, dar suficient de fertile, revene și mai calde. Pânza de apă freatică trebuie să fie la minim
1-1,5m adâncime în cazul portaltoiului gutui și la 2-2,5 m în cazul părului franc (Teaci et al., 1985). Gutuiul ca portaltoi,
suportă și inundarea terenului până la 6-7 zile în cursul perioadei de vegetație și până la 3 luni în perioada de repaus.
Altoit pe franc părul s-a dovedit a fi o specie mai tolerantă la prezența carbonaților în sol, totuși pe solurile carbonatice
fructele devin mai pietroase (Teaci et. al., 1985). Suportă până la 10% calciu activ în sol, în timp ce pe gutui apare
cloroza pe frunze la peste 8% calciu activ. Gutuiul se poate cultiva pe terenuri cu un grad de sărăturare pe care nu-l
suportă alte specii pomicole (până la 15% sodiu absorbit). În ceea ce privește reacția solurilor părul necesită un pH în
jur de 7 (6,5 – 7,2), indiferent de textura solului. Este o specie puțin tolerantă la conținutul solului în Al schimbabil,
fenomene de toxicitate apărând de la 8-10 ppm (Voiculescu, 1999). Apariția simptomelor de toxicitate este grăbită de
excesul de umiditate din sol, de un pH în afara intervalului de favorabilitate al speciei și de un regim aerohidric
defectuos.
Tabelul 3.1. Temperaturile critice (°C) pentru apariția dăunărilor cauzate de înghețuri în funcție de fenofaza
organelor generative, la specia păr (după o expunere la frig de 30 minute, după Murray, 2011)
Murray M., 2011. Critical Temperatures for Frost Damage on Fruit Trees. IPM-012-11, February 2011. Utah State
University Extension and Utah Plant Pest Diagnostic Laboratory.
Zonarea culturii părului în România

Zonarea pedoclimatică pentru speciile pomicole cultivate în România, s-a stabilit, în principal, prin
suprapunerea unor cartograme de favorabilitate alcătuite pentru fiecare factor pedologic și climatic care, s-a
considerat, că impune restricții majore de amplasare a viitoarelor plantații, astfel: pentru condițiile de sol – gradul de
favorabilitate al texturii, drenajului (în ansamblu extern și intern) și pH-ului (aciditatea) din primii 40 cm ai profilului de
sol, iar pentru condițiile de climă – gradul de favorabilitate al temperaturilor orare din perioada de vegetație, al gerurilor
din timpul iernii prin compararea pragului de rezistență al speciei cu temperatura minimă a aerului înregistrată în
adăpostul meteorologic cu probabilitatea de realizare de 25% (care apare o dată la 4 ani), durata perioadei de
vegetație estimată ca începând din ziua în care media temperaturilor maxime a depășit minima absolută a speciei, iar
ultima zi din perioada de vegetație fiind considerată prima zi din semestrul al doilea al anului în care temperatura
medie a minimelor a coborât sub 0°C și ultimul factor climatic considerat precipitațiile medii anuale.
După modelul universal prezentat de Bowen şi Hollinger, 2004 și adaptat pentru condițiile pedoclimatice din
România pentru specia păr, cerințele acestei specii față de factorii climatici și pedologici de mai sus, au fost stabilite de
către ICDP și stațiunile de cercetare și dezvoltare pomicole.
93
PĂRUL
Interpretarea gradului de favorabilitate pedoclimatică potențată prin irigare (Fig. 3.1.), s-a făcut prin note, de la
0 la 4, acestea având următoarea semnificație: între notele 0 și 0,5 amplasament a fost considerat nefavorabil și
cultura părului în aceste areale ar trebui să se excludă; între notele 0,5 și 1,5 amplasament a fost estimat ca fiind puțin
favorabil pentru această cultură, între notele 1,5 și 2,5 zona sau localitatea a fost considerată moderat favorabilă
pentru cultura speciei respective, între notele 2,5 și 3,5 amplasamentul a fost evaluat ca favorabil și între notele 3,5 și
4,0 condițiile au fost estimate ca fiind foarte favorabile pentru specia respectivă și se recomandă extinderea culturii în
regim irigat.
Fig. 3.1. Distribuția zonelor de favorabilitate pedoclimatică potențată prin irigare, la cultura părului
Cele mai favorabile județe pentru cultura părului în regim irigat (potențat pentru consumul de apă al speciei în
tot sezonul de vegetație), în ordinea descrescătoare a notelor, au fost Ilfov, Giurgiu, Neamț, Dâmbovița, Bacău și
Suceava, iar cele care ai întrunit cele mai nefavorabile condiții, în ordinea crescătoare a notelor Harghita, Covasna,
Brașov, Tulcea, Brăila și Timiș. Pentru mai multe detalii privind favorabilitatea teritoriului României pentru specia păr,
ca și pentru celelalte specii, puteți consulta lucrarea apărută în anul 2014, Zonarea speciilor pomicole în funcție de
condițiile pedoclimatice și socio-economice ale României. Editura Invel Multimedia, ISBN: 978-973-1886-93-0, 288
p.p.
În prezent, sortimentul mondial este alcătuit din peste 6.500 soiuri, multe dintre ele prezentând defecte legate
de lipsa de afinitate la altoirea pe gutui, precum şi sensibilitate la boli şi virusuri. La nivel european, producţia de pere
se bazează pe un număr restrâns de soiuri: Conference (35,5%), Abate Fetel (13,8%), Williams Bon Chretien
(sinonim Bartlett), Rocha (soi autohton portughez) şi altele (29,4%).
Altele
29,4% Confe rence
35,5%
Rocha
8,8%
William BC
12,5%
Abate Fete l
13,8%
Fig. 3.2. Principalele soiuri de păr cultivate în Europa

(sursa PROGNOSFRUIT, 2013)
94
PĂRUL
În România, o mare parte a producţiei de pere se obţine încă în livezile clasice, cele mai cultivate soiuri fiind:
Williams şi Red Bartlett, Beurré Bosc, Beurré Hardy, Conference, Curé, Passe Crassane, Comtesse de Paris, dar şi
soiurile româneşti Daciana, Haydeea, Monica.
Williams
Este soiul etalon pentru calitatea deosebită a fructelor şi face trecerea
între soiurile de vară şi cele de toamnă, maturându-se la sfârşitul lunii august şi
începutul lunii septembrie.
Pomul are vigoare mijlocie, înfloreşte semitârziu sau târziu, este foarte
precoce şi productiv, rodeşte pe ramuri lungi, care se garnisesc bine cu ramuri
scurte. Este lipsit de afinitate cu gutuiul şi trebuie altoit pe franc sau cu
intermediar.
Fructul este de mărime medie, piriform, de culoare galben pai; pulpa este
albă, suculentă, cu aromă delicată.
Williams roşu (sin. Red Bartlett)

Mutaţie mugurală a soiului Williams (SUA), introdus după anul 1945.
Pomul are vigoare mijlocie, este foarte productiv şi lipsit de afinitate cu
gutuiul A.
Fructul este mare (greutate medie 180-200 g), se aseamănă cu soiul de
origine ca formă şi mărime, însă diferă prin pieliţa colorată în roşu-oranj, lucios,
neuniform. Uneori apare fenomenul de reversibilitate a culorii, respectiv apar
fructe verzi-gălbui sau dungate.
Coacerea fructelor are loc în prima decadă a lunii septembrie, iar în
depozitul frigorific păstrarea poate fi prelungită 1-2 luni. Se recomandă pentru
consum şi prelucrare sub formă de nectar.
Beurré Bosc (sin. Kaiser Alexander, Golden Russet)

Soi originar din Franţa, răspândit după anul 1830 în toată Europa,
introdus la noi în ţară după 1900.
Este de vigoare mijlocie spre mare, înfloreşte târziu, dar produce
constant, rodind atât pe ramuri scurte, cât şi lungi. Este lipsit de afinitate cu gutuiul.
Fructul este mare, piriform, de culoare cărămizie specifică, pulpa este
albă, fondantă, de calitate foarte bună.
Epoca de coacere este la sfârşitul lunii septembrie, iar consumul se
prelungeşte până în octombrie şi chiar noiembrie.
Beurré Hardy (sin. Royal Red)

Soi originar din Franţa, introdus la noi în ţară după anul 1904.
Pomul are vigoare mare, intră târziu pe rod, dar produce mult şi constant.
Datorită afinităţii bune cu gutuiul şi productivităţii ridicate, se foloseşte ca
intermediar pentru soiurile de păr valoroase lipsite de afinitate cu gutuiul. Pomul
este viguros, intră târziu pe rod, rodeşte pe ramuri scurte şi ramifică foarte puţin.
Fructul este mare (200 g), de formă conică, cu pieliţa verde bronzată, cu
pulpa alb-verzuie, semidensă, dulce, uşor acidulată şi cu gust bun.
Epoca de coacere şi consum începe în decada a doua a lunii septembrie.
95
PĂRUL
Conference
Soi de origine engleză, introdus la noi în ţară după 1957.
Pomul are vigoare mijlocie, produce foarte bine şi constant;
înfloreşte semitârziu şi are afinitate cu gutuiul A.
Fructul piriform, uneori uşor alungit, de mărime mijlocie, are
culoarea verde-gălbui, acoperit cu rugină care-i depreciază aspectul
comercial. Pulpa este alb-gălbuie,suculentă, fondantă, cu gust foarte
bun.
Se coace în decada III a lunii septembrie şi se poate păstra în
depozit 2-3 luni.
Curé
Soi de iarnă, de origine franceză, foarte răspândit la noi.

Pomul este viguros, cu coroana răsfirată, produce mult,
dar alternant (soi triploid). Este folosit ca intermediar pentru
soiurile care nu au afinitate cu gutuiul.
Fructele sunt mari, piriform alungite, asimetrice, cu o
uşoară tendinţă de răsucire, au de regulă un şanţ pe partea
umbrită, de-a lungul căruia se găseşte o dungă de rugină. În anii
cu toamne secetoase, fructele rămân verzi, insuficient de dulci.
Se coace la sfârşitul lunii septembrie şi început de
octombrie. Se păstrează până în ianuarie-februarie şi se pretează
la prelucrare sub formă de compot.
Passe Crassane
Soi originar din Franţa, cel mai răspândit în lume, alături de
Williams. Este foarte productiv în unele areale, ca Franţa, Italia şi mai
slab în altele, ca România, Ungaria. Pentru legarea fructelor, necesită
temperaturi ridicate în perioada înfloritului şi are afinitate bună la altoirea
pe gutui.
Fructul este mare (180-200 g), bergamotiform neregulat, cu
pieliţa de culoare verde-gălbui, cu pulpa alb-gălbuie, densă, cu gust bun.
Epoca de coacere este la începutul lunii octombrie, iar consumul
începe din ianuarie şi se prelungeşte până în martie.
Comtesse de Paris
Soi de origine franceză, introdus în cultură în România din 1908.
Pomul este de vigoare mijlocie, rodeşte pe ramuri scurte şi
produce constant. Deşi are afinitate cu gutuiul, pentru altoire se
recomandă folosirea intermediarului sau francului.
Fructele sunt de mărime mijlocie-mare (150-190 g), cu pieliţa
verde-gălbuie, cu lenticele caracteristice. Pulpa este alb-verzuie, densă,
cu gust bun, dulce, uşor aromată.
Epoca de coacere este la începutul lunii octombrie şi se
păstrează foarte bine în depozit, până în ianuarie.
96
PĂRUL
Daciana
Soi obţinut la ICDP Piteşti Mărăcineni, omologat în 1989.
Pomul are vigoare mijlocie, este parţial autofertil, cu tendinţă de
rodire partenocarpică. Intră pe rod în anul 3 de la plantare şi are afinitate
la altoirea pe gutui.
Fructul este piriform, de mărime medie (150 g), colorat galben-
pai cu roşu pe partea însorită, cu aspect atrăgător. Pulpa este albă,
fondantă, de bună calitate gustativă.
Se coace la sfârşitul lunii iulie şi se păstrează 7-10 zile.
Haydeea
Soi de vigoare mijlocie, coroana fusiform piramidală, rodeşte pe
ţepuşe şi burse, intră pe rod în anul IV de la plantare şi este tolerant la
atacul cu Psylla. Producţia poate ajunge la 28-35 t/ha, în anul 10 de la
plantare.
Fructul este de mărime mijlocie-mare (180-220 g), piriform, de
culoare verde deschis, cu rumeneală pe partea însorită, cu numeroase
lenticele mici, subcutanate, de culoare închisă. Pulpa este alb-gălbuie,
consistentă, fermă, fină.
Se coace la sfârşitul lunii septembrie şi se păstrează 10-14 zile.
Se recomandă pentru consum în stare proaspătă, dar se
pretează şi pentru procesare sub formă de compot, gem, nectar.
Monica
Soi obţinut la ICDP Piteşti Mărăcineni, omologat în 1994.
Pomul are vigoare mijlocie, coroana piramidală, rodeşte pe
ţepuşe şi burse, fructifică din anul 3 de la plantare. Are afinitate bună cu
gutuiul, prezintă toleranţă la arsura bacteriană.
Fructele sunt piriform alungite, de mărime medie (160-180 g), de
culoare verde-gălbuie, acoperită cu roşu pe partea însorită; pulpa este
albă, crocantă, iar la coacerea deplină, devine fondantă.
Este un soi cu aspect comercia, cerut de producători şi
consumatori. Se recomandă atât pentru consum în stare proaspătă, cât
şi la prelucrare în suc şi nectar cu randament de 67%.
97
PĂRUL
Tabel 3.2. Alte soiuri de păr recomandate pentru cultură în România
Caracteristici pom Caracteristici fruct
Nr. Provenienţă /
Soiul Perioada Greutate Observaţii şi recomandări
crt. Menţinător Vigoare Culoarea
înfloritului medie (g)
A. Soiuri de vară
România
1 Carpica medie semitimpurie 140 galben cu roşu Afinitate la altoire pe gutui
ICDP Piteşti
România galben cu roşu
2 Napoca medie târzie 140 Afinitate la altoire pe gutui
SCDP Cluj portocaliu
Beurre precoce
Italia,
3 Morettini (sin. mare semitimpurie 150 galben pai cu roşu Soi foarte productiv
Florence
Sun Sprite)
Clapp's USA, Sensibil la arsura bacteriană şi
4 mijlocie semitimpurie 160 galben cu roşu
Favourite Massachusetts rapăn
B. Soiuri de toamnă
Cel mai cultivat soi în Italia
Franţa,
5 Abate Fetel mijlocie mijlocie 190 galben cu rugozitate Sensibil la arsura bacteriană
Savoie
Produce inconstant
Doyenne du Franţa,
6 mare târzie 180 verde gălbui Afinitate la altoire pe gutui
Comice Angers
Afinitate la altoire pe gutui
7 Highland SUA mare semitimpurie 190 verde gălbui, curat
Soi foarte productiv
Packham's Australia,
8 medie mijlocie 165 verde gălbui Soi foarte productiv
Triumph Molong
9 Santa Maria Italia medie mijlocie 170 verde gălbui Soi productiv, cu aspect comercial
C. Soiuri de iarnă
România
10 Aniversare mare mijlocie 200 bronzată Afinitate la altoire pe gutui
SCDP Voineşti
România Tendinţă de degarnisire a ramurilor
11 Ervina medie mijlocie 145 verde gălbuie
ICDP Piteşti de semischelet
România galben verzuie cu tentă Capacitate bună de păstrare a
12 Euras medie mijlocie 150
SCDP Voineşti roşiatică fructelor
România Toleranţă ridicată la arsura
13 Isadora medie semitimpurie 160 verde gălbuie
ICDP Piteşti bacteriană şi Psylla sp.
România Tendinţă de degarnisire a ramurilor
14 Orizont medie mijlocie 170 verde gălbuie
SCDP Voineşti de semischelet
15 Paradise România mică mijlocie 140 roşu
România Păstrare foarte bună după ieşirea
16 Paradox medie mijlocie 160 verde gălbui
ICDP Piteşti din depozit
România
17 Tudor medie mijlocie 250 galben cu roşu
SCDP Voineşti
România semi Nu are afinitate la altoirea pe gutui
18 Republica mică 240 verde gălbui
SCDP Voineşti timpurie Sclereide în pulpă
19 Doyenne d'hiver Belgia medie mijlocie 200 galben verzui deschis Soi foarte sensibil la Fusicladium
Produce alternant
Olivier de galben verzui, cu
20 Franţa mare semitârzie 170 Sensibil la rapăn
Serres rugină la extremităţi
Afinitate la altoirea pe gutui
3.3. Portaltoii părului

Pe plan mondial, cei mai utilizați portaltoi pentru păr sunt cei generativi, proveniți din sămânță (franc).
În Europa, cel mai răspândit portaltoi vegetativ este gutuiul care prezintă o serie de avantaje față de părul
franc. Este mai puțin sensibil la excesul temporar de umiditate, permite intensivizarea culturii părului, imprimă soiurilor
altoite precocitate de rodire, productivitate, dar are și dezavantaje: rezistență scăzută la ger, secetă și conținutul
solului in calcar, dar mai ales slabă compatibilitate la altoire pentru unele soiuri valoroase (Willimas, Untoasă Bosc,
Favorita lui Clapp). Tipurile de gutui folosite ca portaltoi vegetativi pentru păr sunt Gutuiul A, Gutuiul EMC, BA29,
Adams, Sydo, BN70. Ca portaltoi vegetativi, se folosesc pe scară mai mică și cei proveniți din specii de Pyrus, seria
OHF, seria OPR, Pyrodwarf.
În România se folosesc cu precădere portaltoi generativi (P.F Harbuzești, P.F. Cu miezul roșu) și portaltoi
vegetativi (Gutui A, Gutui BN70).
Portaltoi generativi
P.F. Harbuzești este folosit în special în bazinele pomicole din Moldova. Imprimă soiurilor altoite o vigoare
mijlocie – mare, intrare pe rod începând cu anul IV de la plantare, productivitate ridicată și constantă. Se poate folosi
ca intermediar la altoire pentru soiurile incompatibile cu gutuiul.
P.F. Cu miezul roșu este rezistent la ger, la secetă, are compatibilitate la altoire cu toate soiurile din
sortimentul autohton, cărora le imprimă o vigoare moderată și o productivitate ridicată și constantă.
Portaltoi vegetativi
Gutuiul A imprimă soiurilor altoite o vigoare moderată, precocitate de rodire și productivitate, are rezistență la
declinul părului (Pear decline phytoplasma), dar este sensibil la ger, conținut ridicat de calcar în sol și la focul bacterian
(Erwinia amylovora). Nu are compatibilitate la altoire cu unele soiuri valoroase de păr (Williams, Dr. Jules Guyot) fiind
necesară altoirea cu intermediar.
Gutuiul BN70 imprimă soiurilor altoite vigoare mijlocie, precocitate de rodire, influențează pozitiv mărimea
fructelor. Nu drajonează în livadă. Are compatibilitate bună la altoire cu soiurile Cure, Magness, Untoasă Hardy,
Conference, Napoca, Aromată de Bistrița, Pasee Crassane, Abatele Fetel, Highland. Compatibilitate slabă cu gutuiul
BN70 manifestă soiurile: Untoasă Bosc, Aniversare, Favorita lui Clapp, Williams, Untoasă Giffard. Ușor sensibil la
virusuri și la cancerul rădăcinilor (Agrobacterium tumefanciens).
98
PĂRUL
100
3.4. Materialul săditor. Boli virale
Principalele boli virale care pot afecta cultura 90
părului în România sunt: 80
Îngălbenirea nervurilor părului - Vein
yellows/red mottle. 70
Deși este cea mai răspândită boală virotică la 60
păr, pierderile produse sunt moderate, deoarece
50
virusul este prezent, de cele mai multe ori, în stare
latentă. În acest caz, pomii infectați sunt mai sensibili la 40
ger. Când însă simptomele apar pe frunze, ele se
30
manifestă prin îngălbenirea țesuturilor din jurul
nervurilor secundare și terțiare. La unele soiuri, în 20
lunile de vară, apar pe frunze pete roșii. Boala se
10
manifestă și la pomii tineri din pepinieră, uneori dând
incompatibilitate la altoirea pe gutui. Transmiterea 0
Gutui C ADAMS SYDO EMA BA 29
virusului are loc prin altoire.
Vigoarea relativă a noilor portaltoilor vegetativi de păr
Brăzdarea tulpinii mărului – Apple stem grooving capillovirus (ASGV).
La păr, pierderile produse de acest virus sunt slabe, deoarece, de obicei, virusul este latent. Simptomele apar
numai la soiurile sensibile unde, la locul de sudură dintre altoi și portaltaltoi, pomul se formează anormal dând un
aspect de deformat în acest loc.
Transmiterea virusului are loc prin altoire.
Strierea tulpinii mărului - Apple stem pitting foveavirus (ASPV).
Boala este prezentă numai la anumite soiuri foarte sensibile. Pomii infectați prezintă ușoare depresiuni în
lungul tulpinii. Pe măsură ce înaintează în vârstă, pomii au la baza tulpinii, pe suprafața cilindrului lemnos, crestături
de diferite dimensiuni, care se văd cu ușurință la înlăturarea scoarței. Transmiterea virusului are loc prin altoire.
Declinul părului - Pear decline phytoplasma (PDM).
Pomii afectați prezintă un declin progresiv, care poate fi mai lent sau mai rapid, în funcție de sensibilitatea
plantei și de agrotehnica aplicată. Frunzele sunt verde deschis, iar spre toamnă devin anormal de roșu. Primăvara din
muguri apar smocuri de frunze. La punctul de altoire apare o linie maronie. Boala evoluează de regulă lent însă în
cazul unui atac puternic de psyle, plantele debilitate intră în declin rapid. Transmiterea phytoplasmei se face prin
intermediul insectelor (psyle) și altoire.
Pătarea clorotică a mărului - Apple chlorotic leaf spot trichovirus (ACLSV), sin.
Pear ring pattern mosaic virus.
Soiurile foarte sensibile prezintă simptome, în special, primăvara când pe frunze
apar inele neregulate sau benzi galben-verzui. În timpul verii, datorită temperaturilor
ridicate, simptomele încep să dispară. Boala nu produce pierderi însemnate la păr.
Pietrificarea fructelor la păr - Pear stony pit.

Boala se manifestă în special la pomii bătrâni. Sub epiderma fructelor se observă
pete mici de culoare verde închis, în dreptul cărora creșterea țesutului încetează, ceea ce
duce la apariția unor adâncituri, și apoi la deformarea acestora. În pulpă apar aglomerări
ale celulelor sclerenchimatice cu pereți lignificați dând aspect de pietrificat. Fructele devin
necomestibile. Transmiterea agentului patogen se face prin altoire.
Boli virale cu incidență redusă (foarte rar și sporadic întâlnite în România): Rubbery wood, Bark split, Bark
necrosis, Pear blister canker viroid, Rough bark.
3.5. Tehnologii de înfiinţare și întreţinere până la intrarea pe rod

3.5.1. Particularităţi privind organizarea şi pregătirea terenului
La alegerea locului pentru înfiinţarea unei plantaţii de păr trebuie avute în vedere cerinţele acestuia faţă de
factorii de mediu (temperatura, umiditatea, lumina, sol). Cerinţele faţă de sol ale părului fiind mari, se va evita
amplasarea pe soluri cu conținut ridicat de argilă, reci, cu peste 10% calciu activ în sol la altoirea pe franc și peste 8%
în cazul altoirii pe gutui.
Părul se recomandă să fie amplasat în zonele cu 650-900 mm precipitaţii anuale, cu condiția ca acestea să fie
distribuite proporțional cu deficitul pluviometric lunar și în zone cu temperaturi medii anuale de 9,5 - 11°C și unde
minima absolută a temperaturii nu coboară sub – 25 ....-28°C. Având cerințe ridicate față de lumină, părul se va
amplasa pe expoziţii însorite.
99
PĂRUL
In funcţie de vigoarea soiurilor şi zona de cultură se pot înfiinţa:
- plantaţii semiintensive (400- 600 pomi/ha)
- plantaţii intensive (650-1.200 pomi/ha), cu soiuri şi portaltoi de vigoare mijlocie,
- plantaţii superintensive (peste 1.200 pomi/ha), cu pomi altoiţi pe gutui cu sau fără intermediar.
Epoca cea mai potrivită pentru plantarea pomilor este, în general, toamna, asigurând astfel refacerea
sistemului radicular şi pornirea în vegetaţie primăvara mai timpuriu.
Întreţinerea solului trebuie să combine cerinţele agronomice cu cele biologice. Se practică menţinerea
înierbată a intervalului dintre rânduri şi erbicidat pe rând.
Alegerea formei de coroană este dependentă de particularitățile de creștere și fructificare ale soiului, de
vigoarea combinației soi-portaltoi.
Soiurile de păr altoite pe portaltoi franc, au o creştere viguroasă şi realizează coroane mari de 10—15 m
înălţime şi 8—9 m în diametru. Aceleaşi soiuri altoite pe portaltoi de vigoare slabă (gutui: BA 29, BN 70 etc.) manifestă
o creştere moderată, formează coroane mici restrânse, care nu depăşesc înălţimea de 3-4 m. Coroana pomului în
perioada de rodire poate fi, în funcţie de soi, piramidală (Williams, Untoasa Hardy), îngust-piramidală (Passe
Crassane), larg-piramidală (Untoasa Bosc), globuloasă (Favorita lui Clapp).
Datoritã dominanței apicale mai accentuate la multe soiuri de păr (Untoasă Hardy, Untoasă Bosc, Favorita lui
Clapp), se recomandă o atenție deosebită în ceea ce privește menținerea formei conice a coroanei prin tăieri mai
severe în treimea superioară a coroanei, prin eliminarea ramurilor cu poziție verticală și prin menținerea ramurilor cu
poziție oblică. La unele soiuri (Untoasă precoce Morettini, Williams, etc.) dominanta apicală este moderată, raportul
de creştere dintre ax şi şarpante este mai echilibrat, iar mai rar la soiurile de tip Passe Crassane putem spune că
fenomenul lipseşte. Pentru temperarea dominanţei apicale, ramurile de prelungire a axului se scurtează mai tare
comparativ cu şarpantele, etajele superioare se formează numai după consolidarea celor inferioare, prelungirea
axului se transferă pe o ramură laterală de vigoare mai slabă.
În general, soiurile de păr formeazã în mod natural lăstari anticipați pe ax. Fenomenul este mai evident la
soiurile: Untoasă precoce Morettini, Untoasă Bosc, Williams, ceea ce permite formarea rapidă a coroanei şi grăbirea
intrării pomilor pe rod. La majoritatea soiurilor de păr există tendința de etajare naturală, motiv pentru care se pretează
la coroane etajate. Între vigoare şi capacitatea de ramificare, la soiurile de păr nu există o corelație directă: soiurile cu
vigoare mare ramifică slab (Untoasă Hardy, Untoasă Bosc), iar alte soiuri cu vigoare slabă au ramificare bună
(Williams, Passe Crassane).
Comparativ cu mărul, părul atinge înălțimi mai mari, motiv pentru care trebuie asigurate distanțele de plantare
care să evite umbrirea reciprocă.
În funcție de particularitățile de creștere și fructificare și de sistemul de cultură, părul se pretează următoarele
forme de coroana: piramida etajata și piramida neetajata pentru livezile clasice, formele aplatizate (palmeta cu brațe
oblice, palmeta cu brațe orizontale) pentru livezile intensive și, respectiv, coroanele conice tip fus subțire și ax vertical
pentru livezile superintensive. Dintre acestea cele mai des utilizate sunt formele de coroană cu ax bine dezvoltat ca:
palmeta etajată cu braţe oblice, fusul subţire (descrise la specia măr), axul vertical etc.
Axul vertical.
Este un sistem de conducere al mărului adoptat în Franţa pentru plantaţiile cu densitatea de 1200-2000
pomi/ha (Cepoiu N., 1992), care prezintă următoarele caracteristici: trunchi de 40-60 cm, scheletul este reprezentat
de axul vertical, pe care se prind direct ramurile de semischelet şi de rod, pomii au înălţimea de 3,5-4,0 m, iar baza
coroanei are diametrul de 1,5-2,0 m.
In ultimele două decenii, s-a generalizat folosirea coroanei Ax vertical la majoritatea speciilor de pomi fructiferi. Printre
avantajele acesteia se remarcă simplitatea formării, lipsa elementelor de schelet pe ax, care face ca semischeletul şi
ramurile de rod să se întinerească/ înlocuiască periodic, coroana se apropie de tendinţa naturală de creştere a
pomilor, elementele coroanei sunt bine luminate, este pretabil la tăierea mecanizată, etc (Stanică şi Asănică, 2018).
Principiile de bază care stau la formarea şi întreţinerea acestei forme de coroană sunt (Stanică şi Asănică, 2018):
- Axul este elementul de bază al pomului şi toate măsurile tehnice sunt luate pentru asigurarea creşterii sale
verticale;
- Săgeata pomului se scurtează în fiecare an la 10-15 cm pentru a stimula fluxul de sevă spre vârfului pomului;
- Înălţimea trunchiului este de 0,6-0,8 m în funcţie de specie;
- Orice ramificare a axului trebuie să aibă cel mult o treime din diametrul acestuia (raport de 3:1);
- Ramificaţii de semischelet trebuie dispuse în spirală pe ax, iar vigoarea acestora descreşte spre vârf;
- Fiecare ramură de semischelet are o singură direcţie de creştere iar vigoarea ramurilor fiice descreşte de la
bază spre vârf. Raportul de 3:1 se aplică şi în acest caz;
- La măr şi păr, toate ramurile de semischelet se prelungesc cu o ramură de rod floriferă (mugure mixt în vârf).
Ramurile neflorifere - smicelele, se elimină.
100
PĂRUL
3.6. Tehnologii de întreţinere a plantaţiilor după intrarea pe rod
3.6.1. Sisteme de întreţinere a solului
În plantaţiile comerciale, intervalul dintre rânduri poate fi înierbat sau lucrat. Înierbarea se face în zonele unde
cantitatea de precipitaţii este suficientă sau este posibilă irigarea. Pe rând, solul se mobilizează periodic sau numai
primăvara, după care se mulceşte cu iarba de pe interval. Adâncimea de mobilizare a solului depinde de portaltoi: 18-
20 cm altoire pe franc, 10-15 cm pe gutui.
3.6.2. Tehnica fertilizării plantaţiilor
Și specia păr răspunde favorabil la fertilizarea periodică (o dată la 2-3 ani) cu gunoi de grajd, în dozele
prezentate în figura 3.3. În plantațiile de păr, în funcție de recolta scontată, conținutul solului în macroelemente și
diagnoza foliară, se aplică aceleași cantităţi orientative de îngrăşăminte chimice ca cele prezentate în fig. 3.4., 3.5.,
3.6. Ca şi la măr, pentru plantațiile echipate cu instalații de irigare localizată și dozatoare de îngrășăminte solubile,
prezentăm în continuare o rețetă orientativă care conține dozele celor mai folosite îngrășăminte solubile pe plan
mondial (tabel 3.3.)
Tabel 3.3. Reţetă de fertirigare în plantațiile de păr pe rod, la o recoltă scontată de 45 t/ha (după Haifa*)
Cerințele în elemente
Fertilizări recomandate (kg/ha)
minerale (kg/ha)
Luna Azotat Azotat *http://www.haifa-group.com/fertilization-pears-haifas-complete-
Monofosfat Azotat de
N P2O5 K2O MgO de de recommendation
de amoniu magneziu
potasiu amoniu Notă: Se divizează cantitatea în doze săptămânale și se aplică odată
Martie 15 10 20 0 44 16 22 0 cu irigare;
Aprilie 20 15 30 5 65 25 14 32 Recomandările se vor ajusta în funcție de diagnoza foliară;
Mai 32 20 40 5 87 33 0 32 În stabilirea amestecurilor din tancurile de fertilizare, se va
Iunie 35 10 40 10 87 16 45 63 ține cont de graficul compatibilităților îngrășămintelor
Iulie 20 5 35 10 76 8 7 63 solubile în soluții concentrate, prezentat în capitolul 1,
August 6 0 5 8 11 0 0 51 tabelul 1.7.
Septembrie 6 5 5 5 11 8 0 32
Octombrie 10 5 10 0 22 8 18 0
Total anual 140 70 185 55 520 114 106 273
3.6.3. Tehnica irigării plantaţiilor

Consumul de apă al părului este puţin mai scăzut decât al mărului, iar umiditatea atmosferică mare, în special
în partea a doua a sezonului de vegetaţie, poate favoriza dezvoltarea unor boli specifice deosebit de grave. Din acest
motiv este mai puţin recomandată microaspersiunea deasupra coroanei în cultura părului.
Adâncimea de dezvoltare a sistemului radicular activ al părului este de 50-60 cm pentru portaltoi mai viguroşi
şi de 30-50 cm pentru portaltoi mai puţin viguroşi, din specia gutui. Asigurarea unui potenţial optim al apei în sol pe
aceste nivele de adâncime se poate realiza cu ajutorul instalaţiilor fixe de irigare prin picurare. Se folosesc de obicei
picurătoare cu debite cuprinse între 2-6 l/h, distanţate între ele în funcţie de textura solului şi de distanţele dintre
pomi/rând. Mai multe detalii în cap. 1, subcap. 1.4 (Aplicarea irigației în plantațiile pomicole și de arbuști fructiferi).
3.6.4. Particularităţi privind tăierile de întreţinere şi fructificare

Tăierea de producţie se execută în funcţie de soi, vârsta pomilor şi forma de coroană folosită. Intensitatea
tăierilor creşte odată cu vârsta pomilor pe măsură ce lungimea scade sub 30-40 cm, intervenindu-se prin tăieri de
stimulare a creşterii.
După formarea coroanelor, principalul element asupra căruia se intervine este semischeletul. Întinerirea
ramurilor de semischelet se realizează prin reductie, simplificare sau prin transferarea creşterii pe ramuri laterale
tinere.
Rărirea semischeletului se execută la soiurile de tip Cure când pomii sunt tineri şi ramifică abundent.
Regenerarea semischeletului se face când pomii intră în perioada maximă de rodire, mai frecvent la soiurile de tip
standard (Williams, Monica, Trivale) şi mai puţin la soiurile de tip spur (Untoasă Hardy, Untoasă Bosc). La soiurile
standard tăierea de reducție, în scopul regenerării semischeletului se recomandă după 3-5 ani de rodire. Soiurile de
tip spur au ramuri de rod longevive care se regenerează când scade potenţialul de producţie. La soiuri de tip Favorita
lui Clapp, cu unghiuri de inserție mari se recomandă tăieri de reducţie a semischeletului, prin scurtarea deasupra unei
ramuri anuale apărute pe zona de curbură a ramurilor arcuite sub greutatea rodului. În general, nu se recomandă
scurtarea ramurilor anuale cu excepţia mlădiţelor care au mai mulți muguri de rod.
101
PĂRUL
Figura 3.3. Norme de aplicare periodică, odată la 2 -3 ani, Figura 3.4. Dozele optime de N la păr pe rod, în funcţie de
a gunoiului de grajd semifermentat (cu un conținut mediu de recolta de fructe scontată a se obţine şi de asigurarea
N de 0,4%) în plantații de pomi pe rod (specii semințoase și potenţială cu azot (I.N.) a solului (Factor de corecție diagnoza
sâmburoase) în funcție de indicele azot (IN) și de conținutul foliară 1,0 - la un conținut de N în frunze la diagnoza foliară de
de argilă în stratul 0 - 40 cm al solului (Borlan et al., 1982) 2,5% și un conținut mediu de argilă al solului pe 0-40 cm
adâncime de 20%, Borlan et al, 1982)
Figura 3.5. Dozele optime de P2O5 la păr pe rod, în funcţie de Figura 3.6. Dozele optime de K2O la păr pe rod, în funcţie de
recolta de fructe scontată a se obţine şi de conținutul fosfaților recolta de fructe scontată a se obţine şi de conținutul
mobili (PAL) din sol (Factor de corecție diagnoza foliară 1,0 - potasiului mobil (KAL) din sol (Factor de corecție diagnoza
la un conținut de fosfor în frunze la diagnoza foliară de 0,18%, foliară 1,0 - la un conținut de potasiu în frunze la diagnoza
Borlan et al, 1982) foliară de 1,4%, Borlan et al, 1982)
102
PĂRUL
Simptomele principalelor deficiențe nutriționale
103
PĂRUL
3.6.5. Principalele boli şi dăunători
3.6.5.1. Bolile părului
Rapănul părului. Venturia pirina (Aderh.) Syd.
Simptomatologie. Ciuperca atacă frunzele, pedunculii florali, sepalele,
fructele şi lăstarii. Pe organele afectate apar pete măslinii – catifelate, care în
condiţii de umiditate ridicată, cresc, se contopesc, putând acoperi porţiuni mari
din suprafaţa acestora.
Combatere. Combaterea bolii a fost descrisă la specia măr.
Rapănul părului Focul bacterian al rozaceelor. Erwinia amylovora (Burrill) Winslow
Simptomatologia şi combaterea bolii au fost descrise la specia măr.
Pătarea albă a frunzelor de păr. Mycosphaerella sentina (Fuck.)
Schröet.
Simptomatologie. Atacul se manifestă frecvent pe frunze, mai rar pe
fructe. Către sfârşitul primăverii, pe frunze apar pete brune, circulare, neregulate,
de 1-4 mm diametru; petele devin cenuşii–albicioase, înconjurate de o margine
de culoare brun – roşcată. Pe partea superioară a frunzelor, în dreptul petelor
apar puncte mici, negricioase, care reprezintă picnidiile ciupercii.
Combatere. Prin măsurile agrotehnice şi chimice aplicate într-o livadă de
păr pentru controlul rapănului - Venturia pirina, se previn şi infecţiile de
Mycosphaerella sentina.
Pătarea brună a frunzelor de păr. Diplocarpon mespili Sorokin
Simptomatologie. Ciuperca atacă frecvent frunzele, lăstarii şi mai rar
fructele. Pe frunze, în tot cursul perioadei de vegetaţie apar pete, mai mult sau
Focul bacterian mai puţin circulare, cu diametrul de 1-5 mm, galbene, apoi brun – roşiatice, bine
delimitate.
Pe faţa superioară a frunzelor, în dreptul petelor, apar unu, mai rar două –
trei puncte mici, negricioase, care sunt fructificaţiile ciupercii (conidiofori şi
conidii). Frunzele se răsucesc, se brunifică şi în final cad.
Combatere. Prin măsurile agrotehnice şi chimice aplicate pentru
controlul rapănului - Venturia pirina, se previn şi infecţiile de Diplocarpon mespili.
Monilioza sau putregaiul brun şi mumifierea fructelor. (Monilinia
fructigena). Boala a fost descrisă la specia măr.
3.6.5.2. Dăunătorii părului
Puricele melifer comun al părului (Psylla pyri L.)
Biologie-ecologie şi mod de atac. Dăunătorul iernează în stadiul de adult
în diferite adăposturi (scoarţa pomilor, resturi vegetale, stratul de frunze de pe sol,
etc.) şi dezvoltă în mod obişnuit 3-4 generaţii pe an. Atât larvele cât şi nimfele
colonizează mugurii, lăstarii erbacei, frunzele, florile şi fructele pe care le înţeapă
şi sug sucul celular. Ca urmare a atacului, mugurii se usucă şi cad, lăstarii se
curbează, frunzele se încreţesc şi se înnegresc, iar fructele rămân mici, pătate,
deformate, având aspect cleios. Organele atacate sunt acoperite abundent cu
”rouă de miere” pe care se dezvoltă ciuperca Capnodium salicinum, ce produce
fumagină. Puricele melifer comun este considerat cel mai periculos dăunător al
părului.
Combatere. Prin aplicarea complexului de protecţia plantelor specific
speciei păr se combate şi atacul de Psylla pyri. Sunt foarte importante:
tratamentul din martie, pentru combaterea adulţilor hibernanţi şi cel de la
începutul scuturării petalelor, pentru combaterea ouălor şi larvelor. În anii de
invazie mare, combaterea dăunătorului este destul de dificilă, mai ales dacă în
plantaţie se găsesc şi ceilalţi purici meliferi ai părului (puricele melifer portocaliu –
Psylla pyricola, puricele melifer brun – Psylla pyrisuga sau puricele melifer de
vară – Psylla costalis).
Ţânţăraşul frunzelor de păr (Dasyneura pyri Bché.)

Biologie-ecologie şi mod de atac. Iernează în stadiul de larvă în interiorul unui cocon în stratul superficial al
solului şi dezvoltă 3 generaţii pe an. Primăvara, foarte devreme apar musculiţele care zboară numai pe timp însorit şi
călduros. Larvele eclozate se fixează pe marginea limbului foliar, unde înţeapă şi sug sucul celular din ţesuturi. Ca
urmare a atacului, marginile limbului foliar se rulează pe partea superioară a frunzei până la nervura principală. La
început, frunzele devin casante, iar apoi porţiunile răsucite se brunifică, se înnegresc şi se usucă în totalitate. Atacul
este periculos mai ales în pepiniere şi plantaţiile tinere, pentru că afectează vârfurile de creştere ale lăstarilor.
Combatere. Pentru combatere se recomandă efectuarea unui tratament fitosanitar la începutul scuturării
petalelor, care se va repeta la un interval de 7-10 zile. Pentru generaţiile următoare se va interveni numai dacă este
cazul.
104
PĂRUL
Păduchele mov al părului (Dysaphis pyri Boyer de Fonscolombe.)
Biologie-ecologie şi mod de atac. Dăunătorul iernează în stadiul de ou pe formaţiunile fructifere de tip spur şi
pe ramurile de păr, dezvoltând 3-5 generaţii pe an. Afidele se localizează pe partea inferioară a limbului foliar, unde se
hrănesc. Frunzele puternic atacate se deformează, se răsucesc şi se îngălbenesc prematur. Păduchii produc
cantităţi mari de „rouă de miere” pe care se instalează fumagina, îngreunând mult combaterea acestora.
Combatere. Se recomandă măsuri similare cu cele indicate la Aphis pomi.
Viespea perelor (Hoplocampa brevis L.)
Dăunătorul se întâlneşte în plantaţiile de păr şi se aseamănă ca biologie şi mod de atac cu Hoplocampa
testudinea, a cărei combatere a fost descrisă la specia măr.
Viermele fructelor (Cydia pomonella L.)
Biologia şi combaterea dăunătorului au fost tratate la specia măr.
Păduchele din San–José (Quadraspidiotus perniciosus Comst.)
Gărgăriţa mugurilor (Sciaphobuss qualidusGyll.)
Dăunătorul este răspândit în majoritatea livezilor; biologia şi combaterea acestuia au fost tratate la specia
măr.
Acarianul roşu al pomilor (Panonychus ulmi Koch.)
Acarianul galicol al frunzelor de păr (Eriophyes pyri Pgst.)
Biologie-ecologie şi mod de atac. Acarianul iernează ca adult în grup, sub solzii mugurilor de păr sau sub
stratul de fumagină de pe ramuri şi dezvoltă 2-4 generaţii pe an. Atacul cel mai caracteristic se manifestă pe frunze,
unde apar gale mici (băşicuţe) de culoare verde la început, apoi gălbuie şi mai târziu roşcată. Ca urmare a atacului,
frunzele se deformează, se răsucesc parţial şi se usucă treptat.
Combatere. Măsuri de combatere similare cu cele recomandate la acarianul roşu al pomilor – la specia măr.
3.6.5.3. Programe de combatere

O atenţie deosebită până la intrarea pe rod trebuie acordată menţinerii unui frunziş sănătos şi combaterii
vectorilor de transmitere a bacteriilor și virozelor (tabel 3.4.).
Programul orientativ de combatere a bolilor şi dăunătorilor, după intrarea pe rod este prezentat în tabelul 3.5.
Tabel 3.4. Program orientativ de combatere a bolilor și dăunătorilor la specia păr până la intrarea pe rod
Tratament
Produse de protecţia plantelor

recomandate
1 Începutul afide, acarieni, acetamiprid (Mospilan 20 SG doza 0,45 kg/ha ) + ulei vegetal (Toil -
dezmuguritului păduchele din San conc. 0,5%)
José (forme
hibernante)
2 Înfrunzit Boli produse de fungicide pe bază de: cupru ( Alcupral 50 PU conc. 0,3%; Triumf 40 WG fungicide pe bază de cupru: Champ 77
ciuperci şi bacterii conc. 0,25%; Funguran 50 OH WP conc. 0,3%; Bouillie bordelaise WG conc. 0,2%; Kocide 2000 conc. 0,25%
WDG conc. 0,5%
3, 4 Aprilie Mai Insecte insecticide pe bază de: acetamipr id (Mospilan 20 SG conc. 0,02%); insecticide pe bază de: tau-fluvalinat
defoliatoare, afide, emamectin benzoat ( Affirm Opti doza 2 kg/ha); lambda cihalotrin (Mavrik 2 F conc. 0,05%)
pureci meliferi (Karate Zeon conc. 0,015%); spirotetramat ( Movento 100 SC doza
1,875 l/ha); abamectin (Vertimec 1,8 EC doza 0,75-1,125 l/ha)
5, 6 Iunie II Rapănul părului, fungicide pe bază de: ditianon ( Delan 700 WG conc. 0,05%); Merpan fungicide pe bază de: captan (Captan 80
Iulie II focul bacterian, 80 WDG conc 0,15%); mancozeb ( Dithane M45 conc. 0,2% ); tiofanat WDG conc. 0,15%, mancozeb (Manzate
August I pătari micotice metil (Topsin 500 SC conc. 0,14%) conc. 0,2%)
Păduchele din San insecticide pe bază de: acetamiprid (Mospilan 20 SG conc. 0,02%); insecticide pe bază de: tau -fluvalinat
José, afide, pureci lambda cihalotrin (Karate Zeon conc. 0,015%); abamectin ( Vertimec (Mavrik 2 F conc. 0,05%)
meliferi 1,8 EC doza 0,75-1,125 l/ha)
Acarieni abamectin (Vertimec 1,8 EC doza 0,75-1,125 l/ha) acaricide pe bază de: pyridaben (Sanmite
20 WP conc. 0,075%);
7 La căderea Patogeni micotici fungicide pe bază de cupru fungicide pe bază de cupru
frunzelor şi bacterieni
soiurilor, fenofază, condiţiile meteo. Produsele marcate cu albastru sunt omologate pentru specia păr/pomi fructiferi (conform catalogului electronic al produselor de
105
PĂRUL
Tabel 3.5. Program orientativ de combatere a bolilor și dăunătorilor la specia păr după intrarea pe rod
Tratament
Produse de protecţia plantelor

recomandate
1 Începutul afide, acarieni, păduchele din acetamiprid (Mospilan 20 SG doza 0,45 kg/ha ) + ulei vegetal (Toil -
dezmuguritului San José (forme hibernante) conc. 0,5%)
2 Răsfirarea Boli produse de ciuperci şi fungicide pe bază de: cupru ( Alcupral 50 PU conc. 0,3%; Triumf 40 fungicide pe bază de cupru:
inflorescenţelor bacterii WG conc. 0,25%; Funguran 50 OH WP conc. 0,3%; Bouillie Champ 77 WG conc. 0,2%; Kocide
bordelaise WDG conc. 0,5% 2000 conc. 0,25%
3 Înflorit Focul bacterian al rozaceelor fungicide pe bază de: fosetil de aluminiu ( Aliette 80 WP conc. 0,3%) -
4 Scuturarea Rapăn, pătările frunzelor fungicide pe bază de: fluxapiroxad ( Sercadis doza 0,25-0,3 l/ha), fungicide pe bază de: captan
petalelor (10- ciprodinil (Chorus 50 doza 0,45-0,75 kg/ha); pirimethanil ( Pyrus (Captan 80 WDG conc. 0,15%;
15%) 400 SC doza 1,5 l/ha); clorotalonil (Bravo 500 SC conc. 0,15%);
ditianon+fosfona ti de potasiu ( Delan Pro doza 2,5 l/ha); captan
(Merpan 80 WDG conc. 0,15%); ditianon ( Delan 700 WG conc.
0,05%), difenoconazol+fluxapiroxad ( Dagonis 1,2l/ha )
Purici meliferi, tânţăraşul insecticide pe bază de: spirotetramat ( Movento 100 SC doza 1,875 insecticide pe bază de:
frunzelor de păr, insecte l/ha); abamectin (Vertimec 1,8 EC doza 0,75-1,125 l/ha; Safran 1,8 diflubenzuron (Dimilin 48 SC
defoliatoatre, acarieni, etc. EC conc. 0,1-0,15%) conc. 0,02%)
5, 6 Creşterea Rapăn, pătările frunzelor Unul din fungicidele recomandate la Tratamentul 4 Unul din fungicidele
fructelor recomandate la Tratamentul 4
Purici meliferi, tânţăraşul insecticide pe bază de: lambda cihalotrin ( Karate Zeon conc. insecticide pe bază de: spinosad
frunzelor de păr, insecte 0,015%); acetamiprid ( Mospilan 20 SG conc. 0,02%); gama (Laser 240 SC conc 0,06%)
defoliatoatre, acarieni, etc. cihalotrin (Vantex 60 CS conc. 0,04%);
7, 8, Creşterea Rapăn, pătările frunzelor Unul din fungicidele recomandate la Tratamentul 4 Unul din fungicidele
9 fructelor (Iunie recomandate la Tratamentul 4
II) Păduchele din san José G1, insecticide pe bază de: spirotetramat ( Movento 100 SC doza 1,875 hexotiazox (Flanco 10 WP conc.
purici meliferi, viermele l/ha);acetamiprid ( Mospilan 20 SG conc. 0,02%); 0,05%)
fructelor, afide etc. abamectin+clorantraniliprol ( Voliam Targo doza 1 l/ha)
10, Creşterea Rapăn, pătările frunzelor fungicide pe bază de: Merpan 80 WDG conc. 0,15%); mancozeb fungicide pe bază de: captan
11 fructelor (Iunie (Dithane M 45 conc. 0,2%, tiofanat metil ( Topsin 500 SC conc. (Captan 80 WDG conc. 0,15%;
II) 0,14%) mancozeb (Manzate conc. 0,2%);
Păduchele din san José G2, Unul din insecticidele recomandate la Tratamentul 7 -9 Unul din insecticidele
purici meliferi, viermele recomandate la Tratamentul 7 -9
fructelor, afide etc.
12 La căderea Patogeni micotici şi fungicide pe bază de cupru fungicide pe bază de cupru
frunzelor bacterieni
soiurilor, fenofază, condiţiile meteo. Produsele marcate cu albastru sunt omologate pentru specia păr/pomi fructiferi (conform catalogului electronic al produselor de
3.6.6. Recoltarea și păstrarea fructelor

Datorită perisabilităţii, soiurile de vară se recoltează cu 7-10 zile înaintea maturităţii de consum, când ating
dimensiunile caracteristice soiului şi culoarea lor devine galben-verzuie.
Soiurile de toamnă se recoltează cu câteva zile înainte de maturitatea de consum dacă se valorifică imediat
sau cu 8-10 zile mai devreme dacă se valorifică peste 1-2 luni.
Soiurile de iarnă se recoltează cât mai târziu posibil, în funcţie de zona de cultură şi acumularea unei cantităţi
mari de glucide. Recoltate devreme perele de iarnă nu ajung la calitatea corespunzătoare, se deshidratează în
depozit. Operațiunea de recoltare se face manual, păstrându-se pedunculul întreg.
Temperatura de conservare a perelor, atât la frig, cât și atmosfera controlată, diferă în funcție de soi, astfel
încât se pot distinge următoarele grupe: 0-1ºC - Clapp´s Favourite, Williams, BeurreBosc; 1-2ºC - Cure, Doyenne du
Comice, Josephine de Malignes, 2-3ºC - Passe Crassane, Conference. Înainte de valorificare, perele vor fi scoase din
depozit și se introduc în încăperi cu temperatura de 16-17ºC pentru 3-5 zile, pentru definirea caracteristicilor
organoleptice înainte de consum.
Pre-răcirea și condițiile optime de depozitare: Perele sunt foarte sensibile la temperatură. Durata de
depozitare a perelor "d'Anjou" și "Bartlett" a fost cu 35-40%, mai lungă la -1°C decât la 0°C. Majoritatea perelor sunt
depozitate la -1°C - 0°C cu umiditatea atmosferică de 90-94%. Deoarece este necesar un control precis al
temperaturii pentru a preveni înghețarea fructelor, atunci când perele sunt păstrate la aceste temperaturi scăzute
spațiile de depozitare a perelor folosesc senzori de temperatură plasați în aer și pe fructe. Trecerea rapidă de la
căldura din câmp și răcirea rapidă a perelor recoltate, sunt esențiale pentru stocarea pe termen lung. Întârzierea la
răcire scurtează durata de depozitare.
Atmosferă controlată a fost folosită cu succes pentru a extinde durata de depozitare a perelor, rezultate bune
obținându-se cu următorii parametrii: 1 - 2% 02 și 0 - 1% C02. Astfel, soiurile Untoasă Bosc și Doyenné du Comice pot fi
păstrate 2-4 luni în atmosferă controlată (1–2% O2 + 0–1% CO2), iar soiul d'Anjou se păstrează 4-6 luni într-o
atmosferă cu procent scăzut de O2 (1,0%) și cu mai puțin de 0,1% CO2, menținându-se calitatea fructelor și
reducându-se incidența arsurilor superficiale după depozitarea la rece pe termen lung. În plus, un tratament cu 12%
CO 2 timp de 2 săptămâni imediat după recoltare are un efect benefic asupra frânării ritmului de maturare.
În condiții de atmosferă controlată practic coacerea fructelor a fost stopată și, ca urmare cele mai multe soiuri
de pere necesită condiții speciale de temperatură și umiditate, după perioada de păstrare pentru a dezvolta o aromă
bună și o textură optimă pentru consum în stare proaspătă. Se recomandă o temperatură de maturare după
depozitare de aproximativ 15 până la 21°C, și o umiditate relativă a aerului de 90–95%. Temperaturile mai ridicate pot
avea ca rezultat supracoacerea perelor.
Condițiile optime de păstrare în atmosferă controlată pentru principalele soiuri de pere sunt prezentate în
tabelul 3.6.
106
PĂRUL
Tabelul 3.6. Condițiile optime de păstrare a perelor în atmosferă controlată
Soiul Temperatura Timpul de Umiditate (%) O2 CO2
depozitare
Abate Fetel -1/0⁰C 4-5 luni 90-95 % 2% 0,8%
Beurre Bosc -1⁰C 5-7 luni 90-95 % 1-3 % 0,03-4%
Beurre Hardy -1⁰C 1-3 luni 90-95 % 2-3% 0-5%
Conference -1/0⁰C 4-7 luni 90-95 % 2% 0,8%
Decana Del Comizio 1/0⁰C 5-6 luni 90-95 % 1,2-1,5% 0,8%
Generale Leclerc 1/0⁰C 6-8 luni 90-95 % 2% 5%
Packham’s Trimph 1/0⁰C 7- 8 luni 90-95 % 2-3% 5%
Williams 1/0⁰C 4-5 luni 90-95 % 2-3% 4-5%
După: Tabelle del CRIOF Bologna – 1992; "International controlled atmosphere research conference"
vol. 2 - Other commodities storage recommendations - June 14-16, 1989 Washington, USA
Menționăm că lucrările speciale de îmbunătățiri funciare, terase, canale, drenuri precum și cele de
drumuri și podețe nu au fost cuprinse în nici un sistem de cultură, acestea, după necesități, pot fi cuprinse ca
lucrări eligibile și vor influența desigur eficiența economică.
Dorind să prezentăm o eficiență economică corectă, cred că trebuie să menționăm la fiecare sistem de cultură
lucrările principale ce au fost selectate, acestea fiind prezentate în tabelul 3.7. Costurile au fost calculate la un curs de
referință de 4,80 Lei/Euro. Producțiile luate în calcul așa cum remarcați și în tabelul 3.8, sunt de 20.000 kg/ha la
densitatea de 500 pomi/ha, de 30.000 kg/ha la densitatea de 1.250 pomi/ha și de 40.000 kg/ha la densitatea de 2.860
pomi/ha. Prețul de vânzare este ușor diferit în cele trei sisteme de cultură și anume: de 2,0 Lei/kg la 500 și 1.250
pomi/ha și de 2,5 Lei/kg la densitatea de 2.860 pomi/ha.
Valoarea investiției, profitul, randamentul economic, împreună cu situația economică în funcție de numărul de
pomi plantați este prezentată în tabelul 3.8.
La varianta plantației superintensive investiția este mult mai mare pentru că este prevăzut sistemul de irigare
precum și plasa antigrindină, dar riscurile sunt mult diminuate și pe termen lung investiția merită implementată.
Termenul de recuperare al investiției este și el în funcție de densitatea de pomi la hectar (vezi tabelul 3.8).
107
PĂRUL
108
GUTUIUL
CAP. 4. CULTURA GUTUIULUI
Gutuiul ocupă un loc important în cultura pomilor fructiferi datorită adaptabilităţii la condiţii climatice diferite şi
însuşirilor tehnologice superioare ale fructelor (grad ridicat de gelificare, menţinerea aromei şi fermităţii pulpei prin
fierbere, aciditate naturală plăcută). Mai mult decât atât, comparativ cu merele şi perele, gutuile au o capacitate bună
de păstrare în condiţii obişnuite, permiţând prelungirea perioadei de consum şi prelucrare industrială.
4.1. Cerinţele faţă de factorii de mediu
Cerințele față de temperatură. Specie mai puțin tolerantă la stresul factorilor de mediu decât părul și solicită
un sezon de vegetație lung. Durata sezonului de vegetație este cuprinsă între 140 și 165 de zile (Bowen and Hollinger,
2004). Este cea mai exigentă specie față de căldură, din grupa semințoaselor și mai sensibil la ger decât părul,
preferând zone cu veri călduroase și ierni mai blânde, precum și locuri adăpostite, fără mari oscilații de temperatură.
Suportă temperaturi până la -25..-26°C (Bowen and Hollinger, 2004). Totuși, pomii tineri pot fi vătămați și la -20°C.
Deși este printre ultimele specii pomicole care înflorește, se vor evita zonele cu înghețuri târzii frecvente. Necesarul de
ore de frig (între 0 și 7°C) din sezonul de repaus este mai redus, oscilând în funcție de soi între 200 și 500.
Cerințele față de apă. Deși are cerințe mari față de apă, reușește destul de bine și în regiuni mai secetoase
(500-600 mm pe an, dar distribuite în cursul sezonului de vegetație proporțional cu evapotranspirația potențială).
Cerințele față de lumină. Față de lumină, gutuiul este foarte exigent. În condiții de umbrire se dezvoltă slab,
fructifică puțin și are o viață scurtă.
Este, de asemenea, vătămat ușor de vânturile puternice datorită fructelor mari și se recomandă instalarea
perdelelor de protecție.
Cerințele față de sol. Gutuiul preferă soluri adânci, fertile, bine structurate, calde, suficient de revene, cu
textură mai argiloasă. Este specia pomicolă cu cea mai mare rezistență la excesul de apă din sol, atunci când este
folosită ca portaltoi. Suportă un grad relativ mare de sărăturare comportându-se satisfăcător până la 0,7-1% săruri în
sol (Popescu et al., 1974), dar clorozează la peste 8% calciu activ în sol, fiind foarte susceptibil la deficiența de fier.
Zonarea culturii gutuiului în România
Zonarea pedoclimatică pentru speciile pomicole cultivate în România, s-a stabilit, în principal, prin
suprapunerea unor cartograme de favorabilitate alcătuite pentru fiecare factor pedologic și climatic care, s-a
considerat, că impune restricții majore de amplasare a viitoarelor plantații, astfel: pentru condițiile de sol – gradul de
favorabilitate al texturii, drenajului (în ansamblu extern și intern) și pH-ului (aciditatea) din primii 40 cm ai profilului de
sol, iar pentru condițiile de climă – gradul de favorabilitate al temperaturilor orare din perioada de vegetație, al gerurilor
din timpul iernii prin compararea pragului de rezistență al speciei cu temperatura minimă a aerului înregistrată în
adăpostul meteorologic cu probabilitatea de realizare de 25% (care apare o dată la 4 ani), durata perioadei de
vegetație estimată ca începând din ziua în care media temperaturilor maxime a depășit minima absolută a speciei, iar
ultima zi din perioada de vegetație fiind considerată prima zi din semestrul al doilea al anului în care temperatura
medie a minimelor a coborât sub 0°C și ultimul factor climatic considerat precipitațiile medii anuale.
Fig. 4.1. Distribuția zonelor de favorabilitate pedoclimatică potențată prin irigare, la cultura gutuiului
109
GUTUIUL
După modelul universal prezentat de Bowen şi Hollinger, 2004 și adaptat pentru condițiile pedoclimatice din
România pentru specia gutui, cerințele acestei specii față de factorii climatici și pedologici de mai sus, au fost stabilite
de către ICDP și stațiunile de cercetare și dezvoltare pomicole.
Interpretarea gradului de favorabilitate pedoclimatică potențată prin irigare (Fig. 4.1.), s-a făcut prin note, de la
0 la 4, acestea având următoarea semnificație: între notele 0 și 0,5 amplasament a fost considerat nefavorabil și
cultura gutuiului în aceste areale ar trebui să se excludă; între notele 0,5 și 1,5 amplasament a fost estimat ca fiind
puțin favorabil pentru această cultură, între notele 1,5 și 2,5 zona sau localitatea a fost considerată moderat favorabilă
pentru cultura speciei respective, între notele 2,5 și 3,5 amplasamentul a fost evaluat ca favorabil și între notele 3,5 și
4,0 condițiile au fost estimate ca fiind foarte favorabile pentru gutui și se recomandă extinderea culturii în regim irigat.
Cele mai favorabile județe pentru cultura gutuiului în regim irigat (potențat pentru consumul de apă al speciei
în tot sezonul de vegetație), în ordinea descrescătoare a notelor, au fost Ilfov, Giurgiu, Vrancea, Vâlcea și Dâmbovița,
iar cele care ai întrunit cele mai nefavorabile condiții, în ordinea crescătoare a notelor Covasna, Brașov, Harghita,
Bistrița-Năsăud, Cluj și Sibiu.
Pentru mai multe detalii privind favorabilitatea teritoriului României pentru specia gutui, ca și pentru celelalte
specii de pomi și arbuști fructiferi, puteți consulta lucrarea apărută în anul 2014, Zonarea speciilor pomicole în funcție
de condițiile pedoclimatice și socio-economice ale României. Editura Invel Multimedia, ISBN: 978-973-1886-93-0,
288 p.p.
În România, după apariţia focului bacterian în anul 1992, au fost defrişate suprafeţe mari cultivate cu gutui, iar
în cultură au fost promovate îndeosebi soiurile tolerante la această boală. Astfel, sortimentul de gutui recomandat în
cultură este alcătuit din următoarele soiuri:
Aromate. Selecţie din soiul Bereczki, introdus din anul 1982. Pomii au vigoare mijlocie, sunt rezistenţi la ger
şi au o comportare bună la atacul de Monilinia. Fructul este piriform, de mărime mijlocie (375 g), cu pieliţa galben-
limonie, subţire, dar rezistentă la manipulări şi transport, cu pubescenţă fină. La maturitate, fructele, bine prinse pe
ramuri, nu cad din pom. Epoca de consum: octombrie-ianuarie.
Aurii. Soi cu fructul foarte mare (450-500 g), rotunjit piriform, cu suprafaţa vălurată şi pieliţa galbenă-limonie.
Pulpa este gălbuie, suculentă, cu sclereide fine şi gust dulce, cu aromă fină. Epoca de consum: octombrie-decembrie.
Bereczki. Soi de origine maghiară, viguros, rustic şi productiv. Fructul este mare (peste 400 g), larg piriform şi
prezintă proeminenţe caracteristice pe toată suprafaţa. Pulpa este tare, suculentă, iar în jurul inimii formează un strat
subţire de celule lignificate. Epoca de consum: octombrie-ianuarie.
Champion (Campion). Soi de origine americană, răspândit în sudul ţării, Moldova şi Dobrogea. Pomul este
viguros, intră târziu pe rod (anul 5-6 de la plantare), sensibil la boli şi dăunători, dar productiv (70-100 kg/pom) şi
rodeşte regulat. Fructul este mare (peste 400 g), cu pulpa tare, slab astringentă, sclereide fine, însă nu rezistă la
păstrare. Epoca de consum: octombrie-decembrie.
De Constantinopol. Soi introdus din Turcia şi înmulţit în majoritatea zonelor din ţară. Pomul este viguros,
productiv, rezistent la secetă, dar sensibil la ger, boli şi dăunători. Fructul este mare (peste 400 g), cu 5 coaste largi. La
maturitate, fructele cad din pomi. Ele se păstrează puţin şi cu pierderi mari. Epoca de consum: octombrie-decembrie
De Huşi. Soi local din zona dealurilor Moldovei, rustic şi longeviv. Pomul este viguros, productiv, rezistent la
ger, secetă şi dăunători, dar sensibil la boli. Fructele sunt de mărime mijlocie (200-300 g), cu coaste largi şi rotunjite.
Pulpa este de culoare galben-deschis, lipsită de sclereide, cu astringenţă la recoltare, dar în timpul păstrării
astringenţa dispare, iar gustul devine vinuriu, plăcut. Epoca de consum: octombrie-decembrie.
Moldoveneşti. Selecţie din zona colinară a Moldovei, de vigoare mică. Fructele au mărime mijlocie (300 g),
culoare galben portocalie şi pubescenţă cenuşie. Pulpa este galbenă, crocantă, potrivit de suculentă, cu gust
echilibrat. Epoca de consum: octombrie-decembrie.
Adonia. Soi recent introdus în sortiment. Pomul are tendinţă de creştere invers piramidală, cu lăstari lungi, pe
care apar flori încă din anul II de la plantare în livadă. Fructele de mărime mijlocie, de culoare galben pai lucios, fără
pubescenţă cu pulpa crocantă şi fără sclereide, ajung la maturare la sfârşitul lunii septembrie şi se pot păstra în
depozite frigorifice până în luna iunie. Se pretează atât pentru consum în stare proaspătă, cât şi pentru procesare sub
formă de peltea, dulceaţă, compot, distilare, deshidratare sub formă de fructe feliate.
Adonia Champion Bereczki
110
GUTUIUL
4.3. Portaltoii gutuiului
Pentru altoirea gutuiului se folosesc numai portaltoii vegetativi de gutui, prezentaţi la specia păr (gutui A, gutui
EMC, BA29, Adams, Sydo, BN70). Nu apar probleme legate de compatibilitatea la altoirea soiurilor de gutui pe
portaltoii vegetativi de gutui.
4.4. Materialul săditor. Boli virale
Pătarea inelară neagră a gutuiului - Quince sooty ringspot virus.
Soiurile sensibile prezintă simptome de pigmentare negricioasă pe frunze sub formă de inele sau benzi.
Lăstarii care se dezvoltă primăvara se usucă. Creşterea plantelor este redusă şi uneori boala poate să dea
incompatibilitate la altoirea între soiurile de păr pe gutui.
Piticirea gutuiului - Quince stunt.
Este o boală virală care poate fi produsă de două virusuri ACLSV şi Quince sooty ringspot. Boala nu produce
pierderi însemnate la gutui, deoarece este latentă. La soiurile foarte sensibile pomii infectaţi au creştere redusă.
Pietrificarea fructelor - Stony pit.
Pe frunzele pomilor infectaţi apar pete de culoare gălbuie care mai târziu se brunifică. La suprafaţa fructelor
apar depresiuni de forme şi mărimi diferite iar în dreptul lor epiderma este de culoare verde închis şi pulpa se brunifică.
Fructele sunt deformate.
Transmiterea agentului patogen se face prin altoire
Pătarea galbenă a gutuiului - Quince yellow blotch.
Boala nu este prea răspândită şi se manifestă în special la unii portaltoi mai sensibili la care apare o pătare
foliară verde gălbuie de regulă pe o jumătate de limb. Când simptomele apar pe fructe acestea se manifestă prin
apariţia unei pătări verde gălbuie a fructelor.
Transmiterea agentului patogen se face prin altoire.
Boli virale cu incidenţă redusă (foarte rar şi sporadic întâlnite la gutui în România): Apple stem grooving
capillovirus, Apple stem pitting foveavirus Bark split, Bark necrosis, Pear blister canker viroid, Rough bark, Rubbery
wood , Pear decline phytoplasma, Vein yellows/red mottle ).
4.5. Tehnologii de înfiinţare şi întreţinere până la intrarea pe rod
4.5.1. Particularităţi privind organizarea şi pregătirea terenului
Aspectele referitoare la înfiinţarea livezilor de gutui sunt asemănătoare cu cele descrise la măr şi păr, cu
respectarea particularităţilor biologice caracteristice speciei. Astfel, se va acorda atenţie la alegerea terenului, având
în vedere că gutuiul reuşeşte pe soluri aluvionare, fertile, cu conţinut redus de calcar (sub 8%), bine aprovizionate cu
apă. Pe solurile cu procent ridicat de calciu (peste 10%), gutuiul suferă de cloroză şi astfel de soluri trebuie evitate. Pe
solurile nisipoase, uşoare, gutuiul începe să rodească timpuriu, dar are durata scurtă de viaţă. Distanţele de plantare
ce se recomandă sunt de 3,5-4 m între rânduri şi 2,5-3 m între plante pe rând.
Gutuiul se pretează atât pentru sistemul de cultură clasic cu distanţe de plantare de 5 x 4 m (500 pomi/ha), cu
pomi conduşi sub formă piramidă și mai rar sub formă de vas ( 5 x 3 m), cât şi pentru sistemul intensiv cu distanţe de
plantare de 4 x 2 m (1.250 pomi/ha), cu pomi conduşi ca tufă sau liber aplatizaţi. Sistemele de întreținere a solului sunt
similare cu cele descrise la cultura mărului, practic s-a generalizat întreținerea înierbată a intervalului dintre rânduri și
lucrarea solului pe rand prin lucrări mecanice sau manuale și/sau erbicidare.
În stare naturală gutuiul crește sub formă de arbustoid. Majoritatea soiurilor de gutui au vigoare mijlocie-mare,
coroane neregulate, piramidale și tendință bazitona foarte puternică. Șarpantele au unghiuri de ramificare mici,
apropiate de verticală, ca urmare sunt viguroase și concurează axul. Pomii tineri au, în general, creșteri mari care pot
depăși 1 m lungime, dar după intrarea pe rod odată cu creșterea productivității îşi temperează creşterea, iar coroana
se îndesește deoarece semischeletul se ramifică mult prin formarea an de an a ramurilor de rod specifice (măciulii,
coarne de melc).
Ținând cont de tendinţa bazitonă a soiurilor de gutui, cele mai adaptate la portul natural sunt formele de
coroană globuloase cu ax de tip piramida mixtă şi palmeta liber aplatizată și mai rar sub formă de tufă-vas și vas
întârziat (piramidă întreruptă).
În tehnologia de formare pe lângă intervențiile specifice de realizare a parametrilor fiecărei forme de coroană,
se va ține cont de particularitățile de creștere și fructificare ale diferitelor soiuri de gutui. Astfel, în scopul menţinerii
echilibrului vertical în coroană, ramura de prelungire a axului se scurtează mai slab comparativ cu lăstarii de prelungire
a şarpantelor. Datorită creşterilor mari în perioada de tinereţe se recomandă tăieri în verde (de scurtare sau ciupire
repetată a lăstarilor). Pentru a favoriza creşterea în lungime a axului, se recomandă eliminarea lăstarilor care
concurează axul. De asemenea, datorită greutății mari a fructelor se face înlăturarea florilor sau fructelor de pe
ramura de prelungire a axului, pentru a preveni eventuala ei arcuire sub greutatea rodului. Pentru a mări unghiul de
ramificare al şarpantelor, la lăstarii de prelungire a acestora se transferă direcţia de creştere pe ramurile laterale
exterioare.
4.6. Tehnologii de întreţinere a plantaţiilor după intrarea pe rod
4.6.1. Sisteme de întreţinere a solului
Solul se menţine fie lucrat, fie înierbat, în funcţie de cantitatea de precipitaţii din zonă.
111
GUTUIUL
4.6.2. Tehnica fertilizării plantaţiilor
Normele de aplicare periodică, odată la 2-3 ani, a gunoiului de grajd semifermentat prezentate la specia măr
în figura 2.11 sunt recomandate și la cultura gutuiului.
Fertilizarea cu îngrășăminte minerale
În plantațiile de gutui, în funcție de recolta scontată, conținutul solului în macroelemente și diagnoza foliară, se
aplică aceleași cantităţi orientative de îngrăşăminte chimice ca cele prezentate la cultura mărului.
La o recoltă scontată de 45 t/ha și pe un sol cu textură medie-ușoară, pH cuprins între 6,5 și 8 și la o densitate
de pomi la unitatea de suprafață între 400 și 500 pomi/ha și chiar mai mare, se poate aplica rețeta de fertirigare de mai
jos (Tabelul 4.1).
Tabelul 4.1. Reţetă de fertilizare în plantațiile de gutui pe rod (după Haifa*)

Cerințele în elemente minerale
Fertilizări recomandate (kg/ha)
(kg/ha)
Luna
Azotat de Mono fosfat Azotat de Azotat de
N P2O5 K2O MgO
potasiu de amoniu amoniu magneziu
Martie 15 10 20 0 44 16 22 0
Aprilie 20 15 30 5 65 25 14 32
Mai 32 20 40 5 87 33 0 32
Iunie 35 10 40 10 87 16 45 63
Iulie 20 5 35 10 76 8 7 63
August 6 0 5 8 11 0 0 51
Septembrie 6 5 5 5 11 8 0 32
Octombrie 10 5 10 0 22 8 18 0
Total anual 140 70 185 45 403 114 106 273
*http://www.haifa-group.com/fertilization-quince-spain-0
Notă: Se divizează cantitatea în doze săptămânale și se aplică la irigare; Recomandările se vor ajusta în funcție de diagnoza foliară.
4.6.3. Tehnica irigării plantaţiilor

Având în vedere că, gutuiul are un sistem radicular mai superficial, acesta necesită irigări dese, cu norme mai
mici de apă. Suportă excesul temporar de umiditate în sol, dar asta nu înseamnă că vegetează bine în astfel de
condiţii. Se recomandă în primul rând irigarea localizată prin picurare, cu debite de apă de 2-6 l/, pe o adâncime de 30-
50 cm. (mai multe detalii în cap. 1, subcap. 1.4. - Aplicarea irigației în plantațiile pomicole și de arbuști fructiferi)
4.6.4. Particularităţi privind tăierile de întreţinere şi fructificare
Tăierile de întreținere și fructificare se aplică diferenţiat în funcţie de vârsta pomilor. După intrarea pe rod,
tăierea constă în reducerea la jumătate sau cu o treime a ramurilor lungi purtătoare de măciulii pentru a asigura o
rodire echilibrată şi formarea unor măciulii viguroase pentru anul următor.
La pomii maturi, în perioada de maximă rodire, semischeletul se regenerează periodic prin transferul creşterii
pe ramificaţii tinere viguroase. Pe semischeletul rămas se efectuează tăieri de fructificare propriu-zise care urmăresc
regenerarea ramurilor de rod (coarnele de melc şi măciulii) epuizate. De asemenea, în vederea normării încărcăturii
cu rod se elimină, în primul rând, măciuliile mai slabe şi mai îndepărtate de schelet sau semischelet.
În perioada de declin, se fac tăieri de regenerare în lemn de 5-6 ani pentru prelungirea perioadei de fructificare
şi refacerea zonelor rupte din coroană.
4.6.5. Principalele boli şi dăunători

4.6.5.1. Bolile gutuiului
Focul bacterian al rozaceelor - Erwinia amylovora (Burrill) Winslow
Simptomatologia şi combaterea bolii au fost descrise la specia măr.
Pătarea brună a frunzelor de gutui şi de păr - Diplocarpon mespili (Sorokin)
Simptomatologia şi combaterea bolii au fost descrise la specia păr.
Mumifierea fructelor tinere de gutui - Monilinia linharthiana (Prill. et Delacr.) Honey
Simptomatologie. Ciuperca parazitează frunze, flori, fructe tinere şi lăstari erbacei. La începutul înfrunzitului,
pe frunze, brunificarea porneşte de la bază, se extinde de-a lungul nervurii principale, înspre vârf; pe vreme umedă
apar fructificaţiile albicioase - cenuşii. Fructele nu mai cresc, rămân mici, se mumifică şi cad.
Combatere. Se recomandă măsuri de igienă culturală precum şi tratamente preventive la avertizare.
4.6.5.2. Dăunătorii gutuiului
Viermele fructelor - Cydia pomonella L.
112
GUTUIUL
4.6.5.3. Programe de combatere
Tabel 4.2. Program orientativ de combatere a bolilor şi dăunătorilor la specia gutui până la intrarea pe rod
Fenofaza Patogen/Dăunător Produse de protecţia plantelor omologate Produse de protecţia plantelor recomandate
Tratament
1 Începutul afide, acarieni, păduchele - acetamiprid (Mospilan 20 SG doza 0,45 kg/ha )

dezmuguritului din San José (forme + ulei vegetal (Toil conc. 0,5%)
hibernante)
2 Înfrunzit Monilioză, antracnoză, fungicide pe bază de: cupru ( Alcupral 50 PU conc. fungicide pe bază de: cupru (Champ 77 WG
focul bacterian al 0,3%; conc. 0,25%; Funguran 50 OH WP conc. 0,3%; conc. 0,2%; Triumf 40 WG conc. 0,25%; Kocide
rozaceelor Bouillie bordelaise WDG conc. 0,5% 2000 conc. 0,25%.
3 Aprilie, mai Monilioză, antracnoză, fungicide pe bază de: mancozeb ( Dithane M 45 conc. fungicide pe bază de: ciprodinil (Chorus 50 doza
focul bacterian al 0,2%; Manzate conc. 0,2%); fludioxonil + ciprodinil 0,45-0,75 kg/ha); captan (Captan 80 WDG conc.
rozaceelor (Switch 62,5 WG doza 0,8-1,0 kg/ha) 0,15%; Merpan 80 WDG conc. 0,15%);
Insecte defoliatoare şi insecticide pe bază de: emamectin benzoat ( Affirm -
minatoare, afide, etc. Opti doza 2 kg/ha); acetamiprid (Mospilan 20 SG conc.
0,2%); abamectin (Vertimec 1,8 EC doza 0,75-1,125
l/ha); alfa cipermetrin (Fastac 10 EC conc. 0,02%);
4, 5, 6 Iunie, iulie, Monilioză, antracnoză, Unul dintre fungicidele de la Tratamentul 3 Unul dintre fungicidele de la Tratamentul 3
august etc.
Păduchele din San José, insecticide pe bază de: spirotetramat ( Movento 100 insecticide pe bază de: acetamiprid (Mospilan
afide, insecte defoliatoare SC doza 1,875 l/ha); emamectin benzoat ( Affirm Opti 20 SG conc. 0,2%); conc. 0,1%); piriprox ifen
doza 2 kg/ha) (Juvinal 10 EC) conc. 0,05 -0,1%
7 La căderea Patogeni micotici şi fungicide pe bază de cupru fungicide pe bază de cupru
frunzelor bacterieni
Tabel 4.3. Program orientativ de combatere a bolilor şi dăunătorilor la specia gutui după intrarea pe rod
Tratament
Fenofaza Patogen/Dăunător Produse de protecţia plantelor Produse de protecţia plantelor recomandate

omologate
1 Începutul afide, acarieni, păduchele acetamiprid (Mospilan 20 SG doza 0,45 kg/ha ) + ulei
dezmuguritului din San José (forme vegetal (Toil conc. 0,5%
hibernante)
2 Înfrunzit Monilioză, antracnoză, fungicide pe bază de: cupru ( Alcupral 50 fungicide pe bază de: cupru (Champ 77 WG conc. 0,2%;
focul bacterian al PU conc. 0,3%; Funguran 50 OH WP Triumf 40 WG conc. 0,25%; Kocide 2000 conc. 0,25%
rozaceelor conc. 0,3%; Bouillie bordelaise WDG
conc. 0,5%
3 Înflorit Focul bacterian al fungicide pe bază de fosetil de aluminiu: -
rozaceelor Aliette 80 WDG
4 Scuturarea Monilioză, antracnoză, etc. fungicide pe bază de: mancozeb fungicide pe bază de: ciprodinil (Chorus 50 doza 0,45 -
petalelor (~10-15% (Dithane M 45 conc. 0,2%; Manzate 0,75 kg/ha); ditianon+fosfonati de potasiu (Delan Pro 2.5
petale scuturate) conc. 0,2%); fludioxonil + ciprodinil l/ha) ; captan (Captan 80 WDG conc. 0,15%; Merpan 80
(Switch 62,5 WG doza 0,8-1,0 kg/ha) WDG conc. 0,15%); tiofanat metil (Topsin 500 SC conc.
0,14%); tebuconazol (Folicur Solo conc. 0,1%; Orius 25
WG conc. 0,25% Mystic 250 EC conc. 0,1%)
Insecte defoliatoare şi insecticide pe bază de: alfa cipermetrin insecticide pe bază de: acetamiprid (Mospilan 20 SG
minatoare, afide, etc. (Fastac 10 EC conc. 0,02%); conc. 0,2%); tau-fluvalinat (Mavrik 2 F conc. 0,015%)
5, 6 Fruct în creştere Monilioză, antracnoză, etc. Unul dintre fungicidele de la Unul dintre fungicidele de la Tratamentul 4
(Mai II-III) Tratamentul 4
Viermele fructelor G1, insecticide pe bază de: emamectin insecticide pe bază de: tiacloprid + deltametrin (Proteus
afide benzoat (Affirm Opti doza 2 kg/ha); alfa 110 OD conc. 0,05%); clorantraniliprol (Coragen conc.
cipermetrin (Fastac 10 EC conc. 0,01%); abamectin + clorantraniliprol (Voliam Targo doza
0,015%). 1 l/ha); lambda cihalotrin (Karate Zeon conc. 0,015%);
spinosad (Laser 240 SC conc. 0,0 6%)
7, 8 Fruct în creştere Monilioză, antracnoză, etc. fungicide pe bază de: mancozeb fungicide pe bază de: captan (Captan 80 WDG conc.
(Iunie II-Iulie II) (Dithane M 45 conc. 0,2%, Manzate 0,15%; Merpan 80 WDG conc. 0,15%); mancozeb
conc. 0,2%); tiofanat metil (Topsin 500 SC conc. 0,14%);
Paduchele din San José, insecticide pe bază de: spirotetramat insecticide pe bază de: acetamiprid (Mospilan 20 SG
viermele fructelor G2, afide (Movento 100 SC doza 1,875 l/ha); conc. 0,02%);
9, 10 Fruct în creştere Monilioză, antracnoză, etc. Unul dintre fungicidele recomandate la Unul dintre fungicidele recomandate la Tratamentele 7 -8
(August I) Tratamentele 7 -8
Paduchele din San José, Unul dintre insecticidele recomandate Unul dintre insecticidele recomandate la Tratamentele 7 -
viermele fructelor G2, afide la Tratamentele 7 -8 8
Acarieni acaricide pe bază de: abamectin acaricide pe bază de: pyridaben (Sanmite 20 WP conc.
(Vertimec 1,8 EC doza 0,75-1,125 l/ha) 0,075%)
11 La căderea frunzelor Patogeni micotici şi fungicide pe bază de cupru fungicide pe bază de cupru
bacterieni
NOTE: Numărul de tratamente aplicate în perioada de vegetație este variabil, în funcție de rezerva biologică de organisme dăunătoare din zona respectivă, toleranța
soiurilor, fenofază, condițiile meteo. Produsele marcate cu albastru sunt omologate pentru specia gutui/pomi fructiferi (conform catalogului electronic al produselor de
uz fitosanitar omologate pentru a fi utilizate in Romania, PESTICIDE V2 -2019, DATAGRAM). Pentru cele mai recente actualizări, vă rugăm accesați:
h t t p s : / / w w w. m a d r. r o / o m o l o g a r e - p r o d u s e - d e - p r o t e c t i e - a - p l a n t e l o r / l i s t a - p r o d u s e l o r - d e - p r o t e c t i e - a - p l a n t e l o r - o m o l o g a t e . h t m l ș i
https://ec.europa.eu/food/plant/pesticides/eu-pesticides-database/public/?event=activesubstance.selection&language=EN
4.6.6. Recoltarea fructelor
Soiurile de gutui aflate în cultură în ţara noastră au coacere târzie, în lunile octombrie si noiembrie. Momentul
optim de recoltare al gutuilor este căderea totală sau parţială a pubescenţei, atunci când culoare pieliţei devine verde-
gălbuie sau galbenă. Spre deosebire de mere şi pere, la gutui, cu cât fructele stau mai mult pe pom şi toamnele sunt
mai lungi şi calde, se obţin fructe mai colorate şi mai aromate. Fructele de gutui se pot păstra în depozit până în
decembrie-ianuarie.
Menționăm că lucrările speciale de îmbunătățiri funciare, terase, canale, drenuri precum și cele de
drumuri și podețe nu au fost cuprinse în nici un sistem de cultură, acestea, după necesități, putând fi cuprinse ca
lucrări eligibile și vor influența desigur, eficiența economică.
113
GUTUIUL
Prezentăm la fiecare sistem de cultură lucrările principale ce au fost selectate. Acestea sunt prezentate în
tabelul 4.4.
Costurile au fost calculate la un curs de referință de 4,80 Lei/Euro. Producțiile luate în calcul așa cum
remarcați și în tabelul 4.5, sunt de 18.000 kg/ha la densitatea de 500 pomi/ha și de 22.000 kg/ha la densitatea de 670
pomi/ha. Prețul de vânzare este ușor diferit în cele două sisteme de cultură și anume: de 1,8 Lei/kg la 500 pomi/ha și
de 1,9 Lei/kg la densitatea de 670 pomi/ha. Valoarea investiției, profitul, randamentul economic împreună cu situația
economică în funcție de numărul de pomi plantați, este prezentată în tabelul nr. 4.5. Termenul de recuperare al
investiției este și el în funcție de densitatea de pomi la hectar (vezi tabelul 4.5.)
114
BIBLIOGRAFIE
1. Alexander, M., 1977. Introduction to soil microbiology. John Villey and Sons, New York, 167 pp.
2. Amzăr Gh., Budan, C., 1992, Influența înierbării solului din livadă asupra creșterii și fructificării mărului.Lucr.
șt. ICDP, vol. XV.
3. Anderson, J.L., Bingham. G. E., Hill., RW., 1992. Effects of permanent cower crop competition on sour cherry
tree evapotranspiration, growth and productivity. Acta Hort. 313. 135-142.
4. Atkinson D. and Herbert R.F., 1979. A review of long term effects of herbicides. Effect on the soil with particular
reference to orchard crops. Annuals of Applied Biology 91: 125-146.
5. Atkinson D., White G.C., 1980. Some effects of orchard soil management on the mineral nutrition of apple
trees. Mineral Nutrition of Fruit Trees (Atkinson D., Jackson J.E., Sharples R.O., Waller W.M., EDS), Butterworths,
London and Boston pp. 241-254.
6. Atkinson, D. and Herbert, R.F., 1979. A review of long - term effects of herbicides. Effects on the soil with
particular reference to orchard crops. Ann. Appl. Biol. 91: 125-146.
7. Atkinson, D. and Lipecki, J., 1980. The influence of orchard soil management on the growth and productivity of
young apples trees. Fruit Sci. Rep. 7: 49-54.
8. Atkinson, D. and White, G.C., 1976. Soil management with herbicides - the response of soils and plants. Proc.
Br. Crop Protest. Conf., 1976: 873-883.
9. Atkinson, D., 1977c. Some observations on the root growth of young apple trees and their uptake of nutrients
when grown in herbicides strips in grassed orchards. Plant and Soil, 49: 479-471.
10. Atkinson, D., 1980. The distribution and effectiveness of the roots of tree crops. Hortic. Rev. 2: 424-490.
11. Atucha, A., Merwin, I. A.&Brown, M.G., 2011. Long term effects of four grown cover management systems in
an apple orchard. Hort.Science 46: 1176-1183.
12. Baxter P., 1970. Effect of a weed free of straw mulched strip on the growth and yield of Young fruit trees.
Australian J. of Exp. Agric. and Anim. Husb. Vol. 10: 467-473.
13. Bedford, Duke of, and Pickering, S., 1919. Science and Fruit Growing. Macmillan and Co., London, 350 pp.
14. Borlan Z., Hera Cr., Aurelia Ghidia, Pasc Il., Condei Gh., Stoian L., Eugenia Jidav, 1982. Tabele şi nomograme
agronomice. Editura Ceres, Bucureşti, 275 pag.
15. Bould, C. and Jarrett, R.M., 1962. The effects of cover crops and N P K fertilizers on growth, crop yield and leaf
nutrient status of young dessert apples. J. Hortic. Sci., 37: 58-82.
16. Bould, C., Hughes, H. M. and Gunn, E., 1972. Effects of soil management and NPK fertilizers on tree grouth
yield and leaf nutrient composition of dessert apples. Exp. Hortic. 24: 25-36.
17. Bugg, R., L., 1975: Cover cropping vineyards. University of California Cooperative Extension, Amador county
publication, 1975.
18. Butijn, J. and Schuurman, J.J., 1957. The influence of various soil managements on the properties of soil and
the yield and root growth of apple trees. Proefst. Fruit. Volle grond Wilhelminadorp 63: 16 in Dutch.
19. Butler J.D., 1986. Grass - Interplanting in Horticulture cropping systems. Hort. Science, vol. 21 (3), p. 394–
397.
20. Canarache A., 1986. Însuşirile fizice ale solurilor din zonele pomicole şi unele aspecte ale ameliorării. Lucr.
ştiinţifice, ICPP, vol. XI, 133 - 147.
21. Chancellor J., 1976, -"Compaction of soil by agricultural equipment", Bulletin 1881 University of California;
22. Cockroft, B., Hughens, D., 1964. Peach soil management trial Tatura 1948-1957. Station report no. 2.
Department of Agriculture – Victoria.
23. Comai, M. Corradini, F., Porro, D., Failla O., 1995. Effect of nitrogen supply in herbicide strips or in grass alleys
on apple orchard growth, yield and fruit quality- Acta Hortic. 383, 83-88.
24. Coman M., 2004. Tehnologia de cultură a căpşunului pentru zona pomicolă Topoloveni – Argeş. Cap. 3 în
„Înfiinţarea şi întreţinerea plantaţiilor de prun, cireş, vişin, coacăz negru şi căpşun” – Ghid practic 2004.
25. Coman Mihail, Chițu Emil, Toti Mihai, Dumitru Sorina Iustina, Mateescu Elena, Zagrai Ioan, Septar Leinar,
Sîrbu Sorina, Preda Silvia-Ana, Petre Gheorghe, Răţoi Iulian, Hârșan Eugenia, Petrișor Cristina, Călinoiu Ion,
Sumedrea Dorin, Budan Sergiu, Butac Mădălina, Militaru Mădălina, Duţu Ion, Mazilu Crăișor, Ancu Sergiu, Ancu Irina,
Sturzeanu Monica, Isac Valentina, Budan Constantin, Iancu Mihai, Ignat Petru, Ştefănescu Sorin Liviu, Alexandru
Daniel, Oprea Oana Alexandra, Nertan Argentina, Jakab-Ilyefalvi Zsolt, Zagrai Lumini a Antonela, Feștilă ,Angela,
Platon Ioan Păltineanu Cristian, Gavăţ Corina, Moale Cristina, Opriță Vlădu -Alexandru, Corneanu Gelu, Corneanu
Margareta, Iurea Elena, Botu Ion, Botu Mihai, Achim Gheorghe, Alecu Anca, Giura Simona, Petre Valeria, Durău
Anica.2014. Zonarea speciilor pomicole în funcţie de condițiile pedoclimatice și socio-economice ale României
(Zoning of fruit trees species depending on soil and climatic conditions of Romania). Editura Invel Multimedia, ISBN:
978-973-1886-93-0, 288 p.p.
26. De Bach P., 1964. Successes, trends and future possibilities. In: Biological Control of Insect Pests and Weeds.
Reinhold, New York, pp. 673-713.
27. Delver, D., 1980. Uptake of nutrients by trees grown in herbicide strips. In „Symposium of mineral nutrition and
fruit quality of temperate zone fruit trees” Canterbury England 1-7 April, 1979.
28. Fisher, V.J., Ralph, E.H. and Williams, D.B., 1961. Effect of apple soil management practices upon growth,
fruitfulness and fruit quality. Del. Agric. Exp. Stn Tech.Bull. 336, pp. 31.
29. Glenn, D.M. and Welker, W.V., 1989. Cultural practices for enhanced growth of young peach trees. The
American Journal of Alternative Agriculture. Vol. 4, nr.1, 1989.
115
BIBLIOGRAFIE
30. Gordon. S.O., Brennan R.M., Lawson, H. M., Birch. A. N. E., McNicol. R. J., Woodford, J. A. T., 1993.
Integrated crop management in Rubus and Ribes crops in Europe—the present and prospects for the future Acta
Hortic., 352, 539-545.
31. Gormley, R., D. Robinson and N. O Kennedy, 1973 a. The effects of soil management systems on the
chemical composition and quality of apples. I. Golden Delicious apple. J. Sci. Food Agri. 24: 227-239.
32. Grant J. et al., Publication 627, Cover crops for walnut orchards – University of California Agriculture and
Natural Resources Publication, 21.627.
33. Grant, C.D. and Dexter, A.R., 1990. Air Entrapment and differential swelling as factors in the melloying of
moulded soil during rapid wetting. Aust. J. Soil. Res 28: 361-9.
34. Gras R., Schmitlin, B., Trocme S., 1966. Premiers résultats d'un essai d'entretien du sol en arboriculture
fruitère. III Action sur la production et la vigueur des arbres. Conclusions générales. Ann. Agron., N. 17: 203-207.
35. Gras, R., Schmitlin, B., Trocme, S., 1966. Premies resultats d'un essai d'entretien du sol en arboriculture
fruitiere. III. Action sur la production et la vigueurs des arbres. Annales Agronomiques 17 (3): 20-32.
36. Gras, R., Trocme, S., Darthout, R., et Oudard, J., 1977. Un essai d'entretien du sol en verger de pommiers.
Annales Agronomiques 28 (3). 227-259.
37. Greenham D.W.P. and PRIESTLEY, 1980, -“Discussion session on nitrogen and phosphorus nutrition”, Acta
Horticulturae n. 92;
38. Hardisty, S.E., 1966. The elimination of cultivation in apple orchards - a new approach to orchard
management. J. Agric. W. Aust., 7: 79—86.
39. Hartingsvelt, H. J., 1992. Competition effects of different tree strip widths on apple trees. Coll. Intern. Biol.
Mauv. Herbes. Dijon. Paris ANPP, pp. 147-152.
40. Haynes R.J., 1980. Influence of Soil management practice on the orchard agro-ecosystem. Agro-
ecosystems, N. 6: 3- 32.
41. Haynes, R.J., 1980. Influence of Soil management practice on the orchard agro-ecosystem. Agro-
ecosystems, N. 6: 3-32.
42. Haynes, R.J., 1980-1981. Effects of soil management practices on soil physical, earthworm population and
tree root distribution in a commercial apple orchard. Soil Tillage Res. 1: 269-280.
43. Haynes, R.J., 1981a. Some observations on the effect of grassing down nitrogen fertilization and irrigation on
the growth, leaf nutrient content and fruit quality of young Golden delicious apple trees. J. Sci. Food Agric. 32: 1005-
1013.
44. Haynes, R.J., 1981b. Soil pH decrease in the herbicide strip of grassed-down orchards. Soil Sci.: 132: 274-
278.
45. Hogue E.J., Neilsen G.H., 1987. Orchard floor vegetation management. Horticulture Revue, Vol. 9.
46. Hogue, E.J., and Neilsen, G.H., 1987. Orchard floor vegetation management. Hort. Rev. 9: 377-430.
47. Hornig. R, Bunemann, G., 1993a. Fertigation and controlled strip cover by weeds in IP apple orchards. Acta
Hortic. 335, 65-71.
48. Hornig. R, Bunemann, G., 1995. Effects of soil management, irrigation and fertigation on soil nitrate of apple
orchards on a loess soil. Acta Hortic. 383, 339-345.
49. Huntjens, J.L.M. and Albers, R.A.J.M., 1978. A model experiment to study the influence of licing plants on the
accumulation of soil organic matter in pastures. Plant Soil, 50: 411-418.
50. Iancu M., 1986. Influenţa irigării şi sistemului de întreţinere şi fertilizare asupra unor însuşiri fizice ale solului şi
proceselor de creştere şi fructificare a soiului de prun 'Vinete româneşti. Lucrări Ştiinţifice ICDP Piteşti-Mărăcineni,
vol. XI, p. 193-195.
51. Iancu M., 1992. Influenţa sistemului de întreţinere a solului şi a irigării prin picurare asupra creşterii unor
organe vegetative la soiul de măr Golden spur altoit pe MM 106 şi franc. Lucr. ştiinţifice ICPP, vol. XI, p. 273-299.
52. Iancu M., 1993. Influenţa sistemului de întreţinerea solului şia irigării prin picurare asupra proceselor de
fructificare la soiul Golden spur. Lucr. şt. ICPP, vol. XVI, p. 179-193.
53. Iancu M., Stănică F., Isac I., Dumitrașcu M., 2011. Influence of ground cover systems and drip irrigation on
behaviour of the „Golden spur” apple cultivar grafted on MM 106 rootstock. Acta Hort., 889, ISHS.
54. Iancu, M., 1989. Cercetări privind influenţa sistemului de întreţinere a solului şi a irigării prin picurare asupra
distribuţiei apei şi a rădăcinilor la măr. Lucr. Șt. ICPP, vol. 13. pp. 45-71.
55. Iancu, M., Neamțu I., Mariana Negoiță, 1994. Unele particularități ale fertilizării la măr. Creșterea și
fructificarea pomilor. Lucr. şt. ICPP, vol. XVII, p. 193-195.
56. Iancu, M., Negoiță Mariana, 1991. Influența sistemului de întreținere a solului și a irigării prin picurare asupra
unor component chimice din frunzele și fructele soiului de măr Golden spur. Lucr. Șt. ICDP, vol. XIV, pp. 35-69.
57. Iancu, M., Negoiță, Mariana, 1987. Influența irigării şi a sistemului de întreţinere şi fertilizare a solului asupra
unor componente chimice din sol și plantă la soiul de prun „Vinete Românești”. Lucr. Șt. ICPP Pitești, vol. XII, pp. 135-
159.
58. Ingels, C., A., 1975. Technical editor: Cover cropping in vineyards – University of California Cooperative
Extension, Amador county publication, 1975.
59. Johnson D.S., Samuelson, T.J., 1990. Shorts term effects of changes in soil management and nitrogen
fertilizer application on Bramleys Seedling apple trees: Effects on tree growth, yield and leaf nutrient composition. J.
Hort. Sci. 65. 489-494.
116
BIBLIOGRAFIE
60. Johnson P.A., JOHNSON D. S., 1980, -“Effects of herbicides strip width and nitrogen crop and fruit quality”,
Acta Horticulturae 92;
61. Klossowski, W, Gronek, U., Reszczyk, W., Myszka, T., 1978. The growth and yield of four plum cultivars under
different systems of four soil management and fertilization levels. Prace Institutu sadowictwa, Seria A Tom 21: 49-62.
62. Kruger, E., Kuck. H. A., 1990. Einjahrige Erfahrungen mit Alternativen zum Herbizideinsatz. Obstbau 15, 200-
206.
63. Lazăr A., 1982. Cap. X – Întreținerea și lucrarea solului în: „Pomicultura”. Ceaușescu I., Negrlă A., Lazăr A.,
Isac I.
64. Lipeki, J., Berbec, S., 1997. Soil management in perennial crops: orchard and hop gardens. Soil Tillage
Research 43: 169-184.
65. Mantinger. H., Gasser, H., 1993. Weitere Erfahrungen mit unterschiedlicher Baumstreissenbehandlung in
Obstjunganlagen, Erwerbsobstbau 35, 188-193.
66. Marks. M.J., 1995. A survey of soil mineral nitrogen levels in UK fruit plantations. Acta Hortic. 383, 97-105
67. Merwin I.A., Rosenberger D.A., Engle C.A, Rist D.L., Fargione L., 1995. Comparing mulches, herbicides, and
cultivation as orchard ground cover management systems, Hort. Technol. 5-151– 158.
68. Merwin, I.A. and John, A. Ray, 1997. Spatial and temporal factors in weed interference with newly planted
apple trees. Hort Science, 32 (4):633-637.
69. Merwin, I.A., Ray, J.A. and P. B. Curtis, 1999. Orchard ground cover management systems affect meadow
wole populations and damage to apple trees Hort Science, 34:271, 274.
70. Merwin, I.A., Rosenberg D.A., Engle, C.A., Rist, D.D. and Fargione M., 1995. Comparing mulches, herbicides
and cultivation as orchard ground cover management systems. Hort. Technology 5, 151-158.
71. Merwin, I.A., Stilles W.C., 1994. Orchard ground cover management on apple trees growth and yield and
nutrient availability and uptake. Journal of American Society for Horticulture Sciences, N. 119 (2): 209-215.
72. Miller S.S., 1983. Response of young 'Topred Delicious' apple trees to orchard floor management and
fertilization. Journal of American Society for Horticulture Sciences, N. 108 (4): 638-642.
73. Miller, S.S., Glenn, D.M., 1985. Influence of various rate of Ca (NO3)2 fertilizer and soil management on
young apple trees. Journal of American Society for Horticulture Sciences, N. 110 (2): 237-243.
74. Neamțu I., Pop A., Florescu C., Tudose M., Gîrcineanu Tr., 1977, -"Cercetări privind influenţa diferitelor
sisteme de întreţinere a solului asupra proceselor de scurgere şi eroziune în plantaţiile de pomi", Lucrări Ştiinţifice
I.C.D.P. Vol. VI.;
75. Neilsen, G.H and Hogue, E.J., 1992. Long term effects of orchard soil management on tree vigor and
extractable soil nutrients. Can. J. Soil Sci., 72: 617 – 621.
76. Neilsen, G.H., Meheriuk, M. and Hogue, F.J., 1984. The effect of orchard floor management and nitrogen
fertilization on nutrient uptake and fruit quality of 'Golden Delicious' trees. Hort. Science Vol. 19 (4).
77. Oades, J.M., 1993. The role of biology in the formation, stabilization and degradation of soil structure.
Geoderma 56: 377-400.
78. Ocio J. A. et al (1991). Field incorporation of straw and its effects on soil microbial biomas. An soil inorganic N.
Soil Boil. Biochem., 23: 171-176.
79. Pagliai, M., Vignozi N., Pellegrinni S., 2004. Soil structure and effects of management practices. Soil – Tillage
Research, 79: 131-143.
80. Palmer, E. F., and J. R. Van Haarlem, 1944. Orchard soil management. Ontario Dep. Agric., Bull, 437.
81. Parker, L., Mihael, J.R., Meyer, 1996. Peach tree vegetative and root growth respond to orchard floor
management (1996). Hort Sci. 31(3): 330-333.
82. Pasc I., 1980. Aplicarea îngrăşămintelor în plantaţiile pomicole Cap. VI, în Ghid pentru alcătuirea planurilor de
fertilizare. Ed. Ceres, Bucureşti.
83. Perianu Adina (2004). Combaterea buruienilor la sâmburoase.Cap. I.7 Înființarea și întreținerea plantațiilor de
prun, cireș, vișin, coacăz negru și căpșun. Ghid practice. Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Pitești
– Mărăcineni.
84. Perianu Adina, 2004. Combaterea integrată a buruienilor la sâmburoase (prun, cireş şi vişin). Subcap. 1.9 în
„Înfiinţarea şi întreţinerea plantaţiilor de prun, cireş, vişin, coacăz negru şi căpşun” – Ghid practic 2004.
85. Perring M.A., 1984. Effects of soil management on the chemical composition of top fruit. Aspects Appl. Biol.
8:179-187.
86. Perring, M.A., 1975. The effects of orchards factors on the chemical composition of apples. IV. Some effects of
soil management and MPK fertilizers. J. Hort. Sci. 50: 425-433.
87. Perring, M.A., 1984b. Effects of soil management on the chemical composition of top fruit. Aspects appl. biol.
8. 179-187.
88. Pfammatter W., 1994. L'entretien du sol sur la ligne d'arbres fruitiers. Revue suisse de viticulture,
arboriculture, horticulture. Juillet Aout, vol. IV.
89. Phatak, S., K. and Juan Carlos Diaz – Perez, 2007. Managing Cover Crops Profitably. Third edition. Project
Manager and Editor – Andy Clark.
90. Pisani, P., 1960. Observazioni sul comportamento del Sistema radicale del pesco e sul contenuto idrico del
terreno in rapport alla diversa tecnica colturale. Riv. Orlofrutticoltura, 85, 1-2.
91. Proebsting E.L. Jr., 1970, -"Soil management in relation to fruit quality", Proceedings of 18th International
Horticulture Congress, Vol. 4: 223-239;
117
BIBLIOGRAFIE
92. Ramey B., E., et al. 2004. Biofilm formation in plant – microbe associations. Current opinion in microbial. 7:
602-609.
93. Read, M. A., Black I., A., 1991. Glufosinate – Ammonium – a new total herbicide for use in orchards. Proc.
Brighton Crop Protection Conf. 2, 611-616.
94. Rogers, W.S., Raptopoulos, TH. and Greenham. D.W.P., 1948. Cover crops for fruit plantations IV. Long-term
leys and permanent swards. J. Hortic Sci., 24: 228-270.
95. Rogiers, S.Y.et al, 2005. Effects of spray adjuvants of grape (vitis vinifera) berry microflora, epicuticular vax
and susceptibility to infection by Botrytis cynerea. Australasian Plant Pathol. 34: 221-228.
96. Sarrantonio, M. and T. W. Scott, 1988. Tillage effects on availability of nitrogen to corn following a winter green
manure crop. Soil Sci.Soc.Am.J.52: 1661-1668.
97. Sarrantonio, Marianne (2007), Building Fertility and tilth with cover crops in managing cover crops profitably.
Project Manager and Editor – Andy Clark – 2007.
98. Shearman, R. C. and J. B. Beard. 1975. Turfgrass were tolerance mechanisms: 1. Wear tolerance of seven
turfgrass species and quantitative methods for determining turfgrass wear injuri. J.Agron. J. 67: 208-211.
99. Sholberg, P. et al., 2006. Fungicide and clay treatments for control of powdery mildew influence wine grape
microflora. Hort. Sci. 41: 176-182.
100. Shribbs J.M., Skroch W.A., 1986b. Influence of 12 ground cover systems on young Smothee Golden
Delicious' apple trees. II. Nutrition. Journal of American Society for Horticulture Sciences, N. 11 (4): 529-533.
101. Shribbs, J.M. and Scroch, W.A., 1986a. Influence of 12 ground cover system on young „Smoother Golden
Delicious” Apple trees I Growth. Ame. Soc. Hort. Sci. 111 (4): 525-528.
102. Sicher. L., Dorigoni. A., Stringari. G., 1995. Soil management effects on nutritional status and grape vine
performance. Acta Hortic. 383, 73-83.
103. Skroch W.A. and Shribbs J. M., 1986. Orchard floor management. An Overview. Hort Science Vol 21 (3).
104. Spring. J. L., 1993, Essai d'entretien du sol sur la ligne d'arbres: résultats intermediares. Rev. Suisse Vitic.
Arboric. Hortic, 25, 353-361.
105. Sumedrea D., Mihaela Sumedrea, 2011. Pomicultură generală. Editura INVEL - Multimedia, București, ISBN
978-973-1886-60-2; 194 pagini.
106. Sumedrea Dorin, Ilarie Isac, Mihail Iancu, Aurelian Olteanu, Mihail Coman, Ion Duțu, Ancu Irina, Botu Ion,
Budan Sergiu, Butac Mădălina, Călinescu Mirela, Chițu Emil, Creangã Ion, Isac Valentina, Mladin Paulina, Mladin
Gheorghe, Militaru Mãdãlina, Mazilu Crãișor, Marin Florin Cristian, Nicola Claudia, Preda Silvia, Plopa Catița, Stanciu
Cosmina, Stanciu Gheorghe, Sturzeanu Monica, Sumedrea Mihaela, Tãnãsescu Nicolae, Turek Adrian , 2014. Pomi,
arbuști fructiferi, căpșun. Ghid tehnic și economic. Editura Invel Multimedia. ISBN: 978-973-1886-82-4: 286 pp.
107. Sumedrea Mihaela, D. Sumedrea, Adrian Asănică, 2011. Pomicultură practică. Editura INVEL - Multimedia,
București, ISBN 978-973-1886-55-8; 285 pagini.
108. Sustainable Agriculture Network, 2005. Manage Insects on Your Farm: A Guide to Ecological Strategies.
Belsville, MD. www.sare.org/learning-center/insect.
109. Şuta A., Iancu M., Cotorobai M., Neamţu I., 1979. Sistemul de lucrarea solului în plantaţiile pomicole. In
Probleme de Agrofitotehnie Teoretică şi Aplicată, vol. 1, nr. 4;
110. Tisdall. J.M., 1989. Soil Management. Acta Hortic. 240, 161-168.
111. Trocme, S., Gras, R., 1968. Soil et Fertilization in Arboriculture Fruitiere. Ed. G.M. Perin avenue Lendru Rollin,
Paris.
112. Van der Boon, J., Pouwer, A. and De Vos, N.M., 1962. Nitrogen dressing in orchards with a grass sward. Proc.
16th Int. Hortic. Congr., Brussels, 1962, 1: 151-158.
113. Voiculescu N., 1999. Ecopedologia speciilor pomicole. ed. Academiei Române, ISBN 973-27-0625-2, 326pp
114. Welker, W.V. and Glenn, D.M., 1985. The relationship of sod proximity to the growth and nutrient composition
of newly planted peach trees. Hort Science 20: 417-418.
115. Welker, W.V. and Glenn, D.M., 1988. Growth responses of young peach trees and changes in soil
characteristics with sod and conventional planting systems. J. Amer. Soc. Hort. Sci. 113 (5): 652-656.
116. White G.C. and Greenham D.W.P., 1967. Seasonal trends in mineral nitrogen content of the soil ina long-term
NPK trial on dessert apples. Journal of American Society for Horticulture Sciences, N. 42: 419-428.
117. White, G.C. and Holloway, R.I.C., 1967. The influence of simazine or a straw mulch on the establishment of
apple trees in grassed down or cultivated soils. J. Hortic. Sci. 42: 377 389.
118 Yao, Shengrui, Merwin, I.A., Bird, George, Abawi, George, 2005. Orchard floor management practices that
maintain vegetative or biomass groundcover stimulate soil microbial activity and alter soil microbial community
composition. Plant and Soil vol. 271 (1), 377 - 389. DOI: 10.1007/f11104-004-3610-0
119. Yao, Shengrui, Merwin, I.A. and Michael G. Brown, 2009. Apple root growth, Turnover and distribution under
different orchard groundcover management systems. Hort. Science 44 (1): 168-175.
120. *** Fertiliser Manual (RB209), 8th Edition, Published in June 2010, by TSO (The Stationery Office); ISBN 978-
0-11-243286-9;
121. *** Pennsylvania Tree Fruit Production Guide 2000-2001. College of Agricultural Sciences. The Pennsylvania
State University.
122. *** Prognosfruit, 2013
118

Ghid Pomicultura Specii Semintoase

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ghid Pomicultura Specii Semintoase

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Coordonator: Chițu Emil

Specii pomicole semințoase

INSTITUTUL DE CERCETARE - DEZVOLTARE MINISTERUL AGRICULTURII

Redactare, foto şi coperta

Prof. asoc. dr. ing. Mihail IANCU

CAPITOLUL I. SECVENȚE TEHNOLOGICE COMUNE SPECIILOR POMICOLE

1.1.Pregătirea terenului în vederea plantării pomilor și arbuștilor fructiferi

De asemenea, în funcție de rezultatele studiului agrochimic se recomandă aplicarea la groapa de plantare a

1.2. Sisteme de întreținere a solului la speciile pomicole semințoase

după Clark, proiect manager și editor, 2007

după Clark, proiect manager și editor, 2007

după Clark, proiect manager și editor, 2007

după Clark, proiect manager și editor, 2007

după Clark, proiect manager și editor, 2007

după Grant și al., Publication 21627

după Clark, proiect manager și editor, 2007

1.2.3.2.1. Avantajele sistemului

Bazat pe prelevarea frunzelor mature în

Compatibilitățile îngrășămintelor solubile în soluțiile concentrate

Fig. 1.4. Manifestarea deficiențelor nutriționale.

Aplicarea irigației în regim optim în plantațiile pomicole

Scarificator Plugul de desfundat terenuri

Echipamente de săpat gropi si plantare manuala

Echipamente de săpat gropi Echipamente de săpat gropi

Echipamente de deschis rigole si plantat

Plug pentru vii si livezi

INMA Bucuresti www.inma.ro

Plug pentru vii si livezi cu

Freză cu discuri, cu palpator, Plug cu lame prăşitoare Grapă cu discuri V2

Cultivator CSC 00B5

Cositoare cu perie rotativă Maşină distribuit compost

Maşină compost, distribuție Maşină compost distribuţie

Echipament purtat pentru Echipament purtat pentru

Masina de stropit tractată

Atomizor tunel Drift Stopper EvO

Cuţit tip cosor pentru altoit

Tăiere superioară şi laterală

Recoltarea semi-mecanizata- Platforma senilata

Mașini autopropulsate POMAC

Irigarea prin aspersiune

Echipament mobil pentru fertirigare Sistem subsolier de irigare Proiecţie antigrindină

Fig. 2.1. Producţia mondială de mere structurată pe continente

Fig. 2.3. Principalele soiuri de măr cultivate în Europa

Principalele grupe de soiuri cu un număr mare de mutante, cultivate și în România sunt:

GRUPUL GOLDEN DELICIOUS

Foto 1. Pinkgold®Leratess Foto 2.Goldrosio® Foto 3.GoldenReinders

GRUPUL RED DELICIOUS

Foto 4. Jeromine Foto 5. Super Chief® Foto 6. Redvelox®

Foto 7. Galaxy Foto 8. Mondial Gala® Mitchgla Foto 9. Brookfield® Baigent

Foto 11. Zhen® Aztec

Soi de origine americană, cu rezistență

Tabel 2.3. Relațiile de interfertilitate la principalele soiuri de măr

Fig. 2.4. Vigoarea relativă a portaltoilor de măr

2.4. Materialul săditor. Bolile virale la specia măr

Bolile virale la specia măr

Pătarea clorotică a mărului - Apple chlorotic leaf spot virus

Brăzdarea tulpinii mărului - Apple stem grooving capillovirus (ASGV)

Strierea tulpinii mărului - Apple stem pitting foveavirus (ASPV)

Proliferarea mărului - Apple proliferation phytoplasma (ApP)

2.5.2. Sisteme de cultură

Sistemul intensiv. Distanțele „istorice” uzitate la acest sistem,

Sistemul superintensiv. Se practică pe scară largă la măr și are următoarele caracteristici:

Mod de formare (fig. 2.11., fig.2.11 a, 2.11. b)

Fig. 2.11. Fus subţire anul IV de la plantare (original)