UNIVERSITATEA DE ŞTIINȚE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ

VETERINARĂ “ION IONESCU DE LA BRAD” DIN IAŞI

FACULTATEA DE HORTICULTURĂ

PROIECT DE DIPLOMĂ

Coordonator ştiinţific,

Prof. univ. Dr. TĂLMACIU MIHAI

Absolvent,

Nicoleta Dobârceanu
 UNIVERSITATEA DE ŞTIINȚE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ
VETERINARĂ “ION IONESCU DE LA BRAD” DIN IAŞI
FACULTATEA DE HORTICULTURĂ
SPECIALIZAREA...................................

Aspecte cu privire la structura entomofaunei in

plantațiile pomicole de măr in funcție de tehnologia
aplicată

Coordonator ştiinţific,

Prof. univ. Dr. TĂLMACIU MIHAI

Absolvent,

Nicoleta Dobârceanu
 Cuprins

Introducere

Lista tabelelor şi a figurilor PARTEA I - CONSIDERAȚII GENERALE

Capitolul 1. STADIUL ACTUAL AL CUNOAȘTERII

Capitolul 2. CARACTERIZAREA CADRULUI NATURAL AL ZONEI DE CERCETARE

2.1 Aşezarea geografică şi caracterizarea cadrului natural al județului Iaşi

2.2. Condițiile climatice din perioada de cercetare

PARTEA a II-a - CONTRIBUȚII PROPRII

Capitolul 3.OBIECTIVELE ȘI METODOLOGIA CERCETĂRII

3.2 .Combaterea integrată a bolilor şi dăunătorilor din livada de măr

Capitolul 4.DĂUNĂTORII ȘI BOLILE CULTURII DE MĂR

4.2 .Controlul fitosanitar - metode de depistare a dăunătorilor

4.3 Produse utilizate în uniunea europeană în combaterea integrată a bolilor şi

dăunătorilor din livada de măr
4.4.Avertizarea aplicării tratamentelor
Concluzii
Bibliografie
 INTRODUCERE

În lume, in momentul de față , sunt peste 10.000 de soiuri de măr iar numărul este in continuuă
crestere datorită preferințelor clienților. Datoria specialiștilor in pomicultură este aceea de a elabora
cele mai bune tehnologii de cultură pentru noile soiuri, si sa stabilească in ce masură noile soiuri sunt
adaptate unor conditii naturale și de tehnologie specifice anumitor zone de pe Pamant.

Una dintre cele mai importante specii fructifere de pe glob este mărul. Acest fapt se datorează
calității organoleptice si nutritive deosebite ale fructelor, dar si pastrării lor pe perioade lungi. Merele
au o valoare alimentară ridicată datorita compoziției lor echilibrata, a accesibilitatii componentelor
biochimice pentru organismul uman, dar si pentru diferiților excitanți olfactivi, gustativi si vizuali. In
alcatuirea armoei au fost descoperite peste 170 de substanțe. Merele, datorita acestor insușiri sunt cele
mai apreciate fructe. Valoarea terapeutică a merelor este de asemenea foarte importantă datorita
efectului tonic asupra organismului. O problemă majoră o reprezintă insă pierderile cauzate de numarul
mare al bolilor si daunătorilor, încât producția poate ajunge sa fie redusa cu 20 % - 30% sau poate fi
distrusă in totalitate. Protecția plantelor, in prezent are un rol hotărâtor pentru limitarea pagubelor
produse de agenți patogeni si dăunatori. O lista intocmită de Percher, cuprinde peste 80 de agenți
patogeni care atacă culturile, fiind provocate de micoplasmoze, virusuri, bacterii, 8 specii de nematozi,
64 de specii de insecte si acarieni si cel putin 3 specii de rozătoare. În România în livezile de măr se
consideră ca sunt aproximativ peste 30 de specii de daunatori care pot influenta producția de fructe, iar
8 specii din acești daunatori pot fi considerați daunatori cheie.

Zonă temperată, cuprinsă intre 30-70o latitudine sudica si 30-60o latitudine nordică precum si
zonele restranse subtropicale este acoperită în întregire de cultura mărului. În lume suprafața cultivată
este in prezent situata la cifra de 4.5 milioane de hectare, În anul 2011 au fost inregistrate 75.635.283
tone producție totala iar marile țări producatoare de mere sunt: China, Iran, S.U.A, Polonia, Turcia,
Germania, Franța, Italia, Ungaria, România, etc. În România cea mai importantă cultura pomicolă este
mărul, iar regiunile principale producatoare de mere fiind situate în zona padurile de fag si stejar din
arealul dealurilor subcarpatice. În România județele Bistrița-Năsăud, Maramureș, Suceava, Valcea si
Argeș produc aproximativ 40% din producția totală a țării.

Mărul este considerat regele fructelor deoarece are in compoziția sa o serie de elemente importane in
cantităti aperciabile, de baza corpului omenesc, dupa cum urmeaza: (100g/pulpă): celuloză 1.5%,
carbon 14.9%, acizi liberi 0,6%, lignină 0.4%, calciu 7 mg, fier 0.36 mg, fosfor 12 mg, magneziu 8 mg,
pectină 0.4%, vitamină A 112 U.I., vitamina B2 10-43 U.I, vitamina B1 40 U.I., vitamina C 2-15 mg
etc. Fructele se recomandă a fi consumate cu epicarp, deoarece, in epicarp avem o cantitate de vitamine
si ioni minerali mult mai mare decat in pulpă. Fructele se recomandă a fi consumate in stare proaspătă,
intrucât corpul omenesc să beneficieze de toate componentele biochimice ale merelor.
 CAPITOLUL I

STADIUL ACTUAL AL CUNOAȘTERII

1.1. IMPORTANŢA CULTURII MĂRULUI

Mărul (Malus domestica Borkh) face parte din familia Rosaceae, subfamilia Pomoideae și este o
specie pomicolă ce are o importanță deosebită, deoarece impreuna cu portocalul si bananierul asigura
cea mai mare parte de productie de fructe de pe glob. Importanța mărului constă in valoarea ridicată a
fructului, plasticitate accentuată, potențial productiv ridicat.

Valoarea alimentară ridicată a merelor si importanța acestora in consumul uman constituie

obiectivul principal al cultivării mărului. Valoarea alimentră a frctului este data, in primul rând, de
consumul in stare proaspătă, merele fiind consumate cu prioritate ca desert si in proporție mai mica
(pana la 30%) sub formă preparată (GHENA și colab., 2004)

Substanțele minerale pe care le contine merele, au un rol important in organismul uman

influențând la secreția diferitelor glande, ajutând si ca substanțte tampon in metabolismul intern. Acizii
alaturi sărurile minerale, au un rol important in secreția diferitelor glande, și mai au avantajul ca nu
măresc aciditatea sucului gastric, deoarece sunt in general acizi slabi. În functie de soi si de genotipul
speciilor, in măr se gasesc toate vitaminele pentru buna dezvoltare si funcționare a organismului uman (A1, B1,
C, D, E, K, PP). “ An apple a day keeps the doctor away” demonstrează recunoaşterea generală a valorii
terapeutice a merelor.

Importanța ca materie primă pentru industrie. Datorită dezechilibrului dintre producție și consum,
prelucrarea fructelor s-a dezvoltat considerabil in ultimii ani. Prelucrarea fructelor de măr este destul de
diversificată, acestea fiind transformate in general in: sucuri naturale, siropuri, nectaruri, băuturi
alcoolice, băuturi răcoritoare, compoturi, marmelade, jeleuri, bomboane, dulcețuri, fructe congelate,
deshidratate, etc. La ora actuală, in țara noastră consumul de fructe in stare proaspătă este de 77% iar
in stare prelucrată este de 23% , din care 0.5% congelate, 1.5% uscate si 21% conservată).

Importanța agrotehnică amărului se exercită prin valorificarea eficientă a unor terenuri neprielnice
pentru alte culturi. Mărul este deseori îăntălnit pe terenuri improprii pentru alte culturi de ceriale, pe
terenuri in pantă, cu soluri argiloase, in zona de dealuri, cat și pe nisipurile din nord-vestul și sudul țării.

Sistemul radicular al speciilor pomicole, mai ales cel al mărului, valorifică astfel de terenuri asiguând
producții eficiente din punct de vedere economic in condițiile unor tehnologii adecvate.

Importanța social economică. Însemnata suprafață pe care o ocupă arbuștii fructiferi si plantațiile de
pomi, sutele de mii de tone de fructe care se realizeaza, absorb o parte a populatiei care lucrează, fie in
activitățile conexe (comerțul cu fructe, industria prelucrătoare, tranporturi, etc.) fie direct la aplicarea
tehnologiilor in livezi. De asemenea în ultimul timp, din ce in ce mai multi specialiști cu pregătire
superioară si medie, iși desfăsoară activitatea in unitățile de proiectare si cercetare, in scolile de nivel
mediu si invățământul superior cu caracter pomicol sau horticol.
 1.2. SUPRAFAŢA CULTIVATĂ CU MĂR ŞI PRODUCŢIA
AFERENTĂ ACESTEIA

1.2.1. Producţia de mere pe plan mondial

Ponderea cea mai mare din producția mondială de mere care deține 90%, se realizeză in
emisfera nordică intre paralela 30o şi 50o

În anul 2000 producția mondială de mere, conform World Aplle Review 2002 , totaliza o
cantitate de 59,4 milioane tone la hectar. Din această cantitate, in Asia s-a produs 42,42%, fiind cel mai
mare frunizor de mere, Europa 22,89%, fiind de asemenea un furnizor important de mere și America de
Nord cu 9.42%. Din totalul producției, in alte țări de realizeaza 16,0% iar in etmisfera sudică 6,73%.

China s-a dovedit a fi cea mai mare țară producatoare de mere , producând 20,5 milioane de tone,
reprezentând 34.5% din totalul productiei mondiale si țările Uniunii Europene, acestea producând 13,6
milioane de tone, reprezentând 16.6% din totalul mondial al anului 2000.

Marile tări producătoare de mere ale Uniunii Europene sunt: Germania, Italia, Franța, Polonia,
Spania, Ungaria, Belgia, Anglia, Rusia, România, Moldova, etc.

1.2.2. Producţia europeană de mere

În ultimii ani se pare ca Europa a cedat primatul producției de mere, dar cu toate acestea ii revine
un rol imporant, prducând 30% din recolta mondială. Italia a inregistrat o creștere de 20.5% în timp ce
în Germania și Franța producția scăzând cu 232 respectiv 318 mii t. În Europa, țări mari producătoare
de mere sunt: Polonia, Ucraina si Rusia. În Polonia producția de mere a crescut cu 58% in 1998-1999,
făcând compoarație cu media anilor 1978-1979. În prezent Polonia ocupă locul patru dupa Germania in
ierarhia țărilor europene.
 Fig. 1. Producţia mondială de mere structurată pe continente

Tabelul 1.

Principalele ţări producătoare de mere din Europa (tone),(Anuarul statistic FAO 2000)
 1.3. SUPRAFAŢA CULTIVATĂ CU MĂR ŞI PRODUCŢIA AFERENTĂ

ACESTEIA ÎN ROMÂNIA

În România mărul este cultivat, in principal, in zona padurilor de fag și stejar pe pe dealurile
subcarpatice. (MITRE V. 2001). Suprafața pe care o ocupă plantațiile de măr incepând cu anii 1955-
1960 a manifestat o ascensiune mai accentuată, ajungandu-se în anul 1999 la 79 000ha din care in
sistem intensiv 49 278ha (BRANIŞTE şi DRĂGOI, 1999).

În anii 1985-1989 producția medie a fost 718 900 de tone (JURCĂ SIMONA 2006), Romania
producând in anul 1998 doar 365 mii de tone de mere față de anul 1989 in care s-au produs 100 de mii
de tone. (MITRE V., 2001)

În anul 2004 suprafața cultivată de măr era de 71 000ha (FAO 2004), fiind urmată de plantațiile de
prun, specie pomicolă care se situează pe locu I privind suprafața cultivtă în culturile pomicole din
România. Mărul se situeazăpe o poziție favorbilă în urmă raportului intre specii, din care reiese ca
mărul se află pe o poziție favorabilă având in vedere că in anul 1938 ocupa doar 16% , iar prunul 62,7.

1.4 SORTIMENTUL DE SOIURI

Tabelul 2.

Producţia medie (t/ha) şi producţia totală (mii tone) de mere realizată în România în

perioada 1993-2004 (Anuarul statistic F.A.O. 2004)

Producţia Producţia totală Producţia Producţia toală

Anul Anul
medie (t/ha) t× 1000 medie (t/ha) t× 1000
1993 10,97 1097,2 1999 3,91 315,00
1994 5,29 362,04 2000 6,90 490,30
1995 5,34 457,21 2001 6,95 507,44
1996 8,07 659,72 2002 6,79 491,50
1997 8,20 664,08 2003 11,33 811,10
1998 4,59 364,62 2004 14,96 1097,84

În Țările Comunitații Europene plantațiile de măr înființate in ultimii ani predomină următoarele
soiri: Golden Delicious, Jonagold, Gala, Red Delicious, Elstar, Granny Smith, Fuji, Braeburn, Boskoop
si Cox Orange Pippin. Aceste soiuri mai sunt caracteristice si altor țări produătoare de mere: Noua
Zeelandă, Australia, Argentina, Chile, Brazilia etc.

Soiurile de mere care au epoca de coacere a fructelor vara, au fost reduse cu ajutorul modernizarii
tehnologiei de păstrare prin utilizarea depozitelor frigorifice cu atmosferă controlată. Aceste depozite
oferă posibilitatea ca merele sa fie păstrate in stare proaspătă in ducurs de un an.
 În România există un bogat fond genetic care este format din soiuri autohtone cat si de soiuri străine,
insă in cultură se găsesc 10-15 soiuri de bază: Delicious, Golden, Jonathan, Jonagold, Starkrimson,
Prima, Idared, Florina, etc. însă si de soiuri obtinute la noi în țară: Romus 1, 2, 3, Pioner, Generos,
Voinea, Fălticeni, Rădășeni, Frumos de Voinești, Roșu de Cluj.

1.5 MĂSURI AGROTEHNICE

Principalele sarcini ale agrotehnicii în pomicultură sunt următoarele: obținerea unor recolte
superioare si constante atat cantitativ, dar in special calitativ, întreținerea corespunzătoare a livezilor in
vederea eliminării contaminării cu substanțe poluante a ecosistemului pomicol. Pomicultura durabilă si
modernă se bazează petehnologii de cultură imbunătățite, urmarinde-se intervenția sistematică si
rațională a omului in viața speciilor pomicole. Prin realizarea tratamentelor cu substanțe chimice in
momentul potrivit, folosind substanțele potrivite dar si in dozele recomandate, se reduce gradul de
poluare a ecosistemului. Prin cultivarea de soiuri rezistente la dăunăori si boli, reducem astfel numărul
de tratamente.
1.6.CERINȚELE MĂRULUI FAȚĂ DE FACTORII DE MEDIU

1.6.1.Lumina

Cerințele mărului față de lumină sunt moderate, acestea putând fi satisfăcute in general in toate zonele
tării, insă pentru a obține fructe de calitate, mai aromate, mai colorate si cu o cantitate mai mare de
acumulare asubstanței uscate, mărul are nevoie de o iluminare buna a coroanelor prin alegerea formei
de coroană căruia i se potrivește cel mai bine unui soi, si prin corelarea distanței de plantare cu
vigoarea pomilor. Coroanele aplatizate sau zvelte sunt favorabile unei bune expuneri a frunzelor,
fructelor si a ramurilor. Frunzele au o capacitate mai mare la sinteză daca sunt expuse bine la lumină.
Ramurile de rod si de schelet au o logevitate mai ridicată , sunt mai rezistente la iernare, iar
degarnisirea lor se face foarte lent daca sunt bine luminate pe perioada vegetației. Lumina este foarte
importantă in sinteza pigmenților la nivelul epicarpului fructelor.Fructele care sunt mai expuse la
lumină se colorează mult mai bine decât cele umbrite.

1.6.2.Căldura

Mărul are bună creștere în zolene în care termperatura medie anuală este cuprinsă între 8 si 11°C, însă
mai sunt și soiuri care se pot cultiva la o temperatua de circa 7.5°C. Temperatura la care mugurii
micști pornesc in vegetație este de 8°C, insă deschiderea în masă a florilor, se realizează dupa ce
temperatura ajunge la 11°C. Polenul germinează foarte puțin la temperatura de 10°C, însă temperatura
optima de germinare fiind de 21-27°C,în fucție de soi. Soiurile care fac parte din grupa delicioaselor
roșii (Starking delicious, Starkrimson, Richared etc.), petru înflorire au nevoie de o temperatura medie
zilnică de 15-17°C. Plantarea în zonele în care aceste temperaturi nu se realizeaza, nu este justificată
din punct de vedere economic, prin producție si mai ales a calității obținute. La temperaturi mai mici
se leaga bine soiul Starkrimson, însă calitatea fuctelor este slabă. Temperatura medie în timpul
perioadei de vegetatie (mai-octombrie) , trebuie sa fie cuprinsă intre 12 si 19 °C, limita fiind specifică
unor soiuri de vară, în timp ce temperatura optimă pentru soiurile de toamnă si iarnă este de peste
15°C. Există si soiuri mai pretențioase la temperatură, iar acestea au nevoie de caldură mai mare
pentru a-și putea matura fructele, exemplu fiind soiul Grany Smith. În timpul iernii nu s-au inregistat
pierderi de muguri care ar putea afecta producția.

Organele epigee rezistă la temperaturi limită de -33-35 °C pentru pomii bine pregătiți pentru iernare,
în timp ce rădăcinile suportă geruri de pana la -10 -12°C, fiind una dintre cele mai rezistente specii
pomicole la climatultemperat.

Mărul, pentru a avea o înflorire si o fructificare bună, are nevoie de temperaturi pozitive joase 1-7°C,
suma temperaturii fiind cunoscută sub numele de ‘necesar de frig’ pentru distrugerea inhibitorilor care
sporesc menținerea mugurilor în stare de repaus,de la 400 de ore (Winter Banană, Primicia, Anna), la
1500 de ore (Frumusețea Romei). Satisfacerea necesarului de frig la soiurile de măr reprezintă un
factor limitativ de extindere a culturii în zone mai calde ale globului. Pornirea târzie în vegetație a
pomilor, anomalii are organelor florale și înflorirea anormală este determintă de nerealizarea
necesarului în frig.

1.6.3.Temperatura

Temperatura are o mare influență asupra colorării fructelor,prin contrastul termic se realizează în
toamnă. Soiurile de măr carese colorează mai greu ( Jonagold, Wagener premiat), trebuie plantate in
zone unde contrstul termic dintre noapte si zi este de 8-10 °C,toamna înaintea recoltatului.

1.6.4.Apa

Pretențiile mărului față de apă sunt mari, obținându-se rezultate bune in zonele cu precipitații anuale
de cel putin 650-700 mm , acestea fiind bine distribuite in cadrul perioadei de vegetație. Conținutul
indicat de apă din sol trebuie sa fie de 70 -75% din capacitata de câmp.Din punct de vedere al
necesarului de apă există diferențe între soiuri. Soiurile de zonă înaltă ( Frumos de Boskoop, Renet de
Canada, Patul, De Kalter)au cerințe mai mari decât alte soiuri ( Golden delicious, Jhonathan) care fac
față si perioadei de secetă. De asemenea, soiurile de iarnă au nevoie de mai multă apă decat soiurile
de vară, în acest sens, portaltoiul având un rol important. Umiditatea atmosferică ridicată favorizează
cea mai păgubitoare boală a plantațiilor de măr, acesta fiind rapănul. Majoritatea soiurilor de măr
preferă o umiditate a aerului de 65-70%.

1.6.5.Solul

Prin multitudinea portaltoiurilor existente, mărul poate valorifica cam toate tipurile de sol. În
perioada de vegetație nu sportă mai mult de 3-5 zile stagnarea apei. Mărul preferă solurile cu un
conținut in săruri solubile care să nu depăsească 0,1%, și cu o reacție slabă până la neutră. Mărul
necesită soluri cu o fertilitate artificială sau naturală bună datorită producțiilor considerabile pe care
le asigură. Conținutul de magneziu din sol trebuie sa fie de 15-20 mg/100g, iar cantitatea de potasiu
asimilabil din sol si fosor mobil trebuie sa fie de de 25-30mg/100g, . Mărul este pretențios la
conținutul de calciu aflat în sol. Nivelul pânzei de apăfreatică nu drebuie sa depăsescă 2,5m la cei cu
înrădăcinare produndă si peste 1,5m la portaltoii de vigoare mică.
 Tabelul 3.Soiuri de măr testate în condiţiile de cultură din România

Caracteristici pom Caracteristici fruct

Nr. Proveniența Observaţ ii
Soiul Tip de Greutate
crt. Vigoare Forma Culoarea recomandări
fructificare medie (g)

Soiuri de vară

1 Inițial Franța mare standard 190 conic roţ u pe¾ Soi triploid
2 Nela Cehia medie standard 160 sfero-conic bicolor Coacere eţ alonată

Soiuri de toamnă
3 Elstar + clone Olanda mare standard 180 sferic roţ u striat Bun polenizator

Necesită rărire

4 Gala + clone Noua Zeelandă medie standard 180 conic- galben auriu cu Calităşi gustative
globulos roţ u portocaliu deosebite

Sensibil la rapăn
Rezistenşă de tip Vf
5 Priam Franşa, Angers medie standard 165 conic roţ u intens la

alungită rapăn

Soiuri de iarnă

6 Braeburn+ clone Noua Zeelandă medie standard 155 sferic, uţ or galben cu roţ u

aplatizat pe 50%
Rezistenşă Vf la
Crimson Crisp USA medie standard 160 simetric, roţ u rapăn

7 (sin. Coop 39) aproape Sensibl la făinare

sferic
8 Fuji + clone Japonia, Tohoku medie standard 170 conic spre galben cu roţ u Sensibil la rapăn

cilindric pe 50%
Rezistenşă Vf la
rapăn

Sensibil la făinare

Recoltare târzie, în
Goldrush sferic
9 (sin. Coop 38) USA medie semispur 160 alungit verde gălbuie etape
Pulpa foarte fermă
Maturitate de consum

după luna februarie

Pinova (sin.
10 Pinata, Germania, medie standard 165 conic roţ u oranj Soi foarte productiv

Sonata, Corail) Dresden-Pillnitz Sensibil la făinare

11 Sir Prize USA mare standard 160 conic- galben-verzui Soi triploid

globuloasă Rezistent Vf la rapăn

12 Luna Cehia medie standard 160 sferic galben-verzui Rezistent Vf la rapăn

13 Opal Cehia medie standard 170 sfero-conic galben- oranj Rezistent Vf la rapăn
 CAPITOLUL II

CARACTERIZAREA CADRULUI NATURAL AL ZONEI DE

CERCETARE

Aspectele cu privire la strcutura entomofaunei din plantațiile pomicole de măr s-au desfășurat pe
teritoriul județului Iași.

2.1. AŞEZAREA GEOGRAFICĂ ŞI CARACTERIZAREA CADRULUI

NATURAL AL JUDEŢULUI IAŞI

Din punct de vedere geografic, această zonă se încadrează în Podișul Moldovei. Subunitatea în care
sectorul nostru este amplasat este cunoscută sub denumirea de „Câmpia Moldovei”.

Județul Iasi este amplasat în nord-estul României, având vecini județele Neamț la vest, Vaslui la
sud, Botoșani la nord și Suceava la nord-vest. Granița dintre țara noastră si Republia moldova pe care
râul Prut o formează se află spre est. Se întinde pe o suprafată de 5475 km2 ceea ce reprezintă 2,3% din
totalul țării. În județul Iași sunt cuprinse municipiile Iași și Pașcani, orasele Podu Iloaiei, Hârlau si
Târgu Frumos, dar si 91 de comune ce cuprind 429 de sate. Câmpia Moldovei este mărginită spre Vest,
Nord-Vest si Sud de Podișul Sucevei și respectiv Podișul Central Moldovenesc.

Relieful judeţului Iaşi

Teritoriul județului Iași este integrat întru totul ansamblului Podișului Moldovei. Morfologia lui
scoate în evidență prezența a doua mari trepte: una mai joasă, având aspect de câmpie coliniară cu
altitudini medii cuprinse între 100-150m în nord și nord-est, și una mai înală, sub formă de platouri și
masive deluroase, ușor înclinate spre sud-est cu altitudini medii cuprinse între 300-350m în sud si vest.
În dealul Holm, situat la granița cu județul Botoșani, altitudinile maxime ating 556m, iar la vest de
Hârlău în Dealul Sanțurilor 530m. Altitudinile cu cele mai coboâte valori se găsesc în Lunca Prutului (
28m, la confluența Jijiei cu Prutul si 32m, la confluența Bahluiului cu Jijia.

Cacarcterizarea climatică a judeţului Iaşi

Județul Iași generează un puternic caracter de continentalism din cauza influențelor directe a
maselor de aer euro-asiatice, si mai puțin a curenților nord-vestici, de care este dominat. Temperatura
aerului are o medie anuală de 9Cº și o medie anuală lunară de de 24 - 25Cº.

Caracterizarea regimului hidric al judeţului Iaşi.

Stresul hidric al pomilor este mai redus decar cel al plantelor.Climatul Județtului Iași se caracterizează
prin ploile torențiale a sezonului cald. Instalarea secetei apare după 10-14 zile de lipsă a precipitațiilor.
Zonele cele mai predispuse secetelor prelungite si repetate sunt: Probota-Hârlău, Podul Iloaiei-Vlădeni,
Țibana-Țibănești. Pentru dezvoltarea si creșterea pomilor, apa esteun factor abiotic limitativ deoarece
menține presiunea osmotică a celulelor, facilittează desfașurarea proceselor biochimice și activitatea
enzimelor.

Seceta atmosferică sau pedologică cauzează dereglarea proceselor biochimice si fiziologice ce pot avea
repercusiuni grave asupra proceselor fiziologice și a ultrastucturii.

În funcție de specie si de fenofaza de producere, stresul hidric la pomi este mai mic în compoarație cu
cel al platelor ierboase. Lipsa apei duce la reducerea evidentă a intensității proceselor de fotosinteză si
transpirație, dar si acumularea de substanță uscată solubilă în frcte.

Umiditatea relativă a aerului cuprinde valori medii anuale de 70%, în timp ce în celelate regiuni ale țării
fiind mai coboâte. În mare parte a anului precipitațiile ajung pe suprafața solului sub formă de ploi,
excepție făcând intervalul cuprins între 23 noiembrie-21 martie. În această perioadă se înregistreaza
până la 42 de zile de ninsoare. În sectoarele deluroase din sudul și vestul județului, precipitațiile
depășesc cantitatea medie anuală de 600mm, în timp ce în Câmpia Moldovei precipitațiile coboară sub
500mm. Lunile iunie si iulie sunt cele mai bogate în precipitații, acestea ajungând la precipitații de
până la 75mm lunar.

2.2. CONDIȚIILE CLIMATICE DIN PERIOADA DE CERCETARE

Datele climatice ( precipitațiile, umiditatea și temperatura) pentru județul Iași au fost înregistrare
în perioada de cercetre. Pe baza datelor climatice ce au fost obținute la Stația Meteorologică Adamachi,
s-a reazlizat caracterizarea periadaei aferente anilor agricoli din timpul erperimentelor.

În anul agricol 2015-2016, la Iași media anuală a fost de 10,10C, înregistrânu-se o abatare pozitivă
de 0,50C, față de media multianuală care a fost de 9,6 0C.

Tabelul 4.

Temperaturile înregistrate în anul agricol 2015-2016

 Precipitațiile din anul agricol 2015-2016 s-au conturat prin abateri pozitive în toate lunile înafară de
media anuală.

Tabelul 5

Precipitaţiile înregistrate în anul agricol 2015-2016

Media
Specificare X XI XII I II III IV V VI VII VIII IX an Per. de
veg.
PRECIPITAȚII (mm)
Dec. I 0,0 7,4 0,0 0,6 19,6 18,6 4,5 3,6 11,2 26,6 0,6 0,0 7,7 7,8
Dec. II 1,4 0,4 8,4 18,9 4,0 5,2 19,6 43,2 4,2 34,2 0,2 0,0 11,6 16,9
Dec. III 0,0 28,2 0,2 - 5,0 1,0 6,0 36,8 10,8 39,8 29,3 10,4 15,2 22,2
Suma
1,4 36,0 8,6 19,4 28,6 25,8 30,2 83,6 26,2 100,6 30,0 10,4 399,8 281,0
lunară
Normala 34,4 34,6 28,9 28,9 27,4 28,2 40,3 53,5 75,2 69,2 57,6 40,8 517,8 338,5
Abaterea -32,0 1,4 -21,3 -8,5 1,2 -3,3 -10,1 31,1 -48,9 32,4 -27,5 -30,4 -118,0 -56,0

Tabelul 6.

Umiditatea înregistrată în anul agricol 2015-2016

Per.
de
Media veg.
Specificare X XI XII I II III IV V VI VII VIII IX an (IV -
UMIDITATE RELATIVĂ (%) IX)

Dec. I 75 74 60 98 87 85 61 65 69 65 59 51 70 61,5
Dec. II 82 84 94 75 89 52 84 70 65 72 57 47 72,4 65,5
Dec. III 68 84 94 87 82 60 61 70 64 65 64 65 71,9 64,5
Media
75 80 83 84 86 65 68 68 67 67 61 54 71 64
lunară
Normala 74 78 81 81 79 72 62 62 63 62 64 67 70 63
Abaterea 1 2 1 3 7 7 6 6 3 5 3 8 1 1
 Temperaturile înregistrate în anul agricol 2016-2017 Tabelul 7.

Medi
Per. de veg.
Specif X XI XII I II III IV V VI VII VIII IX a
an
TEMPERATURA ° C
Dec. I 16,0 9,4 -0,4 -4,1 1,8 3,5 7,6 20,7 17,9 19,8 23,2 15,7 10,94 17,46
Dec. II 8,7 4,3 -6,3 -1,5 -1,0 3,0 11,3 19,2 21,9 20,3 21,8 14,9 9,71 18,21
Dec. III 9,7 4,6 -4,5 -3,8 1,2 0,5 18,7 17,0 21,5 21,0 18,0 10,9 9,55 17,85
Media
lunară 12,5 5,7 -3,8 -3,2 0,6 2,3 12,6 18,8 20,4 20,4 20,8 14,8 10,1 17,8

Normala 10,1 4,1 -0,9 -3,7 -1,9 3,3 10,1 16,1 19,5 21,3 20,7 16,3 9, 17,3
Abaterea 2,5 1,6 2,9 0,4 2,5 1,0 2,5 2,8 1,0 0,9 0,4 2,5 6
0, 0,5
- 5
Min. lunar 2,1 -3,0 -16,0 -7,5 -10,6 -1,7 10,1 10,2 10,5 10,8 3,3 -16,0 -1,7
13,3
Max. lunar 28,7 19,9 7,6 7,8 7,3 14,6 30,0 30,8 33,8 32,2 32,3 25,4 33,8 33,8

Precipitaţiile înregistrate în anul agricol 2016-2017 Tabelul 8.

Specificare X XI XII I II III IV V VI VII VIII IX Medi Per.

de
a an veg.
PRECIPITAȚII
Dec. I 12,0 2,2 34,4 6,2 10,0 0,8 (mm)
13,8 0,0 14,4 52,0 0,0 5,8 152,6 87
Dec. II 16,4 14,4 10,0 18,4 2,0 3,8 22,4 28,6 45,0 1,2 0,5 68,4 231 166
Dec. III 10,4 2,3 26,2 12,8 5,2 36,4 0,3 73,0 114,4 1,6 44,8 8,4 335,6 242,4
Suma 38,8 19,8 71,6 39,4 16,2 41,0 37,4 101,6 172,8 55,8 45,3 83,6 719,2 495,4

lunară
Normala 34,4 34,6 28,9 28,9 27,4 28,1 41,3 53,5 75,1 69,2 57,6 40,8 517,8 337,5
Abaterea 4,4 15,8 41,7 9,5 11,2 12,9 3,9 49,1 97,7 13,4 12,4 42,8 201,4 157,9
Umiditatea înregistrată în anul agricol 2016-2017 Tabelul 9.
Per.
de
Medi veg.
Specificare X XI XII I II III IV V VI VII VIII IX a an (IV -
UMIDITATE RELATIVĂ (%) IX)
Dec. I 64 72 89 82 79 67 73 49 75 76 58 67 70,8 66,1
Dec. II 76 89 91 90 86 71 67 63 70 70 58 81 75,6 67,8
Dec. III 81 85 85 88 86 76 49 72 75 65 74 71 75 67,3
Media
lunară 71 83 87 86 85 71 63 61 73 70 64 73 75 68
Normala 73 78 82 81 79 72 62 62 63 62 64 66 70 63
Abaterea 2 5 5 5 5 1 0 1 10 8 0 7 4 4
 CAPITOLUL III

3.1.OBIECTIVELE ȘI METODOLOGIA CERCETĂRII

Scopul cercetărilor ce vor fi efectuate au avut rolul de a realiza aspectele cu privire la

structura entomofaunei în plantațiile pomicole de măr.

Obiectivele propuse sunt:

1. Identificarea entomofaunei din plantațiile pomicole de măr;

2. Realizarea unor scheme de tratamente chimice împotriva bolilor și dăunatorilor din
plantațiile pomicole de măr;

Au fost efectuate mai multe activități pwntru atingerea obiectivelor propuse, si anume:

-studiul bibliografic a literaturii din domeniu, atât la noi în țară cât si pe plan mondial

- întocmirea schemelor de lucru în câmp

-realizarea tratamentelor chimice

-observații efectuate în camp

Observațiile din câmp si tratamentele chimice, au fost realizate în cadrul feremei V.

Adamachi la soiul de măr Generos, în anii 2015-2016 și 2016-2017.

3.2 .Combaterea integrată a bolilor şi dăunătorilor din livada de măr

Combaterea integrată a bolilor si dăunătorilor la măr, are scopl de a reduce numărul de

tratamente chimice, folosirea metodelor biologice ( lansări de zoofagi, utilizarea
biopreparatelor) și biotehnice ( capturarea masculilor), utilizarea pesticidelor selective si slab
toxice, aplicarea tratamentelor la avertizare si doar la depăsirea pragului economic.

Un sistem de combatere a bolilor și dăunătorilor din plantațiile de măr, se realizeaza prin

imbinarea următoarelor elemente:

- La înființarea plantațiilor se recomandă folosirea unui material săditor sănătos;

- Cultivarea unor soiuri rezistente la dăunători, boli, ger și secetă;
- Aplicarea unei agrotehnici corespunătoare;
- Aplicarea tratamentelor de iarnă , prefloral (1-2) șsi tratamente postflorale (4-5);
- Utilizarea medotelor biotehnice;
- Utilizarea diferitelor metode;
- Specificul culturii si a organismelor dăunătoare (plantații tinere, pepiniere)
- Alegerea corespunzătoare de aparate si mașini pentru efectuarea tratamentelor
fitosanitare;
- Integrarea tehnologiei de combatere a buruienilor, bolilor si dăunătorilor în tehnologia
de cultură;

1. Folosirea unui material săditor sănătos în înființarea plantațiilor pomicole de

măr,esențial în asigurarea unui plantații sănătoase si bine încheiate. Materialul săditor
se va verifica riguros, pentru a fi liber de larve (Eriosoma lanigerum, Buprestidae,
Scolytidae, Quadraspidiotus perniciosus) adulți (Ipidae), ponte (Ceresa bubalus) si
patogeni (bacterii, virusui și microplasme : Agrobacterium tumefaciens, Erwinia
amylovora etc.).
2. Una din importantele verigi ale conceptului de luptă integrată o reprezintă creearea de
soiuri rezistente ( la dăunători, boli, ger și secetă) și introducerea lor în productie.
Sensibilitatea soiurilor depine de momentul pornirii în vegetație a înfloririi și a
maturării fructelor, dar poate fi si de natură genetică. Dintre câteva soiuri de măr
rezistente la făinare/rapăn , secetă si ger amintim: Romus 3 (rezistență bună la rapăn,
făinare, ger și secetă), Romus 2 (rezistență la rapăn), Pioner (soi complet, rezistent la
făinare și rapăn), Prima (foarte rezistent la rapăn si făinare), Auriu de Bistrița
(rezistent la rapăn și făinare), Voinea (rezistent la făinare și rapăn), Generos
(rezistent la făinare și rapăn), Golden Delicious (rezistent la ger)

3. O importanță deosebită în reducerea dăunătorilor și a poluanților de patogeni constă în

aplicarea unei agrotehnici corespunzătoare pentru creearea unor condiții optime de
dezvoltare, plantele ajungând să fie mai rezistente la atac, dar au si efecte negative
directe asupra înmulțirii și dezvoltării organismelor dăunătoare.

4. Un element esențial a combaterii integrate il reprezintă mjloacele biothnice de

combatere al lepidopterelor cuajutorul atractanților sexuali specifici sintetici, dar si
trasarea curbelor de zbor. Pentru câțiva dăunători din culturile pomicole, feromonii
sexuali sintetizanți în laborator au dat rezultate spectaculoase. În prezent feromonii de
sinteză (AtraPOM,) sunt folosiți în supraveghera dinamicii populațiilor si a avertizării.

5.
 CAPITOLUL IV

4.1.DĂUNĂTORII CULTURILOR DE MĂR

În culturile de măr principalii dăunători sunt:

1.PĂDUCHELE LÂNOS - Eriosoma lanigerum Hausm.

Eriosoma lanigerum atac pe trunchiul arborilor (original)

2.PĂDUCHELE VERDE AL MĂRULUI - Aphis pomi

Aphis pomi atac pe lăstar de măr (original)

3.PĂDUCHELE DIN SAN JOSÉ- Quadraspidiotus perniciosus

Quadraspidiotus perniciosus atac pe fructe si ramuri (original)

4.GĂRGĂRIŢA FLORILOR DE MĂR - Anthonomus pomorum

Anthonomus pomorum atac (original)

5.VIESPEA MERELOR - Hoplocampa testudinea

Hoplocampa testudinea atac la fructe (original)

6.SFREDELITORUL TULPINILOR - Cossus cossus

Adult - Cossus cossus (imagine google)

Larvă - Cossus cossus (imagine google)

7.MOLIA MARMORATĂ A MĂRULUI - Phyllonorycter blancardella

Atac - Phyllonorycter blancardella (google imagine)