Arboricultură II

Lucrarea nr. 12
CULTURA „POMILOR DE CRĂCIUN”
Sărbătorirea “Pomului de Crăciun“ îşi are originea într-un străvechi obicei roman, însuşit de popoarele
germanice din centrul Europei. Astfel, cu ocazia Anului nou romanii ornau ramuri verzi de laur cu podoabe
sau daruri, în semn de prinos pentru anul vechi şi de belşug pentru anul ce va veni. Germanii au preluat
obiceiul, dar foloseau în loc de lauri ramuri de brad iar mai târziu au trecut la exemplare întregi de conifere.
Destul de târziu, abia în secolul al XIX-lea acest obicei a fost transmis de la germani şi la alte popoare.
Corespunzătoare pentru pomi de Crăciun se considerau a fi, până nu demult, exemplarele tinere de brad
( Abies alba ) şi molid ( Picea abies ).
În ultimul timp se urmăreşte înlocuirea acestora cu unele specii, mai valoroase atât în ceea ce priveşte
aspectul cât şi viteza de creştere. Aceste specii sunt:
 Duglasul verde ( Pseudotsuga menziesii var. fastigiata );
 Duglasul brumaă riu (Pseudotsuga menziesii var. glauca );
 Bradul argintiu japonez ( Abies veitchii );
 Bradul uriasş ( Abies grandis );
 Bradul de Caucaz ( Abies nordmanniana );
 Bradul argintiu ( Abies concolor );
 Molidul canadian ( Picea glauca ), sş .a.

În general, se recomandă speciile şi varietăţile care au creşteri regulate, relativ rapide în primii 10 –
15 ani, rezistenţă la ger şi îngheţuri timpurii, au un aspect plăcut sub raportul mărimii, flexibilităţii
lujerilor, culorii şi mărimii acelor, menţinerii acelor pe lujer, mirosului emanat ş.a.
Organizarea producţiei şi desfacerii pomilor de iarnă, rentabilizarea acestei activităţi, se deosebeşte
semnificativ de celelalte activităţi de bază din silvicultură deoarece prezintă câteva particularităţi :
 Ciclul relativ scurt de producţie (8-12 ani), comparativ cu celelalte culturi silvice;
 Necesitatea introducerii în cultură a unor specii care să permită realizarea caracteristicilor dimensionale, estetice
şi funcţionale dorite de cumpărători ;
 Dificultăţile de rentabilizare a acestei activităţi (analizele economice arată că o mică parte din preţul final al
produsului revine silvicultorilor sau producătorilor, cea mai mare parte a preţului revenind intermediarilor).

Tehnica culturii pomilor de Crăciun

Pentru obţinerea unor pomi valoroşi se realizează culturi intensive cu ciclul de 8 ÷ 12 ani (chiar mai
mult pentru pomii înalţi).
O atenţie deosebită se acordă alegerii staţiunilor pentru cultura specializată de pomi de Crăciun, pentru
aceasta evitându-se staţiunile expuse gerurilor puternice şi cu pericol de vătămare a puieţilor de către animale.
Terenurile preferate sunt cele cu soluri profunde, bine aprovizionate cu apă şi substanţe nutritive. Se
recomandă chiar fertilizarea suplimentară, la plantare, care să asigure o dezvoltare uniformă şi un colorit
plăcut al frunzelor.
Obţinerea materialului pentru înfiinţarea culturii specializate
Brad. Materialul pentru cultura specializată de pomi de Crăciun se obţine din sămânţă. Semănatul are
loc primăvara ( dacă se asigură condiţiile optime de păstrare a seminţelor) sau toamna. Semănatul de toamnă
este recomandat a fi efectuat numai acolo unde nu se ivesc îngheţuri târzii primăvara, deoarece tinerele
plantule pot fi distruse de ger. De aceea pentru siguranţă se preferă semănatul primăvara, în mai (începutul
lunii), cu sămânţă care a fost păstrată prin stratificare. Semănatul se face în rânduri distanţate între ele la 20 –
25 cm iar adâncimea de semănat este de maxim 2 cm. Obligatoriu semănăturile se fac pe terenuri bine
pregătite, uşoare, iar acoperirea seminţelor se preferă a fi cu humus de litieră. Semănăturile se udă periodic
până la răsărire, iar după răsărire se umbresc cu umbrare care trebuie să oprească 50% din lumina solară.
Aceste umbrare se ridică către sfârşitul lunii august – începutul lunii septembrie, pentru ca puieţii să se
obişnuiască cu lumina şi să se fortifice.

1
 Semănatul se face în sola se semănături iar aici puieţii vor sta maxim 2 ani, după care se repică în sola
de repicaje la distanţa de 40 cm pe rând şi 50 cm între rânduri.
După 3 – 4 ani de stat în sola de repicaje puieţii de brad se pot transplanta în sola de cultură specializată
la distanţa de 1 m pe rând şi 1 m între rânduri.
Molid. Materialul pentru plantat se obţine din sămânţă semănată primăvara, în luna mai. Tehnica de
semănare este asemănătoare cu cea folosită la brad. Fiind o specie mai rustică nu are nevoie întotdeauna de
umbrire. Obligatorie este însă udarea cât mai frecventă, mai ales în verile secetoase.
La vârsta de 4 ani puieţii se repică în sola de cultură specializată la distanţa de 1 m/1m iar la 3-4 ani
după plantarea la loc definitiv se poate face rărirea culturii, extrăgându-se exemplarele care au atins deja 0,7-1
m.
Duglas. Semănatul se face primăvara, la sfârşitul lunii aprilie-începutul lunii mai, în rânduri distanţate
la 20 – 25 cm şi adânci de 1 – 1,5 cm. Semănăturile se protejează împotriva arşiţei solare în zilele călduroase
de vară şi se udă ori de câte ori este nevoie. Puieţii rămân în sola de semănături timp de 1-2 ani, fiind protejaţi
în timpul iernii de gerurile puternice prin acoperire cu frunze sau paie. Se repică apoi în sola de repicaje la
distanţa de 20 cm pe rând şi 40 cm între rânduri, iar după alţi 2 – 3 ani se transplantează în sola de cultură
specializată, la distanţa de 0,5 m pe rând şi 1 m între rânduri sau 1m / 1m.
La 3 – 4 ani de la plantarea în sola de cultură specializată se poate începe operaţia de “rărire a culturii “
extrăgându-se exemplarele care au atins deja peste 1 m.
Indicatorii de calitate
În vederea valorificării pomilor de Crăciun aceştia trebuie să îndeplinească următorii indicatori de
calitate:
1. Înălţimea lor trebuie să fie, în general de la 1 m până la 4 m (în cazuri speciale mai mult);
2. Conformaţia lor trebuie să îndeplinească următoarele caracteristici:
axul trebuie să fie drept şi nebifurcat;
“săgeata“ să aibă între 30 ÷ 60 cm (în funcţie de înălţimea pomului);
verticilele să fie cât mai uniforme, nu îndepărtate unele de altele, cu ramuri secundare
numeroase iar ramurile să acopere peste 2/3 din înălţimea pomului.
Lucrări de întreţinere
Pentru asigurarea unei creşteri susţinute (20-25 cm/an) şi a unor verticile bine îmbrăcate cu ace până la
bază, se recomandă reducerea concurenţei pentru hrană, lumină şi spaţiu (eliminarea buruienilor).Din punct de
vedere economic erbicidarea suprafeţei de cultivat înainte de plantat, dă cele mai bune rezultate, în primul an
de viaţă a puieţilor nefiind necesare lucrări de întreţinere. Combaterea buruienilor continuă însă în următorii
ani, cu câte o erbicidare pe an.
Recoltarea, ambalarea şi transportul pomilor de iarnă
În vederea comercializării lor, pomii de iarnă din culturile specializate se recoltează de către producător,
urmând a fi ambalaţi şi transportaţi către punctele de desfacere.
În ultimii ani pentru reducerea riscului unor pierderi ca urmare a nevânzării întregii cantităţi de pomi
recoltaţi şi chiar pentru a se degreva de cheltuielile de transport, depozitare şi desfacere, multe ocoale silvice
invită cumpărătorii să-şi aleagă singuri pomii din cultură.
La recoltare tăierea se face la 10-12 cm deasupra solului, ultimele 1-2 verticile de la sol urmând să mai
vegeteze 1-2 ani, după care se recoltează şi se pot vinde ca „ramuri ornamentale”.
Exemplarele insuficient dezvoltate sau cu mici defecte de formă se mai menţin 1-2 ani, urmând a fi
recoltate odată cu ramurile ornamentale.
De obicei manipularea pomilor de iarnă neambalaţi este greoaie, vatămă lujerii şi afectează preţul de
cost. Pentru a elimina aceste inconveniente s-au constituit diferite dispozitive şi maşini pentru ambalarea
pomilor de iarnă.

Întocmit: Şef lucr. dr. SANDU TATIANA