UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ

“ION IONESCU DE LA BRAD” IAȘI

Facultatea de Horticultură

PROIECT DE AN
LA DISCIPLINA LEGUMICULTURĂ

Îndrumător

Student

Huțanu Iulian Andrei

1
 UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ
“ION IONESCU DE LA BRAD” IAȘI
Facultatea de Horticultură

PROIECT DE AN
LA DISCIPLINA LEGUMICULTURĂ

Titlul proiectului:
Tehnologia de cutivare a Fasolei pitice la Bivolari
În suprafață de 13,13 hectare.

ÎNDRUMĂTOR, STUDENT,

Huțanu Iulian Andrei

 CUPRINS
1. ANALIZA CONDIȚIILOR DE CADRU NATURAL
1.1. CONDIȚII DE SOL
1.2. CONDIȚII DE CLIMĂ
1.1.1. Regimul termic
1.1.1.1. Temperatura medie lunară și anuală (grade Celsius)
1.1.1.2. Temperatura aerului – media meximelor zilnice lunare (grade
Celsius)
1.1.1.3. Temperatura aerului – media maximelor zilnice lunare (grade
Celsius)
1.1.1.4. Durata ultimului îngheț
1.1.1.5. Datele calendaristice când s-au înregistrat temperature de 0℃ și
5℃ (în aer)
1.1.2. Regimul de precipitții atmosferice
1.1.3. Umiditatea relativă a aerului – media lunară și anuală (procente)
1.1.4. Nebulozitatea
1.1.4.1. Numărul zilelor cu cer noros lunar și annual
1.1.4.2. Numărul mediu de zile cu cer senin
1.1.5. Numărul de zile cu viteze ale vântului mai mari sau egale cu 16
m.s (media lunară)
1.2. SCURTĂ CARACTERIZARE A CONDIȚIILOR DE CADRU
NATURAL
2. TEHNLOGIA CULTURII
2.1. Importanța culturii
2.2. Particularități biologice ale plantei cultivate
2.3. Particularități ecologice ale plantei cultivate
2.3.1.Temperatura
2.3.2.Lumina
2.3.3.Apa
2.3.4.Solul și elementele nutritive
2.4. Măsuri tehnologice de cultivare
2.4.1.Amplasarea culturii
1.1.1. Planta (plantele) premergătoare
1.1.2. Cultivarele folosite (descriere)
1
 1.1.3. Pregătirea terenului și a solului pentru semănat
1.1.4. Calitatea semințelor
1.1.5. Cantitatea de semințe la ha
1.1.6. Temperatura optima de germinare a semințelor
1.1.7. Durata încolțirii
1.1.8. Epoca de semănat
1.1.1. Distanțele de semănat
1.1.2. Tehnica de semănat
1.1.3. Schema de semănat
1.1.4. Densitatea (numar plante/ha)
1.1.5. Lucrări de îngrijire generale
1.1.6. Lucrări de îngrijire speciale
1.1.7. Data începerii recoltării
1.1.8. Data terminării recoltării
1.1.9. Modul de recoltare
1.1.10. Sortarea
1.1.11. Ambalarea
1.1.12. Transportul
2.5. Producția medie planificată
2.6. Fișa tehnologică
3. TABELELE ANEXE ȘI FIȘA TEHNOLOGICĂ
3.1. Deviz tehnologic pentru suprafața de un ha și pentru suprafața
planificată
3.2. Sistema de mașini pentru mecanizarea lurărilor
4. TABELE CENTRALIZATOARE, ANEXE LA PROIECT
4.1. Centralizatorul resurselor umane (ZO)
4.2. Centralizatorul necesarului de materiale (cantitativ și valoric)
5. ANALIZA ECONOMOCI-FINANCIARĂ A CULTURII
6. NORME DE PROTECȚIE A MUNCII ȘI DE PREVENIREA ȘI
STINGEREA INCENDIILOR
7. BIBLIOGRAFIA

1. ANALIZA CONDIȚIILOR DE CADRU NATURAL

1.1. CONDIȚII DE SOL
2
 Satul Bivolari se află dominant sub influența directă a maselor de aer
euro-asiatice și mai puțin a curenților nord-vestici, ceea ce generează
un accentuat caracter de continentalism.
Temperatura aerului se caracterizează printr-o medie anuală de 9℃ și
o amplitudine anuală a mediilor lunare de 24 ÷ 25℃.
Regimul termic în luna cea mai rece (ianuarie) cuprinde areale cu
temperaturi de -3,3℃, iar ale lunii iulie de +21,4℃.
Cea mai mare temperatură înregistrată a fost de +40℃ la Iași pe 27
iulie 1909, iar cea mai mică de -32,3℃ la Podu Iloaiei pe 23 ianuarie
1963.
La suprafața solului extremele termice au atins valori de + 66,6℃, la
Iași in luna iulie 1969 și de -34,6℃, la Podu Iloaiei în luna ianuarie
1963.
Umiditatea relativă a aerului are valori medii anuale de 70%, fiind mai
coborâtă decât în celelalte regiuni ale țării.
În cea mai mare parte a anului precipitațiile cad sub formă de ploi, cu
excepția intervalului cuprins între 23 noiembrie și 21 martie când se
înregistrează până la 42 de zile cu ninsoare.
În sectoarele deluroase din vestul și sudul județului, cantitatea medie
anuală de precipitații
depăseste 600 mm, în timp ce în Câmpia Moldovei coboară sub 500
mm.
Lunile cele mai bogate în precipitații sunt mai și iunie, uneori și iulie
când se realizează până la 75 mm lunar. În perioada decembrie –
martie cad 25 ÷ 35 mm lunar.
O caracteristică a climatului județului Iași sunt ploile torențiale din
sezonul cald.
Lipsa precipitațiilor pe o perioadă mai mare de 10 ÷ 14 zile duce la
instalarea secetei. Zonele predispuse secetelor repetate sau prelungite
sunt: Podu Iloaiei – Vlădeni; Probota – Hîrlau; Țibana – Țibănești.

1.2. CONDIȚII DE CLIMĂ

3
 Etajarea relifului regiunii Bivolari si structura eterogena a suprafetei
teritoriului rezulta din cadrul de fragmentare a suprafetei, natura
invelisului vegetal, tipului de
sol, existenta iazurilor, a raurilor care in conditii asemanatoare creeaza
microclimate locale.
Clima pune amprenta destul de hotarator in evolutia solurilor, deoarece
solurile care se
formeaza in aceleasi conditii de clima, chiar daca difera roca, se
formeaza acelasi tip de sol.
Rezulta de aici ca zonalitatea solurilor si a vegetatiei reflecta
zonalitatea regimului climei.
La randul sau aceste elemente influienteaza asupra climei realizandu-
se o interactiune reciproca.

1.2.1.Regimul termic
1.2.1.1. Temperatura medie lunară și anuală (grade Celsius)

Media lunară şi media anuală a temperaturii (oC)

Anii 1896 – 1955

Luna Anuală
Staţia
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII

Iaşi -3,6 -1,9 3,3 10,1 16,1 19,4 21,3 20,6 16,3 10,1 4,1 -0,8 9,6

4
 1.2.1.2. Temperatura aerului - media maximelor zilnice lunare
(grade Celsius)

1.2.1.3. Temperatura aerului – media minimelor zilnice lunare

(grade Celsius)

1.2.1.4. Durata ultimului îngheț

Primul îngheţ se produce în jurul datei de 15 octombrie, iar ultimul în jur de 17

aprilie. La Bivolari cel mai timpuriu îngheţ s-a înregistrat pe data de 10 septembrie, iar cel
mai târziu la 21 mai; în mod obişnuit sunt 181 de zile fără îngheţ. În timpul iernilor aspre şi
cu zăpadă puţină, îngheţul în sol poate pătrunde până la 100 cm.

Datele mediilor extreme ale primului şi ultimului îngheţ

(Temp. Minimă ≤ 0oC)
Durata medie în zile a intervalului fără îngheţ (1826 – 1955)

Data medie Zile Date extreme

Primul Ultimul fără Primul îngheţ Ultimul îngheţ
îngheţ îngheţ îngheţ Cel mai Cel mai Cel mai Cel mai
timpuriu Târziu Timpuriu târziu

15.X. 17.IV. 181 10.IX. 25.XI. 2.III. 21.V.

Bruma ocupă un loc important în grupa fenomenelor hidrometeorologice dăunătoare

pomiculturii, care se formează toamna, iarna şi primăvara, în timpul nopţilor senine şi calme
când temperatura suprafeţei solului scade sub 0o C.
La Bivolari, bruma se produce de la începutul toamnei, dar într-un număr redus de zile
(0,5 în septembrie), iar primăvara până la sfârşitul ei.
Numărul mediu anual al zilelor cu brumă este de 39,7. Cele mai multe zile cu brumă se
produc în lunile noiembrie (7,4 zile) şi decembrie (7,1 zile).

5
 Numărul mediu de zile cu brumă la Bivolari (1945 -1975)

Luna I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII An.

Media 5,8 4,8 6,5 2,0 0,1 - - - 0,5 5,5 7,4 7,1 39,7

1.2.1.5. Datele calendaristice când s-au înregistrat temperature de

0℃ și 5℃ (în aer)

1.2.2.Regimul de precipitații atomosferice

Cantitatea medie de precipitaţii atmosferice lunară şi anuală (mm)

Anii 1921 – 1955

Luna Anuală
Staţia
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
Bivolari 28,9 27,4 28,1 40,3 52,5 75,1 69,2 57,6 40,8 34,4 34,6 28,9 517,8

♦ Precipitaţii atmosferice din perioada de vegetaţie (mm)

Anii 1921 – 1955

Luna
Staţia
IV V VI VII VIII IX Total
Bivolari 40,3 52,5 75,1 69,2 57,6 40,8 335,5

6
 Întocmirea histogramei regimului de precipitaţii

Lunile anului

Fig. 1 – Histograma regimului de precipitaţii

1.2.3. Umiditatea relativă a aerului – media lunară și anuală (procente)

Luna
Total
Staţia
IV V VI VII VIII IX
Bivolari 62 62 63 62 63 66 378

Grosimea stratului de zăpadă. Cea mai mare grosime cumulată a stratului de

zăpadă (195 cm), cât şi cea mai uniformă răspândire la sol, pe întreg sezonul hibernal a avut-
o iarna anilor 1931-1932. În opoziţie cu aceasta, iernile anilor 1971-1972 şi 1974-1975 au
avut cel mai subţire strat de zăpadă (2 cm).De asemenea, s-a mai observat că în peste 50 %

7
din ani, solul a fost protejat împotriva gerurilor aspre care caracterizează lunile ianuarie,
februarie, şi uneori, decembrie, printr-un înveliş de zăpadă gros de cel puţin 5 cm.
Din 72 de ani analizaţi, în 31 de ani, iarna a sosit timpuriu, din octombrie-noiembrie,
uneori înregistrându-se şi grosimi însemnate, aşa cum a fost cazul, de exemplu, în noiembrie
1942 (69 cm).
În ceea ce priveşte grosimea maximă absolută, aceasta s-a măsurat în februarie, când a
ajuns la 89 cm (1953), după care a urmat ianuarie cu 76 cm (1901) şi decembrie cu 68 cm
(1940).
Numărul mediu al zilelor cu ninsoare este cel mai mare pentru lunile ianuarie şi
februarie, când se depăşesc 9 zile, după care urmează decembrie, 65 zile.

Numărul mediu al zilelor cu ninsoare la Iaşi (1945 – 1975)

Luna An.
Staţia
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII

Media 9,5 8,7 6,3 0,5 - - - - - 0,2 2,6 6,5 34,3

1.2.4. Nebulozitatea
1.2.4.1. Numărul zilelor cu cer noros lunar și annual
1.2.4.2. Numărul mediu de zile cu cer senin

1.2.5. Numărul de zile cu viteze ale vântului mai mari sau agale cu 16 m.s
(media lunară)

1.3.SCURTĂ CARACTERIZARE A CONDIȚIILOR DE CADRU NATURAL

Saul Bivolari este localizat în regiunea nord–estică a României, încadrând o

suprafaţă de 5.476 kmp din regiunea istorică Moldova.
Teritoriul este împărțit din punct de vedere administrativ într-o reţea de 2
municipii, dintre care Iaşi reprezintă reşedinţa de judeţ, 2 oraşe, 94 de comune
şi 240 de sate, însumând un total al populaţiei de aproximativ 813.943 locuitori.

8
Conform ultimului recensământ, Iaşiul situându-se în topul celor mai populate
trei judeţe ale ţării, fiind devansat doar de Bucureşti şi Prahova.
Relieful este specific zonelor de altitudine joasă, predominante fiind
podişurile şi câmpiile. Astfel, din regiunea nordică răsar dealurile scunde ale
Câmpiei Moldovei, sudul este străjuit de dealurile Podişului Central
Moldovenesc, iar vestul judeţului cuprinde o mică porţiune din Podişul
Fălticenilor şi formaţiunea Dealul Mare.
Prutul şi Siretul sunt cele mai importante râuri ce străbat dinspre nord către
sud o porţiune semnificativă din judeţul Iaşi, alcătuind împreună cu râul Jijia şi
afluenţii acestuia, precum şi cu numeroasele lacuri răspândite pe suprafaţa
judeţului, o reţea hidrografică semnificativă. Printre cele mai importante
cumulări de apă menţionăm Lacul Gurguiata, Lacul Cucuteni, Lacul Podu
Iloaiei şi Lacul Larga–Jijia.
Regimul climateric temperat continental cu influenţe estice defineşte variaţii
de temperatură semnificative între minimele şi maximele înregistrate pe
perioadele de iarnă, respectiv vară, temperatura medie anuală oscilând în jurul
pragului de 8 grade Celsius.
Cadrul natural este completat de fondul vegetativ, diferenţiat în funcţie de
formaţiunile de relief. În consecinţă, zonele cu altitudini mai mari reprezentate
de Podişul Sucevei şi Podişul Central Moldovenesc sunt predominate de păduri
de foioase, a căror continuitate este întreruptă pe alocuri de mici întinderi de
păduri de conifere, comparativ cu regiunea Câmpiei Moldovei, unde vegetaţia
are caracter silvostepic. Bazele pădururilor sunt înţesate de numeroase specii de
arbuşti precum păducelul, cornul, alunul şi măceşul.
Fauna este de asemenea diversificată, cei mai de seamă reprezentanţi ai
pădurilor fiind lupul, vulpea, mistreţul şi căpriorul, precum şi speciile de păsări,
dintre care amintim ciocănitoarea, cucul, turturica şi porumbelul sălbatic. În
zonele de silvostepă îşi fac simţită prezenţa animalele de talie mică şi rozătoare,
dar şi specii de păsări precum ciocârlia, pitpalacul, graurul, pajura de stepă  sau
specii de reptile.

9
 2. TEHNOLOGIA CULTURII
2.1.Importanța culturii
Importanța alimentară: Fasolea de grădină se cultivă pentru păastăile sale verzi
(imature), care se consumă numai în stare preparată sub formă de ciorbe,
diferite mâncăruri prin fierbere sau prăjire, în amestec cu alte legume sau carne;
un mod foarte comun și cunoscut sub care se consumă îl reprezintă garniturile și
soteurile simple sau asortate. Aceste preparate se pot obține din păstăile
proaspete sau conservate prin fierbere, congelare sau deshidratare. De asemenea
recolta de fasole poate fi constituită și din boabele (semințele) verzi (imature),
care se consumă ca și fasolea uscată, dar ale căror calități culinare sunt deosebit
de apreciate.
Valoarea alimentară a păstăilor de fasole este determinate în substanțele
nutritive și energetice. Păstăile conțin în medie 88-91% apă și 9-12% substanță
uscată din care 3,7-5,7% hidrocarbonați (constituiți din zahăr reducător 0,4%,
amidon 2,2% și celuloză 1,4%), protein 2,0-2,4%, grăsimi 0,2% și cenușă circa
0,8-1%. Vitaminele se găsesc într-un spectru larg și în cantități importante. La
100 grame substanță proaspătă, avem următoarele cantități: C 19,6mg, K
0,14m, acid pantothenic 0,20mg, beta-caroten 0,31mg ș.a.Datorită compoziției
sale, fasolea prezintă și unele proprietăți terapeutice, fiind recomandată în unele
boli metabolice, cum ar fi diabetul.
Importanța agrofitotehnică: Cultura fasolei valorifică foarte bine terenurile
legumicole și se poate realiza în sisteme cu grad de intensivizare variabilă:
fasole oloagă în camp, fasole urcătoare în camp sau în spații protejate ori sub
formă de cultură în ogor, precum și succesivă ori dublă. Cultura se realizează
relative simplu, prin semănat direct, și cuprinde un număr redus de lucrări de
întreținere relative simple; excepție, în acest sens, preintă cultura fasolei
urcătoare.
Fasolea este o plantă excelentă premergătoare și se încadrează ușor în
asolamente legumicole.
Importanța economică: Eficiența economică a fasolei depinde în mare măsură
de nivelul cheltuielilor de recoltat; dacă recoltarea se efectuează manual,
cheltuielile cu forța de muncă reprezintă circa 60% din total, care se cifrează la
peste 600 ore-om/ha, În condițiile unei mecanizări în proporție de peste 85%,
consumul de forță de muncă manual este de circa 95 pre-om/ha, la o producție
de 5t/ha.
10
2.2. Particularități biologice ale plantei cultivate

Fasolea este o specie ierboasă, sub formă de tufă sau volubilă, anuală, iar în
anumite condiții, perenă.
Rădăcina este la început fusiformă, slab dezvoltată, după care la 2-3
săptămâni formează numeroase ramificații laterale destul de lungi, dar
subțiri.
Ramificațiile radiculare de ordin superior nu se deosebesc prea mult de
rădăcina principală, conferind sistemului radicular un aspect fasciculat.
Majoritatea rădăcinilor se dezvoltă în stratul superficial de sol (0-25cm), dar
în funcție de vigoarea plantei și de condițiile de mediu, unele rădăcini pot
ajunge până la 75-90 cm. Rădăcinile fasolei, ca și cele ale altor plante din
aceeași familie, prezintă nodizități în care se dezvoltă, în relație de
simbioză, bacteria fixatoare de azot atmospheric Rhizobium phaseoli. La
început, bacteria se află față de planta de fasole în relație de parasitism, iar
mai apoi, după începerea formării nodozităților se instalează relația de
simbioză.
Tulpina are o morfologie variabilă, în funcție de varietate, cultivar,
condițiile de mediu și cele tehnologice.
Germinația este epigeică, adică cotiledoanele ies la suprafața solului. În
stadiul de plantulă (până la apariția frunzelor adevărate) se disting
următoarele elemente componente: hipocotilul, frunzele cotiledonale și
epicotilul. Din axa epicotilă se dezvoltă tulpina principal. La fasolea oloagă,
tulpina principal, împreună cu ramificațiile de ordin superior, este erectă.
Tulpina la fasolea oloagă are o înălțime de 30-40 cm și prezintă multe
ramificații, conferind plantei un aspect de tufă.

Frunza la fasole prezintă, în cursul dezvoltării sale ontogenetice, trei feluri

de frunze: cotiledonale (embrionare), primare, care sunt simple și
secundare-compuse. Ultimele două categorii sunt considerate Frunze
normale.
Cotiledoanele, în contact cu lumina, formează corofilă, iar după apariția
frunzelor normale cad. Frunzele primare sunt ovat-cordate, așezate opus.
Frunzele compuse sunt trifoliate, alterne. Folilolele sunt ovate, cu vârful

11
acuminate, acut sau obtuz, având baza alungită și simetrică, iar celelalte
sunt ușor asimetrice. Frunzele prezintă perișori aspri, dispuși răzleț.
Florile de fasole sunt zigomorfe, tipice familiei Papillionaceae, solitare, dar
cel mai adesea grupate în raceme cu 2-8 flori mai scurte decât frunzele.
Fiecare floare este formată dintr-un caliciu cu cinci sepale unite, o corolă
din cinci petale libere și neegale (stindardul orbicular, două aripioare
obovate sau oblong, două petale liniare unite ce fromează carena),
androceul diadelf și un gineceu monocarpelar cu ovarul superior. Culoarea
corolei poate fi alb-gălbuie, alb-verzuie, liliachie, violacee, rozie, roz-
liliachie.
Înlorirea are loc în intervalul iulie-septembrie și durează circa 20-25 de zile
la soiurile oloage și la peste 60 de zile la cele urcătoare. Florile dintr-un
racem durează 10-15 zile și incep a se deschide de la bază spre vârf, fiind
autogamă; polenizarea încrucișată este foarte rară (0,2%-0,5%) și se
întâlnește mai mult la fasolea urcătoare.
Fructul este o păstaie de forme, mărimi și culori diferite, Ca formă, păstăile
se impart, din punct de vedere ethnic, în următoarele grupe: cilindirice și
înguste, late și turtite sau intermediare (cylindric-ușor turtite, de grosime
intermediare). De asemenea, pot fi drepte sau mai mult ori mai puțin
curbate.
Ca lungime, păstăile variază de la câțiva centimetric până la 30-40 cm (de
exemplu la soiul Verba), iar ca grosime (lățime) au valori și mărimi diferite,
denumit pinten.
Culoarea păstăilor la maturitatea tehnologică poate fi verde, galbenă,
verzui-argintie, argintiu-albicioasă uniform sau cu pete diferite, de culoare
liliachie sau roșiatică; la maturitatea tehnologică culoarea este maron-
cenușie sau albicios-gălbuie de diferite nuanțe.
Păstăile au suprafața aspră, cu aspect tomentos, datorită unor mici
excrescențe submilimetrice ale tecilor.

Soiurile de fasole, așa cum s-a mai arătat, trebuie să fie lipsite de ațe și strat
pergamentos pe o perioadă cât mai lungă în faza maturității tehnologice.
Ulterior maturității tehnologice se pot forma ațele și stratul pergamentos.
Acest proces este accelerat de condițiile de secetă și temperature ridicată.
Sămânța este mare sau foarte mare, corespunzător unei mase a o mie de
boabe variind între 150-750 g.

12
 Ca formă, semințele pot fi sferice, elipitice, cilindrice, reniforme sau
intermediare. Dimensiunile pe axul lungimii variază între 4 și 30 mm. Din
punct de vedere al culorii, tegumentul poate fi monocolor sau bicolor.
Semințele monocolore pot fi albe, galbene, roșii, negre, cafenii de diferite
nuanțe etc.
Semințele bicolore sunt de două feluri: cu culorile separate (1/2-1/3 albe,
restul negre, roșii, maronii etc) sau cu culori suprapuse (“semințele
pestrițe”), mai ales cafenii ori roșietice, peste care se suprapun puncta, pete,
dungi sau desene de tip arabescuri (cum ar fi la populațiile locale
“Ciobăneasca” și, respective, “Șarga” ori populația italiană ‘Borlotto”).
Într-un fruct se găsesc în medie 3-7 semințe în funcție și de lungimea
păstăilor.
Perioada de vegetație diferă în funcție de convarietate și cultivar fiind
cuprinsă între 45 și 60 de zile de la răsărit până la maturitatea tehnologică,
în cazul cultivarelor de tufa, și între 55 și 70 de zile, pentru același interval,
la fasolea urcătoare. Durata perioadei de recoltare este 3-7 zile la fasolea
oloagă. O păstaie de la stadiul maturității tehnologice până la maturitatea
fiziologică, necesitp circa 30 de zile.

2.3.Particularități ecologice ale plantei cultivate

2.3.1. Temperatura

Temperatura este un factor limitative pentru fasole. Temperatura minima de

germinație este în jur de 12℃, iar cea optima este de 20-25℃; la această
temperature, germinarea durează 5-7 zile. La temperature sub 8℃, semințele
se hidratează fără a germina, iar între 8 si 10℃ radicula iese din sămânță în
circa 35-40 de zile, fără ca plantele să se dezvolte; în schimb, la temperature
de 15℃, toate semințele viabile germinează în aproximativ zece zile.
La temperaturi mai mari de pragul optim superior, germinația scade
progresiv, devenind practice nulă la 35℃.
Cresșterea plantelor este normal după 15℃ și este mereu îmbunătățită odată
cu creșterea temperaturii până la circa 25℃, dacă regimul de umiditate este
corespunzător. La temeperaturi de -1℃, frunzele sunt distruse prin îngheț. În
faza de creștere, plantele pot trece ușor peste scăderile lente de temperature

13
de până la 2℃, daca sunt călite la frig. Înflorirea are loc începând cu
temperature de 15℃ și se desfășoară optim la 20-25℃. Temperaturile
diurne superioare nivelului de 30℃ sunt defavorabile înfloririi și fecundării.
Efectul temperaturilor excesive este accentuat de lipsa apei.
Formarea păstăilor se realizează la temperature optime de 20-25℃, dar
începe la 15℃ și este perturbată la peste 30℃.
Parcurgerea întregii perioade de vegetație necesită o sumă a gradelor active
de temperature cu valori de 1800 și 2200℃, în funcție de perioada de
vegetație a cultivarelor. Temperaturile prea reduse din prima perioadă de
vegetație întârzie recolta și prelungesc perioada de vegetație.
2.3.2. Lumina
Fasolea își manifestă pretențiile față de lumină prin durata de iluminare și
intensitate a luminii. Dacă se are în vedere locul de origine, fasolea trebuie
să fie exclusive o planta de zi scurtă, dar aducerea și cultivarea sa în condiții
diferite de latitudine au determinat o selecție a trei forme de fasole, ca de
exemplu, tipuri de zi scurtă (8-12 zile), tipuri neutre și tipuri de zi lungă
(peste 12-14 ore).
Din punct de vedere al intensității luminii, fasolea nu manifestă cerințe
foarte mari, putând fi cultivate asociată sau intercalată cu alte culture, totuși
trebuie asigurată o intensitate de minimum 2400 lucși.

2.3.3. Apa

Apa reprezintă un factor de vegetație cu implicații majore, mai ales în

anumite faze de vegetație. În general, exprimate cantitativ, pretențiile fasolei
nu sunt foarte mari.
Germinarea se produce în bune condiții, dacă umiditatea din sol este
suficientă, având în vedere că semințele absorb în acest process o cantitate
de apă echivalentă puțin peste greutatea lor.
Între răsărit și îmbobocit, nevoile față de apă sunt moderate și de regulă
acoperite din rezerva de apă din sol. Până la înflorit se apreciază chiar că

14
există o rezistență a plantei la secetă, iar un exces de apă are urmări
nefavorabile determinând o creștere vegetative prea puternică, în dauna
recoltei, și mărește riscul atacului de boli.
Perioada cu cele mai mari cernțe față de apă cuprinde fenofazele: înfloritul,
legarea păstăilor și formarea boabelor. În această perioadă, fasolea cere un
sol bine aprovizionat cu apă (70-80% din I.U.A). și microclimate umed și un
călduros. Totuși, în această perioadă se va avea grijă că o umiditate prea
mare favorizează atacul bolilor, mai ales la nivelul păstăilor, compromițând
recolta. Excesul de apă prin băltire mai mult de 2-3 zile duce la asfixierea
rădăcinilor și moartea plantelor.
Lipsa apei din sol, în schimb, determină scăderea drastică a producției:
florile cad, păstăile rămân mici, sunt veștede și reduc perioada maturării
tehnologice (păstăile formează ațe și/sau strat pergamentos). Seceta
atmosferică este mai periculoasă decât cea din sol, sporind efectele negative
ale acesteia, mai ales asupra mugurilor florali și florilor. Coeficientul de
transpirație este cuprins între 400 și 750.
2.3.4. Solul și elementele nutritive

Solul nu este un factor față de care fasolea să prezinte cerințe deosebite,

totuși rezultate de producție bune se obțin pe soluri mijlocii, luto-nisipoase
sau nisipo-lutoase, permeabilitate, cu conținut mijlociu în substanțe organice
și elemente nutritive și o reacție neutră. Cultivarele cu creștere
nedeterminată reacționează mai bine pe solurile bogate în substanțe organice
și nutrienți.
Elementele nutritive trebuie să fie asigurate în limitele solurilor mediu
aprovizionate. Lipsa azotului provoacă îngălbenirea frunzelor la plantele
tinere și este accentuate de temperaturile mai scăzute.
Dacă lipstește fosforul, plantele tinere își întârzie mult creșterea, iar în lipsa
potasiului apar cloroza și îngălbenirea frunzelor. De obicei, solurile din
asolamentele legumicole asigură condiții cel puțin corespunzătoare pentru
cultura fasolei de grădină.

15
 Deoarece până la formarea nodozităților, nevoile plantelor față de azot sunt
mai mari din cauza parazitismului bacteriei Rhizobium, se recomandă un
aport suplimentar de azot prin fertilizare chimică.

2.4.Măsuri tehnologice de cultivare

Cultura de fasole oloagă în camp ocupă cele mai mari suprafețe și asigură
cantitatea cea mai mare de recoltă, atât pentru consum direct, cât și pentru
conservare. Pentru o eșalonare pe o perioadă cât mai lungă, înființarea
culturii se practică atât în ogor propriu, cât și succesiv, cu epoci de înființare
planificate la 15-20 de zile una de cealaltă. Cu toate acestea, se disting două
tipuri de cultură, din punct de vedere al momentului de înființare: cultura de
primăvară și cultura de toamnă.
2.4.1 Amplasarea culturii
Acest tip de cultură corespunde înființării ăîn ogor propriu sau, mai rar, după
o cultură anterioară, în perioada 25 Aprilie-30 Mai.
Cultura se amplasează pe terenuri plane sau ușor înclinate cu pantă uniform,
ce conțin soluri corespunzătoare cerințelor speciei; de asemenea, este nevoie
să fie asigurate condițiile de irigare.

2.4.2. Planta (plantele) premergătoare

Ca plantele premergătoare se admit, în principiu, oricare din speciile
legumicole, mai puțin cele din aceeași familie botanică. Uneori, se poate
practica monocultura, dacă atacul de boli nu a fost puternic sau nu s-a format
în sol o rezervă prea mare a agenților patogeni.
Este de dorit ca planta premergătoare să fi fost fertilizată cu îngrășăminte
organice și să nu fi fost atacată de unul din agenții patogeni polifagi, care
atacă și fasolea (Fusarium, Rhizoctonia, Sclerotinia).
2.4.3. Cultivarele folosite

16
  AURIE DE TURDA
Este un soi de fasole oloaga cu pastai usor curbate si de culoare galbena.
Talia plantei este de aproximativ 40 cm, cu pastai de 15-18 cm.
Fasolea Aurie de Turda se seamana in camp in aprilie-mai, iunie si se
recolteaza in iunie-iulie, septembrie.
Se recomanda pentru consum in stare proaspata si industrializare.
Distante de plantare: 40 cm intre randuri, 3-5 cm intre plante;

17
  ELBA (FIDELUTA VERDE)
Elba este o varietate de fasole pitica tip fideluta verde cu potential de
productie ridicat si rezistenta la boli.
Elba (fideluta verde) este o varietate de fasole fideluta pitica cu pastai de
verde inchis, lungimea acestora fiind de aproximativ 12 cm.
Fasolea este o varietate timpurie atingand maturitate in aproximativ 65 de
zile.
Fasolea Elba este o varietate din gama Top Harvest (Olanda), firma
recunoscuta pentru varietatile sale de fasole.
Elba este o varietate preferata si folosita de mai toate fabricile din Europa de
conserve pentru calitatile sale de murare si congelare.
Prezinta rezistenta la arsura fasolei si virusul mozaicului fasolei.
2.4.4. Pregătirea terenului și a solului pentru semănat

Se realizează în două reprise: toamna și primăvara.

Toamna se desființează cultura anterioară și se distrug straturile, rigolele și
canalele provizorii de irigare. Urmează apoi fertilizarea de bază. În mod
obișnuit fertilizarea de bază a fasolei nu prevede aplicarea îngrășămintelor
organice.
Dacă se aplică gunoi de grajd, acesta trebuie să fie descompus și în cantitate
de 20-30 t/ha. Fertilizarea de bază, de regulă, se realizează cu îngrșăminte
minerale: superfosfat 300-600 kg/ha și sulfat de potasiu sau sare potasică
200-300 kg/ha. Arătura de bază se efectuează la adâncimea de 25-30 cm și
se lasă sub formă de brazdă nelucrată.
Primăvara, până în preajma înființării culturii, terenul se menține curat de
buruieni și fără crustă, prin 1-2 lucrări cu grapa cu colți reglabili.
Cu circa două săptămâni înainte de înființarea culturii, terenul se
mobilizează prin două lucrări cu grapa cu discuri, executate perpendicular
una cu cealaltă.

18
Între cele două grăpări se aplică o fertilizare starter cu 100-200 kg/ha azotat
de amoniu și erbicidarea cu Galex 8 l/ha sau Treflan 5 l/ha. De asemenea se
poate aplica și un insecticide pentru prevenirea atacului dăunătorului Delia
platura.
Produsele se incorporează cu cea de-a doua lucrare cu grapa. Următoarea
lucrare este modelarea terenului în straturi cu lățimea la coronament de 94
sau 104 cm.
Semanatul fasolei poate incepe atunci cand temperatura din sol este 14-16
°C, de obicei intre 15-20 aprilie in zonele de campie si 20 aprilie - 10 mai in
zonele de deal. Bune premergatoare pentru fasole sunt legumele fertilizate
cu gunoi de grajd in anul anterior infiintarii culturii (tomate, vinete etc).
2.4.5. Calitatea semințelor

Sămânța de fasole destinată semănatului trebuie să fie sănătoasă, provenită

din culturi neinfectate cu boli, să posede o puritate minimă de 98% și o
facultate germinativă de cel puțin 80%.
Necesitatea folosirii unor seminţe cu însuşiri biologice şi fizice superioare
reprezintă una dintre condiţiile de bază în obţinerea unor producţii
superioare din punct de vedere cantitativ şi calitativ. Însuşirile biologice
definesc aspectul calitativ, fondul genetic, capacitatea seminţelor de a
dispune de un potenţial vital ridicat. Alături de acestea, calitatea seminţelor
şi valoarea lor de întrebuinţare este întregită de însuşiri ca: autenticitatea,
puritatea, facultatea şi energia germinativă, puterea de străbatere, umiditatea
şi starea fitosanitară. În ţara noastră se urmăreşte asigurarea sectorului de
producţie cu seminţe selecţionate din cele mai valoroase soiuri. Cei care se
ocupă cu producerea şi valorificarea seminţelor de plante legumicole trebuie
să respecte şi să aplice normele privind controlul calităţii seminţelor.

2.4.6. Cantitatea de semințe la ha

2.4.7. Temperatura optimă de germinare a semințelor

19
Fasolea este o plantă pretențioasă față de căldură, temperatura minimă de
germinare a semințelor este de 15 grade Celsius, când răsărirea are loc în 12-
14 zile. Temperatura optimă este de 20-27 grade Celsius, cand răsărirea are
loc în 4-8 zile. În perioada de vegetație temperatura optimă este de 20-25
grade Celsius, temperatura minimă de 10-12 grade Celsius iar cea maximă
de 30-35 grade Celsius. La valori de sub 10 grade Celsius creșterea încetează
iar la -0,5 grade plantele pier.
2.4.8. Durata încolțirii
Germinația semințelor reprezintă procesul prin care acestea inițiaza un nou
ciclu de dezvoltare genetică, in condiții favorabile de mediu. Pentru a
germina semințele trebuie semănate, iar în urma contactului cu solul încep să
se hidrateze.
O sămânță conține practic în sine toate elementele nutritive și energia
necesară pentru a da viață unei noi plante. Pentru a obține cele mai bune
rezultate din semințe, este bine să înțelegem nevoile lor. În general este mai
indicat să semănați semințele puțin mai târziu față de perioada optimă, decât
prea devreme.
La fasole numărul de zile necesare germinării semințelor, în condiții optime
de temperatură în sol, este de 7-10 zile.
2.4.9. Epoca de semănat
Înființarea culturii se efectuează, obligatoriu, după 10-14 zile de la
erbicidare. Cultura se realizează prin semănat direct. Sămânța se
dezinfectează cu Tiramet 60 PTS 3-4 kg/ha și apoi se tratează cu
îngrășăminte bacteriene, ca de exemplu Nitragin 1.5 kg/ha.
Epoca de înființare începe odată cu realizarea în camp a unei temperature
superioare pragului de 10-12℃ cee ace corespunde, în zonele din sudul țării
intervalului de timp de 15-20 aprilie, iar în zonele mai nordice, periaoda 5-
15 mai. Înființarea culturii de primăvară se poate continua, eșalonat, până la
sfârșitul unii mai.
2.4.10. Distanțele de semănat
La fasolea oloagă (pitică– cu creștere determinată) se va semăna o singură
samânță (manual sau mecanizat) distanța între rânduri este de 35-40 cm, iar
distanța între plante pe rând de 15-25 cm.
20
21
2.4.11. Tehnica de semănat
Semănatul se efectuează pe suprafețe mari, în mod mecanizat, folosind
mașini de semănat, cum ar fi SUP-21, SPC-6, Saxonia ș.a, iar pe suprafețe
mici manual. Adâncimea de semănat este 3-5 cm, în funcție de textura și
umiditatea solului. Pe solurile mai ușoare și mai puțin reavene se seamănă
mai adânc (4-5 cm), iar pe cele grele și reavene adâncimea este mai redusă
(3-4 cm).
Cantitatea de samânță pentru un hectar de cultură (norma de semănat)
variază între 90 și 120 kg/ha, în funcție de masa a 1000 semințe (MMB),
densitatea culturii și facultatea germinativă.
2.4.12. Schema de semănat

2.4.13. Densitatea (număr plante/ha)

Schema de înființare și densitatea culturii variază în funcție de modul de

pregătire a terenului, vigoarea solului, condițiile de mediu și gradul de
intensivizare a culturii. Pe teren modelat se amplasează 2-4 rânduri, în
funcție de vigoarea soiului și de zona de cultură. De exemplu, soiurile mai
viguroase, cultivate în zonele umede și mai răcoroase, se amplasează câte
două rânduri pe strat, față de situațiile folosirii unor soiuri mai puțin
viguroase, în zonele mai secetoase pe rând este de 5-7 cm, la patru rânduri
pe strat. Distanța dintre semințe pe rând este de 5-7 cm, la patru rânduri pe
strat, 3,5-5,0 cm la trei rânduri pe strat și de 2,5-3,5 cm, la două rânduri pe
strat, pentru a asigura o densitate de 400-600 mii plante/ha. Pe terem
nemodelat, semănatul se poate realiza în rânduri echidistante, dispuse la 40-
50 cm, în funcție de vigoarea soiului, dar chiar și în funcție de mașina de
semănat folosită; distanța între plante pe rând va fi de 3,5-5,0 cm, pentru a
asigura aceeași densitate.
La noi în țară, în afara schemei cu rânduri echidistante se mai recomandă,
câteva scheme cu rândurile disuse în benzi de 2-5 rânduri, cu distanța dintre
benzi de 40-50 cm, iar dintre rândurile din bandă 15-20 cm.

22
23
2.4.14. Lucrări de îngrijire generale

Dacă după semănat urmează o perioadă secetoasă, accentuată de

temperaturile mai ridicate, dar mai ales de vânturile de primăvară, este
nevoie de a se interveni cu 1-2 udări cu norme de 150-200 m3ha. După
prima udare la 2-3 zile se controlează starea de evoluție a semănaturii și
numai dacă este nevoie se va interveni cu o altă udare. Irigarea se efectuează
prin aspersie fină, când nu bat vânturile puternice, astfel ca solul să nu
formeze crustă.
După răsărire principalele lucrări de îngrjire sunt următoarele: prășitul,
erbicidarea, irigarea, fertilizarea fazială și combaterea bolilor și dăunătorilor.
Prășitul, efectuat cu scopul combaterii crustei și buruienilor, se realizează
manual (de 1-2 ori) și mecanizat (de 2-3 ori), atât timp cât stadiul de
dezvoltare a plantelor permite trecerea agregatelor pentru prășit.
Erbicidarea postmergentă se efectuează cu unul sau două erbicide. Pentru o
îmburuienare preponderentă cu dicotiledonate se recomandă erbicidarea cu
Basagran 2-3 l/ha sau cu un alt erbicid adecvat. Pentru o combatere
eficientă, buruienile trebuie să fie în faza de rozetă, adică să aibă maximum
22-3 cm înălțime și să nu fie ramificate. Dacă îmburuienarea este realizată
mai mult de specii monocotiledonate , inclusive perene, se recomandă
produsul Fusilade 2 l/ha, care se aplică când buruienile au cel puțin 2-3
noduri formate.
Irigarea, de obicei se aplică 2-3 udări cu norme de udare de 200-400 m3/ha.
În afara udărilor ocazionate de răsărire, obligatoriu se efectuează câte o
udare în fenofazele următoare:
 După răsărirem pentru a uniformiza nivelul de creștere a plantelor și,
în special, dezvoltarea sistemului radicular, mai ales tânăr, care
participă efectiv la realizarea simbiozei.
 La începutul înfloritului, pentru asigurarea condițiilor de evoluție
normal a florilor, a polenizării și a legării păstăilor.
 În perioada creșterii păstăilor, pentru a obține păstăi de calitate și
pentru a preveni depășirea rapidă a stadiului de maturare fiziologică.

24
Fertilizarea fazială se efectuează, de regulă, într-o singură repriză, înainte de
înflorit, folosind 100-150 kg superfosfat, 100-200 kg/ha azotat de amoniu și
50-100 kg/ha sulfat de potasiu sau un îngrășământ complex NP sau NPK în
cantitate de 200-300 kg/ha, în funcție de starea de fetilitate a solului și
modul de evoluție a culturii.
Combaterea bolilor și a dăunătorilor reprezintă una din lucrările cheie din
întreaga tehnologie a culturii, din mai multe considerente. În primul rând,
datorită faptului că atacula acestora este de multe ori surprinzător și poate
scăpa controlului. Apoi, unii agenți patogeni, ca virusurile și bacteriile, se
combat foarte greu, iar alții prezintă o mare variabilitate, ori au character
polifag.
În mod deosebit trebuie luat în considerare faptul că unele boli atacă
preferential păstăile iar o singură pată pe o păstaie determină eliminarea de
la comercializare. Dintre bolile cele mai importante trebuie neapărat
menționate: arsura bacteriană (Xanthomonas campestris pv. Phaseoli) și
antracnoza (Colletotrichum lindemuthianum). Deoarece acestea atacă de
cele mai multe ori simultan, se combat în complex, folosind pentru prima
Dithane cupromix 0,4%, Kocide 0,5% ș.a, iarp entru a doua Benlate 0,1%,
Topsin M 0,1%, Bavistin 0,1-0,4%, Dithane M45 0,2% ș.a. În cazul unui
exces al umidității solului se pot dezvolta fuzarioza (Fusarium) și putrezirea
bazei tulpinilor (Rhizoctonia).
Dintre dăunători, de mare importanță sunt: gărgărița fasolei
(Acanthoscelides obtectus), Musca semințelor (Phorbia platura), păduchele
negru (Doralis fabae).
Atacul de gărgăriță se produce în perioada înfloritului și legării păstăilor.
Primul tratament se aplică la formarea primelor păstăi, iar celelalte (1-2) la
circa 10 zile de la primul. Cultura se tratează cu unul din produsele:
Carbetox 0,4%, Ekalux 0,1%, Thiodan 0,2% ș.a. Păduchele negru atacă mai
ales în perioada iunie-iulie și se combate cu aceleași produse folosite la
combaterea gărgăriței.
2.4.15. Lucrări de îngrijire speciale

O situație complet diferită poate surveni în cazul în care, după semănat, cad
ploi mai puternice, care pot determina formarea crustei ce cauzează

25
 asfixierea germenilor, dar mai ales îngreunează răsărirea. În această situație
se recomandă uele lucrări speciale, cum ar fi:
 Lucrarea terenului cu grapa stelată, dar înainte ca plăntuțele să ajungă
la suprafața solului
 Lucrarea terenului cu tăvălugul stelat, de-a curmezișul rândurilor cu o
viteză de 2-3 km/h
 Irigarea terenului prin aspersie cu norme mici de u dare, atât cât să fie
umectat stratul superficial (2-3 cm); această soluție este mai
costisitoare, dar pare a fi cea mai eficientă; pentru a nu răci solul,
udarea se efectează numai în timpul zilei.
2.4.16. Data începerii recoltării
În general fasolea ar putea fi gata pentru recoltare la 50-60 de zile de la
răsărirea plantelor, maturitatea diferind în funcție de varietatea/soiul cultivat.
În circa 2 luni de la răsărire se pot observa păstăi mici, care cresc destul de
repede, ajungând în câteva zile la maturitate.
Lucrarea de recolta se face dimineața sau seara, deoarece păstăile se
dezhidratează ușor.
Fasolea se recoltează când 70-75% din păstăi s-au maturizat și semințele
sunt tari având sub 17% umiditate. Întarzierea recoltării atrage după sine
pierderi importante de boabe prin scuturare.
2.4.17. Data terminării recoltării

2.4.18. Cum se face recoltarea

Recoltarea se poate efectua manual, în 3-4 reprize, în funcție de soi, pe parcursul a
7-10 zile, sau mecanizat folosind ambele combine speciale. Recoltarea mecanizată
se efectuează când 60-70% din primele păstăi sunt bune pentru consum.
Lucrarea de recolta se face dimineața sau seara, deoarece păstăile se dezhidratează
ușor.
Fasolea se recoltează când 70-75% din păstăi s-au maturizat și semințele sunt tari
având sub 17% umiditate. Întarzierea recoltării atrage după sine pierderi
importante de boabe prin scuturare.

26
27
 2.4.19. Sortarea
Sortarea păstăilor şi îndepărtarea celor necorespunzătoare (bolnave, vătămate,
deformate) se face înainte sau după răcire, de obicei, la recoltare. Ambalarea se
face o dată cu recoltarea, în lăzi de transport cu capacitate de 5-15 kg. Păstrarea se
realizează în spaţii răcite, la temperatura de 5-8?C şi 85-90% umiditate relativă a
aerului, condiţii în care fasolea poate fi menţinută cca 5 zile. Durata de păstrare
poate fi prelungită la 10 zile prin protejarea ambalajelor cu huse de polietilenă.
Grosimea stratului de fasole în ambalaj nu trebuie să depăşească 20 cm. Pe durata
păstrării se vor efectua controale, prin sondaj, ale stării de sănătate a lotului.
2.4.20. Ambalarea
Materialele de ambalat şi ambalajele trebuie să fie curate, uscate, fără defecte
mecanice, să nu conţină substanţe dăunătoare sau alte mirosuri străine, şi să asigure
calitatea şi duribilitatea produsului.
Toate materialele de ambalat precum şi ambalajele destinate pentru contactul direct
cu alimentele trebuie să aibă atestatele corespunzătoare. Furnizorul economic va fi
în măsură să prezinte certificatul de calitate conform, cu ocazia controalelor
A.P.I.A. la locul de ambalare a fasolei boabe.
Materialele de ambalare şi ambalajele trebuie să fie depozitate în condiţii în care
să nu scadă calitatea iar înainte de utilizare să fie verificate din punct de vedere al
defectelor, curăţeniei şi mirosului.

28
 2.4.21. Transportul
2.5. Producția medie planificată
??

29
 2.6.Fișa tehnologică
Tehnologia de cultură: Fasole pitică
Recolta 2020-2021
Calcule pe hectar

Suprafață: 13,13 ha (26.250 kg/ha productie 13ha) Producția comercială:2.000kg/ha

a
calendaristic

LUCRĂRI MECANIZATE LUCRĂRI MATERII SI MATERIALE Total

Luna

MANUALE cheltuieli
tehnologice

- lei-
Nr Volumu
Denumirea lucrării UM
crt. l lucrării
Consum Tarif Preţ Total
Ore Total Tari Total
Tracto Z.O Denumirea Cantitate unitar cheltuieli
Maşina agricolă mecaniz motorină cheltuieli f retribuţii UM
r nr. materialului a totală
. - lei- -lei- - lei- - lei- -lei-
-litri- lei/UM

1 Încărcat îngrăşăminte chimice t 0.375 TIH445 0.021 0.052 2.6 0.98 0.0 0.0 1.0
OCTOMBRIE

2 Transport îngr. chimice la 5 t/km1.875 U650 2RM2 0.05 0.227 3 5.63 0.0 0.0 5.6
km

3 Alimentat MA 3,5 + jalonat t 0.375 TIH445 0.021 0.052 2.6 0.98 0.100 31.5 3.15 0.0 4.1

Fertilizat cu îngrăşăminte kg
4 ha 1 U650 MA3.5 0.286 1.2 34.90 34.90 0.0 Fosfor 70 7 120.00 154.9
chimice+jalonat sa

5 Arat la 25 cm+grapat solul ha 1 U650 PP3x30 + GS1.2 2.105 20.5 375 375.00 0.0 0.0 375.0

6 Discuit + grapat ha 1 U650 GD3.2+2GCR1.70.727 5.6 88.5 88.50 0.0 0.0 88.5

7 TOTAL PROD 3.21 27.631 0 505.98 0.100 3.15 120.00 629.1

NETERMINATA

8 Transport apă t 0.3 U650 RCU-8 0.067 0.39 28.1 8.43 0.0 0.0 8.4
APRILIE

9 Pregătit soluţie+jalonat mii 0.3 0 0.00 0.080 36.2 2.90 0.0 2.9
l
10 Erbicidare ha 1 L445 MET1200 0.308 0.9 29.00 29.00 0 0.00 ERBICID* x 1 87.4 87.40 116.4

11 Discuit pt incorporat ha 1 U650 GD3.2+2GCR1.70.72 5.6 113.70 113.70 0 0.00 0.00 113.7
ingrasaminte

12 Pregatit pat germinativ ha 1 U650 CPGC4 0.47 4 60.50 60.50 0 0.00 0.00 60.5

13 Tratat samanta+icarcare + t 0.24 0 0.00 0.094 36.2 3.40 FUNGICID**x 2 49.2 98.40 101.8
descarcare samanta

14 Transport samanta la 5 km t/km1.2 U650 2RM2 0.037 0.165 3.1 3.72 0.0 0.00 3.7

Insecto- x 1 37.5 37.50

15 Bacterizat samanta t 0.12 0.0 0.015 36.2 0.54 fungicid 458.0
Samanta kg 120 3.5 420.00

16 Semanat la 45 cm ha 1 U650 SPC-9 1 4.2 125,80 125,80 0,0 0.0 125.8

17 Prasit mecanic I la 45 cm MAI ha 1 1.445 CPPT-4 1,035 3.5 94,40 94.40 0,0 0.0 94.4

18 Prasit mecanic II + prasit de ha 1 L445 CCPT-4+4F 0,769 2,7 106,50 106,50 1,500 42,8 64,22 Azot kg 40 1.9 76.00 246.7
corectie+fertilizat 1 sa

19 Transport apa pt trat fito t 0,6 U650 RCU-8 0,181 0,6 28.1 16.86 0 0.0 0.0 16.9
sanitar
IUNI
E

20 Pregatit solutie + jalonat mii 0,6 0 0.00 0.110 36.2 3.98 0.0 4.0
l

21 Tratamente fitosanitare ha 1 L445 MPSP3x300 0.485 1.7 43.60 43.60 0 0.00 ERBICID* l 1 114.5 114.5 158.1

22 Erbicidare ha 1 L445 MET1200 0.308 0.9 29.00 29.00 0 0.00 FUNGICID**kg 2 44.2 88.4 117.4

23 Transport apa pt trat fito t 0.3 U650 RCU-8 0.067 0.39 28.1 8.43 0 0.00 0.0 8.4
sanitar

24 Pregatit solutie + jalonat mii 0.3 0 0.00 0.080 36.2 2.90 0.0 2.9
IULI
E

25 Tratamente fitosanitare ha 1 L445 MPSP3x300 0.485 1.7 43.60 43.60 0 0.00 FUNGICID**x 2 53.3 106.6 150.2

26 Dislocat tufe de fasole AUG t 1.2 L445 CPPT-4 1.23 14.4 242.00 290.40 0 0.00 0.0 290.4
UST

27 Treierat fasole stationar t 1.2 C 12 1.745 18 285.60 342.72 0 0.00 0.0 342.7
SEPTEMBRIE

28 Transport productie la 5 km t/km6 U650 2RM2 0.187 0.7 3.1 18.60 0 0.00 0.0 18.6

29 Balotat prod sec+deservit t 1.2 U650 PPF 0.82 3.48 77.40 92.88 0.120 36.2 4.34 Sfoara kg 2 25.00 50.0 147.2

31
30 Incarcat baloti t 1.2 0 0.00 0.230 36.2 8.33 0.0 8.3

31 Transport baloti la 5 km t/km6 U650 2RM2 0.522 1.97 2.7 16.20 0 0.00 0.0 16.2

32 Descarcat baloti t 1.2 0 0.0 0.147 36.2 5.32 0.0 5.3

33 Stivuit baloti t 1.2 0 0.0 0.348 42.8 14.90 0.0 14.9

1

34 TOTAL AN PLAN 10.436 65.295 1444.3 2.724 42.8 110.8 0 0 1078.8 2634.0
1

35 TOTAL GENERAL (tot an 13.646 92.926 1950.3 2.824 114.0 0 0 1198.8 3263.1
plan+ prod neterminata)

32
 3. Tabele anexe la fișa tehnologică
3.1.Deviz tehnologic pentru suprafața de un ha și pentru suprafața planificată
Deviz cadru
Suprafață 1 ha
Cultura: Fasole pitică Producția comercială: 13,13 ha
Nr.crt Denumirea Consum forță*** Consum materiale***
lucrărilor Manual Mecanică Denumirea U. Preț Cant. Val.
Z.O Lei Ore Lei materialelor M Unitar (kg) (lei)
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
1 Producția 0,100 3,15 3,21 505.98 Fosfor Kg. 7 70 490
neterminată sa
2 Pregătirea - - 0,47 60,50 Erbicid kg 87,4 1 87,1
terenului
3 Înființarea - - 1 125,80 Insectofungicide x 37,5 1 37,5
culturii
Seminte kg 3,5 120 420
4 Întreținerea 1,5 90 2,597 274 Azot Kg 4 40 160
culturii (4Tr) s.a
Erbicide l 114,5 3 343,5

Fungicide kg 87,4 4 349,6

5 Recoltarea - - 3,162 651,72 - - - - -

6 TOTAL 1,6 93,15 10,43 1.618 341,4 239 1.887,6

9

33
 3.2. Sisteme de mașini pentru mecanizarea lucrărilor
Nr.crt Denumirea lucrării Agregatul folosit

4. TABELELE CENTRALIZATOARE, ANEXE LA PROIECT

4.1.Centralizatorul resurselor umane (ZO)
Nr.crt Cultura Suprafața Total Z.O Total (lei)
1
2

3
4

Total

4.2.Centralizatorul necesarului de materiale (cantitativ și valoric)

Nr.crt Denumirea U/M Cantitatea Valoarea
materialelor T (kg) (lei)

5. ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARĂ A CULTURII

34
35
36
37
38
39
40
41
42