ADRIAN ASĂNICĂ

CULTURA PE VERTICALĂ
A ARBUȘTILOR FRUCTIFERI

București, 2017
 Proiect „Inovații în cultura arbuștilor fructiferi”
www.innoberry.usamv.ro

Această lucrare a fost finanțată printr-un grant acordat de Autoritatea

Națională pentru Cercetare Științifică și Inovare, CNCS-UEFISCDI,
Proiect numărul PN-II-RU-TE-2014-4-0749.
This work was supported by a grant of the Romanian National
Authority for Scientific Research and Innovation, CNCS-UEFISCDI,
Project number PN-II-RU-TE-2014-4-0749.

Colaboratori:
Florin Stănică, Dorel Hoza, Valerica Tudor, Alexandru Iacob,
Dan Popescu, Rareș Barbu, Mihai Ungurenuș, Livia Perojuc,
Violeta Zolotoi, Marius Zolotoi, Alexandra Bădescu, Mădălin Slav,
Andrei Tudor, Robert Ungureanu, Vlad Curelaru, Florin Nețu,
Valentin Sin, Corina Gîfu, Tudora Neagu, Sorin Ionițescu

Conţinutul cărții nu poate fi reprodus sau distribuit, fără permisiunea scrisă

a autorului. Toate fotografiile originale din lucrare aparțin autorului și nu
pot fi utilizate decât cu acordul explicit al acestuia.

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

ASĂNICĂ, CONSTANTIN ADRIAN
Cultura pe verticală a arbuştilor fructiferi / Adrian Asănică. -
Bucureşti : Total Publishing, 2017
Conţine bibliografie
ISBN 978-606-8003-72-6
63

Redactor: Adrian Gligorașcu

Corectură: Claudia Popa
EDITURA TOTAL PUBLISHING
www.totalpublishing.ro
2
Mulțumesc întregii echipe și colegilor
pentru suportul primit în realizarea
acestei lucrări și a Proiectului Innoberry.

3
4
 CUVÂNT-ÎNAINTE

Nevoia de a oferi soluții viabile unei pomiculturi actuale,

dinamice și tot mai orientată spre maximizarea profitului și
obținerea unor fructe de calitate, ne-a concentrat
preocupările spre realizarea unor sisteme inovative de
conducere a arbuștilor fructiferi.

Transformarea arhitecturii plantelor din forma clasică de

conducere, tip tufă, în forme zvelte, cum sunt cordoanele
verticale, s-a dovedit a fi de bun augur pentru specii
precum coacăzul, aronia, afinul și goji.

În lucrarea de faţă se regăsesc informații practice, redate

în imagini exemplificative ce ilustrează, pas cu pas,
metodele de realizare a formelor de conducere verticală.

Cartea se adresează tuturor celor interesați de cultivarea

arbuștilor fructiferi, fie ei simpli cultivatori, studenți,
cercetători sau cadre didatice.

5
6
 CUPRINS

Introducere ……………………………………………….. 9

Capitolul 1. Sisteme clasice de conducere a arbuștilor

fructiferi ………………………………………………….. 12

Capitolul 2. Sisteme inovative de conducere a arbuștilor

fructiferi ………………………………………………… 20

Capitolul 3. Pașii urmați pentru înființarea plantațiilor de

arbuști fructiferi conduși pe verticală …………………… 35

Capitolul 4. Formarea coroanelor la arbuștii fructiferi

conduși pe verticală (coacăz, afin, aronia, goji) ………….. 60

4.1. Formarea cordoanelor verticale la coacăz ………. 61

4.2. Formarea cordoanelor verticale la afin …………. 76

4.3. Formarea cordoanelor verticale la aronia ………. 82

4.4. Formarea cordoanelor verticale la goji ………….. 91

Capitolul 5. Lucrările de întreținere a coroanelor la arbuștii

fructiferi conduși ca tufă și pe verticală (coacăz, afin,
aronia, goji) ……………………………………………….. 103

Capitolul 6. Avantajele și dezavantajele culturii pe

verticală a arbuștilor fructiferi ……………………………. 147

Bibliografie ……………………………………………….. 149

7
8
 INTRODUCERE

Fructele arbuștilor fructiferi conțin cantități însemnate de

micronutrienți și compuși antioxidanți naturali (Pantelidis G.E. et
al., 2006; Viskelis P. et al., 2012). Conținutul ridicat în compuși
fenolici, antociani şi acid ascorbic din afine (Huang W.Y. et al.,
2014), goji (Ionica E.M. et al., 2012; Tarko T. et al., 2013; Mocan
A. et al., 2014), aronia (Wu X. et al., 2004; Kokotkiewicz A. et
al., 2010; Taheri R., 2013), coacăz (Borges G. et al., 2010) și alți
arbuști fructiferi are un rol important, benefic, în menținerea
sănătății umane (Potterat O., 2010; Krasovskaya V., 2012). De
aceea, în ultima perioadă, atenția cercetătorilor dar și a culti-
vatorilor a crescut față de aceste specii (McKay S.A., 2004),
înregistrându-se o extindere a suprafețelor cultivate și o creștere a
producției de fructe la arbuștii fructiferi (ex: afinul; FAOSTAT,
2014; Brazelton C., 2013).
Cu toate acestea, cultivatorii întâmpină probleme generate în
special de dificultatea operațiunilor de recoltare (Takeda F., 2013;
Williamson J. et al., 2013; Longstroth M., Woods M., 2012) și de
costurile mari ale investiției. Anumite particularități biologice și
tehnologice împiedică din păcate recoltarea mecanizată care ar
putea rezolva în bună măsură acest neajuns.
În cazul afinului, maturarea fructelor are loc eșalonat pe
plantă și în inflorescență ceea ce face ca recoltarea mecanizată să
se facă cu pierderi semnificative de producție. În același timp,
utilajele folosite la recoltare pot produce răniri ale plantelor, iar
fructele recoltate sunt afectate la scuturare și pot prezenta
vătămari ale pulpei (Takeda F., 2013). De asemenea, costurile
pentru achiziționarea unor astfel de mașini sunt foarte mari și se
amortizează greu. În această situație, în continuare, cea mai

9
utilizată metodă de recoltare rămâne cea manuală, care implică un
volum mare de forță de muncă (Morgan K. et al., 2011). Similar
se constată și în cazul coacăzului, aroniei și la goji.
Recent, datorită proprietăților remarcabile ale fructelor, o
amploare deosebită a luat cultura de goji, care a arătat că întâl-
nește condiții bune de creștere la noi în țară. Plantele care se
cultivă pe suprafețe modeste, aparțin celor două specii apropiate
(Lycium barbarum L. și Lycium chinense Mill.) și provin în
special din China sau zona Asiei, fiind obținute atât pe cale
generativă (semănat) cât și vegetativă (prin butășire).
Diversitatea mare de material biologic face ca fructele
obținute să difere de la biotip la biotip din punct de vedere al
mărimii, formei, culorii, gustului și al conținutului biochimic. În
România, în prezent, goji este în etapa de pionierat și nu a fost
elaborată încă o tehnologie de cultură pentru această specie și nici
forme de coroană. De asemenea, studiile cu privire la biologia
plantei, fenologia și însușirile morfo-productive ale genotipurilor
cultivate sunt puțin abordate (Mencinicopshi I.C., Bălan V.,
2013).
Scorușul negru (Aronia melanocarpa Michx.) este un arbust
mai puțin cunoscut și răspândit în cultură la noi, însă capacitatea
antioxidantă de până la zece ori mai mare decât a celorlalte fructe
de arbuști fructiferi a atras atenția specialiștilor și fermierilor
asupra plantei și utilizării ei. În prezent, se constată o cerere tot
mai mare de fructe pe piață pentru obținerea de extracte și diverse
preparate pe bază de aronia (dulceață de aronia cu mere și
morcovi, pâine cu aronia etc.). Absența bolilor și dăunătorilor la
acestă specie (Scott W.R. și Skirvin R.M., 2007), precum și pre-
tențiile scăzute față de sol și climă fac să îi crească valoarea prin
pretabilitatea ei la sistemul de cultură ecologic. În cazul în care
recoltarea nu se poate efectua mecanizat, aceasta devine un
proces dificil și cu un randament scăzut din cauza structurii tufei,

10
a vigorii și poziției ramurilor la plantele lăsate să se dezvolte în
mod natural.
Arhitectura plantei este definită ca fiind organizarea tridi-
mensională a părților unei plante. Aceasta a fost pentru multă
vreme singurul criteriu de clasificare sistematică şi taxonomică,
fiind şi astăzi unul dintre principalele mijloace de identificare a
unei specii de plante. De asemenea, este importantă şi din punct
de vedere agronomic, influenţând adaptabilitatea, randamentul şi
eficienţa cultivării plantelor (Reinhardt D. şi colab., 2002; Godin
C., 2000).
Arhitectura plantei este direct influenţată de către programul
genetic al plantei, dar şi de factorii de mediu, precum: lumina,
temperatura, umiditatea, nutriţia şi densitatea plantelor (Wang Y.
şi colab., 2008). Poate fi corelată şi cu capacitatea de supravie-
ţuire a plantelor, atunci când factorii de stres din mediu pot afecta
organele de reproducere şi chiar pe cele vegetative, cu implicaţii
asupra producţei (Wang Y. şi colab., 2005).
Arhitectura plantelor mai depinde și de natura şi aranja-
mentul relativ al componentelor sale, reprezentând expresia unui
echilibru dintre procesele de creştere endogene şi constrângerile
exogene exercitate de mediul înconjurător.
Considerând planta ca un întreg, analiza arhitecturală repre-
zintă o abordare globală, dinamică şi pe mai multe niveluri de
dezvoltare a plantelor.
Modificarea formei naturale de creștere a plantelor de arbuști
fructiferi urmărește capacitarea potențialului speciilor de a
deservi cultivatorii cu forme de conducere noi, adaptate nevoilor
actuale tehnologice și de producție. Constituie un demers am-
bițios de dezvoltare și implementare a unor forme de conducere
inovative a plantelor pe verticală.

11
 Capitolul 1
SISTEME CLASICE DE CONDUCERE
A ARBUȘTILOR FRUCTIFERI

Grupa arbuștilor fructiferi este alcătuită din specii de plante

lemnoase, ce formează numeroase tulpini de vigoare diferită, care
apar din zona coletului și conferă aspect de tufă mai mult sau mai
puțin compactă (fig. 1). Dintre acestea amintim coacăzul, agrișul,
afinul, aronia, goji, lonicera și măceșul.
Majoritatea speciilor posedă capacitatea de autoportanță a
tulpinilor, ceea ce permite cultura acestora într-o manieră cât mai
apropiată de habitusul natural al plantei, respectiv de tufă.

Fig. 1. Aspectul de tufă al arbuștilor frutiferi

În raport cu nevoia de lumină a speciilor, vigoare și spațiul

de nutriție corespunzător, se aleg distanțe de plantare diferențiat.
În plantațiile comerciale, acestea trebuie să permită atât accesul
facil al utilajelor agricole printre rândurile de plante, pentru
efectuarea lucrărilor de întretinere curente, cât și formarea unui
rând compact și închegat de plante pe rând, fără a lăsa spații

12
libere între acestea (în cazul distanțelor prea mari între plante pe
rând) sau întrepătrunderea ramurilor plantelor alăturate (în cazul
distanțelor prea mici între plante pe rând).
Pentru coacăz, agriș, afin, aronia și goji, distanțele uzuale
sunt de 3,0 m între rânduri și de 1,0 m pe rând. Acestea se ajus-
tează în plus sau în minus în funcție de cerințele tehnologice,
logistice și de vigoarea soiurilor.

Fig. 2. Plantație de afin cu distanțe de plantare de 3,0 x 1,0 m,

în statul Florida, SUA, 2016 (foto A. Asănică)

Spre exemplu, în cazul aroniei, pentru plantațiile în care

recoltarea se face mecanizat, distanțele între rânduri trebuie
crescute la 4,0-4,5 m, iar cele între plante pe rând micșorate (0,6-
0,7 m) pentru a permite plasarea ramurilor fuctifere spre interval
(Eggert P., 2016). Totodată, la capetele de rânduri trebuie lăsate
distanțe de 7,0-8,0 m sau chiar mai mari (față de standardul de
5,0-6,0 m) pentru a permite întoarcerea agregatelor sau com-
binelor de recoltat care sunt destul de voluminoase.
13
 Un astfel de utilaj este și combina autopropulsată Victor,
realizată de compania Weremczuk FMR în cooperare cu Institutul
de Cercetare în Pomicultură și Floricultură din Skierniewice, care
poate fi folosită atât la recoltarea mecanizată a aroniei (fig. 3.a)
cât și pentru coacăz (fig. 3.b) și agriș.

Fig. 3.a. Combina autopropulsată Victor pentru recoltat aronia

(Weremczuk FMR, Polonia)

Fig. 3.b. Combina autopropulsată Victor pentru recoltat coacăz

(Weremczuk FMR, Polonia)

14
 Randamentul de recoltare manuală la aronia este de numai
7,3 kg/h (Strik B. et al., 2003), motiv pentru care, pe suprafețe
mai mari de 1 ha, sunt preferate variantele de recoltare
mecanizată. O altă variantă, o reprezintă mașina de recoltat
Joanna 3, produsă tot în Polonia, care poate realiza recoltarea
tufei pe jumătate (fig 4.a) sau în întregime (fig. 4.b).

Fig. 4.a. Mașinile de recoltat Joanna 3 și Joanna premium –

recoltare pe jumătate de rând (Weremczuk FMR, Polonia)

Fig. 4.b. Mașină de recoltat aronia Joanna 3 – recoltare rând întreg

(foto Joseph M. Hannan, Iowa State University)

15
 Procentul de recoltare a fructelor este mai mare de 98%, ceea
ce constituie un avantaj imens în eliminarea forței de muncă
extrem de costisitoare și deseori greu de găsit.
La polul opus, atunci când ne dorim cultivarea unor arbuști
pe lângă casă pentru autoconsum, pentru utilizarea cât mai
eficientă a spațiului, de regulă aceştia ajung să fie cultivați pe
lângă garduri sau diferite aliniamente ori în cultură intercalată.
Trebuie însă să ținem cont că deși pretențiile față de lumină a
arbuștilor sunt mai mici în comparație cu alte specii pomicole,
lipsa acesteia conduce la scăderea producției și a calității ei. De
aceea, distanțele față de limitele de împrejmuire nu trebuie să fie
mai mici de 1,0 m (fig. 5, 7) sau 1,5 m în cazul speciilor de
arbuști de vigoare mai mare (fig. 6).

Fig. 5. Coacăz roșu în vârstă de 4 ani, plantat la distanța

de 1,0 m față de gard (foto A. Asănică)

16
Fig. 6. Rând de aronia plantat la 1,5 m distanță față de gard (foto A. Asănică)

Fig. 7. Rând de afin plantat la distanța de 1,0 m față de gard (foto A. Asănică)

17
 Tot în grădinile familiale, arbuștii pot fi plantați la distanțe
mai mici între rânduri, de numai 2,2-2,5 m atunci când
întreținerea intervalului se face cu utilaje cu lățimi mici de lucru,
de tipul motosăpătoarelor reglabile. Dacă întreținerea se face
manual, atunci rândurile pot fi amplasate și mai apropiat unul de
celălalt, la distanțe de 1,5-2,0 m, culoarul permițând doar accesul
fermierului.
Câteodată se apelează și la plantarea a 1-3 plante de coacăz
sau a altor arbuști între pomi plantați mai rar, pe direcția rândului.
În toate aceste variante de cultură, distanțele dintre tufe pe
rând se mențin la aproximativ 1,0-1,2 m, în funcție de vigoarea
speciei și a soiului.
Sistemul de conducere clasic a arbuștilor fructiferi prezintă
caracteristica generală de utilizare a unor forme de conducere de
tip tufă, care nu necesită susținerea ori palisarea creșterilor de pe
plantă (fig. 8).

Fig. 8. Sistem de cultură nepalisat în câmp (tufă) –

foto A. Asănică, Ningxia, China, 2014

18
 Este convenabil lucrărilor de mecanizare pe suprafețe extinse
precum și în scopul producerii de fructe destinate consumului în
stare prospătă obținute de pe suprafețe relativ mici.
Datorită abundenței ramurilor din interiorul tufei (diametrul
de cca 1,0 m), maturarea fructelor se realizează mai eșalonat,
acest aspect putând fi benefic în cazul grădinilor familiale și
nefavorabil recoltării mecanizate.
Are avantajul unor costuri mai reduse de înființare și
exploatare, motiv pentru care, în țara noastră, acest sistem de
cultură este aproape în totalitate generalizat la specii precum
coacăz, agriș, afin, aronia.

19
 Capitolul 2
SISTEME INOVATIVE DE CONDUCERE
A ARBUȘTILOR FRUCTIFERI

În contextul actual al dezvoltării unei pomiculturi moderne,

sustenabile și a prezenței unui cumpărător din ce în ce mai atent
la calitatea fructelor și la conținutul acestora în compuși sanogeni,
nevoia unor sisteme inteligente de conducere a plantelor pentru a
satisface cerințele atât a producătorilor cât și a consumatorilor
devine tot mai stringentă.
Conducerea sub formă de tufă a arbuștilor fructiferi prezintă
o serie de neajunsuri dintre care amintim:
- slaba penetrare a luminii în interiorul tufei și de aici o
colorare mai slabă și eșalonată a bacelor situate la interior;
- o degarnisire mai accentuată a tulpinilor și o diferențiere mai
mică a mugurilor de rod;
- menținerea umidității o perioadă mai lungă de timp după ploi
la nivelul foliajului și slaba aerare la nivelul tufei, favorizează
apariția bolilor criptogamice;
- eficiența slabă a tratamentelor fitosanitare datorate
aglomerarii tulpinilor și a creșterilor de la nivelul tufei, ce
acționează ca o barieră în calea stropirilor;
- inconvenientul unei poziții dificile în timpul culesului și a
altor operații tehnologice (ex: tăierile);
- dificultatea întreținerii rândului de plante liber de buruieni;
- lovirea reciprocă și frecarea repetată a ramurilor între ele
favorizează apariția ulcerațiilor și a cancerului la nivelul
tulpinilor.
Pornind de la aceste inconveniente, au fost create noi
structuri ale coroanelor la arbuștii fructiferi ce pot răspunde
nevoilor de intensivizare și creștere a calității fructelor recoltate.

20
 Datorită modului de creștere multitulpinal a arbuștilor
fructiferi și a repartiției spațiale a acestora greu de controlat, a
devenit tot mai limpede ideea de simplificare a acestei structuri
de coroană tip tufă liberă și transformarea ei în sisteme de
conducere zvelte, cu tulpini independente și ușor de gestionat.
Prin urmare, redistribuirea elementelor de creștere ce pornesc
din zona coletului s-a realizat către mai puține tulpini conduse în
plan vertical la o înalțime ce compensează energia de creștere
dezvoltată în funcție de specie și soi. Cu cât numărul de tulpini pe
plantă este mai mic cu atât va crește și talia plantei mai mult.

Fig. 9. Diferențele de înălțime între cele 2 sisteme de conducere

(tufă – în față și cordoane verticale – în planul îndepărtat)

Tulpinile conduse vertical au fost denumite cordoane

verticale (fig. 9), termen pe care îl vom utiliza și noi mai departe
în descrierea formelor de coroană multi-ax.
Mai jos prezentăm schematic (fig. 10) arhitectura modificată
a coroanelor pentru arbuștii fructiferi în comparație cu tufa
clasică.
21
a

d
Fig. 10. Distribuția tulpinilor pe verticală
(a - cordon simplu, b - cordon dublu, c - cordon triplu),
versus forma de conducere tip tufă (d)

22
 Aplicarea sistemului de conducere tip cordon vertical a fost
testat în Norvegia de către Stanislav Strbac la coacăzul negru,
folosind soiuri precum ʻBen Tronʼ, ʻKristinʼ, ʻBig Benʼ, ʻBen
Hopeʼ, ʻBonaʼ (fig. 11), și la coacăzul roșu, recomandând soiurile
ʻRovadaʼ, ʻRondomʼ, ʻJuniferʼ și ʻJonkheer van Tetsʼ (fig. 12).

Fig. 11. Conducere sub formă Trident

(trei cordoane verticale / plantă) la coacăzul negru
(foto Stanislav Strbac, Norsk Landbruksradgiving Østafjells)

Fig. 12. Conducere sub formă Trident

(trei cordoane verticale/plantă) la coacăzul roșu
(foto Stanislav Strbac, Norsk Landbruksradgiving Østafjells)

23
 O altă cercetare, derulată în perioada 2002-2004, efectuată de
Steven A. McKay, de la Cornell Cooperative Extension NY, în
colaborare cu Adri van Eck, de la DLV din Olanda, și Jim
Arbury, de la AHS Wisley Gardens din Anglia, a scos în evidență
potențialul deosebit al utilizării formelor de conducere pe
verticală în cazul coacăzului pentru obținerea unor producții de
calitate excepțională (fig. 13).
În toate cele trei locații și experiențe, sistemul s-a dovedit a fi
foarte eficient în operațiile de recoltare, tăiere, palisare și pentru
realizarea tratamentelor fitosanitare.

Fig. 13. Conducere sub formă de ax vertical (un singur cordon)

(foto Steven A. McKay, Cornell Cooperative Extension, Hudson, NY)

Aceleași rezultate remarcabile au fost confirmate și în cazul

agrișului într-o plantație din Olanda în care plantele au fost
conduse cu unul sau mai multe cordoane palisate (fig. 15, fig 16).
Palisarea devine așadar o lucrare indispensabilă, iar sistemele
de conducere urmăresc aducerea creșterilor vegetative în plan
vertical și a rodului cât mai aproape de zona de confort a
culegătorilor (fig. 17).

24
 Fig. 14. Coacăz condus cu două cordoane verticale tip Bibaum
în zona Bolzano, Italia (foto A. Asănică, 2012)

Fig. 15. Plantație de agriș condus pe verticală (foto Steven McKay)

25
Fig. 16. Productivitatea și calitatea deosebită a fructelor în cazul
conducerii pe verticală a plantelor de agriș (foto Steven McKay)

Fig. 17. Recoltarea fructelor simplificată datorită conducerii

pe verticală a plantelor de agriș (foto Steven McKay)

26
 Plantele de goji, atât Lycium barbarum L., cât și Lycium
chinense Mill., formează tulpini semierecte, care sub greutatea
frunzișului, dar mai ales a fructelor, creează arcade de fructificare
ce se aglomerează și îngreunează mult lucrările de recoltare.
Valoarea deosebită a fructelor de goji a dus la extinderea
culturii pe toate continentele, iar intensivizarea lor a permis o rată
a profitabilității ridicată.
În Canada, în cadrul fermei situată la doar o oră distanță de
Vancouver, producătorii dețin pe lângă cele câteva hectare de goji
în câmp (fig. 18) și un solar (fig. 19) care adăpostește în același
sistem de conducere vertical tip umbrelă (fig. 20), plantele de goji
considerate, pe bună dreptate, datorită proprietăților lor nutra-
ceutice, un superaliment.

Fig. 18. Gojoy Berries farm în Fraser Valley,

British Columbia, Canada

27
 Fig. 19. Conducerea verticală a plantelor de goji sub formă de umbrelă
(Topgro Greenhouses, Aldergrove, BC Canada, 2015)

Fig. 20. Structura coroanei la goji de tip umbrelă

cu unul sau două niveluri și tipul cilindric

O altă posibilitate de cultură a plantelor de goji în spații

protejate este cultura la container, când densitatea acestora crește,
iar dirijarea creșterilor se face cu ajutorul unui sistem de susținere
cu mai multe sârme orizontale (fig. 21).
Cercetări recente, realizate pentru modificarea arhitecturii
plantelor de afin și a modalitații de conducere (fig. 22), au fost
realizate de către profesorul Wei Qiang Yang în cadrul Oregon

28
State University (OSU). Prin dirijarea plantei, realizând un singur
trunchi, Yang speră să îmbunătățească eficiența recoltării meca-
nizate pentru cultivatorii din zona Aurora, Oregon.

Fig. 21. Sistem de cultură containerizat și palisat la goji –

Santa Rosa, California (Sursa: gojifarmusa.com)

Fig 22. Plantă de afin condusă cu o singură tulpină, Oregon, SUA

(foto Lynn Ketchum; Courtesy Oregon State University)

29
 De asemenea, realizarea unui astfel de port la afin a fost
posibil în cazul experimentului de altoire în North Willamette
Research and Extension Centre al OSU (fig. 23).

Fig. 23. Soiurile ʻDraperʼ, ʻAuroraʼ și ʻLiberyʼ altoite pe trunchi

(Blueberry Tree Project, OSU)

O altă formă de conducere a arbuștilor fructiferi testată de

către Institutul de cercetare din Elveția, Agroscope este sistemul
în „V” sau „Drilling” (fig. 24). În cadrul centrului de cercetare au
fost comparate mai multe soiuri de coacăz roșu: ʻRed Poleʼ,
ʻRovadaʼ, ʻTatranʼ și ʻJonkheer von Tetsʼ.
Realizarea sistemului de conducere necesită spalieri din lemn
sau beton, amplasați de-a lungul rândului, echidistant, la distanțe
de aproximativ 6 m, pe care se prind trei etaje de sârme duble,
portante.
Primul rând de sârme se află situat la 60 cm de sol, al doilea
la 120 cm, iar al treilea la 180 cm înălțime. Pentru realizarea în-
clinării cordoanelor verticale alternativ de-o parte şi de alta, se
montează bare metalice transversale de lățimi diferite, pentru
legarea sârmelor, după cum urmează: pentru primul etaj de sârme -
30 cm, pentru al doilea etaj - 60 cm și pentru ultimul etaj - 80 cm.
Acest sistem de conducere facilitează repartiția uniformă a
ciorchinilor pe cordoane și ușurează recoltarea lor (Ançay A.,
2014).
30
 Fig. 24. Conducerea în sistem în „V” a soiului de coacăz roșu ʻTatranʼ,
utilizând susținerea cu sârme duble

În cadrul Proiectului Innoberry finanțat de către UEFISCDI,

la Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară
din București au putut fi experimentate o serie de forme inovative
de conducere pe verticală la mai multe specii de arbuști fructiferi,
precum coacăz, afin, aronia și goji.
Pentru coacăz, au fost realizate două variante de conducere
pe verticală, aplicate la toate cele trei varietăți de coacăz: alb,
roșu și negru.
O primă variantă a fost constituită din plante de coacăz
mature, în formă de tufă clasică multitulpinală, la care, prin tăieri
personalizate, au fost transformate în variante de conducere
verticală cu unul până la șase cordoane verticale.
În prealabil, a fost montat un sistem de susținere realizat din
stâlpi de pin de 8 cm în diametru și 300 cm înălțime (240 cm
deasupra solului), cu trei sârme duble de inox, distanțate la 40 cm
între ele, prima sârmă fiind amplasată la 45 cm de nivelul solului.
Fiecare cordon vertical a fost palisat de câte un bambus de 240
cm înălțime cu diametrul de 16/18 mm, stabilizat prin legare de
sârmele de susținere.
31
 Distanțele de plantare au fost de 1,2 m între rânduri și 0,8 m
între plante pe rând, suprafața solului fiind complet acoperită cu
agrotextil. Sistemul de irigare a fost realizat din tuburi de picurare
de 16 mm, cu duze de picurare la 30 cm și un debit de 2 l/h.
Soiurile în acest caz au fost ‘Elite’ pentru coacăzul roșu și
‘Tinker’ pentru coacăzul negru.
O a doua variantă a fost realizată pornind de la material
săditor de 2 ani, utilizat în montarea unui lot experimental care a
presupus parcurgerea pas cu pas a lucrărilor de pregătire și
înființare a unei plantații de coacăz. Și în acest caz, pentru reali-
zarea unei culturi pe verticală a coacăzului, am apelat la distri-
buția aceluiași tip de stâlpi de pin, la 5 m între ei pe lungimea
rândului.
Au fost montate patru rânduri duble de sârme de inox dis-
tanțate la 35 cm între ele. Distanța de 50 cm dintre sârmele duble
a fost realizată prin montarea pe fiecare nivel a unor bare metalice
prinse la mijloc de fiecare stâlp de pin. Și în această experiență,
fiecare cordon vertical a fost palisat individual de un bambus
repartizat la distanța corespunzătoare formei de coroană aleasă.
Distanțele de plantare pe rând între plante au fost după cum
urmează:
 Ax vertical (un singur cordon vertical) – 33 cm;
 Bibaum (cordon dublu) – 66 cm;
 Trident (cordon triplu) – 99 cm;
 Tufă (multitulpinal) – 100 cm.
Rândurile de plante au fost mulcite cu folie de agrotextil, iar
sistemul de irigare a fost realizat tot din tuburi de 16 mm, cu
picurători la 30 cm și debit de 2 l/h.
Soiurile alese pentru conducerea pe verticală au fost:
 Coacăz roșu: ‘Jonkheer van Tets’;
 Coacăz alb: ‘White Versailles’;
 Coacăz negru: ‘Black Reward’.

32
 Pentru goji, sistemele de conducere s-au realizat pe plante
mature, în vârstă de 4 ani, ce au suferit tăieri de încadrare într-una
dintre formele de coroană: ax vertical, Bibaum, Trident și
Palmetă evantai.
Sistemul de susținere a fost realizat asemănător cu cel de la
coacăz, respectiv stâlpi de pin groși de 8 cm și înalți de 300 cm,
4 rânduri de sârme distanțate la 45 de cm între ele, cu prima
sârmă la 50 cm de nivelul solului. Distanțele de plantare au fost
de 1,2 m între rânduri și de 1,0 m între plante pe rând.
Solul a fost în totalitate mulcit cu folie de agrotextil, iar
picurarea s-a realizat localizat cu furtune oarbe de 16 mm şi câte
un tub capilar și pix cu debit de 2 l/h.
Pentru aronia, modificarea structurii plantei a fost realizată
prin palisarea tulpinilor plantelor în vârstă de 3 ani pe un sistem
de susținere realizat din stâlpi de pin tratați de 10 cm diametru și
300 cm înălțime.
Pe acești stâlpi au fost fixate patru râduri de sârme de inox
distanțate la 50 cm între ele. Fiecare cordon vertical a beneficiat
de susținere individuală cu ajutorul unor tutori din bambus de 240
cm înălțime și 20/20 mm diametru.
Distanțele de plantare au fost de 3,0 m între rânduri și diferite
pe rând în funcție de forma de conducere aleasă:
 Ax vertical: 0,5 m;
 Bibaum: 1,0 m;
 Trident: 1,5 m;
 Tufă aplatizată: 1,5 m.
Tot rândul a fost mulcit cu folie de agrotextil, iar sistemul de
irigare a fost realizat din furtun de picurare de 16 mm, cu duze de
picurare distanțate la 30 cm și cu un debit de 2 l/h fiecare, legat
de prima sârmă a sisemului de susținere. Soiul de aronia utilizat
în experiență a fost ʻNeroʼ.
La afin, au fost alese două soiuri: ʻCovilleʼ și ʻBluerayʼ. Sis-
temul de cultură a fost cel la container de 50 l, cu diametrul
33
vasului de 50 cm în partea superioară. Substratul a fost constituit
din părți egale de turbă acidă, rumeguș și perlit.
Pentru dresarea tulpinilor de afin și realizarea formelor
verticale de conducere, a fost utilizat un sistem de susținere
constituit din stâlpi de pin de 10 cm diametru și 300 cm înălțime,
de care s-au prins patru rânduri de sârme simple de inox
distanțate la 40 cm între ele, prima sârmă fiind la 50 cm de
nivelul coletului plantei.
Intervalele şi rândurile de afin au fost mulcite complet cu
folie de agrotextil, iar irigarea a fost realizată cu furtun de
distribuție orb, de 16 mm, din care au pornit tuburi capilare și tije
cu debit de 2,2 l/h, câte 2 buc./ghiveci.

34
 Capitolul 3
PAȘII URMAȚI PENTRU ÎNFIINȚAREA
PLANTAȚIILOR DE ARBUȘTI FRUCTIFERI
CONDUȘI PE VERTICALĂ

Înființarea oricărei culturi pomicole, ca și în cazul arbuștilor

fructiferi, necesită mai întâi alegerea corectă a terenului, care
trebuie să fie situat în zone cu grad de favorabilitate ridicat pentu
specia sau speciile ce urmează a fi plantate. Acest lucru ajută la
valorificarea eficientă a factorilor pedoclimatici locali, iar utili-
zarea de soiuri cu o genetică performantă și un management
eficient al livezii asigură longevitatea unei plantații de succes.
În prezent, la nivelul ţării, datorită dispersiei terenurilor aflate
în proprietate, mulți investitori aleg să cultive specii pomicole în
areale cu anumiți factori climatici mai puțin favorabili, acest
lucru având implicații directe în tehnologia de cultură și aplicarea
unor măsuri de corecție a acestora.
Spre exemplu, cultura coacăzului în zonele de sud, cu deficit
hidric accentuat pe perioada verii și insolație puternică, impune
nemijlocit aplicarea irigației dar și umbrirea plantelor. Totodată,
în cazul afinului, factorul pedologic restrictiv, și anume pH-ul
acid al solului, cerut de plante, este asigurat în afara zonelor na-
turale de cultură prin aport de turbă acidă la înființarea culturii,
fie în biloane, fie în containerele de cultură.
Acolo unde plantațiile se realizează în câmp deschis, fără
obstacole naturale de protecție contra vânturilor, se recomandă
realizarea de perdele de protecție sau aliniamente periferice, cu
specii de talie diferită și creștere rapidă pentru a proteja speciile
cultivate de efectul negativ al vânturilor și vijeliilor ce se pot
produce de-a lungul anului.

35
 În cazul afinului, în primii ani de la plantare, vânturile
puternice pot apleca sau disloca plantele din bilon sau container,
iar în timpul înfloritului pot produce scuturarea mecanică a
florilor și uscarea rapidă a stigmatului din inflorescențele des-
chise. De asemenea, împiedică polenizarea entomofilă, florile
fiind mai puțin vizitate de insecte în perioadele cu vânturi de
intensitate mai mare.
La plantele mature de arbuști fructiferi, vânturile pot cauza o
dezechilibrare a direcției creșterilor pe plantă și implicit o for-
mare și întreținere mai greoaie a coroanelor prin tăieri de com-
pensare pentru redresarea plantelor în plan vertical.
O situație particulară o reprezintă prezența grindinei, care,
din păcate, datorită schimbărilor climatice, devin tot mai frec-
vente în majoritatea arealelor de cultură din țara noastră. Pentru a
împiedica producerea de daune asupra producției și plantelor, se
recomandă montarea unor sisteme de protecție cu plase anti-
grindină.
În ultima periodă, plantațiile superintensive de zmeur și mur
iau în calcul încă de la momentul înființării, posibilitatea de mon-
tare a sistemelor de protecție antiploaie.
Acestea se recomandă tuturor speciilor care sunt sensibile în
perioada de pârgă și maturare. Permit efectuarea de recoltări
regulate prin treceri succesive în plantațiile la care maturarea
fructelor se realizează eșalonat, iar prezența ploilor ar împiedica
recoltarea unor valuri de producție sau chiar compromiterea unei
părți din aceasta.
În cazul unor contracte de furnizare către hypermarket-uri,
pentru desfacerea produselor perisabile cum sunt fructele
arbuștilor fructiferi, recoltarea este esențial a se realiza cu o
anumită ritmicitate și asigurarea unor cantități minime destul de
uniform pe întreg sezonul. Sincopele în livrare cauzate de ploi

36
sau alți factori ce țin de logistică constituie una dintre problemele
cu care producătorii autohtoni se confruntă în valorificarea
producțiilor în supermarket-uri.
Iată cum, în funcție de arealul de cultură, factorii pedo-
climatici, sistemele de cultură și destinația producției arbuștilor
fructiferi, anumite decizii trebuie luate încă din etapa de proiec-
tare și dimensionare a exploatațiilor pomicole.
Lucrările premergătoare înființării plantațiilor de arbuști fruc-
tiferi sunt asemănătoare în mare cu cele realizate la speciile
pomicole de talie mare.
Pentru început, se efectuează obligatoriu cartarea agrochi-
mică pentru a putea avea o imagine cât mai clară a însușirilor
fizico-chimice ale terenului pe care urmează să se realizeze
plantația de arbuști fructiferi.
Deciziile legate de operațiunile de înființare vor ține cont de
rezultatele buletinului de analize și recomandările de ameliorare a
unor elemente dacă este cazul.
Nu se vor realiza plantații pe terenuri cu apa freatică la su-
prafață, terenuri grele cu apă stagnantă, cu argilă în exces sau
săruri multe. Lucrările ce se impun unor astfel de terenuri sunt
nejustificate economic.
În vederea realizării plantațiilor de arbuști fructiferi se ape-
lează la următoarele lucrări de bază:
- eliberarea terenului de vegetația existent;
- nivelarea terenului;
- scarificarea sau afânarea adâncă a solului;
- fertilizarea;
- arătura de incorporare;
- mărunțirea solului;
- parcelarea și pichetarea terenului;
- montarea sistemului de susținere inclusiv a sistemului
antigrindină/antiploaie după caz;

37
 - realizarea sistemului de (fert)irigare;
- plantarea;
- înierbarea zonelor de întoarcere a aleilor și a intervalelor.

Pentru degajarea vegetației existente, în cazul prezenței pe

teren a speciilor lemnoase este necesar a se elimina atât partea
aeriană cât și sistemul radicular cu utilaje specifice, pentru a evita
apariția ulterioară a drajonilor sau lăstarilor. Se vor aduna spa-
lierii și sârmele rămase în situația în care terenul a fost ocupat de
o plantație de pomi sau alte specii perene.
Pe terenurile relativ plane sau cu microdenivelări, se va asi-
gura o pantă uniformă pentru evitarea concentrării scurgerii ape-
lor superficiale și acumularea lor în microdepresiuni sau crovuri.
Acolo unde denivelările sunt mai mari, se poate apela la deco-
pertarea unor straturi de 10-15 cm și stocarea acestora în grămezi
la margine. Ulterior, se distribuie uniform pe suprafața nivelată.
Atunci când nivelarea se realizează pe terenuri cultivate
înainte cu pomi fructiferi sau viță-de-vie, se recomandă distru-
gerea coamelor ce au rămas pe direcția fostelor rânduri și umple-
rea gropilor sau a șanțurilor cu acest substrat.
Scarificarea urmează a fi efectuată în ambele sensuri pentru
ruperea straturilor de hardpan și realizarea unei aerații cât mai
bune și în profunzime a solului. În funcție de agregatul folosit,
scarificarea se poate realiza cu unul sau mai multe organe active
(la distanță de cca 50 cm între ele), iar adâncimea de lucru trebuie
sa fie de minimum 60 cm.
Pentru aerarea solului în adâncime, nu recomandăm arătura
adâncă (35-40 cm) sau desfundatul, deoarece această operațiune
conduce la inversarea straturilor. Practic, substratul fertil de la
suprafață va ajunge în adâncime, iar cel mai puțin fertil și fără
activitate microbiologică bogată din profunzime la suprafață,
exact în rizosfera noilor plante.

38
 Fertilizarea de bază trebuie să țină cont de rezultatele analizei
agrochimice și să aducă un aport în macroelemente echilibrat cu
nevoile speciei. Orice aprovizionare cu materie organică la înfiin-
țare este binevenită. Un îngrășământ organic de tipul gunoiului de
grajd va îmbunătăți structura și textura solului și va susține activ
viața microbiologică de la suprafața solului.
Pentru a împiedica pierderea azotului și a crește accesabi-
litatea nutrienților, după distribuirea îngrășămintelor se practică
incorporarea superficială a acestora printr-o arătură de 10-15 cm.
Mărunțirea solului se face prin discuiri repetate în ambele
sensuri asigurând astfel și o finisare a nivelării anterioare.
Următoarea lucrare o reprezintă delimitarea parcelelor, a
drumurilor și aleilor, precum și trasarea rândurilor. Odată parce-
larea încheiată, se trece la pichetarea de-a lugul rândurilor. De
cele mai multe ori, datorită distanțelor foarte mici între plantele
de arbuști fructiferi se deschid șanțuri de plantare sau se formează
coame pe care se plantează cu ajutorul unor marcaje a distanțelor
dintre plante pe rând.
Plantațiile ce prevăd sisteme de protecție antigrindină sau
antiploaie necesită pichetarea stâlpilor și ulterior montarea între-
gului sistem. Identic se procedează și pentru instalarea sistemelor
de susținere în cazul culturii pe verticală a arbuștilor fructiferi.
Deoarece la plantare este întotdeauna nevoie de apă, iar
realizarea sistemului de irigații este o operațiune obligatorie, re-
comandăm instalarea părților principale ale acestuia înainte de
plantarea propriu-zisă. Sursa de apă existentă astfel la fiecare
parcelă și cap de rând va putea distribui rapid și eficient apa către
plante, asigurând prin urmare un procent ridicat de prindere la
plantare.
După plantare, pentru un management eficient al traficului în
plantație, vom proceda la înierbarea tuturor intervalelor dintre

39
rândurile de arbuști, precum și aleile dintre parcele și zonele de
întoarcere.
Odată vegetația instalată, accesul utilajelor în plantație după
ploi se poate face rapid, iar excesul hidric îndepărtat odată cu
evitarea eroziunii de suprafață.
Mulcirea rândurilor de arbuști cu folie de agrotextil sau alte
tipuri de folii pentru menținerea lor liberă de buruieni se poate
realiza concomitent sau ulterior plantării.
Trebuie ținut cont însă că instalarea tuburilor de irigare prin
picurare se va face pe sub folie.
Așa cum am arătat în capitolul anterior, în cadrul USAMV
București au fost realizate mai multe loturi experimentale cu
arbuști fructiferi conduși pe verticală.

În continuare, prezentăm în imagini etapele înființării acestor

experiențe.

40
I. Modul de coacăz comparativ realizat cu 3 soiuri și 4 tipuri
de conducere (standard - tufă, pe verticală - cu unul, două
și trei cordoane) (fig. 25-34)

Fig. 25. Trasare rânduri, pichetare sistem de susținere

și plante de coacăz pe rând

Fig. 26. Adăugare strat fertil pe rândul de plante

pentru ameliorarea însușirilor fizico-chimice

41
Fig. 27. Fertilizare localizată cu îngrășăminte cu eliberare treptată

Fig. 28. Pregătirea foliei de agrotextil în vederea montajului

pe rândul de plante

42
 Fig. 29. Prinderea foliei de agrotextil în jurul plantelor

Fig. 30. Montarea sârmelor duble la rândul de coacăz condus pe verticală

43
 Trident

Bibaum

Ax vertical

Tufa

Fig. 31. Cele patru tipuri de conducere realizate la coacăz

în cadrul lotului experimental de la USAMV București
(aprilie 2016)

44
Fig. 32. Vedere de ansamblu în lungul rândului
de coacăz condus pe verticală

45
Fig. 33. Palisare cordoane verticale la coacăz pe tutori de bambus

Fig. 34. Formă de conducere cu trei cordoane la coacăz

46
II. Modul de coacăz condus pe verticală, rezultat din
transformarea unui lot cu plante mature de coacăz
condus sub formă de tufă (fig. 35-39)

Fig. 35. Lot existent de coacăz roșu și negru, cu plante mature în vârstă
de 6 ani, înainte de modificarea sistemului de conducere

Fig. 36. Montare stâlpi de pin și sârme din inox; montare sistem
de irigație prin picurare și mulcirea integrală cu folie de agrotextil

47
Fig. 37. Montare bambuși și palisarea cordoanelor de coacăz

48
Fig. 38. Vedere de ansamblu în lungul rândului de coacăz roșu condus pe
verticală în același an al modificării arhitecturii coroanelor (2016)

49
Fig. 39. Formă de conducere cu 4 cordoane verticale la coacăzul negru
(soiul ʻTinkerʼ, 2016)

50
III. Modul de afin condus pe verticală, rezultat din
transformarea unui lot cu plante mature sub formă de
tufă (fig. 40, 41)

Fig. 40. Montare folie de agrotextil și sistem de irigație

51
Fig. 41. Montare spalieri și sârme inox într-un singur plan; poziționare
bambuși individual la fiecare cordon vertical și palisarea acestora

52
IV. Modul de aronia realizat cu plante mature în 4 tipuri de
conducere pe verticală (cu unul, două, trei și mai multe
cordoane dispuse în același plan) (fig. 42-46)

Fig. 42. Tratarea bazei stâlpilor de pin cu soluție bituminoasă

pentru protejarea lor de umezeală

53
Fig. 43. Trasarea rândului, pichetarea
și repartizarea stâlpilor pe rând

54
Fig. 44. Fixarea stâlpilor în pământ și montarea sârmelor de inox

55
Fig. 45. Plantarea materialului săditor de aronia la distanțe diferite,
în acord cu forma de conducere, respectiv numărul de cordoane
pe plantă, pentru asigurarea echidistanței acestora pe rând

56
Fig. 46. Mulcirea cu agrotextil a rândului de plante și prinderea
furtunului de picurare pe prima sârmă a sistemului de susținere

57
V. Modul de goji condus pe verticală, realizat prin transfor-
marea unui lot de plante pe rod conduse în formă liberă
(fig. 47-50)

Fig. 47. Lot existent de goji, cu plante mature, înainte

de modificarea sistemului de conducere

Fig. 48. Modul de goji, cu plante mature, după intervențiile

de modificare a sistemului de conducere

58
 Fig. 49. Fixarea foliei de agrotextil în jurul plantelor de goji

Fig. 50. Montarea spalierilor din lemn, a sârmelor de susținere

și palisarea cordoanelor

59
 Capitolul 4
FORMAREA COROANELOR LA ARBUȘTII
FRUCTIFERI CONDUȘI PE VERTICALĂ
(COACĂZ, AFIN, ARONIA, GOJI)

Sistemele moderne de conducere a arbuștilor fructiferi pe

care le propunem în acest material necesită o abordare diferită în
ceea ce privește formarea în primii ani după plantare față de
arbuștii conduși clasic sub formă de tufă.
Pentru realizarea acestui obiectiv, ne-am propus două situații
concrete generate de situația reală a exploatațiilor pomicole în
prezent.
Pe de o parte, avantajele sistemului de cultură pe verticală a
arbuștilor fructiferi îi îndeamnă pe tot mai mulți cultivatori să
înființeze plantații noi, iar pentru aceștia vom detalia în cele ce
urmează modalitatea de realizare a cordoanelor verticale. Pe de
altă parte, multe dintre plantațiile existente de arbuști fructiferi se
află în perioada de producție având forma clasică de conducere,
tip tufă. Și în acest caz, ne-am preocupat de găsirea unor soluții
tehnice de conversie a acestor tufe în cordoane verticale și
valorificarea potențialului acestora de producție.
Pentru prima variantă, sunt prevăzute lucrări de formare ale
coroanelor pornind de la momentul plantării și până la intrarea pe
rod, respectiv trecerea la tăierile de fructificare și întreținere
(specifice sistemului de conducere). Cea de a doua situație,
reclamă intervenții particulare asupra plantelor aflate pe rod,
necesitând operațiuni suplimentare de modificare a arhitecturii
plantei și apoi de întreținere și fructificare.
Înființarea plantațiilor superintensive de arbuști fructiferi se
realizează cu material biologic din pepiniere în vârstă de 2 sau 3
ani care prin tehnologia de obținere prezintă mai multe creșteri
rezultate din receparea creșterii de un an inițiale.
60
 De aceea, pentru înființarea de plantații de arbuști fructiferi
cu conducere pe verticală avem nevoie de aplicarea unor tăieri
realizate înainte sau imediat după plantare. Rolul acestei inter-
venții este de a alege cordoanele verticale optime și de a con-
solida creșterea mai viguroasă pe înălțime de-a lungul sezonului
de vegetație.

4.1. FORMAREA CORDOANELOR VERTICALE LA COACĂZ

Pentru început, vom prezenta etapizat pașii de realizare pentru
un modul de coacăz roșu, alb și negru, cu formă de conducere
verticală alegând tipul de coroană ax (cu un singur cordon), Bibaum
(cu două cordoane pe plantă) și Trident (cu trei cordoane verticale
pe plantă), distanțele de plantare fiind ajustate pentru a menține
aceeași densitate de cordoane pe rând, respectiv de 33 cm între ele.
Materialul de plantare a fost reprezentat de plante de coacăz
în vârstă de 2 ani, ce aveau pornite din zona coletului 5 până la 10
creșteri anuale de vigoare diferită.
Pentru realizarea formei de coroană Ax vertical, din mănun-
chiul de creșteri anuale a fost reținută o singură tulpină, restul fiind
eliminate prin tăiere, după cum se poate observa și în fig. 51.
Considerentele care au stat la baza alegerii tulpinii au fost:
- creșterea să fie cât mai dreaptă, pentru o poziționare mai bună
în teren a acesteia, în raport cu celelalte plante alăturate
(respectarea distanțelor între cordoane);
- vigoare mai mare, atât sub aspectul diametrului la bază, cât și
a înălțimii, acest lucru favorizând o creștere mai bună în câmp
și o palisare facilă la nivelul primei sârme;
- talia cordoanelor să fie relativ aceeași în cadrul formei de
coroană pentru a realiza încă de la început o uniformitate
bună a plantelor și ulterior a plantației de coacăz.
În cazul formei de coroană Bibaum, vom reține două creșteri
mai viguroase pe post de cordoane verticale (fig. 52). Alegerea

61
acestora trebuie făcută ținând cont de echilibrul pe care trebuie să
îl realizăm între cele două brațe, în caz contrar, diferențele de
înălțime sau diametru ducând, în teren, la creșteri inegale ale
acestora pe parcursul perioadei de vegetație din anul plantării.

Fig. 51. Tăierea de formare a coacăzului înainte de plantare,

transformarea din tufă în ax vertical

Fig. 52. Tăierea de formare a coacăzului înainte de plantare,

transformare din tufă în Bibaum (cu două cordoane verticale)

62
 Pentru forma de conducere Trident este nevoie de alegerea a
trei ramuri (fig. 53) din cadrul ramificațiilor existente, având în
vedere aceleași considerente de echilibrare a vigorii de creștere ca
și în cazul formei de coroană Bibaum.

Fig. 53. Tăierea de formare a coacăzului înainte de plantare,

transformare din tufă în Trident (cu trei cordoane verticale)

Punerea în evidență a diferențelor dintre cele două sisteme de

conducere, s-a realizat prin montarea unei experiențe martor cu
aceleași soiuri însă conduse clasic ca tufă (fig. 54).
În această situație, pentru stimularea ramificării și obținerii
unui număr cât mai mare de tulpini, scurtarea creșterilor anuale s-
a făcut la cepi de 2-4 muguri, în funcție de diametrul ramurilor de
la bază.

63
 Fig. 54. Tăierea de formare înainte de plantare, pentru
obținerea formei de conducere tufă (martor)

Mai jos se poate observa materialul săditor pregătit pentru

plantare în cele patru variante de coroană (fig. 55) și în câmp
(fig. 56) după câteva săptămâni de la plantare:
- Ax (cu un singur cordon vertical)
- Bibaum (cu 2 cordoane verticale)
- Trident (cu 3 cordoane verticale)
- Tufă (cu mai multe ramificații de la bază).

Fig. 55. Tipuri de forme de coroană la coacăz, realizate prin tăierea de plantare

64
 Fig. 56. Evoluția plantelor de coacăz în câmp conduse
sub forma de tufă (stânga) și cordoane verticale (dreapta)

O a doua posibilitate de realizare a formelor înalte de condu-

cere pentru coacăz o reprezintă transformarea plantelor mature
existente deja în plantații sau aliniamente.
În cadrul modului de coacăz existent la USAMV București,
transformarea plantelor mature de coacaz roșu (soiul ʻEliteʼ) și
negru (soiul ʻTinkerʼ) conduse clasic ca și tufă (fig. 57), în cor-
doane verticale specifice sistemului nou de conducere pe verticală
(fig. 58) a necesitat parcurgerea mai multor pași după cum
urmează:
 evaluarea vigorii de creștere și a tipologiei de ramificare a
soiurilor de coacăz din teren;
 marcarea tulpinilor alese pentru noua formă de coroană;
 eliminarea acelor tulpini din tufă ce nu corespund sistemului
de conducere vertical și formei de coroană selectată (cele
nemarcate cu etichete);
 echilibrarea tulpinilor rămase sub aspectul taliei acestora prin
tăieri de plafonare și/sau transfer;
 scurtarea la cep a creșterilor prea viguroase situate de-a lungul
cordoanelor verticale.

65
Fig. 57. Lotul de coacăz condus tufă înainte de tăierile de transformare

Fig. 58. Lotul de coacăz transformat prin tăiere

de formare în cordoane verticale

66
 În situația unor plantații deja existente, avem inconvenientul
alocării anterioare a distanțelor între plante pe rând. Prin urmare,
ceea ce putem face este să alegem numărul de cordoane pe care
să îl lăsăm pe fiecare plantă ținând cont de vigoarea soiurilor și
capacitatea de ramificare a acestora.
În continuare, exemplificăm variantele tăierilor de formare a
tufelor de coacăz pentru realizarea unor sisteme de conducere cu
unul, două până la șase cordoane verticale (fig. 59 – 65).

Fig. 59. Alegerea cordonului reprezentativ și eliminarea celorlalte tulpini

pentru formarea axului vertical la coacăz, pornind de la plante conduse ca tufă

67
Fig. 60. Transformarea tufei de coacăz prin tăieri
de formare în coroană Bibaum

68
Fig. 61. Eliminarea creșterilor nemarcate și păstrarea a trei cordoane
echilibrate din punct de vedere al vigorii acestora

Fig. 62. Reținerea a patru cordoane din tufă relativ

egal distanțate între ele

69
 Fig. 63. Uniformizarea celor cinci cordoane selectate
pentru conducerea pe verticală a coacăzului înainte de palisare

Fig. 64. Realizarea unor plante de coacăz cu șase cordoane

disribuite uniform în lungul rândului de plante

70
 Fig. 65. Tăierea normală de fructificare aplicată tufelor de coacăz
utilizate ca martor pentru sisteme de conducere pe verticală

După pornirea în vegetație, plantele au dezvoltat un aparat

foliar bogat, cu o densitate a frunzișului mai mare sau mai mică
în raport cu numărul de cordoane verticale lăsat pe plantă în urma
tăierilor de formare.
Acest lucru se poate observa în figurile următoare, unde
spațiul dintre plante pe rând este ocupat de cordoanele verticale
palisate la distanțe egale între ele (fig. 66 – 72).
71
Fig. 66. Plante de coacăz negru conduse ca Ax vertical

Fig. 67. Plante de coacăz negru conduse ca Trident

72
Fig. 68. Sistem de conducere cu 4 şi 5 cordoane verticale

Fig. 69. Sistem de conducere cu 6 cordoane verticale

73
Fig. 70. Sistem de conducere tufă

74
Fig. 71. Aspect din timpul fructificării soiului ‘Tinker’
condus pe verticală

Fig. 72. Aspect din timpul fructificării soiului ‘Elite’

condus pe verticală

75
 4.2. FORMAREA CORDOANELOR VERTICALE LA AFIN

În cazul plantelor de afin, sistemul de conducere în plantațiile

comerciale este unanim recunoscut ca fiind tufă multitulpinală.
Pentru realizarea sistemului de conducere pe verticală, am
procedat la realizarea unui modul care cuprinde 2 soiuri de afin
(ʻCovilleʼ și ʻBluerayʼ), plante cultivate la containere de 50 litri,
inițial conduse sub formă de tufă și asupra cărora s-au aplicat
tăieri de formare și încadrare în forme de conducere verticale.
După amplasarea ghivecelor în teren, pentru dresarea și
susținerea tulpinilor, a fost realizat un sistem de palisare format
din stâlpi de pin tratați, plus 4 rânduri de sârme din inox de care
s-au fixat suporții de bambus, câte unul pentru fiecare cordon
vertical, asigurând echidistanța optimă, în funcție de varianta de
coroană propusă (Ax, Bibaum sau Trident).
Pasul următor a constat în alegerea creșterilor / tulpinilor mai
viguroase și echilibrate ca talie din cadrul tufei și legarea acestora
de tutorii de bambus.
Restul creșterilor de la bază au fost reduse prin tăierea la cepi
scurți (fig. 73) pentru stimularea îngroșării cordoanelor selectate
și conduse în plan vertical.
De-a lungul cordonului au fost făcute intervenții minimale
(fig. 74) asupra ramificațiilor, doar cu scopul de ramificare sau
garnisire cu noi creșteri a zonelor denudate.
Datorită sistemului anterior de conducere joasă a plantelor,
tip tufă, deficitul de lumină de la interiorul tufelor a condus la o
degarnisire accentuată a porțiunii bazale și mediane a tulpinilor
(fig. 75) constatată în momentul dresării și palisării tulpinilor pe
tutorii de bambus.

76
 Fig. 73. Tăierea în cep Fig. 74. Intervenții minime de
a ramificațiilor scurtare a lăstarilor poziționați
existente în partea bazală în treimea superioară a
a plantelor de afin cordonului vertical

Pe parcursul formării noilor sisteme de conducere la afin a

fost remarcat un aspect deosebit de benefic, ca urmare a
dresării cordoanelor pe verticală, și anume acela de emitere de
noi creșteri (lăstari) în zonele degarnisite de la baza și mijlocul
plantelor (fig. 76).
Acest lucru s-a realizat fără a efectua incizii sau alte
operațiuni de stimulare aplicate ramurilor degarnisite.

77
Fig. 75. Aspectul degarnisit al tulpinilor de afin după dresarea
acestora pe suporturile de bambus

Fig. 76. Emiterea de lăstari în zonele degarnisite și

garnisirea cu noi creșteri a cordoanelor de afin

78
 Este important de remarcat faptul că dacă la început lăstarii
noi formați au evoluat într-o poziție tot spre verticală, ulterior, la
numai câteva săptămâni, aceștia s-au aplecat sub greutatea
frunzișului, ajungând la unghiuri de inserție aproape de 90 de
grade (fig. 77) ce favorizează formarea de noi muguri de rod.

Fig. 77. Poziția ulterioră a lăstarilor pe cordoanele verticale la afin

În continuare, ilustrăm modul de realizare a coroanelor, prin

constituirea celor 4 forme de conducere (ax vertical – fig. 78,
Bi- baum – fig. 79, Trident – fig. 80 și Tufă – fig. 81).
Prin transformarea arhitecturii plantelor din formă joasă de
conducere în sistem vertical de conducere, s-a reușit valorificarea
superioară a luminii, fapt dovedit de garnisirea cordoanelor pe
toată lungimea lor.
Echidistanța realizată între cordoane de-a lungul rândului și
distribuirea elicoidală a lăstarilor pe înălțimea acestora a condus
la formarea unui gard fructifer închegat (fig. 82) la care toate
lucrările și operațiile tehnologice pot fi realizate cu ușurință și
mult mai eficient.
79
 Fig. 78. Conducerea afinului sub formă de ax sau cordon vertical

Fig. 79. Conducerea afinului sub formă de Bibaum sau cordon vertical dublu

80
 Fig. 80. Conducerea afinului sub formă de Trident
sau cordon vertical triplu

Fig. 81. Conducerea afinului sub formă de tufă (martor)

81
 Fig. 82. Realizarea unui gard fructifer de afin prin forme
de conducere inovative pe verticală

4.3. FORMAREA CORDOANELOR VERTICALE LA ARONIA

Aronia melanocarpa L. este un arbust de talie medie care
formează natural coroane ramificate, cu multe tulpini ce pornesc
din zona coletului.
Pentru realizarea cordoanelor verticale, am utilizat la plantare
arbuști în vârstă de 3 ani din soiul ‘Nero’ care aveau precon-
figurată coroana în formă de tufă multitulpinală, adecvată siste-
melor clasice de conducere.

82
 După montarea sistemului de susținere (vezi capitolul 3) s-a
trecut la plantarea materialului săditor, respectând distanțele de
plantare alese pentru fiecare formă de coroană în parte.
S-a ținut cont ca distanțele rezultate din distribuția cordoa-
nelor verticale să fie de 50 de cm între ele. Astfel, arbuștii
conduși în formă de ax vertical au fost plantați la 50 de cm între
ei pe rând, cei care urmau să fie conduși în formă de Bibaum la
100 cm între ei și cei cu trei cordoane în formă de Trident la
distanța de 150 cm între plante pe rând. Plantele martor (tufă
aplatizată sau palmetă evantai) au fost plantate tot la 150 cm între
ele pe rând, cu scopul de a dirija toate creșterile în plan vertical
dar fără a păstra o anumită distanță între cordoane.
După plantare, au urmat tăierile de încadrare în formele de
coroană amintite: Ax vertical (fig. 83), Bibaum (fig. 84), Trident
(fig. 85) și tufă aplatizată.
Tăierile de formare au vizat alegerea acelor tulpini care să
pornească din zona coletului cât mai aproape de locul de inserție
și care să fie viguroase, drepte și cu cât mai multe ramificații
laterale de vigoare slabă de-a lungul ei. Au fost eliminate toate
celelalte creșteri neconforme sau tulpinile care prezentau rami-
ficații superioare în detrimentul dominanței apicale.
La montarea sistemului de susținere individual din bambus, s-
a avut în vedere respectarea exactă a distanțelor dintre cordoanele
verticale, astfel incât spațiul rezultat între tulpini să poată fi
explorat deopotrivă de ambele plante vecine cu scopul formării
mai târziu a unui gard fructifer compact și uniform.
Mai jos, sunt prezentate intervențiile făcute în primăvara
anului 2016 pentru realizarea tăierilor de formare destinate
obținerii celor 3 tipuri de coroane verticale și a tufei aplatizate
(fig. 83 - 88 ).

83
 1. Alegerea cordonului vertical

Material initial -
Tufa multitulpinală

2. Tăierea celorlalte tulpini

de la colet

Ax
vertical

Fig. 83. Transformarea tufelor multitulpinale de aronia în Ax vertical

84
 Tufă Bibaum

Fig. 84. Tăierea de formare a plantelor de aronia în cordon dublu sau Bibaum

În cazul în care avem de format o plantă de aronia din tufă în

Bibaum sau Trident, vom încerca pe cât posibil să alegem acele
tulpini verticale aflate la distanțele prevăzute de 50 cm între ele.
Totuși, dacă acest lucru nu este posibil, tulpinile vor fi trase
către bambușii montaţi echidistant la 50 cm între ei.

85
 Cu cât unghiul de înclinare este mai mare și tulpina supusă
unei torsionări mai mari, cu atât vigoarea de creștere va fi mai
mică în sezonul de vegetaţie.
Această situație poate fi convenabilă atunci când una dintre
tulpini este mai viguroasă decât cealaltă, fiind un mijloc de
echilibrare a vigorii între cordoanele verticale rezultate în urma
tăierilor de formare.

Tufă Trident

Fig. 85. Tăierea de formare a plantelor de aronia din tufă în Trident

86
Ax vertical Bibaum

Fig. 86. Aspectul plantelor conduse ca ax vertical (stânga)

și Bibaum (dreapta) în primul sezon de vegetație (2016)

Trident

Fig. 87. Plante de aronia conduse ca Trident, în primul sezon

de vegetație, după tăierile de formare din uscat (2016)

87
 Tufă aplatizată

Fig. 88. Aronia condusă ca tufă aplatizată prin distribuirea

în același plan a tulpinilor pe verticală (2016)

Lipsa creșterilor remarcată în zona mediană și bazală a

tulpinilor a putut fi corectată cu succes prin efectuarea în
primăvară a unor incizii deasupra mugurilor rămași neporniți pe
acele tronsoane ale tulpinilor (fig. 89). Unul dintre marile
neajunsuri ale formei de conducere tufă liberă este acela al
împiedicării pătrunderii luminii la bază și în interiorul plantelor,
ceea ce provoacă degarnisirea accelerată și scoaterea din circuitul
productiv a unor porțiuni însemnate de coroană.
De aceea, în cazul plantelor lemnoase de arbuști fructiferi,
recomandăm ca după tăierea de formare a coroanelor și palisarea
lor în plan vertical, să se execute câteva incizii deasupra nodurilor
pentru stimularea mugurilor dorminzi. Creșterile noi apărute din
acești muguri vor conduce la formarea de ramuri de rod în anul
următor și la refacerea capacității de fructificare a acelor porțiuni
lemnoase. Așadar, zonele neexploatate productiv de către plantele
conduse ca tufă își regăsesc potențialul de rodire în cazul
sistemelor de conducere pe verticală (fig. 90 – 92).
88
 Fig. 89. Efectul inciziilor realizate pe cordoanele degarnisite

Fig. 90. Obținerea de producții mari pe zonele inițial degarnisite

în anul următor aplicării inciziilor

89
Fig. 91. Încărcătura mare de fructe pe fiecare cordon la aronia
încă din primul an de la plantare

Fig. 92. Realizarea unui gard fructifer uniform

prin distribuția echidistantă a cordoanelor pe verticală

90
 4.4. FORMAREA CORDOANELOR VERTICALE LA GOJI
Realizarea de coroane verticale de goji s-a făcut prin
transformarea materialului vegetal existent din biotipurile de
Lycium barbarum L., în vârstă de 5 ani, după modelul aplicat la
coacăz (vezi 4.1).
Intervențiile de tăiere s-au bazat pe păstrarea tulpinilor mai
viguroase și amplasate corespunzător și eliminarea tuturor acelora
ce concurau sau împiedicau creșterea pe înălțime a cordonului
principal (leader). Totodată, ramificațiile laterale cu grosimi mai
mari au fost reduse la cepi de 7-15 cm pentru stimularea lăstăririi
dar mai ales pentru împiedicarea îngroșării excesive a unora
dintre ele în detrimentul axului central (fig. 93).
În comparație cu coacăzul sau alți arbuști fructiferi lemnoși,
formarea unor tulpini verticale și conducerea pe cordoane leader
este mai dificilă la goji datorită elasticității creșterilor anuale și
multianuale.
Răbufnirea unor noi creșteri de la bază tind să aglomereze și
să concureze tulpinile principale. Montarea de folie agrotextil a
limitat însă apariția creșterilor de la colet (lăstari) sau din
apropierea locului de plantare (drajoni).
În același timp, capacitatea mare de creștere a plantelor într-
un sezon de vegetație permite refacerea rapidă a tulpinilor și chiar
înlocuirea unora îmbătrânite cu unele tinere pornite de la bază.
Mai departe sunt prezentate în imagini tipurile de tăieri
executate plantelor de goji pentru realizarea formelor de coroană
verticală cu una sau mai multe cordoane verticale (fig. 94 – 102).

91
 Tufa Ax vertical

Fig. 93. Transformarea în ax vertical a plantelor de goji

și reducerea la cepi a ramificațiilor situate pe cordonul central

Tufa Bi Baum

Fig. 94. Simplificarea tufei prin alegerea a două cordoane

pentru formarea coroanei Bibaum

92
 Tufa

Trident

Fig. 95. Realizarea formei de conducere Trident

prin tăieri de reducție și scurtarea la cep a ramificațiilor laterale

93
Fig. 96. Aspectul modulului de goji după intervențiile de tăiere
(transformarea din tufe în forme de conducere verticale)

94
Fig. 97. Evoluția în cursul vegetației a formelor de coroană ax vertical la goji

Fig. 98. Evoluția plantelor de goji în cursul vegetaţiei conduse cu două

cordoane verticale (Bibaum)

95
Fig. 99. Evoluția plantelor de goji în cursul vegetației conduse
cu trei cordoane verticale (Trident)

Fig. 100. Goji condus ca palmetă evantai

(aplatizare cu multiple creșteri conduse vertical):
stânga Lycium chinense; dreapta Lycium barbarum)

96
Fig. 101. Lăstărirea puternică ca urmare a intervențiilor de formare a coroanelor

Fig. 102. Aspect din timpul perioadei de fructificare la plantele de goji

conduse pe verticală

O altă posibilitate de conducere a plantelor de goji, tot pe

verticală, este cea de tip umbrelă, care poate fi cu unul (fig. 103)
sau două etaje, sau de tip cilindric, cu mai multe etaje de jur
împrejur.

97
 Fig. 103. Plantă de goji condusă sub formă de umbrelă

Pentru aceste coroane, eforturile se concentrează către

consolidarea unei singure tulpini ce va fi condusă până la nivelul
ultimei sârme a sistemului de susținere sau până la nivelul
superior al tutorelui individual atunci când varianta de susținere
se rezumă la tutorare individuală.
În cursul primului an, se va reține creșterea cea mai viguroasă
care se palisează de tutore, celelalte creșteri fiind eliminate.
În anul următor, se degajează baza plantei de creșterile ce
apar la baza tulpinii și pe înălțimea ei pentru a ajunge cât mai
rapid la nivelul ultimei sârme prin potențarea creșterii lăstarului
terminal.
Pe parcurs, mai pot fi reținute câteva creșteri laterale ce se
palisează de rândurile de sârme (fig 104) pentru a produce în anul
curent.
98
 Fig. 104. Plantă de goji crescută pe verticală cu o tulpină
și brațe etajate pe fiecare nivel de sârme

Odată tulpina ajunsă la nivelul dorit, se va ciupi vârful de

creștere repetat pentru ramificare şi garnisire cu creșteri laterale
pornite din ultimii 30-40 de cm ai tulpinii. În același timp, tulpina
trebuie menținută liberă de creșteri în partea de jos pentru a dirija
toată energia de creștere către ramificațiile terminale și
fructificarea pe lăstarii tineri ce dau aspect pletos tufei sub
greutatea foliajului și a fructelor.
99
 Umbrela cu două etaje și cea de tip cilindric este de preferat
în situația soiurilor mai viguroase și completează tulpina cu mai
multe creșteri fructifere laterale . Astfel, tulpina este garnisită de
la o înălțime mai mică și până la vârf cu ramificații grupate pe
două etaje la tipul umbrelă, sau în totalitate la cea de tip cilindru.
Pentru realizarea celui de-al doilea etaj la umbrelă, se ape-
lează la același sistem de formare. Astfel, din ramurile existente
în zona primului etaj al umbrelei se va dresa și palisa de tutore
creșterea cea mai viguroasă, celelalte ramificații fiind scurtate
pentru a da putere de creștere lăstarului de prelungire. După 50-
70 cm ciupim repetat lăstarul în creștere pentru a ramifica vârful
tulpinii și a realiza cel de al doilea nivel al umbrelei. Între cele
două etaje se preferă a se elimina ramificațiile pentru a menține
aerisită planta și a nu aglomera interiorul acesteia.
O variantă rapidă de realizare a plantațiilor dar cu costuri mai
ridicate este plantarea în teren a unui material săditor crescut la
ghiveci cu coroana deja preformată (fig. 107).

Fig. 105. Plantație de goji nou înființată de Znak Ltd. cu varietatea JB4,
utilizând sistem de susținere cu sârme și spalieri din beton

100
Fig. 106. Plantație de goji în etapa de formare a coroanei de tip umbrelă

Fig. 107. Material de plantare realizat de firma Gojoy din Canada,

cu coroană preformată în vederea înființării plantațiilor
comerciale de goji conduse sub formă de umbrelă

101
Fig. 108. Simplificarea recolării fructelor de goji
în cazul formelor de conducere înaltă

102
 Capitolul 5
LUCRĂRILE DE ÎNTREȚINERE A COROANELOR
LA ARBUȘTII FRUCTIFERI CONDUȘI CA TUFĂ ȘI
PE VERTICALĂ (COACĂZ, AFIN, ARONIA, GOJI)

Odată încheiată formarea coroanelor, întreținerea acestora pe

parcursul anului presupune executarea unor tăieri de fructificare
și încadrare în parametrii constructivi, precum și o serie de
operații de dirijare a creșterilor și palisare.
În funcție de momentul când se realizează tăierile, acestea
pot fi:
- tăieri în uscat, care se efectuează în perioada de repaus a plan-
telor, respectiv de la căderea frunzelor și până la dezmugurit;
- tăieri în verde, care se realizează o dată sau de mai multe ori
în cursul vegetației (ciupiri sau scurtarea lăstarilor).
Operațiile de dirijare a creșterilor constau în:
- dresarea ramurilor, atunci când dorim o consolidare a unor
ramuri/cordoane de vigoare mai slabă prin schimbarea
poziției lor spre verticală;
- înclinarea ramurilor realizată cu scopul diminuării vigorii de
creștere a acestora; cu cât înclinarea este mai accentuată, cu
atât vigoarea se va tempera mai mult;
- arcuirea ramurilor, pentru stimularea creșterilor în zona de
curbură.
Palisarea ramurilor sau a lăstarilor de sistemul de susținere
existent se face utilizând diverse materiale de legat (fig. 109) sau
prin folosirea unor legatrici cu bandă și capse (fig. 110) ce ușu-
rează mult operațiunea și crește viteza de execuție a acestora. Cu
același scop pot fi utilizate și clipsurile profesionale de prindere a
creșterilor folosite în plantațiile de pomi fructiferi.

103
 Fig. 109. Tub din vinil folosit ca material de legat
şi palisat cordoanele de coacăz condus ca Trident

Fig. 110. Folosirea legatricei cu bandă şi capse pentru fixarea

cordoanelor pe tutori de bambus

104
 Pentru degajarea coroanelor la bază se practică îndepărtarea
drajonilor sau a lăstarilor porniți din zona coletului precum și
orbirea mugurilor sau plivirea lăstarilor tineri poziționați în primii
20-30 cm de la sol.
Atunci când pe porțiuni mai mici sau mai mari ale cordoa-
nelor arbuștilor fructiferi conduși pe verticală apar zone
degarnisite, o operațiune deosebit de utilă și eficace este incizia
transversală. Aceste incizări realizate deasupra mugurilor vor
conduce la apariția de noi creșteri în zona denudată din rezerva de
muguri dorminzi existentă la nivelul scoarței (vezi capitolul
anterior).
În cele ce urmează vom detalia aplicarea acestor lucrări de
întreținere a coroanelor arbuștilor fructiferi conduși pe verticală,
comparativ cu sistemul clasic de conducere tip tufă multitul-
pinală.
Tăierile de fructificare ce se aplică formelor de conducere
verticală a arbuștilor au la bază principiul înlocuirii ramurilor
anuale ce au fructificat în anul curent, prin realizarea unor cepi de
câțiva centimetrii situați de-a lungul cordoanelor (fig. 111, 112 şi
113). Creșterile spur, de tipul buchetelor, se vor menține pentru
fructificare în completarea lăstarilor dispuși uniform pe cordoane.
În acest fel, planta este aproape în totalitate reînnoită, cu
excepția cordoanelor care sunt structuri semipermanente la
nivelul coroanelor arbuștilor fructiferi conduși pe verticală.
Dacă este necesar să se stimuleze creșterea de prelungire a
cordonului vertical, se va aplica o tăiere deasupra unei creșteri
tinere anuale mai viguroase sau deasupra unui mugure poziționat
terminal. Noua creștere va avea un start puternic, iar prin
palisarea ei de suportul de bambus sau prima sârmă apropiată, se
va putea atinge înălțimea dorită a cordonului.

105
Fig. 111. Aspect din modulul experimental de coacăz condus pe verticală
(stânga - înainte de tăiere; dreapta - după tăiere)

Fig. 112. Plante de coacăz conduse ca Trident

(stânga - înainte de tăiere; dreapta - după tăiere)

106
 Fig. 113. Pornirea în vegetație a mugurilor de pe cepii lăsați în urma
tăierilor din uscat, aplicate la formele de conducere verticală

Pe parcursul vegetației, în lunile mai-iunie, lăstarii poziționați

necorespunzător și cei prea viguroși sunt îndepărtați dacă sunt
prea deși sau ciupiți la 4-5 frunze pentru a le încetini creșterea și
atenua vigoarea.
La baza fiecărei plante, se lasă câte un cep de siguranță
(lăstar de un an) pentru situația în care unul dintre cordoane este
afectat sau moare și necesită înlocuire (fig. 114).

107
 Fig. 114. Lăstar de siguranță lăsat la baza cordoanelor (foto Steven McKay)

Tăierea de rodire a arbuștilor conduși pe verticală este mult

simplificată și ușor de realizat comparativ cu tufa la care planta
trebuie după tăiere să aibă în structura ei 9 până la 12 tulpini, câte
3-4 tulpini în vârstă de 1, 2 și, respectiv, 3 ani (fig. 115). Cele de
4 ani sunt eliminate în totalitate. Nerespectarea echilibrului între
tulpinile de vârste diferite, la nivel de tufă, conduce la o pro-
ductivitate inconstantă și de calitate diferită de la un an la altul.

La COACĂZUL NEGRU, rodirea are loc la baza ramurilor

de un an, mai rar pe lemn de 2 ani. Prin scurtare, se urmăreşte
apariţia de noi lăstari care în cursul verii diferenţiază mugurii de
rod ce vor da naștere la inflorescențe cu fructe în vara următoare.
În cazul conducerii ca tufă, după 4-5 ani de evoluție a unei
tulpini, creşterile anuale vor fi tot mai scurte şi cu rod tot mai
puţin. De aceea, întreaga tulpină care a ajuns la această vârstă va
trebui suprimată şi înlocuită cu alta tânără, pornită de la baza
tufei. Așadar, anual sunt necesare tăieri de întreţinere care au

108
drept scop asigurarea unei întineriri treptate a tufelor prin înlo-
cuirea tulpinilor bătrâne şi epuizate (Hoza D., 2005), rărirea tufei
pentru a asigura o bună iluminare (fig. 116) şi redresarea creş-
terilor ieșite spre interval sau ce aglomerează rândul de plante.

Fig. 115. Tăierea de reducție și eliminare a unor tulpini pentru menținerea

echilibrului între tulpini de vârste diferite la nivelul tufei
(după RHS pruning books)

Fig. 116. Rărirea tufei prin tăieri de reducție și alegerea unor tulpini cu creștere
dresată, purtătoare de formațiuni fructifere (după RHS)

109
 În tabelul 1 prezentăm diferențele de tăiere între coacăzul
condus convențional, ca tufă, și cel condus pe verticală.

Tabelul 1 - Particularităţile tăierilor de producţie la COACĂZ,

în cele două variante de conducere

Sistem de Sistem de conducere

conducere tufă
Suprimarea de la colet a tulpinilor în
vârstă de peste 4 ani, epuizate
Selectarea a 3-4 creșteri anuale pentru
a fi reținute drept tulpini cu vârsta de 1
an ce le înlocuiesc pe cele îmbătrânite
Pe tulpinile tinere în vârstă de 2-3 ani
se fac reducții pentru transferarea
creşterii la tulpinile aplecate, pe
ramificaţii anuale cu creştere spre
verticală și invers, se transferă
creşterea tulpinilor pe ramificaţii
laterale cu creştere oblică la soiurile cu
creșteri verticale și tufă îngustă
Realizarea a 3-4 cepi la baza tufei, prin
scurtarea unor tulpini mai vechi, pentru
stimularea apariției creșterilor tinere de
înlocuire
Degajarea prin tăieri a tulpinilor prea
ramificate și cu creșteri dese și lungi
Eliminarea creșterilor slabe și fără
potenţial de fructificare și evoluție
pentru o mai bună aerisire și iluminare
a tufei
pe verticală
Tăierea la cep a creșterilor
anuale ce au fructificat în
anul precedent
Reținerea a 10-15
ramificații laterale de
vigoare redusă, împreună
cu buchetele formate,
pentru fructificare
Îndepărtarea drajonilor și a
lăstarilor porniți de la colet,
cu excepția unuia singur
care se păstrează ca soluție
de înlocuire în cazul
pierderii unui cordon
vertical.
Eliberarea de creșteri și
ramificații apărute la baza
cordoanelor pe cca 25-30
cm de la sol

110
 Pentru asigurarea unei bune circulații a aerului printre
cordoane și stimularea formării de noi ramuri de rod aproape de
sursa de hrană, se recomandă aplicarea tăierilor în verde atunci
când lăstarii depăşesc 25 de cm în lungime (fig. 117).
Tăierile se vor efectua la 2-3 internodii distanță de cordon,
respectiv la aproximativ 12-15 cm.

Fig. 117. Aplicarea tăierilor în verde la plantele

de coacăz conduse pe verticală

În figurile 118-123 sunt prezentate lucrările de tăiere şi

conducere verticală a coroanelor şi rezultatele acestora asupra
rodirii la coacăz.

111
Fig. 118. Eliminarea lăstarilor de prisos şi scurtarea celorlalți la câteva frunze

Fig. 119. Ciupirea lăstarilor din partea superioară a cordoanelor

pentru eliberarea vârfului de creștere

112
Fig. 120. Forma de conducere Trident la coacăz înainte (stânga)
și după (dreapta) tăierea în verde

113
 Fig. 121. Aspectul rândului de coacăz condus pe verticală
după aplicarea primelor tăieri în verde (sfârșitul lunii aprilie 2017)

Fig. 122. Evoluția foarte bună a rodului prin expunerea

la lumină și inserarea ciorchinilor direct pe cordon

114
Fig. 123. Calitatea excepțională a fructelor de coacăz roșu
obținută la plantele conduse pe verticală

115
 La aproximativ 10 ani de la plantare, potențialul de rodire al
plantelor de coacăz scade și se impun tăieri de regenerare care să
stimuleze noi creșteri care să prelungească viața economică a
plantației.
Pentru aceasta, se apelează la scurtarea în cepi scurți de
câțiva centimetri a tulpinilor îmbătrânite și reținerea a 10-14
creșteri mai viguroase apărute din cepii formați. În anul aplicării
tăierilor de regenerare, lăstarii noi formați vor diferenția muguri
de rod, iar în anul următor, producția plantelor este reluată și va
crește progresiv în următorii 3-4 ani.

După modelul tăierilor diferențiate la coacăz, vom aplica și

tăierile de rodire la AFIN, ținând cont de însușirile morfo-pro-
ductive ale speciei.
Longevitatea plantelor și a tulpinilor este mai mare la afin
față de coacăz. Rodul la plantele de afin este prezent în vârful
ramurilor anuale de rod, diferențierea mugurilor având loc de la
vârful ramurilor spre bază (fig. 124).
Soiurile de afin diferă destul de mult între ele în ceea ce
privește capacitatea de ramificare și vigoarea plantelor.
Sunt soiuri la care tulpinile sunt de vigoare mai mică, sunt
mai dese și formează un semischelet amplificat de-a lungul
tulpinilor. Altele dau naștere unor tulpini puține dar puternice, cu
porțiuni ce în timp se degarnisesc cu ușurință, prin lipsa unei
bune capacități de ramificare.
În funcție de particularitățile speciei și modul de creștere
specific al fiecărui soi, se adoptă o tăiere de producție care să
realizeze la nivelul tufei un echilibru între creștere și fructificare,
o repartizare aerată a tulpinilor și ramificațiilor lor precum și o
stabilitate în plan vertical a plantei.

116
 Muguri de rod
amplasați
terminal în
vârful
ramurilor
anuale de rod

Fig. 124. Diferențierea foarte bună a mugurilor de rod pe ramurile

anuale ce garnisesc cordoanele verticale la afin

Tăierile de întreținere la afinul condus pe verticală urmăresc

consolidarea cordoanelor prin palisarea lor de suporturi și
dresarea vârfurilor de creșetere. Aceste operații permit conti-
nuarea creșterii în înălțime a plantei până la momentul în care
vigoarea ultimei creșteri scade și se transformă în ramură de rod.
Pentru stimularea creșterii de prelungire a cordoanelor, se taie
scurt, deasupra unui mugure vegetativ care devine astfel terminal
sau se elimină ramura de rod din vârful cordonului, lăsând în
poziție de prelungire o ramură scurtă cu muguri vegetativi.
Ramurile anuale vegetative viguroase, ce amplifică volumul
coroanei și încearcă să eludeze vigoarea cordoanelor, vor fi tăiate
la cepi de 5-7 cm lungime (fig. 125). La fel și cele ce au fruc-
tificat în anul anterior. Ramurile de rod viguroase se vor lega de
117
sistemul de sârme, într-o poziţie înclinată, cu ajutorul legatricei,
pentru diminuarea vigorii acestora la startul vegetației. Pe
parcurs, vigoarea acestora va fi domolită de apariția elementelor
de fructificare.
Toate celelalte ramuri fructifere de vigoare mică sau mijlocie
vor fi lăsate să fructifice în anul în curs, intervențiile asupra
acestora fiind necesare doar în situația în care diferențierea
rodului este considerată prea mare la nivel de plantă.
În această situație particulară, vom apela la realizarea de cepi
suplimentari pe lungimea cordoanelor, lăsând cât mai uniform
distribuite elementele de fructificare pentru obținerea unei
expoziții foarte bune a fructelor la lumină.

Dresarea
vârfurilor
de
creștere

Palisarea
cordoanelor
de suportul
de bambus

Tăierea
la cep a
ramurilor
viguroase

Fig. 125. Realizarea de cepi la bază și pe lungimea coroanelor

118
Fig. 126. Aspect din lotul de afin condus pe verticală
înainte de tăiere

119
 Fig. 127. Aspect din lotul de afin condus pe verticală
după aplicarea tăierilor de întreținere și fructificare

În tabelul 2, prezentăm diferențele de tăiere între afinul

condus convențional, ca tufă, și cel condus pe verticală.
În figurile 128-132 sunt prezentate plantele de afin înainte de
aplicarea tăierilor și după intervențiile executate asupra plantelor
în cele trei variante de conducere verticală, dar şi în cea tip tufă.

120
 Tabelul 2 - Particularităţile tăierilor de producţie la AFIN,
în cele două variante de conducere
Sistem de
conducere tufă
Suprimarea tulpinilor uscate și a
celor epuizate și îmbătrânite de
la colet
Păstrarea a 5-7 tulpini viguroase
multianuale pe care se inseră
etajat ramurile de rod, asigurând
echilibrul distribuției acestora la
nivelul tufei
Scurtarea tulpinilor degarnisite
sau de vigoare slabă la cep
pentru stimularea apariției de
noi creșteri de înlocuire
Tăieri de reducție și cizelare a
semischeletului subțire și
ramificat format pe tulpini
pentru obținerea unor fructe de
calitate pe ramurile anuale
Tăieri de transfer pe creșteri cu
poziție dresată a ramurilor, în
cazul tulpinilor aplecate sub
greutatea rodului din anul
anterior
Tăieri de reducție și simplificare
a creșterilor din interiorul tufei,
pentru o mai bună aerisire și
pătrundere a luminii în interiorul
acesteia
121
Sistem de conducere
pe verticală
Tăierea la cep a creșterilor anuale
ce au fructificat în anul precedent
Reținerea ramificațiilor laterale de
vigoare redusă pentru fructificare
în anul curent
Tăierea în cepi scurți a creșterilor
viguroase cu poziție verticală
apărute pe cordon
Îndepărtarea lăstarilor porniți de
la colet, cu excepția unuia singur
care se păstrează ca soluție de
înlocuire în cazul pierderii unui
cordon vertical.
Eliberarea de creșteri și ramificații
apărute la baza cordoanelor pe 20-
25 cm de la sol
Îndepărtarea creșterilor slabe fără
potenţial de rodire, formate pe
cordon pentru stimularea celor
reținute anterior și dispunerea
spațială echilibrată a ramificațiilor
și cepilor în lungul cordoanelor
Fig. 128. Realizarea tăierilor la afinul condus Ax vertical (1 cordon)

Fig. 129. Realizarea tăierilor la afinul condus Bibaum

(cu 2 cordoane)

122
 Fig. 130. Realizarea tăierilor la afinul condus Trident
(cu 3 cordoane)

Fig. 131. Realizarea tăierilor la afinul condus sub formă de tufă

123
Fig. 132. Perspectiva rândului de afin înainte
şi după tăiere

124
 După trecerea perioadei de maximă rodire a plantațiilor de
afin și reducerea treptată a capacității de fructificare a acestora
(după 20-25 de ani de la plantare, în sistem intensiv), se impun
tăieri mai drastice (de regenerare) aplicate tufelor aflate în declin
sau a plantelor la care vigoarea de creștere este mult redusă.
Stimularea creșterilor se realizează prin scurtarea tuturor
tulpinilor epuizate în cepi de 8-12 cm. Prin această intervenție
drastică, la fiecare plantă (tufă) se vor putea reţine 10-15 creşteri
mai viguroase, restul se elimină.
Refacerea potențialului de rodire se va face teptat, începând
cu anul al doilea de la tăierea de regenerare.

ARONIA este o specie rustică, cu o mare plasticitate

ecologică. Planta este robustă și formează din zona coletului mai
multe tulpini viguroase care în timp devin mai slab ramificate și
mai puțin productive, moment în care este obligatoriu să se
intervină prin tăieri de fructificare. Un avantaj cultural al acestei
specii este acela că nu drajonează, iar menținerea solului pe
rândul de plante este astfel mai ușoară.
Majoritatea lăstarilor formați în anul anterior diferențiază
muguri de rod terminal, ramurile aplecându-se sub greutatea
inflorescențelor și a rodului. Din această cauză, tulpinile mai
subțiri se apleacă sau arcuiesc sub greutatea fructelor, tufa
devenind ulterior răsfirată.
Sistemele de conducere pe verticală, prin dresarea tulpinilor,
asigură o consolidare și îngroșare mai bună a acestora, deci o
portanță mai mare a rodului. Prin palisarea creșterilor de sistemul
de susținere se asigură în plus și o expunere mai bună a fructelor
și o garnisire mai uniformă a rodului pe înălțimea plantei.
Pentru sistemele de cultură la care recoltarea se realizează
mecanizat, prin încălecarea rândului de plante cu combine
specializate, forma de coroană pretabilă pentru această operațiune

125
este tufa multitulpinală. Pentru o plantă matură, numărul optim de
tulpini pe plantă este de 12.
Materialul săditor frecvent utilizat la înființarea plantațiilor
de aronia vine din pepinieră cu 2-3 creșteri anuale lungi de 40-60
cm. Pentru o mai bună dezvoltare a sistemului radicular și
ramificarea părții aeriene, se apelează în primul an la scurtarea
acestor creșteri în cepi scurţi de 5-10 cm, care vor evolua în anul
următor în 6-8 tulpini de vigori diferite, în funcție de poziția lor
în tufă și condițiile de cultură (irigație, fertilizare etc.).
Anul al doilea de la înființare aduce în vârful lăstarilor și
primele inflorescențe, specia fiind deosebit de precoce. Totuși
pentru fortificarea rapidă a plantei și consolidarea tulpinilor se
recomandă eliminarea acestor inflorescențe și mutarea primului
an de producție în anul al treilea de la înființare. Astfel obținem
mai repede o plantă matură cu un număr mai mare de tulpini
fructifere viguroase care sunt mai productive și vor compensa
cele aproximativ 200 kg/ha de fructe pe care le-am fi recoltat în
anul al doilea.
Odată ajunse la maturitate, plantele conduse sub formă de
tufă necesită în mod obligatoriu o tăiere anuală și trebuie să luăm
în considerare că o tulpină rămâne eficientă din punct de vedere
productiv aproximativ 6 ani în cadrul tufei, după care se impune
eliminarea ei și preluarea locului acesteia de către una tânără
pornită din zona coletului.
De aceea, periodic, vom scoate din interiorul tufei, prin tăiere
la cep, tulpinile mai bătrâne de 6 ani și vom interveni prin tăieri
de reducție, pentru dresarea acestora și menținerea luminii și
spațiului necesar între tulpini în cadrul tufei (eliminăm creșterile
ce se intersectează, cele care sunt prea dese pe lungimea tulpinii
și pe cele rănite). Vom reduce la cepi toate celelalte tulpini slabe
ca vigoare ce aglomerează baza plantei și pe cele în exces,
reținând aproximativ 12 tulpini fructifere cu vârste cuprinse între
doi și cinci ani de zile.
126
 Întârzierea operațiilor de tăiere conduce la aglomerarea
creșterilor în interiorul tufei, scăderea colorației fructelor formate
la interior și mutarea în perioada următoare a rodului către
periferie. Astfel, în numai 2-3 ani de zile, producția se va deplasa
către vârful tulpinilor acolo unde lumina favorizează diferențierea
mugurilor de rod și buna dezvoltare a lăstarilor.
Producția pe plantă scade, iar volumul de coroană rămâne
slab valorificat.
În astfel de situații se impune eliminarea tulpinilor mai în
vârstă și reținerea a 10-12 tulpini tinere, viguroase care vor
fructifica în anul curent, dar care vor putea diferenția și muguri de
rod pe lăstarii situați la baza lor. De multe ori, această operațiune
este destul de costisitoare și se poate recurge la o tăiere meca-
nizată a întregii plante la 20-30 cm de la sol.
Producția se reface abia din anul al doilea. Soluția este
preferată mai ales la plantațiile mai bătrâne unde se dorește şi
rejuvenilizarea plantației.
Conducerea plantelor de aronia pe verticală vine ca o
alternativă la inconvenientele formei de conducere joasă tip tufă
(aglomerarea interiorului prin desimea ramurilor și a tulpinilor,
slaba colorare a fructelor și diferențierea slabă a rodului în partea
bazală și la interiorul tufei, recoltarea manuală a fructelor într-o
poziție neconfortabilă s.a.m.d.).
Alegerea din start a creșterilor și conducerea plantei în formă
de Ax vertical, Bibaum, Trident sau Palmetă evantai permite
realizarea rapidă a elementelor de rod uniform distribuite pe
lungimea cordoanelor și consolidarea tulpinilor prin tutorare.
Expunerea la soare a tuturor elementelor coroanei dar și a rodului
ajută la o mai bună diferențiere a mugurilor de rod, o colorare și o
mai bună acumulare a substanțelor în fructe, o evoluție optimă a
vigorii lăstarilor pe tulpini și, nu în ultimul rând, o simplificare
majoră a recoltării și întreținerii solului pe rândul de plante.

127
 Pentru a ajunge la maturitate, plantele sunt de la început
dirijate cu unul sau mai multe cordoane în funcție de forma de
coroană aleasă.
În fiecare an se aleg lăstarii cei mai viguroși de prelungire a
creșterii terminale, care vor asigura creșterea în înălțime a
cordonului. Apoi se elimină toate celelalte creșteri apărute la baza
plantei și se reduc la cep ramurile laterale crescute pe ax.
Odată încheiată coroana, tăierile de întreținere și fructificare
se limitează la eliminarea ramurilor care au fructificat în anul
precedent prin tăiere la cepi, având grijă ca, pe toată lungimea
cordonului, aceștia să fie uniform distribuiți pentru o mai bună
valorificare a volumului de coroană şi a spațiului alocat la
plantare fiecărei plante.
Se vor verifica legăturile și se repalisează tulpinile, acolo
unde este cazul de tutore, sau sârmele de susținere.
Zonele degarnisite se vor putea inciza pentru generarea de noi
creșeri și completarea cu ramuri a zonelor afectate. La baza
plantei vom lăsa pentru înlocuire o creștere anuală mai viguroasă
care să poată reface din mers tulpina îmbătrânită (după 7-8 ani).
În tabelul 3 prezentăm diferențele de tăiere între aronia
condusă ca tufă și cea condusă pe verticală.
În figurile 133 - 147 sunt prezentate tăierile, evoluţia
plantelor în perioada infloritului şi fructificare la aronia, în cele
trei variante de conducere verticală, dar şi în cea tip Tufă
aplatizată.

128
 Tabelul 3 - Particularităţile tăierilor de producţie la ARONIA
în cele două variante de conducere
Sistem de
conducere tufă
Suprimarea tulpinilor îmbătrânite
de la colet (cele peste 6 ani)
Reținerea a maximum 12 tulpini
viguroase multianuale de vârste
diferite (1-6 ani) pe care se inseră
etajat ramurile de rod asigurând
echilibrul distribuției acestora la
nivelul tufei
Scurtarea creșterilor de vigoare
slabă la cep pentru stimularea
apariției de noi creșteri de înlocuire
și eliminarea celor de prisos.
Tăieri de simplificare a ramurilor
de pe tulpini pentru pătrunderea
luminii și obținerea unor fructe de
calitate pe ramurile anuale
Tăieri de transfer și dresare a
poziției ramurilor în cazul tulpinilor
aplecate sub greutatea rodului din
anul anterior sau a celor crescute
spre interior sau care se
intersectează
129
Sistem de conducere
pe verticală
Tăierea la cep a creșterilor
anuale ce au fructificat în anul
precedent
Tăierea în cepi scurți a
creșterilor viguroase cu poziție
verticală apărute pe cordon sau
în zonele de curbură
Suprimarea creșterilor apărute
la baza cordoanelor pe cca 40
cm de la sol
Îndepărtarea lăstarilor porniți
de la colet, cu excepția unuia
singur care se păstrează ca
soluție de înlocuire a unui
cordon vertical
Incizarea zonelor degarnisite
pentru completarea cu ramuri
de rod și/sau eliminarea
creșterilor în plus pentru
menținerea distribuției
uniforme a acestora pe
lungimea cordonului vertical
Fig. 133. Aronia condusă sub formă de Ax vertical

Fig. 134. Aronia condusă sub formă Bibaum

130
 Fig. 135. Aronia condusă sub formă Trident

Fig. 136. Aronia condusă sub formă Tufă aplatizată

131
Fig. 137. Evoluția în perioada înfloritului a plantelor de aronia conduse
ca Ax vertical după aplicarea tăierilor în primăvară

Fig. 138. Evoluția în perioada înfloritului a plantelor de aronia

conduse ca Bibaum după aplicarea tăierilor în primăvară

132
 Fig. 139. Evoluția în perioada înfloritului a plantelor de aronia
conduse ca Trident după aplicarea tăierilor în primăvară

Fig. 140. Evoluția în perioada înfloritului a plantelor de aronia conduse

ca tufă aplantizată după aplicarea tăierilor în primăvară

133
 Fig. 141. Fructificarea plantelor de aronia conduse
ca Ax vertical după aplicarea tăierilor în primăvară

Fig. 142. Fructificarea plantelor de aronia conduse ca Bibaum

după aplicarea tăierilor în primăvară

134
 Fig. 143. Fructificarea plantelor de aronia conduse ca Trident
după aplicarea tăierilor în primăvară

Fig. 144. Fructificarea plantelor de aronia conduse ca Tufă aplatizată

după aplicarea tăierilor în primăvară

135
Fig. 145. Gruparea rodului în jurul cordonului vertical de aronia

Fig. 146. Expunerea foarte bună a fructelor la lumină

prin conducerea pe verticală a plantelor de aronia și tăierea la cep

136
Fig. 147. Distribuția uniformă a rodului pe lungimea axului vertical
la aronia, datorită tăierilor la cep și a inciziilor realizate

137
 Pentru speciile Lycium barbarum L. și Lycium chinense Mill.,
lucrările de întreținere a coroanelor prevăd tăieri în uscat și în
verde, lucrări de palisat și operații de dirijare.
Tăierile se fac diferențiat în funcție de forma de conducere
aleasă și de etapa de dezvoltare a plantelor.
Pentru formarea coroanelor am văzut în capitolele anterioare
că tăierile și celelalte operații aplicate plantelor de goji urmăreau
realizarea rapidă a taliei finale și încheierea structurii de bază a
coroanei. Odată finalizată coroana, urmează etapa de exploatare a
acestora cu scopul de a maximiza producția de fructe și de a
menține constantă cantitatea şi calitatea fructelor de goji.
Formele de conducere pe verticală de tip Ax, Bibaum,
Trident sau Palmeta evantai (fig. 148) au răspuns foarte bine la
tăierile scurte în cepi de 5-7 cm a ramurilor ce au fructificat în
anul anterior.
Această tăiere scurtă a ramificațiilor aplicată în lungul
cordoanelor a permis generarea de noi creșteri tinere care prin
poziția privilegiată pe care o au pe plantă, imediat în apropierea
sursei de hrană, a condus la obținerea unor creșteri tinere
viguroase și garnisite cu mulți boboci florali (fig. 150) și mai
târziu fructe de calitate excepțională.
În perioada de repaus, odată cu tăierile în cep, se realizează și
operațiile de repoziționare a cordoanelor în așa fel încât să se obțină
un echilibru cât mai bun între ele. Se înclină și curbează în partea
bazală cele prea viguroase și se dresează cele mai slabe. Palisarea
acestora pe tutori sau sârme se face obligatoriu pentru fixarea
acestora în poziția dorită pe tot parcursul sezonului de vegetație.
Vor fi suprimate din zona coletului toate acele creșteri slabe
sau mai viguroase care concurează cordoanele, precum și drajonii
apăruți în jurul plantelor.
Primii 30-40 cm de la sol ai cordoanelor vor fi menținuți liberi
de ramificații pentru o mai bună circulație a aerului și simplificarea
lucrărilor de întreținere a solului pe rândul de plante.
138
 Fig. 148. Goji condus sub formă de palmetă evantai

Fig. 149. Realizarea formelor de conducere verticală, cu unul sau mai multe
cordoane, la goji, prin palisare direct pe rândurile de sârme

139
 Fig. 150. Apariția bobocilor florali din abundență pe ramificațiile
tinere de goji prinse direct pe cordonul vertical

Goji este o specie cu creșteri puternice, într-un singur sezon

de vegetație dând naștere la mulți lăstari cu lungimi de peste 100
cm. De aceea, se impune să intervenim cu tăieri în verde de cel
puțin două ori pe parcursul anului (fig. 151).

140
 În situația conducerii sub formă de cordoane verticale, lăstarii
vor fi ciupiți atunci când aceștia ajung la lungimi de 10-15 cm
(fig. 152) sfârșit de aprilie - începutul lunii mai și încă o dată la
sfârșit de mai - începutul lunii iunie atunci când este bine să
eliminăm și creșterile prea viguroase și prea dese ce apar în
treimea superioară. Astfel realizăm un perete vegetal compact
(fig. 153), ce asigură pe toți lăstarii tineri formați fructe de
calitate excepțională, bine poziționate, pentru a asigura confortul
recoltării (fig 156) care este un proces destul de migălos ținând
cont de dimensiunea fructelor de goji.

Fig. 151. Creșterea luxuriantă a plantelor de goji la debutul vegetației

și necesitatea aplicării primelor tăieri în verde

141
Fig. 152. Aplicarea tăierilor în verde la goji condus pe verticală
pentru realizarea gardului fructifer

Fig. 153. Aspectul cordoanelor după efectuarea tăierilor în verde

142
Fig. 154. Fructificarea biotipurilor de goji pe forma
de conducere ax vertical (în prim-plan)

143
Fig. 155. Distribuția rodului pe toată înălțimea cordonului
la formele verticale de conducere create pentru goji

144
 Fig. 156. Fructificarea abundentă a biotipului de Lycium barbarum L.
și etalarea producției în zona de confort pentru cules

În cazul formelor de conducere înaltă, tip umbrelă, vom tăia

tot scurt, la cepi de până în 10 cm, ramurile ce au fructificat în
anii anteriori, și vom elimina eventualele creșteri apărute pe
tulpină, la baza ei sau între etaje dacă avem de-a face cu umbrela
pe două etaje. O lucrare benefică rămâne și aici plivitul lăstarilor
în creștere pe tronsoanele de tulpină ce ni le dorim menținute
libere de creșteri și ciupirea lăstarilor pentru ramificare dacă este
necesar în partea superioară a tulpinii.

145
Fig. 157. Biotip extratimpuriu de Lycium chinense Mill. (4.06.2017)
cu fructe foarte mari și deosebit de dulci

146
 Capitolul 6
AVANTAJELE ȘI DEZAVANTAJELE CULTURII
PE VERTICALĂ A ARBUȘTILOR FRUCTIFERI

Avantaje
• Simplificarea unor operații tehnologice, precum recol-
tarea, tăierile, tratamentele fitosanitare.
• Tăierile sunt mai ușor de realizat întrucât punctele de
tăiere sunt mai vizibile, iar intervențiile mai puține.
• Cordoanele au caracter semipermanent și nu necesită
înlocuirea acestora la 3-4 ani spre deosebire de tufă.
• Aerisirea mai bună a frunzișului și reducerea condițiilor
de apariție a bolilor criptogamice.
• Obținerea unor fructe de calitate mai bună sub aspectul
mărimii și colorării acestora.
• Întreținerea mai ușoară a solului pe rândul de plante.
• Stabilitatea mai bună a plantelor în cazul unor fenomene
extreme (vijelii, vânturi puternice, zăpezi abundente etc.).
• Intensivizarea exploatațiilor și valorificarea mai eficientă
a terenurilor de mici dimensiuni prin culturi superin-
tensive, cu valoare comercială superioară.
• Posibilitatea realizării tăierilor mecanizate.
• Posibilitatea utilizării arbuștilor atât pentru fructe cât și
pentru aspectul lor decorativ realizat cu ajutorul siste-
melor de susținere.
Dezavantaje
• Cost mai mare de înfiinţare a culturii datorită sistemului
de susținere pentru conducerea și palisarea cordonului/
cordoanelor vertical.
• Unele cordoane pot dispărea pe parcurs și este necesară
înlocuirea acestora.
147
• Apariția de la colet și pe zona de curbură a cordoanelor
dirijate lateral a unor creșteri vegetative ce trebuie
periodic eliminate cu excepția cazului în care se dorește
înlocuirea unuia dintre cordoane.
• Atenție sporită și intervenția prin tăieri sau operații de
dirijare a creșterilor pentru menținerea celor două (Bi-
baum), respectiv trei cordoane (Trident) în echilibru pe
perioada de formare a coroanelor.
• Imposibilitatea recoltării mecanizate utilizând echipa-
mente adaptate pentru forma de conducere tufă, ce
presupune încălecarea rândului.

148
 BIBLIOGRAFIE

1. Asănică A., Hoza D., 2013. Pomologie, Ed. Ceres, București.

2. Barney D.L., Fallahi E., 2009. Growing currants, gooseberries &
jostaberries, University of Idaho, Educational Publications
Warehouse
3. Barthelemy D., Caraglio Y., 2007, Plant architecture: A dynamic,
multilevel and comprehensive approach to plant form, structure and
ontogeny, Annals of Botany, vol. 99, nr. 3, p. 375-407.
4. Bilz M., Kell S. P., Maxted N., Lansdown R. V., 2011, European
Red List of Vascular Plants, European Union, Luxembourg.
5. Bishayee A., Mbimba T., Thoppil R. J., Haznagy-Radnaib E., Sipos
P., Darvesh A. S., Folkesson H. G., Hohmann J., 2011,
Anthocyanin-rich black currant (Ribes nigrum L.) extract affords
chemoprevention against diethylnitrosamine-induced
hepatocellular carcinogenesis in rats, Journal of Nutritional
Biochemistry; vol. 22, nr. 11, p. 1035-1046.
6. Borges G., Degeneve A., Mullen W., Crozier A., 2010,
Identification of Flavonoid and Phenolic Antioxidants in Black
Currants, Blueberries, Raspberries, Red Currants, and Cranberries,
Agricultural and Food Chemistry, vol. 58, nr. 7, p. 3901-3909.
7. Brand, M.H. (2014). Breeding Better ARONIA Plants©. Acta Hortic.
1055, 269-272.
8. Bräunlich Marie, Rune Slimestad, Helle Wangensteen, Cato Brede,
Karl E. Malterud and Hilde Barsett, 2013, Extracts, Anthocyanins
and Procyanidins from Aronia melanocarpa as Radical Scavengers
and Enzyme Inhibitors, Nutrients, 5, 663-678.
9. Brazelton C., 2013. World Blueberry Acreage & Production, North
American Blueberry Council Report.

149
10. Cepoiu N., 2000, Pomicultura aplicată, Editura Ştiinţelor Agricole,
Bucureşti.
11. Eggert P., 2008. Aronia Chokeberry from Planting to Harvest, Ed.
Wektor, Poland, ISBN 978-83-922198-8-0.
12. Fukuda T., Yokoyama J., Ohashi H., 2001, Phylogeny and
biogeography of the genus Lycium (Solanaceae): inferences from
chloroplast DNA sequences. Mol Phylogenet Evol., 19(2):246-58.
13. Garbacki N., Angenot L., Bassleer C., Damas J., Tits M., 2002,
Effects of prodelphinidins isolated from Ribes nigrum on
chondrocyte metabolism and COX activity, Naunyn Schmiedebergs
Arch Pharmacol, vol. 365, nr. 6, p. 434-441.
14. Gherghi A., Burzo I., Bibicu M., Mărgineanu L., Bădulescu L.,
2001, Biochimia şi Fiziologia Legumelor şi Fructelor, Editura
Academiei Române, Bucureşti.
15. Godin C., 2000, Representing and encoding plant architecture: A
review, Annals of Forest Science, vol. 57, nr. 5, p. 413-438.
16. Golea D. A., Rodino S., Butu A., 2012, A study of the antioxidant
effect of flavonic compounds for preventing lipid oxidation by
using fluorescence spectroscopy, Analytical Letters, vol. 45, nr. 14,
p. 2053-2065.
17. Harb J., Khraiwesh B., Streif J., Reski R., Frank W., 2010,
Characterization of blueberry monodehydroascorbate reductase
gene and changes in levels of ascorbic acid and the antioxidative
capacity of water soluble antioxidants upon storage of fruits under
various conditions. Sci. Hortic. 125, p. 390–395.
18. Hegedus A., Balogh E., Engel R., 2008, Comparative Nutrient
Element and Antioxidant Characterization of Berry Fruit Species
and Cultivars Grown in Hungary, Hort Science vol. 43 nr. 6, p.
1711-1715.
19. Hoza D., 2005. Căpșunul, zmeurul, coacăzul, murul. Tehnici de
cultivare. Ed. Nemira, București

150
20. Huang W.Y., Liu Y.M., Wang J., Wang X.N., Li C.Y., 2014. Anti-
Inflammatory Effect of the Blueberry Anthocyanins Malvidin-3-
Glucoside and Malvidin-3-Galactoside in Endothelial Cells.,
Molecules, 19: 12827-12841
21. Hummer K. E., Dale A., 2010, Horticulture of Ribes, Forest
Pathology, vol. 40, nr. 3-4, p. 251-263.
22. Ikuta K., Hashimoto K., Kaneko H., Mori S., Ohashi K., Suzutani
T., 2012, Anti-viral and anti-bacterial activities of an extract of
blackcurrants (Ribes nigrum L.), Journal of Microbiology and
Immunology, vol. 56, nr. 12, p. 805-809.
23. Ionică E.M., Nour V., Trandafir I., 2012. Polyphenols content and
antioxidant capacity of Goji fruits (Lycium chinense) as affected by
the extraction solvents. South Western Journal of Horticulture,
Biology and Environmental, vol. 3, no. 2: 121-129.
24. Jacek Namiesnik, Kann Vearasilp, Magdalena Kupska, Kyung-Sik
Ham, Seong-Gook Kang, Yang-Kyun Park, Dinorah Barasch, Alina
Nemirovski, Shela Gorinstein, 2013, Antioxidant activities and
bioactive components in some berries, Eur Food Res Technol,
237:819–829.
25. Jan Oszmianski and Aneta Wojdylo, 2005, Aronia melanocarpa
phenolics and their antioxidant activity, Eur Food Res Technol,
221: 809–813.
26. Janick J., Hummer K., 2010, Healing, Health, and Horticulture:
Introduction to the Workshop, Horticultural Science,vol. 45, nr. 11,
p. 1584-1596.
27. Just D. R., Lund J., Price J., 2012, The Role of Variety in
Increasing the Consumption of Fruits and Vegetables Among
Children, Agricultural and Resource Economics Review, vol. 41,
nr.1, p. 72–81.
28. Kampuss K., Strautina S., 2004, Evaluation of blackcurrant genetic
resources for sustainable production, Journal of Fruit and
Ornamental Plant Research, vol. 14, p. 147-158.

151
29. Kim E. Hummer and Danny L. Barney, 2002, Currants,
HortTechnology, 12(3), 377-387.
30. Knudson, M. 2005; edited 2008. USDA-NRCS plant guide: black
chokeberry (Aronia melanocarpa (Michx.) Ell.)
31. Kokotkiewicz A., Jaremicz Z., Luczkiewicz M., 2010. Chokeberry
plants: a review of traditional use, biological activities, and
perspectives for modern medicine, Journal of Medicinal Food, vol.
13, no. 2, p. 255–269.
32. Krasovskaya V., 2012. Antioxidant Properties of Berries: Review
of Human Studies and their Relevance in the Context of the
European Food Safety Authority, Bachelor thesis, 2012228,
Amsterdam
33. Liobikas J., Liegiute S., Majiene D., Trumbeckaite S., Bendokas
V., Kopustinskiene D. M., Siksnianas T., Anisimoviene N., 2008,
Antimicrobial activity of anthocyanin-rich extracts from berries of
different Ribes nigrum varieties, Journal of Horticulture and
vegetable growing, vol. 27, nr. 4, p. 59-66.
34. Longstroth M., Woods M., 2012, Mechanical harvesting of
Northern Highbush Blueberries for Processing (and Fresh?) in
Michigan, International Symposium on Mechanical Harvesting &
Handling Systems of Fruits and Nuts. UF Univerity of Florida.
http://www.crec.ifas.ufl.edu/harvest/pdfs/posters/29_Woods.pdf.
35. Madry W., Pluta S., Sieczko L., Studnicki M., 2010, Phenotypic
diversity in a sample of blackcurrant (Ribes nigrum L.) cultivars
maintained in the fruit breeding department at the Research
Institute of Pomology and Floriculture in Skierniewice, Poland,
Journal of Fruit and Ornamental Plant Research, vol. 18, nr. 2, p.
23-37.
36. McKay S.A., 2004. Demand Increasing for Chokeberry and
Elderberry in North America, New York Berry News, Vol.3., No.
11

152
37. McKay S.A., 2005, Improved fresh fruit quality of gooseberries and
red currants with the cordon training system, New York Fruit
Quarterly, Vol. 13, No. 2. 29-32
38. Mencinicopschi I. C., Bălan V., 2013, Scientific substantiation for
the introduction, on Romanian territory, of Lycium barbarum L.: a
species with sanogene properties. AgroLife Scientific Journal, Vol.
II, Number 1, ISSN 2285-5718, 95-102.
39. Milivojevic J., Slatnar A., Mikulic-Petkovsek M., Stampar F.,
Nikolic M., Veberic R., 2012, The influence of early yield on the
accumulation of major taste and health-related compounds in black
and red currant cultivars (Ribes spp.), J. Agric. Food. Chem. Vol.
60, nr. 10, p. 2682 – 2690.
40. Mitchell C., Brennan M. R., Cross J. V., Johnson S. N., 2011,
Arthropod pests of currant and gooseberry crops in the U.K.: their
biology, management and future prospects, Agricultural and Forest
Entomology, vol. 13, nr. 3, p. 221-237.
41. Mladin P., Coman M., Sasnauskas A., Chiţu E., Mladin G., Ancu I.,
Nicola C., Sumedrea M., 2009, Contributions to the agro-biological
study of the black currant and blueberry within the cultivar
evaluation european network, Scientific Papers of the R.I.F.G.
Piteşti, p. 15-20.
42. Mocan A., Vlase L., Vodnar D.C., Bischin C., Hanganu D.,
Gheldiu A-M., Oprean R., Silaghi-Dumitrescu R., Crișan G., 2014.
Polyphenolic Content, Antioxidant and Antimicrobial Activities of
Lycium barbarum L. and Lycium chinense Mill. Leaves. Molecules,
19(7), 10056-10073.
43. Morgan K., Olmstead J., Williamson J., Krewer G., Takeda F.,
MacLean D., Shewfelt R., Li C., Malladi A., Lyrene P., 2011.
Economics of Hand and Mechanical Harvest of New Crispy Flesh
Cultivars from Florida. USDA National Istitute of Food and
Agriculture - http://floridablueberrygrowers.com/wp-
content/uploads/ 2012/06/ conomics-of-Hand-and-Mechanical-

153
 Harvest-of-the-New-Crispy-Flesh-Cultivars-from-Florida-Dr.-Kim-
Morgan-MSU-Starkeville-MS.pdf
44. Neagu T., Hoza D., Ion L., 2012, Research regarding the behavior
of some blueberry plant varieties in the conditions from the
Bucharest area. Scientific Papers. Series B. Horticulture, Vol. LVI,
ISSN-L 2285-5653, 93-96.
45. Nhuan Do Thi and Eun-Sun Hwang, 2014, Bioactive Compound
Contents and Antioxidant Activity in Aronia (Aronia melanocarpa)
Leaves Collected at Different Growth Stages, Prev Nutr Food Sci.,
19(3): 204–212.
46. Nohynek L. J., Alakomi H.L., Kahkonen M.P., Heinonen M.,
Helander L.M., Oksman-Caldentey K.M., Puupponen-Pimia R.H.,
2006, Berry Phenolics: Antimicrobial Properties and Mechanisms
of Action Against Severe Human Pathogens, Nutrition and Cancer,
vol. 54, nr. 1, p. 18-32.
47. Oprea E., Rădulescu V., Balotescu C., 2008, Chemical and
biological studies of Ribes nigrum L. buds essential oil, Biofactors,
vol. 34, nr. 1, p. 3-12.
48. Pantelidis G.E., Vasilakakis M., Manganaris G.A., Diamantidis G.,
2007, Antioxidant capacity, phenol, anthocyanin and ascorbic acid
contents in raspberries, blackberries, red currants, gooseberries and
Cornelian cherries, Food Chemistry, vol. 102, nr. 3, p. 777-783.
49. Petko N. Denev, Christo G. Kratchanov, Milan Ciz, Antonin Lojek,
and Maria G. Kratchanova, 2012, Bioavailability and Antioxidant
Activity of Black Chokeberry (Aronia melanocarpa) Polyphenols:
in vitro and in vivo Evidences and Possible Mechanisms of Action:
A Review, Comprehensive Reviews in Food Science and Food
Safety, vol. 11, 471-489.
50. Petrisor C., Ilie A., Moale C., 2013, Production and quality
potential of different black and red currant cultivars in Baneasa
Research Station condition. Journal of Horticulture, Forestry and
Biotechnology, Vol 17(4), 76-79.

154
51. Pluta S., Zurawicz E., 2008, Suitability of the new polish
blackcurrant cultivars for mechanical fruit harvesting, Proceedings
of international scientific conference „Sustainable Fruit Growing:
From Plant To Product, Latvia.
52. Pomerleau J., Lock K., Knai C., McKee M., 2004, Efectiveness of
interventions and programmes promoting fruit and vegetable
intake.WHO Library Cataloguing-in-Publication Data, ISBN 92 4
159286 9.
53. Potterat O., 2010. Goji (Lycium barbarum and L. chinense):
Phytochemistry, pharmacology and safety in the perspective of
traditional uses and recent popularity, Planta medica 76: 7-19.
54. Pranas V., Bobinaite R., Rubinskiene M., Sasnauskas A. and
Lanauskas J., 2012. Chemical Composition and Antioxidant
Activity of Small Fruits, Horticulture, Prof. Alejandro Isabel Luna
Maldonado (Ed.), ISBN: 978-953-51-0252-6, InTech.
55. Raudsepp P., Kaldmae H., Kikas A., Libek A. V., Pussa T., 2010,
Nutritional quality of berries and bioactive compounds in the leaves
of black currant (Ribes nigrum L.) cultivars evaluated in Estonia,
Journal of Berry Research, vol. 1, nr. 1, p. 53-59.
56. Reinhardt D., Kuhlemeier C., 2002, Plant architecture, EMBO
reports, vol. 3, nr. 9, p. 846-851.
57. Ruiz del Castillio M. L., Dobson G., Brennan R., Gordon S., 2004,
Fatty acid content and juice characteristics in black currant (Ribes
nigrum L.) genotypes, Journal of Agricultural and Food Chemistry,
vol. 52, nr. 4, p. 948-952.
58. Salobir J., Zontar T. P., Levart A., Rezar V., 2010, The Comparison
of Black Currant Juice and Vitamin E for the Prevention of
Oxidative Stress, International Journal for Vitamin and Nutrition
Research, vol. 80, nr. 1, p. 5-11.
59. Sârbu I., Ştefan N., Oprea A., 2013, Plante vasculare din România,
Editura Victor B Victor, Bucureşti.

155
60. Sconța Zorița Maria., 2012. Extracţia, purificarea, caracterizarea şi
testarea in vitro a fracţiilor bogate în antociani obţinute din Aronia
melanocarpa şi Vaccinium sp. Teză de doctorat (coord Carmen
Socaciu), USAMV Cluj.
61. Scott R.W., Skirvin R.M., 2007. Black Chokeberry (Aronia
melanocarpa Michx.): A Semi-Edible Fruit with No Pest, Journal
of the American Pomological Society 61(3)S 135-137.
62. Shaughnessy K.S.; Boswall I.A.; Scanlan A.P.; Gottschall-Pass
K.T.; Sweeney M.I. Diets containing blueberry extract lower blood
pressure in spontaneously hypertensive stroke-prone rats. Nutr. Res.
2009, 29, 130–138.
63. Sona Skrovankova, Daniela Sumczynski, Jiri Mlcek, Tunde
Jurikova and Jiri Sochor, Bioactive Compounds and Antioxidant
Activity in Different Types of Berries, Int. J. Mol. Sci. 2015, 16,
24673-24706
64. Strbac Stanislav, 2009. Cordon training system for black and red
currant, Norsk Landbruksradgiving Østafjells.
65. Strik, B., Finn, C. and Wrolstad, R. (2003). Performance of
chokeberry (Aronia melanocarpa) in Oregon, USA. Acta Hortic.
626, 439-443
66. Suomaa S., 2009, Currant Production in Finland: Past, Present and
Future, Finnish Institutions, Research Paper, available on line at.
http://www15.uta.fi/FAST/FIN/GEN/ss-curr.html.
67. Tabart J., Kevers C., Pincemail J., Defraigne J. O., Dommes J.,
2006, Antioxidant capacity of black currant varies with organ,
season, and cultivar, J. Agric. Food Chem., vol. 54, nr.17, p. 6271-
6276.
68. Tabart J., Kevers C., Evers D., Dommes J., 2011, Ascorbic acid,
phenolic acid, flavonoid, and carotenoid profiles of selected
extracts from Ribes nigrum L., Journal of Agricultural and Food
Chemistry, vol. 59, nr. 9, p. 4763-4770.

156
69. Taheri R., 2013. Polyhenol Composition of Underutilized
Chokeberry Berries and Changes in Chokeberry Berry Polyphenol
Content Through Ripening, University of Connecticut, Master's
Thesis.
70. Takata R., Yamamoto R., Yanai T., Konno T., Okubo T., 2005,
Immunostimulatory effects of polysaccharide-rich substance with
antitumor activity isolated from black currant (Ribes nigrum L.),
Biosci. Biotechnol. Biochem., vol. 69, nr. 11, p. 2042-2050.
71. Takeda F., 2013. Machine harvesting blueberries for fresh market,
USDA-ARS, Kearneysville -
https://msfruitextension.files.wordpress.com/ 2014/02/takeda-2014-
gulf-south-presentation-2.pdf
72. Tarko T., Duda-Chodak A., Satora P., Zając. N., 2013. Antioxidant
activity of Goji berries and bilberry at particular digestion stages in
an in vitro model simulating the human alimentary tract,
Potravinarstvo, vol. 7, Special Issue, 235-238.
73. Thi N.D., Hwang E.S., 2014, Bioactive Compound Contents and
Antioxidant Activity in Aronia (Aronia melanocarpa) Leaves
Collected at Different Growth Stages. Prev Nutr Food Sci.,
19(3):204-12.
74. Vasilievich V. I., 2009, Species diversity of plants, Contemporary
problems of ecology, vol. 2, nr. 4, p. 297-303.
75. Vecera R., Skottova N., Vana P., Kazdova L., Chmela Z., Svagera
Z., Walterova D., Ulrichova J., Simanek V., 2003, The Comparison
of Black Currant Juice and Vitamin E for the Prevention of
Oxidative Stress, Physiol. Res., vol. 52, p. 177-187.
76. Viskelis P., Lanauskas J., Valiuskaite A., Rugienius R., Bobinas
C., 2009, Evaluation of blackcurrant cultivars and perspective
hybrids in Lithuania, Agronomy Research, vol. 7, nr. II, p. 737-743.
77. Viskelis P., Bobinaite R., Rubinskiene M., Sasnauskas A. and
Lanauskas J., 2012. Chemical Composition and Antioxidant
Activity of Small Fruits. Horticulture, by Prof. Alejandro Isabel

157
 Luna Maldonado (Ed.), ISBN: 978-953-51-0252-6, InTech, ch. 5:
75-102.
78. Wang Y., Li J., 2005, The plant architecture of rice (Oryza sativa),
Plant Molecular Biology, vol. 59, nr. 1, p. 75-84.
79. Wang Y., Li J., 2008, Molecular basis of plant architecture, Ann.
Rev. Plant Biol., vol. 59, p. 253-279.
80. Williamson J., Sargent S., Olmstead J., 2013. UF Florida Land
Grant University – http://cetulare.ucanr.edu/files/168380.pdf.
81. Winny Routray and Valerie Orsat, 2011, Blueberries and Their
Anthocyanins: Factors Affecting Biosynthesis and Properties,
Comprehensive Reviews in Food Science and Food Safety, vol.10,
303-320.
82. Wu X., Gu L. Ronald P., McKay S. 2004. Characterization of
anthocyanins and proanthocyanidins in some cultivars of ribes,
Chokeberry and Sambucus and their antioxidant capacity.
J.Agric.Food Chem.52.7846-7856.
83. Zoriţa Diaconeasa, Loredana Leopold, Dumitriţa Rugină, Huseyin
Ayvaz and Carmen Socaciu, Antiproliferative and Antioxidant
Properties of Anthocyanin Rich Extracts from Blueberry and
Blackcurrant Juice, Int. J. Mol. Sci. 2015, 16, 2352-2365
84. *** Aronia Berry Services of Northeast Iowa
http://aroniaberryservicesofneiowa.com
85. *** Aronia, by Mark Brand, University of Maine, USA
http://umaine.edu
86. *** Black currant Foundation, www.blackcurrantfoundation.co.uk
87. *** Aronia producers http://www.aroniaproducers.gr/en
88. *** Blueberry tree research could help growers branch out
http://oregonstate.edu, 25.11.2013
89. ***BIO TREE http://paulowniatrees.eu/

158
90. *** Comparison of Harvesting Methods for Aronia berries
http://blueberrycroft.com
91. *** Cornell Fruit Resources, www.fruit.cornell.edu
92. *** Food and Agriculture Organization of the United Nations,
www.fao.org
93. ***Ghidul „Pomi, arbusti fructiferi, capsun – Ghid tehnic si
economic”, realizat de Institutul de Cercetare – Dezvoltare pentru
pomicultura si Societatea Nationala a Pomicultorilor din Romania.
94. *** Goji Farm USA, http://gojifarmusa.com
95. *** GOJOY http://gojoy.ca/
96. *** Grafted blueberry Trial by Adrienne Basey
http://oregonstate.edu
97. *** Growth stages table of blueberry http://blueberries.msu.edu
98. ***Phoenix Tears Nursery http://www.phoenixtearsnursery.com/
99. *** Rootstock evaluation by Heather Andrews
http://oregonstate.edu
100. ***USDA National Nutrient database, https://ndb.nal.usda.gov

159
160