Sunteți pe pagina 1din 281

 

5/28/2018 Le gumic ultura ge ne ra la - slide pdf.c om

UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRONOMICE ŞI MEDICINĂ


VETERINARĂ BUCUREŞTI 
FACULTATEA DE HORTICULTURĂ 
DEPARTAMENTUL DE ÎNVĂŢĂMÂNT LA DISTANŢĂ 

Prof.uni v. dr . Hoza Gheorghiţa 

 LEGUMICULTURĂ
GENERALĂ

 Bucureşti 2011 

http://slide pdf.c om/re a de r/full/le gumic ultura -ge ne ra la -5624133d9df3d 1/281


 

5/28/2018 Le gumic ultura ge ne ra la - slide pdf.c om

© Copyright 2011: Hoza Gheorghiţa 


Reproducerea integrală sau parţială a textului sau a ilustraţiilor din această carte prin orice mijloace
este posibilă numai cu acordul scris al autoarei. Toate drepturile rezervate.

Tehnoredactare şi grafică: Prof. Dr. Hoza Gheorghiţa

http://slide pdf.c om/re a de r/full/le gumic ultura -ge ne ra la -5624133d9df3d 2/281


 

5/28/2018 Le gumic ultura ge ne ra la - slide pdf.c om

CUPRINS
Unitatea de învăţare nr. 1  5
 NOŢIUNI INTRODUCTIVE 
1.1.Importanţa legumiculturii  6
1.1.1.Importanţa alimentară a legumelor   6
1.1.2.Importanţa terapeutică a legumelor   13
1.1.3.Importanţa legumelor în industria cosmetică  15
1.1.4.Importanţa economică a legumelor   16
1.1.5. Rolul decorativ al plantelor legumicole 17
1.1.6.Tendinţele dezvoltării legumiculturii 19
Unitatea de învăţare nr.2  20
BAZELE BIOLOGICE ALE CULTIVĂRII PLANTELOR LEGUMICOLE 
2.1. Evoluţia plantelor legumicole 20
2.2.Particularităţile creşterii şi dezvoltării  25
2.3.Substanţele bioactive folosite în legumicultură  26
2.3.1.Substanţe stimulatoare  26
2.3.2.Substanţe
2.3.3.Substanţe retardante 
inhibitoare  29
31
2.3.4.Substanţe adjuvante  32
2.4.Clasificarea plantelor legumicole 33
2.4.1.Clasificarea după familia botanică  33
2.4.2.Clasificarea după partea comestibilă  34
2.4.3.Clasificarea după durata vieţii  35
2.4.4.Clasificarea după tehnologia de cultură  37
Unitatea de învăţare nr. 3.  39
ÎNMULŢIREA PLANTELOR LEGUMICOLE 
3.1. Înmulţirea generativă (sexuată)  36
3.1.1.Controlul calităţii seminţelor   40
3.1.2. Pregătirea seminţelor pentru semănat  45
3.2. Înmulţirea vegetativă (asexuată)  50
Unitatea de învăţare nr.4.  59
RELAŢIILE PLANTELOR LEGUMICOLE CU FACTORII DE MEDIU 
4.1. Relaţiile plantelor legumicole cu temperatura  59
4.1.1. Cerinţele plantelor legumicole faţă de temperatură pe fenofaze  64
4.1.2. Clasificarea speciilor legumicole după pretenţiile faţă de temperatură  65
4.1.3. Dirijarea temperaturii în culturile legumicole 66
4.1.4. Corelarea temperaturii cu ceilalţi factori de vegetaţie  68
4.1.5. Surse de căldură  70
4.2.Relaţiile plantelor legumicole cu lumina  72
4.2.1.Cerinţele plantelor legumicole faţă de fotoperioadă  73
4.2.2.Cerinţele plantelor legumicole faţă de intensitatea luminii  74
4.2.3.Cerinţele plantelor legumicole faţă de calitatea luminii  75
4.2.4.Cerinţele plantelor legumicole faţă de lumină pe fenofaze  76
4.2.5.Dirijarea luminii în culturile legumicole 77

http://slide pdf.c om/re a de r/full/le gumic ultura -ge ne ra la -5624133d9df3d 3/281


 

5/28/2018 Le gumic ultura ge ne ra la - slide pdf.c om

4.3. Relaţiile plantelor legumicole cu apa  80


4.3.1. Consumul de apă al plantelor legumicole  81
4.3.2. Cerinţele plantelor legumicole faţă de apă pe fenofaze  84
4.3.3.Gruparea plantelor legumicole în funcţie de cerinţele faţă de umiditate  86
4.3.4.Dirijarea regimului de umiditate la culturile legumicole 86
4.4. Relaţiile plantelor legumicole cu solul  91
4.4.1.Însuşirile solului  92
4.4.2.Măsuri de menţinere şi îmbunătăţire a caracteristicilor solului pentru 96
cultura legumelor
4.5. Relaţiile plantelor legumicole cu elementele nutritive  98
4.5.1.Rolul elementelor nutritive în viaţa plantelor   99
4.5.2.Cerinţele plantelor legumicole faţă de elementele nutritive  102
4.6.Relaţiile plantelor legumicole cu aerul şi alte gaze  103
4.6.1.Cerinţele plantelor legumicole faţă de oxigen  103
4.6.2.Cerinţele plantelor legumicole faţă de CO2  104
4.6.3.Relaţiile plantelor legumicole cu alte gaze  105

ZONAREA LEGUMICULTURII Unitatea de învăţare


ŞI BAZA nr.MATERIALĂ
5. PENTRU 109
PRODUCEREA LEGUMELOR
5.1.Zonarea legumiculturii 109
5.2.Dezvoltarea intensivă a legumiculturii  111
5.3.Concentrarea, profilarea şi specializarea producţiei legumicole  112
5.4. Organizarea producătorilor de legume  114
5.5.Baza tehnico-materială pentru producerea legumelor   119
5.5.1.Construcţii legumicole  119
5.5.2.Maşini şi utilaje folosite în legumicultură  130
5.5.3.Materiale 130
Unitatea de învăţare nr. 6. 132
PRODUCEREA RĂSADURILOR DE LEGUME
6.1.Importanţa producerii răsadurilor de legume  132
6.2.Pregătitrea spaţiilor   132
6.3. Pregătirea amestecurilor de pământuri  137
6.4.Semănatul 143
6.5.Repicatul 144
6.6.Lucrări de îngrijire 148
6.7.Pregătirea răsadurilor pentru plantare  153
Unitatea de învăţare nr. 7  156
SISTEME
7.1.Sisteme de cultură a plantelor DE CULTURĂ 
legumicole  156
7.2.Sisteme de cultură a plantelor legumicole fără sol  159
7.3.Alegerea şi amenajarea terenului pentru cultura legumelor   161
7.4.Folosirea raţională a terenului  162
7.4.1.Asolamente legumicole 162
7.4.2.Culturi succesive 166

http://slide pdf.c om/re a de r/full/le gumic ultura -ge ne ra la -5624133d9df3d 4/281


 

5/28/2018 Le gumic ultura ge ne ra la - slide pdf.c om

7.4.3.Culturi asociate 169


7.4.4.Culturi intercalate 171
7.4.5.Culturi duble 173
7.5.Irigarea culturilor legumicole 174
7.5.1.Tipuri de irigare 174
7.5.2.Regimul de irigare 176
7.5.3.Metode de irigare 179
7.6.Fertilizarea culturilor legumicole 186
7.6.1.Calcularea dozei de îngrăşăminte  189
7.6.2.Metode de fertilizare a culturilor legumicole 190
7.7.Erbicidarea culturilor legumicole 199
Unitatea de învăţare nr. 8.  205
TEHNOLOGIA GENERALĂ DE CULTURĂ A LEGUMELOR ÎN CÂMP 
8.1.Pregătirea terenului  205
8.2.Înfiinţarea culturilor legumicole  210
8.3.Lucrări de îngrijire 218

TEHNOLOGIA GENERALĂ Unitatea de învăţare


DE CULTURĂ A nr.9 
LEGUMELOR ÎN ÎN SOLARII  231
9.1.Pregătirea terenului 231
9.2.Pregătirea solariilor   232
9.3.Producerea răsadurilor   233
9.4.Înfiinţarea culturilor   233
9.5.Lucrări de îngrijire 232
Unitatea de învăţare nr.10  241
TEHNOLOGIA GENERALĂ DE CULTURĂ A LEGUMELOR ÎN SERE 
10.1.Pregătirea terenului  241
10.2.Pregătirea serelor   244
10.3.Producerea răsadurilor   244
10.4.Înfiinţarea culturilor   244
10.5.Lucrări de îngrijire  245
Unitatea de învăţare nr.11 255
TEHNOLOGIA GENERALĂ DE CULTURĂ A CIUPERCILOR  
11.1.Tehnologia generală de cultură a ciupercii albe ( Agaricus bisporus) 255
11.2.Tehnologia generală de cultură a bureţilor Pleurotus spp.  262
Unitatea de învăţare nr. 12  266
RECOLTAREA, CONDIŢIONAREA, AMBALAREA, TRANSPORTUL
ŞI PĂSTRAREA LEGUMELOR  
12.1.
12.2. Momentul
Metode de optim de recoltare
recoltare 266
266
12.3. Condiţionarea legumelor   269
12.4. Ambalarea legumelor 269
12.5. Transporul legumelor 269
12.6. Păstrarea legumelor 271
Bibliografie 274

http://slide pdf.c om/re a de r/full/le gumic ultura -ge ne ra la -5624133d9df3d 5/281


 

5/28/2018 Le gumic ultura ge ne ra la - slide pdf.c om

Unitatea de învăţare nr. 1 

NOŢIUNI INTRODUCTIVE 

Obiective:
 Cunoaşterea importanţei legumiculturii din punct de vedere alimentar
 Utilizări terapeutice ale legumelor
 Utilizarea plantelor legumicole în industria cosmetică 
 Importanţa economică a legumelor  
 Rolul decorativ al plantelor legumicole
 Efectele benefice ale consumului de legume asupra organismului

legumeleLegumicultura reprezintă
cele mai utilizate una dintre
la prepararea cele
hranei mai străvechi ocupaţii ale poporului român, iar
zilnice.
Etimologia cuvântului legumicultură provine de la cuvintele  de origine latină: legumer =
 plante ce se pot folosi în hrana omului şi cultur a = modul de cultivare şi îngrijire al plantelor. Are
diverse denumiri în limbile străine: engleză –   Vegetable growing, franceză - Cultures maraîcheres,
italiană - Orticoltura, germană - Gemusibau etc.
Este o ştiinţă de sine stătătoare  prin sortimentul foar te bogat şi variat de specii, diversitatea
sistemelor de cultură şi perfecţionarea tehnologiilor de cultură. Se află în strânsă legătură cu multe
alte ştiinţe ca: botanica, fiziologia, genetica, pedologia, ameliorarea, agrochimia, agrotehnica,
istoria, fitopatologia, entomologia, mecanizarea, biochimia, agrometeorologia, marketingul,
managementul, prelucrarea şi valorificarea produselor horticole etc.
Legumicultura este o ştiinţă care se ocupă cu studiul particularităţilor botanice şi biologice
ale speciilor legumicole, relaţiile acestora cu factorii de mediu, particularităţile tehnologice în
scopul atingerii potenţialului productiv al soiului sau hibridului, obţinerea unor producţii de înaltă
calitate şi cu profit cât mai mare. 
Cuprinde două părţi distincte şi anume:
  partea generală,  care se ocupă cu studiul particularităţilor biologice, relaţiilor   cu
factorii de mediu, precum şi elaborarea unor tehnologii generale pentru cultura
legumelor în câmp, solarii şi sere.
  partea specială care tratează în detaliu fiecare specie legumicolă în parte din punct
de vedere al tehnologiei de cultură, atât în câmp cât şi spaţii de cultură special
amenajate.

10 

http://slide pdf.c om/re a de r/full/le gumic ultura -ge ne ra la -5624133d9df3d 6/281


 

5/28/2018 Le gumic ultura ge ne ra la - slide pdf.c om

  diversitatea speciilor legumicole cultivate, de la cele cunoscute


(tomate, ardei, vinete, fasole, morcov, ceapă, pătrunjel etc.) la
cele puţin cunoscute şi consumate (anghinare, batat, fenicul,
 brocoli, nap, brojbă, varză de Bruxelles, cicoare); 
   practicarea celor mai diverse tehnologii de cultură, ca urmare a

Legumicultura este o  
numărului foarteatenţii
acordarea unei mare de specii;  fiecărei plante, în funcţie de
deosebite
ştiinţă cu caracter specie şi sistemul de cultură practicat (tomate, castraveţi în
practic foarte special la cultura în spaţiu protejat, unde fiecare plantă se
important şi se  palisează, se copileşte, se defoliază, se ciupeşte sau se
caracterizează prin:  cârneşte); 
  cultivarea plantelor legumicole atât în câmp, cât şi în spaţii
 protejate, dar pe suprafeţe mult mai mici, comparativ cu alte
 plante agricole;
   posibilitatea consumării părţilor comestibile atât în stare crudă
(tomate, ardei, castraveţi, pepeni verzi, pepeni galbeni, salată,
andive, varză albă, varză chinezească etc.), cât şi conservată şi
 prelucrată (majoritatea legumelor); 
  dificultatea menţinerii calităţii părţilor comestibile o perioadă
mai mare de timp, datorită gradului de perisabilitate ridicat
(salată, castraveţi, ridichi, mărar, pătrunjel de frunze, mazăre
verde, fasole verde, pepeni galbeni etc.).
  investiţii mari în special pentru cultura plantelor legumicole în
spaţii protejate.

1.1. Importanţa legumiculturii 


Legumicultura prezintă o importanţă deosebită în viaţa omului, fiind o sursă inepuizabilă de
vitamine, substanţe minerale, acizi organici etc.

1.1.1. Importanţa alimentară a legumelor


Legumele, alături de fructe, constituie principala sursă de aprovizionare a organismului cu
vitamine şi săruri minerale naturale. Consumul de legume constituie şi un important indicator de
apreciere calităţii vieţii. Astfel, în UE (Franţa, Italia, Spania, Olanda, Belgia etc.) consumul  de
legume este cuprins între 150 şi 200 kg/an/cap de locuitor. Din statistici reiese faptul că, în
România consumul de legume se situează între 150 - 200 kg/an/cap de locuitor, în perioada 2000 –  
2007, ceea ce ne situează pe un loc destul de bun (tabelul 1.1).
 Necesarul zilnic de legume este de 200-250 g/cap de locuitor.
Legumele
castraveţi şi 74% lasemazăre.
caracterizează printr 
Cantitate -un conţinut
mare de foarte ridicat
apă se găseşte în apă, fiind ţelină
şi în salată, 95%, cuprins
şi între
ridichi96% la
94%,
varză 92-93% etc.
Vitaminele se găsesc în cantităţi mari în legume, acestea, împreună cu fructele şi strugurii,
constituind sursa principală pentru organismul uman (tabelul 1.2).
Vitaminele au un rol esenţial în viaţa omului. J.Valnet, (1992) afirma că o viaţă normală nu
 poate fi menţinută dacă organismul uman nu primeşte vitaminele necesare.
11 

http://slide pdf.c om/re a de r/full/le gumic ultura -ge ne ra la -5624133d9df3d 7/281


 

5/28/2018 Le gumic ultura ge ne ra la - slide pdf.c om

Vitamina C are un rol deosebit, se găseşte în cantitatea cea mai mare în legume, variind
între câteva miligrame (sfeclă, morcov, ceapă) şi 150-160 mg/100 g p.p. la ardei, chiar mai mult la
ardeiul iute. Cele mai bogate legume în vitamina C sunt ardeiul, pătrunjelul, vărzoasele, spanacul
etc. Consumul zilnic de vitamina C, pentru o persoană, este de 30 mg şi acesta poate fi asigurat prin
consumarea unei tomate de 100-120 g sau a 100 g de ridichi sau 23 g de ardei (Jorge 1998,
OMS/FAO).

din sângeVitamina C estesau


etc. Carenţa un puternic antioxidant,
lipsa acestei vitaminestimulează
determinăabsorbţia fierului, neutralizează
anemie, oboseală toxinele
fizică şi intelectuală,
 predispoziţie la infecţii etc. Este expusă procesului de degradare rapidă fie prin fierbere, fie prin
 prelungirea perioadei de păstrare la lumină. 
Vitamina A are rol în formarea pigmenţilor în retină, formarea şi menţinerea celulelor care
acoperă pielea, ochii, gura şi organele interne.
Lipsa acesteia duce la scăderea vederii, mai ales pe timp de noapte, dar poate duce şi chiar la
 pierderea vederii. Vitamina A ajută la prevenirea tumorilor canceroase, sporeşte densitatea şi
elasticitatea pielii, protejează limfa şi împiedică transpiraţia în exces. Usturoiul este bogat în
vitamina A, siliciu, cu rol important în reînnoirea măduvei osoase şi producerea globulelor roşii
tinere. Tot în usturoi se găseşte un element foarte rar, germaniul, care favorizează formarea
ţesutului muscular. Vitamina A se găseşte în plante sub formă de provitamină (betacaroten) şi este
transformată de organismul uman în vitamina A sau retinol.
Legumele cu conţinut mai ridicat de vitamina A sunt: tomatele, spanacul, morcovul, pepenii,
ardeiul, salata etc.
 Necesarul zilnic de vitamina A este de 300-400 µg la copii şi 700-750 µg la adulţi.
Vitaminele din complexul B  se găsesc în cantităţi mici în legume, având rol în
metabolismul hidraţilor de carbon, în funcţionarea globulelor roşii etc. În legume se găsesc vitamina
B1  (boabele de mazăre, conopidă, spanac, dovlecel etc.), B2  (păstârnac, pătrunjel de rădăcină,
spanac, dovlecel, ciuperci), B6 (ardei) şi B12 (conopidă). 
Vitamina E  are rol important în protecţia organismului împotriva cancerului, previne
îmbătrânirea prematură, ajută la buna funcţionare a sistemului nervos şi al hipofizei, are rol
antihemoragic, fiind implicată în sinteza proteinelor necesare coagulării sângelui. Se  găseşte în
cantitate mai mare în varza albă, varza de Bruxelles, salată, spanac, mazăre, ardei.
Alte vitamine necesare bunei funcţionări a organismului prezente în legume sunt: vitamina
PP, care se găseşte în fasolea pentru păstăi, mazărea pentru boabe, conopidă, spanac, păstârnac,
 pătrunjel de rădăcină, şi acidul folic, care împreună cu vitamina B12, favorizează producerea
globulelor roşii în măduva oaselor. 

12 

http://slide pdf.c om/re a de r/full/le gumic ultura -ge ne ra la -5624133d9df3d 8/281


 

5/28/2018 Le gumic ultura ge ne ra la - slide pdf.c om

Tabelul 1.1.
Consumul de legume, fructe şi struguri în câteva ţări 
(kg/cap locuitor/an)
Ţara  Produsul Anul
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007
Struguri 7,9 16,72 15,73 13,24 7,05 3,88 6,15 21,14
Bulgaria Fructe 51,56 50,65 44,55 44,6 41,5 33,75 12,8 16,7
Legume 141,99 116,73 104,65 134,83 108,56 69,11 62,5 50,6
Struguri 1,57 1,81 2,37 2,77 3,05 3,05 3,3 3,5
China Fructe 43,25 46,27 47,66 50,89 55,93 57,99 25,4 25,1
Legume 223,94 237,4 257,34 260,98 264,92 270,58 244 246
Struguri 6,23 3,82 5,06 2,44 2,35 2,64 1,9 3,9
Franţa  Fructe 97,21 96,51 100,95 95,98 106,17 107,91 37,7 39,2
Legume 145,25 135,66 144,34 142,64 148,01 140,92 70,9 71,1
Struguri 8,22 8,22 7,88 7,90 6,99 11,16 9,7 10,7
Germania Fructe 120,18 107,71 108,02 94,18 90,19 98,82 24,8 24,5
Legume
Struguri 90,55
36,45 92,76
42,52 91,97
35,09 90,52
41,15 92,83
36,95 87,68
38,92 68,7
28,7 71,3
30
Grecia Fructe 164,22 169,81 165,41 156,83 149,69 188,85 46,4 46,2
Legume 288,31 281,71 263,33 287,77 301,23 260,56 132,2 131,5
Struguri 20,12 14,86 17,58 19,01 13,96 16,73 15,7 14,4
Italia Fructe 145,26 133,37 142,92 132,19 153,32 152,43 47,8 45,6
Legume 192,14 160,67 148,12 174,76 194,57 181,74 99,8 92,3
Struguri 1,81 1,56 1,66 1,77 1,98 1,92 2,3 2,4
Japonia Fructe 49,93 52,03 54,95 54,05 56,32 58,96 10,3 10,6
Legume 11,58 110,48 106,43 101,38 104,56 106,97 86,6 86,1
Struguri 33,66 31,09 33,76 39,26 39,62 22,42 13,6 4,6
Moldova Fructe 73,13 69,95 66,88 69,82 69,74 54,67 15,4 12,6
Legume 72,68 95,16 85,27 94,13 79,40 97,68 91,6 48,3
Struguri 10,97 11,56 11,15 11,41 10,08 9,23 13,2 18,1
Olanda Fructe 120,56 121,73 151,07 172,05 162,43 146,83 25,9 25,5
Legume 94,71 100,12 84,55 74,58 105,23 86,51 77,3 81,2
Struguri 3,40 3,79 3,17 3,15 3,38 4,01 3,8 3,9
Polonia Fructe 47,02 53,85 48,93 47,44 49,25 49,77 17,8 13,6
Legume 127,10 118,50 99,87 107,37 119,88 114,79 83,9 93,7
Struguri 6,58 4,91 5,80 5,27 5,84 5,09 3,4 4,5
România Fructe 52,18 52,86 50,41 69,76 74,87 78,32 21,4 19,2
Legume 149,93 164,98 163,16 199,90 202,28 198,40 127,6 96,9
Struguri 6,54 3,81 4,13 1,34 1,56 2,02 6 4,5
Spania Fructe 114,44 112,49 119,92 109,50 92,28 104,46 27,3 27,5
Legume 164,80 155,67 163,26 154,66 161,09 155,80 88,9 89,6

13 

http://slide pdf.c om/re a de r/full/le gumic ultura -ge ne ra la -5624133d9df3d 9/281


 

5/28/2018 Le gumic ultura ge ne ra la - slide pdf.c om

Tabelul 1.2
Valoarea alimentară a principalelor legume 
(date medii)
Specia Valoarea Apă Substanţe organice  Substanţe minerale  Vitamine
energetică  % (g/100 g s.p.) (mg/100 g s.p.) (mg/100 g)
(kcal/100 g)  Prote- Gră- Hidraţi Ca P Fe Na K A B1  B2  B3  C
ine simi de UI
carbon
Ardei gras 31 91 1,4 0,3 7,1 13 30 0,6 - - 4450 0,08 0,08 0,5 204
Ardei iute 65 80 2,3 0,4 15,8 16 49 1,4 25 563 21600 0,10 0,20 2,9 369
Bame
Barba 36
13 89
78 2,4
2,9 0,3
0,6 7,6
18,0 92
47 51
66 0,6
1,5 3- 249
380 520
10 0,17
0,04 0,21
0,04 1,0
0,3 31
11
caprei
Brocoli 32 89 3,6 0,3 5,9 103 78 1,1 15 382 2500 0,10 0,23 0,9 113
Brojba 46 87 1,1 0,1 11,0 66 39 0,4 5 239 580 0,07 0,07 1,1 43
Catraveţi  15 95 0,9 0,1 3,4 25 27 1,1 6 160 250 0,03 0,04 0,2 -
Ceapă  38 89 1,5 0,1 8,7 27 39 0,5 10 157 40 0,03 0,04 0,2 10
Conopidă  27 91 2,7 0,2 5,2 25 56 1,1 13 295 60 0,11 0,10 0,7 78
Dovlecel 26 92 1,0 0,1 6,5 21 44 0,8 1 340 1600 0,05 0,11 0,6 9
Fasole 27 91 1,9 0,2 6,5 56 42 0,8 7 190 450 0,08 0,11 0,5 20
 păstăi 
Fenicul 28 90 2,8 0,4 5,1 100 51 2,7 - 397 3500 - - - 31
Gulie 29 90 2,0 0,1 6,6 41 51 0,5 8 372 20 0,06 0,04 03 66
Mazăre  84 78 6,3 0,4 14,4 26 116 1,9 2 316 640 0,65 0,14 2,9 27
Morcov 42 88 1,1 0,2 9,7 37 36 0,7 47 641 11000 0,06 0,05 0,6 8
Păstârnac  76 79 1,7 0,5 17,5 50 77 0,7 12 541 30 0,08 0,09 0,2 15
Pătrunjel  45 85 2,6 0,2 5,2 203 63 6,2 45 727 8500 0,12 0,26 1,2 172
14 

http://slide pdf.c om/re a de r/full/le gumic ultura -ge ne ra la -5624133d9df3d 10/281


 

5/28/2018 Le gumic ultura ge ne ra la - slide pdf.c om

continuare tabelul 1.2


Pepene 30 91 0,9 0,3 7,3 14 16 0,4 12 251 3500 0,4 0,03 0,6 30
galben
Pepene 26 93 0,5 0,2 6,4 7 10 0,5 1 100 590 0,03 0,03 0,2 7
verde
Porumb 96 73 3,5 1,0 22,1 3 111 0,7 urme 280 410 0,15 0,12 1,7 2
zaharat
Praz 52 85 2,2 0,3 11,2 52 50 1,1 5 347 40 0,11 0,06 0,5 17
Revent 15 95 0,4 0,1 3,3 65 35 - - 140 10 0,03 0,03 0,3 26
Ridichi 31 95 1,0 0,1 3,6 30 35 0,75 45 322 - 0,05 0,04 - 20
Salată 
Scorţoneră  13
42 96
80 0,9
1,0 0,1
2,1 2,9
10,0 20
60 22
50 0,5
1,5 9- 175
- 330
- 0,06
0,07 0,06
0,02 0,3
0,4 65
Sfeclă  43 87 1,6 0,1 9,9 16 33 0,7 60 335 20 0,03 0,05 0,4 10
Spanac 26 91 3,2 0,3 4,3 93 51 3,1 71 470 8100 0,10 0,20 0,6 51
Sparanghel 15 95 1,6 0,2 2,0 20 60 1,0 - - - 0,03 0,17 1,2 30
Tomate 22 94 1,1 0,2 47 13 2,7 0,5 3 244 900 0,06 0,04 0,7 23
Ţelină de 17 94 0,9 0,1 3,9 39 27 0,3 126 341 240 0,03 0,03 0,3 9
 peţiol 
Varză  24 92 1,3 0,2 5,4 49 29 0,4 20 233 130 0,05 0,05 0,3 47
Vinete 25 92 1,2 0,2 5,6 12 26 0,7 2 214 10 0,05 0,05 0,6 5

15 

http://slide pdf.c om/re a de r/full/le gumic ultura -ge ne ra la -5624133d9df3d 11/281


 

5/28/2018 Le gumic ultura ge ne ra la - slide pdf.c om

Test de autoevaluare nr.1


a)  Care sunt particularităţile legumiculturii? 

 b)  Care sunt vitaminele necesare organismului uman care se găsesc


în cantitate mai mare în legume?

c)  Ce rol are vitamina C şi care sunt legumele mai bogate în vitamina
C?

d)  Ce rol are vitamina A şi care sunt legumele cu conţinutul cel mai
ridicat?

e)  Care sunt legumele care conţin vitaminele din complexul B? 

Sărurile minerale împreună cu vitaminele asigură vitalitatea organismului. 


Calciul  contribuie la formarea scheletului şi danturii, asigură menţinerea ritmului cardiac,
reglează echilibrul acido- bazic al sângelui etc. Deficitul de calciu produce palpitaţii, osteoporoză,
iritare nervoasă. Calciul se găseşte în spanac, andive, pătrunjel de  rădăcină, morcov,
păstârnac, ceapă verde, praz  etc. Consumul zilnic de calciu este de 500 mg pentru o persoană
adultă şi se poate asigura prin consumul a circa 400 g spanac sau 735 g andive, comparativ cu circa
62 g brânzeturi.
Fierul se găseşte în produsele vegetale sub formă de săruri ferice şi se absoarbe în proporţie
de 10-20%. Necesarul zilnic de fier este de 10-15 mg. Fierul se găseşte în spanac, salată,
pătrunjel, ridichi de iarnă, mazăre, bob, varză etc.
Magneziul reprezintă principalul component al clorofilei, dar alături de calciu şi fier, face
 parte din structura oaselor. Necesarul zilnic de magneziu este de 300 mg, necesar ce se poate
acoperi
Magneziulprineste
consumul
un bun acatalizator
500 g spanac,
al unor180 g dechimice,
reacţii bob sau reglează
21 g de activitatea
seminţe denervilor
floarea periferici.
soarelui.
Lipsa magneziului asociată cu lipsa de calciu conduce la palpitaţii accentuate, crampe musculare şi
oboseală. Se găseşte în salată, spanac, vărzoase etc. 
Fosforul  are influenţă asupra echilibrului calciului în organism, reglează funcţiile
 paratiroidiene, participă la formarea oaselor, în circulaţia sanguină, în echilibrul nervos şi
intelectual. Se găseşte în cantitate mai mare în conopidă, gulie, morcov, păstârnac, pătrunjel,
mazăre şi fasole verde etc. Se recomandă consumul legumelor bogate în fosfor când organismul
este afectat de astenie fizică şi intelectuală, oboseală musculară, spasmofilie, deficienţe cardiace etc.
 Necesarul zilnic este de circa 800 mg.
Iodul  este indispensabil funcţionării tiroidei. Administrat prin medicamente poate fi greu
tolerat de organism (produce dureri de cap, ameţeli), de aceea se recomandă consumul de legume
 bogate în iod. Legume bogate în iod: ceapa, usturoiul, morcovul, prazul, tomatele, varza,
spanacul etc.
16 

http://slide pdf.c om/re a de r/full/le gumic ultura -ge ne ra la -5624133d9df3d 12/281


 

5/28/2018 Le gumic ultura ge ne ra la - slide pdf.c om

Potasiul joacă un rol important în echilibrul apei în ţesuturi, este tonic cardiac şi muscular,
reglează activitatea glandelor suprarenale. Legumele mai bogate în potasiu sunt: pătrunjelul de
rădăcină, păstârnacul, morcovul, mazărea, vinetele, spanacul, conopida, gulia, tomatele,
ardeiul etc.
Hidraţii de carbon se găsesc în cantităţi mari în ceapă, usturoi, păstârnac, gulie, pepeni
verzi, mazăre, morcov etc. 
Proteinele
lapte, ouă).   se găsesc
Legumele în cantităţi
cele mai bogate înmai mici însunt:
proteine legume comparativ
ciupercile, cu altebobul,
mazărea, alimente (car ne,
usturoiul,
pătrunjelul, spanacul, conopida etc.
Acizii organici  armonizează gustul legumelor şi ajută la digestia hranei. Se întâlnesc în
cantităţi mai mari în: măcriş, revent, ştevie etc.
Uleiurile eterice  se găsesc numai în anumite legume, sub forma unor compuşi cu sulf,
 jucând rol de antibiotice naturale. Se întâlnesc în legume ca: ceapă, usturoi, praz, hrean, fenicul,
ţelină, mărar, pătrunjel, varză etc.

Test de autoevaluare nr. 2


a.  Care sunt elementele minerale cele mai importante pentru organism?

a)  Ce rol are calciul şi fosforul şi care sunt legumele ce conţin aceste
elemente?

 b)  Ce rol are fierul şi magneziul? Daţi exemple de legume bogate în aceste
elemente.

c)  Care este rolul potasiului şi iodului? Exemple de legume bogate în


 potasiu şi iod. 

d)  Ce mai conţin legumele pe lângă vitamine şi săruri minerale?

17 

http://slide pdf.c om/re a de r/full/le gumic ultura -ge ne ra la -5624133d9df3d 13/281


 

5/28/2018 Le gumic ultura ge ne ra la - slide pdf.c om

1.1.2. Importanţa terapeutică a legumelor 


Pe lângă rolul alimentar, legumele joacă un rol terapeutic deosebit asupra organismului
uman. Din vremuri foarte îndepărtate este cunoscut faptul că, folosirea medicamentelor era foarte
rară, multe afecţiuni fiind prevenite sau tratate pe cale naturală prin consumul de legume, fructe şi
ierburi, proaspete sau preparate.
  hidratarea, datorită conţinutului ridicat în apă; 

  stimularea
circulator; activităţii sistemului nervos, muscular şi
Consumul de legume   stabilirea unui echilibru între diverse săruri minerale;
are următoarele   creşterea capacităţii de apărare a organismului prin aportul de
efecte asupra vitamine, săruri minerale şi alte componente; 
organismului:   alcalinizarea plasmei sanguine;
  stimularea apetitului;
   blocarea activităţii bacteriilor de fermentaţie; 
  reglarea metabolismului;
  creşterea numărului de globule roşii şi a conţinutului în
hemoglobină. 

Specii legumicole cu importanţă terapeutică: 


Morcovul    reînnoieşte sângele, contribuind la creşterea numărului de globule roşii şi a
conţinutului în hemoglobină,  vindecă icterul şi tuberculoza;  se recomandă contra constipaţiei
datorită celulozei care curăţă intestinele; se recomandă în bolile de ficat, creşte cantitatea de lapte la
femeile care alăptează, se foloseşte sub formă de cataplasme pentru furuncule. Dr. Carton afirma că 
"este cea mai mineralizantă şi plină de putere dintre toate rădăcinile". 
Varza   se recomandă în bolile de stomac sub formă de suc, datorită efectului cicatrizant
deosebit; frunzele de varză puse direct pe răni le vindecă, iar durerile scad în intensitate. Se
recomandă în acnee (loţiuni cu suc de varză proaspăt sau frunze aplicate direct pe faţă), în anemie
(suc de varză), de asemenea în arterită, arsuri, astenie, constipaţie, stări depresive, boli ale ficatului,
contra beţiei (zeama de varză murată). 
 ,  prin compoziţia sa biochimică, este un aliment de întreţinere şi de vitalizare a
Salata 
organismului, cu efect liniştitor, calmant, fiind recunoscută contra insomniilor, constipaţiei, calmant
al tusei, regulator al digestiei etc.
Spanacul   are efect mineralizant şi eliberează bine căile digestive, mai ales când frunzele
sunt în stadiu foarte tânăr. Ceaiul de frunze de spanac se foloseşte în bolile de ficat şi vezică,
mărind cantitatea de urină. Spanacul este uşor laxativ, se digeră foarte uşor, contribuie la creşterea
intensă a hemoglobinei din sânge datorită conţinutului ridicat în fier şi clorofilă, se recomandă
convalescenţilor şi anemicilor datorită conţinutului foarte ridicat în săruri minerale. Spanacul se mai
foloseşte
dimineaţă),în cataplasme
depresiile nervoase şi fizice
contra arsurilor (uncepahar
după de suc
frunzele s-auextras
fiert îndin
uleispanac şi creson,
de măsline etc.  în fiecare
Tomatele    sunt legume răcoritoare, determină alcalinizarea sângelui, deschid pofta de
mâncare; se recomandă bolnavilor de scorbut (datorită cantităţii ridicate de vitamina C), sunt
energetice, posedă proprietăţi antiinflamatoare, joacă un rol important în afecţiunile vasculare,
litiază urinară şi biliară, constipaţie, înţepături de insecte, acnee etc.
Ceapa    este considerată un factor de sănătate şi longevitate, care stimulează activitatea
sistemului nervos hepatic şi renal. Ceapa fiartă în apă sau lapte este un diuretic puternic. Folosită de
2-3 ori pe zi câte 3-4 linguri de soluţie, are proprietăţi vermifuge, antiinfecţioase, se foloseşte contra
tusei (zeama de ceapă amestecată cu miere). Îmbunătăţeşte calitatea sângelui, ceea ce determină
amelior area evidentă a stării generale, ajută la evitarea îngroşării arterelor sangvine etc. 
Usturoiul  posedă proprietăţi stimulatoare, antiseptice şi vermifuge. Este o legumă
vasodilatatoare ca si ceapa şi este recomandat bolnavilor cu afecţiuni cardiace, reduce tensiunea
arterială, deschide pofta de mâncare, are rol antisclerotic etc. Se foloseşte contra gripei şi
18 

http://slide pdf.c om/re a de r/full/le gumic ultura -ge ne ra la -5624133d9df3d 14/281


 

5/28/2018 Le gumic ultura ge ne ra la - slide pdf.c om

guturaiului. După unii medici americani, usturoiul are acţiune asupra bacilului Kock, de aceea se
recomandă bolnavilor de tuberculoză, în înţepăturile de insecte etc. 
Ţelina este apreciată pentru stimularea activităţii glandelor suprarenale, pentru efectul tonic
asupra sistemului nervos şi al întregului organism. Este răcoritoare, diuretică, regeneratoare a
sângelui, se foloseşte contra retenţei de urină. Prin conţinutul în celuloză, ajută la prevenirea
constipaţiei, îndepărtează viermii intestinali, este un bun cicatrizant, redă pofta de mâncare etc. 
F asolea 
terapeutic. Ceaiul ,  pedelângă utilizarea
flori de ei foloseşte
fasole se în alimentaţie,
contra este apreciată
pietrelor şi dinfăina
de rinichi, punctdedefasole
vedere
se
recomandă pentru curăţarea pielii, iar extractul pentru tratarea bolilor de ochi. Ceaiul din păstăi se
foloseşte contra coşurilor de pe faţă, curăţă sângele de diferite toxine, păstăile fiind bogate în siliciu.
Fasolea ajută la scăderea zaharinei din sânge, reglează funcţiile inimii şi datorită faptului că este o
legumă uşoară (fasolea verde) se recomandă diabeticilor. 
Ridichea    este o legumă stimulatoare a celulei hepatice, consumul fiind indicat în cazul
insuficienţei hepatice. Datorită conţinutului ridicat în rafanol, ridichea, în special cea neagră, se
recomandă în afecţiunile pulmonare, astm, bronşite cronice, tuse convulsivă. De asemenea, se
recomandă în litiaza biliară şi urinară, reumatism, iritaţie nervoasă etc. Este şi un tonic respirator,
are efect diuretic, antialergic etc. Se consumă crudă în amestec cu alte legume sau se f ace un sirop
astfel: se taie ridichea în rondele, se pune în straturi alternative cu zahăr şi se lasă până a doua zi. Se
 beau 4-5 linguri pe zi pentru tuse accentuată sau pentru fortificare, în special la copii.
Vinetele    posedă proprietăţi antianemice, laxative, diuretice şi sunt stimulente pentru funcţia
ficatului şi pancreasului. 
 Pătrunjelul   se recomandă în anemie, contra rahitismului, este stimulent general şi nervos,
antiseptic al sângelui, al tubului digestiv şi căilor urinare, vasodilatator, vermifug, diuretic etc. De
asemenea, se mai recomandă în lipsa poftei  de mâncare, în infecţii, leucoree, pistrui, contra
înţepăturilor de insecte, împotriva mirosului neplăcut al cavităţii bucale etc. 
Anghinarea   ,  cunoscută mai mult ca plantă medicinală decât alimentară, are proprietăţi de
stimulare a digestiei prin stimularea secreţiei biliare. Reduce nivelul colesterolului şi facilitează
arderea grăsimilor, înlătură constipaţia şi stimulează activitatea rinichilor, regenerează şi protejează
celula hepatică. Este o legumă folosită foarte des în alimentaţie în Italia, Grecia şi Franţa. 

Test de autoevaluare nr.3


a)  Care sunt efectele terapeutice ale consumului de legume asupra
organismului?

 b)  Cum influenţează consumul de morcov sănătatea organismului? 

c)  Care sunt efectele terapeutice ale verzei?

d)  Ce efecte are consumul de ceapă, usturoi, praz şi ridichi? 

e)  Care sunt efectele terapeutice ale salatei, spanacului şi anghinarei? 

19 

http://slide pdf.c om/re a de r/full/le gumic ultura -ge ne ra la -5624133d9df3d 15/281


 

5/28/2018 Le gumic ultura ge ne ra la - slide pdf.c om

1.1.3. Importanţa legumelor în industria cosmetică 


Pe lângă valoarea alimentară şi terapeutică, legumele constituie un izvor nesecat de materii
 prime pentru industria cosmetică. Extractele din plantele legumicole se folosesc pentru prepararea
diferitelor produse destinate îngrijirii pielii (săpunuri, geluri, creme), produse pentru mascara, măşti
 pentru faţă, produse pentru păr, pentru igiena cavităţii bucale etc. 
  şi prazul   se folosesc în cosmetică datorită conţinutului ridicat în uleiuri
Ceapa, ustur oiu l 

esenţiale şi caroten,
 pantothenic, mai alescua rol conţinutului în sulf,
deosebit asupra flavone,
nutriţiei fructoză, organismului.
şi regenerării vitaminele B 1Sulful
, B2  şi extras
C, acid
din
ceapă  se foloseşte pentru prepararea produselor pentru păr,  combate mătreaţa; vitaminele
îmbunătăţesc circulaţia la nivelul pielii capului; tunicile uscate se folosesc pentru colorarea părului
(30 g se fierb în 200 ml apă, se filtrează, se adaugă 5 ml glicerină şi se folosesc zilnic până la
obţinerea culorii dorite).
Hreanul    Sucul de hrean regenerează, purifică şi dezinfectează tenul gras.  Folosirea pe
termen lung sau în concentraţie mare determină înroşirea pielii sau inflamarea acesteia. Adăugat în
apa de baie, favorizează circulaţia sângelui. 
Castraveţii   posedă o capacitate bună de curăţare,  chiar şi a tenului mai sensibil, care nu
suportă nici apa şi nici săpunul. Cel mai folosit este sucul de castraveţi, dar se poate prepara o
loţiune astfel: se curăţă de coajă cu un cuţit inoxidabil, se pun într -un vas, se toarnă alcool diluat şi
se lasă la macerat o săptămână. Se filtrează, se adaugă apă distilată şi 2 linguri de glicerină.
Curăţarea tenului se face şi prin aplicarea directă a feliilor de castravete foarte subţiri, aplicarea unei
creme hidratante specifice tipului de ten.
Anghinarea    intră în compoziţia loţiunilor de faţă, a măştilor, a cremelor regenerative etc.,
datorită substanţelor bioactive, a complexului vitaminic, a sărurilor minerale şi a substanţelor
colorate din plantă.
Morcovul constituie o materie primă de importanţă majoră în domeniul cosmetic, datorită
conţinutului său în provitamina A, în vitaminele B1, B2 şi C, în uleiuri esenţiale, zahăr şi pectine,
fiind antiinflamator. Este cicatrizant al rănilor sau inflamaţiilor. Extractul de morcov intră în
compoziţia cremelor de faţă, a loţiunilor şi măştilor pentru faţă, a cremelor solare, care activează
funcţiile fiziologice ale pielii, readuce supleţea şi previne îmbătrânirea. 
O mască foarte simplă este următoarea: se curăţă pielea feţei foarte bine, apoi se acoperă cu
felii de morcov, se lasă pentru 20 de minute, apoi se îndepărtează şi se foloseşte o cremă grasă sau
semigrasă. Uleiul esenţial de morcov intră în formula unor parfumuri.
Feniculul    se foloseşte pentru curăţarea tenului gras. Se pregăteşte o infuzie de fenicul din
10 g de plantă uscată, care se fierbe în 100 ml de apă timp de 20 minute şi se foloseşte pentru
curăţarea tenului. De asemenea, foarte eficientă este şi pentru spălarea părului gras care devine
strălucitor. Uleiul esenţial din fenicul şi din mărar intră în compoziţia pastelor de dinţi, a săpunului
sau a loţiunilor după ras. 
Reventul  , datorită antocianilor, se poate utiliza pentru colorarea părului. Astfel, se amestecă
150păr
 pe g de
ca rizomi cu 1/2sau
orice vopsea l vin alb secredându-i
şampon şi se fierbe până reflexe
acestuia când lichidul se foarte
roşiatice reduceplăcute.
la jumătate. Se aplică
De asemenea,
reventul se foloseşte în curele de slăbire, luând zilnic, de 2-3 ori câte 2-3 g de plantă uscată, sub
formă de pulbere. 
Cartoful    se foloseşte pentru reducerea uscăciunii mâinilor, pregătind o pastă astfel: se coc
cartofii, se curăţă, se sfărâmă şi se adaugă puţin lapte şi făină de grâu şi se amestecă până când se
obţine o pastă. Se aplică pe mâini, se lasă câteva minute, apoi se spală şi se aplică o cremă
semigrasă. 
Cimbrul    are propietăţi bactericide deosebite, de aceea uleiurile esenţiale intră în compoziţia
 pastelor de dinţi, spray-urilor, loţiunilor după ras, cremelor pentru piele, produselor pentru baie etc.
Extractul de cimbru pus în apa de baie are un efect calmant şi dezinfectant. Se foloseşte şi în măşti,
dar în cantităţi mici, pentru sub
 ,  folosite
Ridichiile 
a nu formă
produce
deiritaţii. 
suc, dau rezultate în combaterea mătreţii şi a secreţiilor
grase ale pielii. Contribuie la regenerarea celulelor şi se folosesc la prepararea diferitelor produse
20 

http://slide pdf.c om/re a de r/full/le gumic ultura -ge ne ra la -5624133d9df3d 16/281


 

5/28/2018 Le gumic ultura ge ne ra la - slide pdf.c om

cosmetice.
  sunt
Tomatele  cunoscute de foarte multă vreme datorită efectului sucului proaspăt pentru
 purificarea epidermei. Se recomandă o mască foate simplă şi anume: se curăţă faţa în prealabil
foarte bine, se aplică un strat subţire de cremă hidratantă, se acoperă faţa cu un tifon peste care se
aplică comprese de vată îmbibate cu pulpă şi suc de tomate zdobite în prealabil şi se lasă circa 15
minute. Se îndepărtează masca şi se aplică din nou un strat de cremă, iar apoi faţa se curăţă cu un
tampon îmbibat
revigorarea feţeiîn suc de tomate.
obosite. SuculAceastă mască intră
de tomate se foloseşte atât pentrumultor
în compoziţia întreţinere , cât şi
creme depentru
faţă. 

Test de autoevaluare nr.4


a)  Car e sunt întrebuinţările legumelor în industria cosmetică? 

 b)  Care sunt legumele cu utilizare mai mare în industria cosmetică? 

c)  Exemplificaţi câteva legume şi modul lor de folosire în industria


cosmetică. 

1.1.4. Importanţa economică a legumelor 


Legumele prezintă o importanţă deosebită şi din punct de vedere economic. 
   posibilitatea cultivării legumelor tot timpul anului, în diferite sisteme de
cultură, cu implicaţii directe asupra folosirii forţei de muncă o perioadă
mai lungă, comparativ cu alte ramuri din agricultură; 
  asigurarea unui loc de muncă pentru un număr mai mare de persoane,
având în vedere caracterul intensiv şi specificul activităţii în
legumicultură, reducând într-o oarecare măsură numărul şomerilor; 
  repartizarea veniturilor pe o perioadă lungă de timp; 
  crearea de noi locuri de muncă prin dezvoltarea unor ramuri industriale
(industria chimică, industria producătoare de maşini şi utilaje agricole,
de mase plastice, industria prelucrătoare de produse legumicole etc.); 
Elementele   obţinerea de producţii ridicate la unitatea de suprafaţă, comparativ cu
care alte ramuri ale agriculturii;
accentuează   obţinerea de venituri ridicate şi eşalonate în timpul anului, prin aplicarea
importanţa unei tehnologii adecvate, cu soiuri şi hibrizi valoroşi, într -o perioadă de
economică a timp relativ scurtă; 
legumelor sunt
următoarele:     posibilitatea
de legume şi exportării unei părţiproducătorilor; 
sporirea veniturilor din producţie, prin creşterea cantităţii
  folosirea producţiei secundare în hrana animalelor de la multe specii
legumicole (sfeclă, varză, conopidă, salată); 
  valorificarea superioară a terenului prin practicarea sistemului de culturi
asociate, succesive şi intercalate; 
  îmbunătăţirea însuşirilor fizico-chimice ale solului prin practicarea
corectă a asolamentului; 
  folosirea intensivă a terenului:
 1 ha de legume cultivate în câmp este echivalent cu 12 ha
cultivate cu grâu;
 1 ha de legume în solar este echivalent cu 150 ha de grâu;
 1 ha de legume în seră este echivalent cu 200 ha de grâu. 

21 

http://slide pdf.c om/re a de r/full/le gumic ultura -ge ne ra la -5624133d9df3d 17/281


 

5/28/2018 Le gumic ultura ge ne ra la - slide pdf.c om

1.1.5 Rolul decorativ al plantelor legumicole


Elementele prin care aceste specii horticole îşi manifestă însuşirile ornamentale sunt: 
Portul plantei;
Gradul de ramificare a plantelor;
Culoarea frunzelor;
Aspectul frunzei
Culoarea florilor;
Culoarea fructelor;
Parfumul florilor;

Portul plantei poate fi sub formă de : 


  Tufă: ardei, vinete, unele soiuri de dovlecei şi tărtăcuţe, fasole pitică, salvie, rozmarin, etc. 
  Rozetă de frunze: salată, spanac, ceapă şi usturoi, mărar, morcov, păstârnac, pătrunjel,
ţelină, varză albă, varză roşie, conopidă, brocoli, măcriş, ştevie ş.a. 
  Vertical sau orizontal, cu una sau mai multe tulpini: tomate, castraveţi, lufă, tărtăcuţe,
 pepeni etc.
  Port urcător : lufa, castravetele ţepos, castravetele amar, dovleacul, unele soiuri de dovlecel,
fasolea urcătoare etc. 
  Port târâtor: dovleac, dovlecel, batat, castraveţi, tărtăcuţe, pepeni etc.

Gradul de ramificare al plantelor


Este caracter de specie şi diferă de la o specie la alta. Plantele legumicole precum unele specii
de cucurbitacee (castravetele ţepos, castravetele amar, lufa, tigva, tâlvul, unele tărtăcuţe) formează
în mod natural un număr mare de lăstari, ceea ce permite utilizarea acestora pentru realizarea
„gardurilor verzi”, bolţilor etc. cu un consum redus de forţă de muncă manuală. Asigură decorul o
 perioadă destul de lungă, respectiv mai-iunie şi până la căderea brumei. Aceste specii se remarcă
 printr-o rezistenţă deosebită la boli, ceea ce asigură un decor foarte atractiv pe toată perioada de
vegetaţie. 
Culoarea frunzelor
Este un element prezent de primăvara devreme, până toamna târziu, având efect maxim în
anumite perioade de timp, în funcţie de specie. Primăvara, culoarea verde a frunzelor este dătătoare
de viaţă, trezeşte natura şi are efect de bine dispunere. Speciile legumicole se remarcă printr -un
colorit foarte diferit al frunzelor, ceea ce permite asocierea acestora pentru asigurarea efectului
decorativ în spaţiul de cultură. 
Astfel, la salată există soiuri cu frunze de culori diferite şi anume: verde–gălbui, verde
închis strălucitor, roşu– violaceu cu intensitate diferită.
Batatul, prezintă frunze de culoare verde închis, verde deschis uşor gălbui şi frunze roşii-
rubinii, care se folosesc
Mangoldul, fieculorile
prin separat, diferite
fie grupate, direct în grădină
ale peţiolului sau(alb,
frunzelor în jardiniere.
roşu-vişiniu şi portocaliu)
este deosebit de decorativ, intrând în asociere cu alte plante legumicole sau cu diferite specii
floricole din decorul de vară. 
Aspectul frunzei 
Este foarte important, la unele specii, fiind elementul de decor cel mai evident. Astel, la
salată există soiuri cu frunza întreagă, cu frunza ondulată, cu frunza încreţită sau cu frunză de „
stejar”, etc. Printr -o simplă asociere între soiurile cu aspect diferit şi frunze de diferite culori, se
asigură un decor deosebit de plăcut. De asemenea, varza creaţă are frunze gofrate asociate cu
culoarea verde foarte intensă  este deosebit de atractivă, varza de frunze are frunzele încreţite şi
culoarea verde deschis, acoperite cu ceară, care se găsesc către partea superioară a plantei, dând
aspect de palmier. Frunzele foarte mult sectate cum sunt cele de morcov, pătrunjel, ţelină sunt
 plăcute ochiului mai ales dacă sunt asociate şi cu luciul care se întâlneşte la ţelină, pătrunjel. 

22 

http://slide pdf.c om/re a de r/full/le gumic ultura -ge ne ra la -5624133d9df3d 18/281


 

5/28/2018 Le gumic ultura ge ne ra la - slide pdf.c om

Culoarea florilor
La plantele legumicole frumuseţea florilor este mai evidentă la unele specii de ceapă, care
 prezintă flori de culoare violacee, cum este ceapa de tuns care înfloreşte în luna aprilie şi durează
cca o lună, o lună şi jumătate de zile; ceapa de iarnă care prezintă inflorescenţe de culoare crem, pe
fondul frunzelor verzi lucioase, fiind foarte frumoase; inflorescenţele de revent, care la început au o
tentă verde deschis-roşiatică, apoi devin albicioase. De asemenea, inflorescenţa foarte viguroasă
care
târziuapare
apardintr-o rozetă
flori de marealbă
culoare de frunze, imprimă
la ardei, un aspect
de culoare de măreţie
galbenă şi dominanţă
la tomate, tigva, lufaîn şi
grădină. Mai
castraveţi,
violacee la vinete, anghinare şi cardon ş.a. 

  Pentru realizarea covoarelor decorative, se folosesc specii de


talie mică cum este salata cu frunze divers colorate şi aspect diferit,
Posibilităţi de  spanacul în asociere cu salata sau singur;
utilizare a speciilor   Pentru acoperirea unei porţiuni de teren, sau mascarea unui
legumicole în scop obiect de talie mică inestetic (gura de aerisire a fosei septice, capac de
ornamental canalizare etc.), se folosesc plantele cu port târâtor (gazonante) cum
este batatul, asociind diverse soiuri cu freunze colorate diferit,
castravete amar, castravete ţepos, tigva, tărtăcuţele etc. 
  Pentru mascarea gardurilor şi a zidurilor inestetice, se folosesc
fasolea urcătoare, castravete amar, castravete ţepos, lufa etc. 

Culoarea fructelor
Reprezintă un element decorativ important în perioada de maturare a acestora. Se remarcă
tomatele, în special cele de tip cireaşă, care prezintă fructe de culoare roşie, roşie -vişinie, galbenă,
albă, bicolore; ardeiul cu fructe de culoare roşie, portocalie, galbenă, violacee închisă; vinetele cu
fructe de culoare violacee de diverse nuanţe, verde şi albă; tărtăcuţele cu fructe divers colorate
folosite în
culoare aranjamentele
verde sau pestriţedeîntoamnă-
nuanţe iarnă, asociate
de verde; cu speciiţepos
castravetele floricole imortele; tigva
şi castravetele cu cu
amar, fructe de
fructe
 portocalii, foarte atrăgătoare, mai ales în contrast cu frunzişul de culoare verde închis etc. 
Parfumul florilor
În general plantele legumicole prezintă flori cu un parfum discret. Totuşi, sunt unele sp ecii
la care acet caracter este mai pregnant, cum este scorţonera, ceapa, salvia, rozmarin, busuiocul. 

Test de autoevaluare nr.5


a)  Care sunt elementele prin care plantele legumicole sunt decorative?

 b)  Dati exemple de specii legumicole care decorează prin  port, culoarea
şi aspectul frunzelor. 

c)  Dati exemple de specii legumicole care decorează prin culoarea


florilor şi a fructelor. 

d)  Care sunt posibilităţile de utilizare a speciilor legumicole în scop


ornamental?

23 

http://slide pdf.c om/re a de r/full/le gumic ultura -ge ne ra la -5624133d9df3d 19/281


 

5/28/2018 Le gumic ultura ge ne ra la - slide pdf.c om

1.1.6. Tendinţele dezvoltării legumiculturii

o   comasarea suprafeţelor cultivate cu legume şi specializarea producţiei


legumicole;
o  cultivarea speciilor legumicole în sistemul fără sol, ca o alternativă foarte

eficientă la sistemul tradiţional; 


o
folosirea soiurilor
   potenţial productivşiridicat; 
hibrizilor cu rezistenţă genetică la boli şi dăunători şi cu
o   cultivarea unui număr mare de specii care să contribuie pe de o parte la
realizarea unei surse de germoplasmă, dar şi la diversificarea sortimentului
Practicarea  plantelor legumicole cultivate;
unei o  folosirea îngrăşămintelor şi a pesticidelor prietenoase cu mediul, pentru

legumiculturi obţinerea recoltelor mari la unitatea de suprafaţă; 


moderne, cu o  introducerea pe scară largă a mecanizării, folosind maşini specifice,

tehnologii complexe, care să permită efectuarea la o singură trecere a 3-4 lucrări. În


performante, acest fel se reduce tasarea accentuată a solului şi consumul de energie; 
cu soiuri şi o   per fecţionarea sistemului de cultură a plantelor legumicole în sere, prin

hibrizi de înlocuirea solului, ca suport pentru creşterea plantelor, cu substraturi de


 înaltă natură organică sau anorganică şi cu soluţii nutritive;
calitate, este  
o dezvoltarea conceptului de combatere integrată şi biologică, în special la

posibilă decât culturile din sere;


 în anumite o  utilizarea bondarilor pentru polenizarea florilor în sere, renunţându-se la

condiţii şi stimularea fructificării pe cale chimică; 


anume: o  extinderea suprafeţelor cultivate cu legume în adăposturi acoperite cu mase

 plastice, fiind mai economice decât serele, deoarece se reduc costurile


aferente energiei termice;
o  aplicarea pe scară largă a irigării prin picurare, care duce la un consum

scăzut de apă comparativ cu alte metode, apa ajungând la plante la


momentul optim, prin sistemul automatizat. Odată cu irigarea se pot
administra şi îngrăşămintele uşor solubile prin procedeul de fertirigare; 
o  cultivarea legumelor pe teren modelat şi mulcit (acoperit) cu paie, frunze sau

folie de plastic de culoare închisă. 

 Rezumat
Unitatea intitulat ă  „Noţiuni introductive”  cuprinde informaţii cu privire la
importanţa cultivării plantelor legumicole din mai multe perspective. Legumele au o
importanţă deosebită asupra organismului, deoarece , alături de fructe şi struguri ,
reprezintă principalele surse  de vitamine. Furnizează organismului o serie de săruri
minerale indispensabile
uleiuri eterice bunei funcţionări
etc. Toate acestea contribuie , laacizi organici,
asigurarea uneiproteine,
stări de hidraţi
sănătatedemaicarbon,
bune,
 ştiind din vremuri străvechi că legumele şi alte plante au capacităţi deosebite de prevenire
 şi vindecare a unor afecţiuni.
 Plantele legumicole sunt folosite în industria cosmetică la prepararea unor produse
destinate îngrijirii şi înfrumuseţării corpului. Extractele din plantele legumicole se folosesc
 pentru parfumuri, produse pentru îngrijirea părului, a corpului (săpun, gel de duş), a
cavităţii bucale etc.  Pot asigura un decor deosebit în grădină, fie peisageră, fie utilitară,
crescând atracţia către zonele unde se află aceste  specii prin port, gradul de ramificare,
aspectul şi culoarea frunzelor, culoarea florilor şi a fructelor la maturitatea deplină. Pe
lângă toate acestea, plantele legumicole au o importanţă economică deosebită, prin
 producţiile obţinute, posibilitatea cultivării tot timpul anului prin diverse sisteme de cultură,
valorificarea inclusiv a producţiei secundare, folosirea intensivă a terenului, posibilitatea
exportării producţiei, eşalonarea veniturilor etc. 
24 

http://slide pdf.c om/re a de r/full/le gumic ultura -ge ne ra la -5624133d9df3d 20/281


 

5/28/2018 Le gumic ultura ge ne ra la - slide pdf.c om

Unitatea de învăţare nr. 2

BAZELE BIOLOGICE ALE CULTIVĂRII PLANTELOR LEGUMICOLE

Obiective
  Cunoaşterea originii şi variabilităţii speciilor legumicole 
  Însuşirea etapelor evoluţiei ontogenetice şi importanţa acestora pentru practică 
  Importanţa cunoaşterii particularităţilor de creştere şi dezvoltare a  plantelor
legumicole, în relaţie cu tehnologia de cultură 
  Clasificarea plantelor legumicole după diverse criterii şi caracterizarea grupelor de
 plante

Cultivarea legumelor în cele mai diverse sisteme, nu este posibilă decât în condiţiile
cunoaşterii temeinice a biologiei speciei, a cerinţelor faţă de factorii de mediu şi de cultură. Un rol
deosebit de important în fundamentarea particularităţilor biologice ale speciilor , l-a avut originea şi
evoluţia plantelor legumicole de-a lungul timpului.
Originea plantelor legumicole reprezintă un punct de plecare foarte important pentru
studierea speciilor legumicole, atât din punct de vedere biologic cât şi ecologic. În decursul
timpului plantele au evoluat continuu, ca răspuns al interacţiunii dintre organism şi med iul
înconjurător şi a selecţiei de către om, a celor mai valoroase forme. Un exemplu foarte concludent
 privind evoluţia speciilor pornind de la formele sălbatice, se întâlneşte la varză. Pornind de la mai
multe specii sălbatice care formau o rozetă de dimensiuni mici ( Brassica rupestris, B. cretica, B.
insularis) au apărut 7 forme cultivate de  Brassica oleracea  (fig. 2.1.) printr-un proces nu foarte
simplu, în care s-au îngroşat anumite părţi din plante, care au denumit partea comestibilă.
O variabilitate accentuată prezintă şi ridichiile, care de la o greutate de 20-30 g a rădăcinilor
îngroşate, s-a ajuns la 30 kg/rădăcină; de asemenea, la această specie, foarte diferită este lungimea
rădăcinilor , care variază de la câţiva zeci de centimetri, la peste un metru lungime.
Lade
greutatea castraveţi
50-60 g)sunt soiuri şi hibrizi cu fructe
şi soiuri sau fructe mari
mici (lungime
(tip Cornişon,
30-40lungime până la 10-12
cm şi greutatea cmg);
200-300 şi
la dovleci variabilitatea este foarte evidentă, pornind de la fructele de dovlecei de 50-60 g până la
fructele de dovleac care ating câteva zeci de kilograme, chiar sute.
Originea plantelor legumicole este în mare măsură stabilită printr -un complex de studii
aprofundate, cercetările stabilind 12 centre genice pentru plantele de cultură (fig. 2.2. şi tabelul
2.1.).
În funcţie de zona climatică (temperată sau tropicală) şi de partea de plantă care se consumă,
numărul speciilor legumicole cultivate este diferit (tabelul 2.2.). 

2.1. Evoluţia plantelor legumicole

Evoluţia plantelor legumicole evoluţia filogenetică; 


este privită sub 2 aspecte: 
evoluţia ontogenetică. 

Evoluţia filogenetică se referă la etapele evoluţiei plantelor de-a lungul generaţiilor şi este
influenţată de succesiunea condiţiilor de mediu din timpul fiecărei generaţii. Dacă condiţiile de
mediu în care plantele s-au format se schimbă, apare un nou mod de manifestare, apar însuşiri şi
caractere noi.
Schimbări ale modului de manifestare se întâlnesc la unele soiuri de ceapă care s-au format
în condiţii de zi lungă. Dacă acestea sunt cultivate în condiţii de zi scurtă, plantele nu formează
 bulb. Această manifestare este folosită pentru practică, pentru obţinerea cepei de stufat, care se
cultivă toamna sau primăvara devreme, când zilele sunt scurte. Salata, spanacul, cultivate în condiţii
25 

http://slide pdf.c om/re a de r/full/le gumic ultura -ge ne ra la -5624133d9df3d 21/281


 

5/28/2018 Le gumic ultura ge ne ra la - slide pdf.c om

de zi lungă, formează o rozetă de frunze şi trec rapid la stadiul de înflorire şi fructificare. Dacă se
cultivă în perioadele cu zile scurte, plantele formează o rozetă foarte bogată de frunze, nu înfloresc,
şi acest lucru se valorifică în practică pentru obţinerea masei vegetative (a frunzelor) care se
consumă. Intervenţia omului este evidentă în schimbarea condiţiilor de mediu prin tehnologia de
cultură, ameliorarea plantelor, extinderea ariei de cultivare etc., mai ales dacă schimbarea
succesiunii condiţiilor de mediu apare cât mai aproape de începutul vieţii organismului. Omul prin
inter 
venţiile
a făcut sale,crearea
posibilă pe măsura aprofundării
de soiuri cercetărilor
şi hibrizi cu calităţideşibiologie
însuşiri moleculară
superioare,şilaingineriei genetice,
care se manifestă
fenomenul heterozis, în prezent în legumicultură acest fenomen se întâlneşte la circa 20 de specii
(tomate, castraveţi, varză, ceapă etc.). 

 Fig. 2.1 Schema evoluţiei speciilor vărzoase, pornind de la specii sălbatice: 1 –   specia
 sălbatică, 2 –  formă ramificată, 3, 4 –   varza de Bruxelles, 5 –   varza de frunze, 6 –  varza de cocean,
7- ridiche, 8- gulie, 9 –   varză roşie, 10 –   varză creaţă, 11 –  broccoli, 12 –  broccoli, 13 –   conopidă
(Wien, 1977)

26 

http://slide pdf.c om/re a de r/full/le gumic ultura -ge ne ra la -5624133d9df3d 22/281


 

5/28/2018 Le gumic ultura ge ne ra la - slide pdf.c om

 Fig. 2.2 Centrele de origine ale speciilor legumicole

Tabelul 2.1.
Centrele de origine a speciilor legumicole
(Zhukovsky, 1968)
Centrul Specii legumicole
vinete, fasole, varză chinezească, varza de Pekin, castraveţii
Chino-japonez cu fructul mic, buretele de baie, ceapa de iarnă, pepenele galben etc. 
Indo-malaiezian basella, Benincasa, fasolea (Vigna), vinete, castraveţi 
Australia
Indo-birmanez spanacul
vinete, de Noua-Zeelandă 
castraveţi, lufa, ridichi, 
Asia centrală  usturoi, sfeclă, morcov, spanac, ceapă, bob, pepene galben 
Orientul apropiat usturoi, bob, mazăre, pepene galben, praz 
Mediteranean anghinare, cardon, ţelină, fenicul, salată, ceapă, ridichi, praz,
sparanghel, cicoare, scorţoneră, pătrunjel, revent 
African vinete, castraveţi, 
Euro-siberian usturoi, sparanghel, sfeclă, lobodă, cicoare, varză, creson de
fântână, ridichi 
Sud-american fasole, cartof, tomate, ardei
Centro-american dovlecei, fasole, tomate, ardei, cartof
 Nord-american topinambur

27 

http://slide pdf.c om/re a de r/full/le gumic ultura -ge ne ra la -5624133d9df3d 23/281


 

5/28/2018 Le gumic ultura ge ne ra la - slide pdf.c om

Tabelul 2.2.
Frecvenţa speciilor legumicole cultivate în funcţie de zona climatică 
Partea comestibilă a plantei  % speciei din total
Zona temperată  Zona tropicală 
Rădăcina şi/sau axul 21 5
hipocotilului
Rizomi, tuberculi, 13 22
 bulbi
Tulpini tinere şi lăstari  5 11
Tulpini mature 1 2
Frunze şi muguri  29 19
Inflorescenţe  4 9
Fructe 17 21
Seminţe  10 9

Test de autoevaluare
a)  Care sunt speciile legumicole nr.1cel mai bine fenomenul de
care reflectă
evoluţie de-a lungul timpului?

 b)  Ce înseamnă evoluţie filogenetică? 

c)  Ce înseamnă evoluţie ontogenetică? 

d)  Care sunt centrele de origine ale speciilor legumicole?

Evoluţia ontogenetică  se referă la etapele de evoluţie a organismelor în cursul unei


generaţii şi înregistrează 3 perioade de viaţă: 

1. Perioada de sămânţă,  care cuprinde 3 faze:


-  faza embrionară -  se desfăşoară din momentul fecundării până la maturarea seminţelor.
 Noile organisme sunt foarte sensibile în această fază, prezintă cea mai mare plasticitate ecologică şi
sunt strâns legate de planta mamă; 
- faza de repaus - durează din momentul în care seminţele devin mature din punct de vedere
fiziologic,  până când se declanşează procesul de germinare al acestora. În această fază procesele
 biochimice sunt mult încetinite, de aceea unele condiţii de mediu mai precare din perioada de
 păstrare, nu afectează viabilitatea seminţelor. Cu cât temperatura din perioada de păstrare este mai
scăzută (4-5°C) şi umiditatea relativă mai mică, cu atât perioada de păstrare a seminţelor este mai
mare.
În această fază, seminţele trec prin 2 subfaze de repaus: repausul profund şi repausul forţat.
Repausul profund  începe imediat după recoltare şi se menţine o anumită perioadă de timp în
funcţie de specie. Asigurarea unor condiţii optime de germinare nu pot duce la declanşarea
 procesului de germinare,
seminţelor este întrucât
posibilă după repausul
satisfacerea este considerat o necesitate biologică, iar ger minarea
repausului.
Repausul forţat  urmează repausului profund şi apare datorită lipsei sau insuficienţei apei şi
28 

http://slide pdf.c om/re a de r/full/le gumic ultura -ge ne ra la -5624133d9df3d 24/281


 

5/28/2018 Le gumic ultura ge ne ra la - slide pdf.c om

căldurii. 
-  faza de germinare  - începe din momentul crăpării tegumentului seminal  şi ţine până la
formarea primei frunze adevărate. În această fază plantele manifestă cerinţe deosebite faţă de
umiditate (apa având rol esenţial în hidratarea seminţelor şi plesnirea tegumentului), temperatură
(trebuie atins cel puţin plafonul minim de temperatură de la care se declanşează germinarea
seminţelor) şi oxigenul care este indispensabil, lipsa acestuia în substrat ducând la putrezirea
seminţelor,
 plantele suntasociat
foarte şisensibile,
cu alte cauze
firave (umiditate
şi supuse excesivă, temperatură
unui proces de selecţiescăzută etc.).
naturală După
foarte răsărire
riguros. În
această fază supravieţuiesc plantele viguroase care provin din seminţe sănătoase, mari, cu substanţe
de rezervă suficiente pentru hrănirea embrionului. 

2. Perioada de creştere vegetativă, care cuprinde 3 faze:


-  faza de răsad   care durează de la apariţia primei frunze adevărate şi până la începerea
depunerii substanţelor de rezervă în organele specializate. În această fază, hrana sintetizată de
 plante este folosită în exclusivitate pentru creşterile vegetative, iar raportul între procesele de
asimilaţie şi dezasimilaţie este aproape unitar (se consumă atât cât se produce). Pentru asigurarea
creşterii normale în această fază, un rol important îl joacă factorii de vegetaţie (temperatura, lumina,
umiditatea, hrana şi solul sau substratul) care trebuie să atingă valori apropiate de cerinţele speciei
respective.
-  faza de acumulare a substanţelor de rezevă - începe din momentul în care surplusul de
hrană sintetizat de plante, se depune în or gane specializate. Acestea îşi modifică forma,
dimensiunile şi devin părţi comestibile ale plantelor legumicole. Depunerea substanţelor de rezervă
se face în frunze, acestea cresc în dimensiuni (salată, spanac, sfeclă de frunze, ţelină pentru frunze,
 basela etc.), în tulpini subterane (cartof), în tulpini aeriene (gulie), în fructe (tomate, ardei, vinete,
 bame, fasole etc.), în primordii de inflorescenţă, (conopidă, brocoli), în muguri (vărzoase) etc.
-  faza de repaus  - este specifică plantelor bienale, trienale şi multianuale şi începe din
momentul în care metabolismul plantei se reduce foarte mult datorită factorilor de mediu
nefavorabili (temperatură scăzută, zile scurte). În această fază frunzele şi rădăcinile active mor, cu
excepţia plantelor multianuale la care rădăcinile rămân active, însă procesele metabolice se
desfăşoară într -un ritm foarte scăzut. Faza de repaus este şi o metodă de adaptare a plantelor perene
la condiţiile de mediu, specifice ţării noastre, perenitatea fiind asigurată de către organele subterane
în care se depozitează substanţele de rezervă. Intrarea în repaus mai este influenţată şi de
acumularea acidului abscisic (Burzo, 1992) şi este controlată genetic. 
Ieşirea din repaus diferă cu specia şi este determinată de scăderea concentraţiei acidului
abscisic în muguri, de temperatura scăzută care stimulează biosinteza giberelinelor, fapt care duce
la întreruperea repausului .

3. Perioada de reproducere, care cuprinde 3 faze:


-  faza
maturarea de îmbobocire
celulelor sexuale (a  gameţilor).
care începe odată fază
Această cu apariţia bobocilorprin
se caracterizează florali şi sesuprafeţei
creşterea încheie cu
de
asimilaţie, schimbarea compoziţiei chimice a organelor vegetative, iar recoltarea părţilor
comestibile trebuie să se facă înaintea apariţiei tulpinilor florifere. 
- faza de înflorire  - durează din momentul maturării gameţilor până în momentul fecundării
şi coincide cu deschiderea florilor la unele specii legumicole, dar se poate desfăşura şi înaintea
deschiderii florilor; se impune alegerea corectă a momentului hibridării  pentru obţinerea unor
rezultate bune.
- faza de fructificare - ţine din momentul fecundării şi până când seminţele devin mature din
 punct de vedere fiziologic şi independente de planta mamă. Aceasta este faza care încheie ciclul
ontogenetic al plantelor dintr-o generaţie şi faza care începe noua generaţie. Plantele mamă de la
speciile anuale,
generaţie. bienalemultianuale,
La speciile şi trienale seînepuizează, iar embrionii
faza de maturare se fortificăîn şiorganele
a seminţelor, aceştia vor forma noua
specializate se
depun substanţele de rezervă asigurând per enitatea speciei.
29 

http://slide pdf.c om/re a de r/full/le gumic ultura -ge ne ra la -5624133d9df3d 25/281


 

5/28/2018 Le gumic ultura ge ne ra la - slide pdf.c om

Parcurgerea acestor perioade diferă cu specia şi anume: 


- la plantele legumicole anuale: faza embrionară - faza de repaus - faza de germinaţie, faza
de răsad - faza de îmbobocire - faza de înflorire - faza de fructificare, suprapunerea fazelor fiind
evidentă; 
- la plantele legumicole bienale: faza embrionară - faza de repaus - faza de germinaţie - faza
de răsad (plantele în primele faze) - faza acumulării substanţelor de rezervă - faza de repaus - faza
de îmbobocire - faza delegumicole
- la plantele înflorire - faza de fructificare;
multianuale se trece prin perioada de sămânţă şi a creşterii
vegetative cu fazele aferente în primii doi ani, iar apoi în fiecare an planta înfloreşte şi fructifică
normal.

2.2.Particularităţile creşterii şi dezvoltării 


Creşterea  este un proces cantitativ, ireversibil, care contribuie la mărirea dimensiunilor
 plantelor (creşterea în înălţime, apariţia lăstarilor, creşterea frunzelor etc.). Acest proces este
controlat genetic, dar foate mult influenţat de condiţiile de cultură (hrană, apă, căldură, lumină) şi
determină apariţia tulpinii, frunzelor şi rădăcinilor.
 Dezvoltarea reprezintă un proces calitativ care conduce la apariţia organelor de reproducere.
Florile din punct de vedere morfologic pot fi hermafrodite (solanacee, fasole, mazăre) şi unisexuate
(cucurbitaceele). Majoritatea plantelor prezintă organele de reproducere bărbăteşti (staminele) şi
organele femeieşti (pistilele) în aceeaşi floare (plante cu flori hermafrodite. Florile unisexuate (au
un singur sex) pot fi pe plante monoice (flori unisexuate pe aceeaşi tulpină) sau pe plante dioice
(flori bărbăteşti pe o plantă şi flori femeieşti pe altă plantă). Plante dioice sunt: spanacul,
sparanghelul etc.
Polenizarea florilor la plantele legumicole poate fi:
- autogamă (autopolenizare) - când polenizarea are loc cu polen de la aceeaşi floare sau de la
alte flori de pe aceeaşi plantă (polen propriu). Se întâlneşte la tomate, ardei, vinete, fasole,
mazăre etc. 
- alogamă (încrucişată) - când polenizarea se face cu polen de la alte plante. Dacă polenizarea
se face cu ajutorul insectelor procesul se numeşte polenizare alogamă entomofilă şi se
întâlneşte la varză, ceapă, sparanghel etc. Dacă polenizarea se face cu ajutorul vântului,
 polenizarea este numită alogamă anemofilă (la spanac, sfeclă, lobodă). 
Plantele legumicole prezintă o serie de particularităţi privind creşterea şi dezvoltarea. 
La cucurbitacee  întâlnim pe aceeaşi plantă atât flori bărbăteşti cât şi femeieşti, dar
 proporţia este diferită. Astfel, la unele soiuri,  pe tulpina principală şi pe ramificaţiile de ordin
inferior, se află mai multe flori bărbăteşti, iar pe ramificaţiile de ordin superior predomină florile
femeieşti. Florile femeieşti se recunosc prin forma ovarului care este asemănătoare cu a fr uctului.
Pentru a obţine un număr mai mare de flori fermele, deci un potenţial productiv mai mare, se
efectuează ciupiri repetate care stimulează ramificarea. De asemenea, fructele apar şi cresc
concomitent
fructe cu formareaprocesul
fără fecundare, de noi flori,
fiind frunze şi cu
denumit creşterea plantei.
partenocarpie, Există soiuri
iar fructele care formează
partenocarpice. De
asemenea, există  hibrizi care formează, atât pe tulpina principală, cât şi pe lăstari,  numai flori
femele, sunt foarte productivi şi se numesc  numiţi hibrizi ginoici. La hibrizii ginoici nu este
necesară ciupirea repetată a plantei pentru stimularea ramificării şi formarea florilor femele,
făcându-se astfel economie de forţă de muncă la lucrările de întreţinere. 
La tomate, fasole şi mazăre există două tipuri de soiuri: cu creştere nedeterminată (prezintă
în vârf un mugure vegetativ, fructele apar şi cresc concomitent cu creşterea tulpinii) şi cu creştere
determinată  (în vârf la un moment dat, mugurele vegetativ se transformă în mugure florifer şi se
limitează creşterea în înălţime a plantei).
La ardei, la punctul de ramificare al tulpinii apare de obicei o floare, care la culturile din
sere se recomandă
mai uniforme, dândsă fie îndepărtată
posibilitatea încăa din
alegerii 3-4 faza de boboc, pentru
mai viguroase, pentru conducerea
ca ramificaţiile să crească cât
plantelor.
La conopidă, spanac, salată, ceapă verde   etc., zilele scurte şi temperaturile mai scăzute
30 

http://slide pdf.c om/re a de r/full/le gumic ultura -ge ne ra la -5624133d9df3d 26/281


 

5/28/2018 Le gumic ultura ge ne ra la - slide pdf.c om

determină obţinerea părţilor comestibile de calitate şi cu perioadă mai lungă de menţinere în acest
stadiu. Din contră, zilele lungi şi temperatura ridicată favorizează trecerea rapidă a plantelor din
faza de creştere vegetativă în faza de fructificare, iar calitatea părtilor comestibile scade simţitor.
Păstrarea usturoiului  la temperaturi ridicate (peste 20°C) face ca plantele să nu formeze bulb;
răsadul de ceapă plantat întârziat (la începutul îngroşării bulbului) nu mai formează bulb; arpagicul
 păstrat la 3-5°C sau la 15-18°C nu formează bulbi, doar tulpini florifere (fuşti).

Test de autoevaluare nr.2


a)  Care sunt cele 3 perioade ale evoluţiei ontogenetice? 

 b)  Ce faze cuprinde perioada de sămânţă? 

c)  Ce faze cuprinde perioada de creştere vegetativă? 

d)  Ce faze cuprinde perioada de reproducere?

e)  Care sunt particularităţile creşterii şi dezvoltării la unele specii


legumicole şi ce importanţă au acestea pentru practică?

2.3. Substanţe bioactive folosite în legumicultură 


Substanţele bioactive în mare parte sunt sintetizate de plante, dar sunt obţinute şi pe cale
chimică, prin sinteză, cu efecte foarte asemănătoare cu a celor naturale. 

Aceste substanţe se   substanţe stimulatoare; 


 împart în următoarele   substanţe retardante; 
grupe:   substanţe inhibitoare; 
  substanţe antitranspirante. 

2.3.1. Substanţe stimulatoare 


În grupa substanţelor stimulatoare sunt cuprinse: 
-- auxinele;
giberelinele;
- citochininele.
Auxinele  sunt substanţe care controlează în principal procesul de creştere al plantelor.
Acestea pot fi endogene (naturale), sintetizate de către plante şi acumulate în organele tinere
(muguri, vârfuri de creştere). Pe baza auxinelor endogene au fost obţinute pe cale chimică o serie
de compuşi asemănători ca structură şi ca mod de acţiune cu acestea. 
Rolul auxinelor este de a stimula creşter ea în înălţime prin diviziunea şi elongaţia celulelor,
formarea rădăcinilor şi creşterea capacităţii de absorbţie a apei şi elementelor minerale, creşterea
fructelor, îngroşarea membranelor celulare, stimularea înrădăcinării butaşilor la speciile legumicole
care se înmulţesc prin butaşi (batat), germinarea seminţelor şi stimularea fructificării. 
Dintre auxinele sintetizate pe cale artificială, o folosire mai largă au următoarele: ANA
(acidul naftil acetic), AIA (acidul indolil acetic), IBA (acidul indolil butiric), BIB (beta indolil
 butiric),. Aceste substanţe se folosesc în doze foarte mici pentru a avea efectul de stimulare a unor
31 

http://slide pdf.c om/re a de r/full/le gumic ultura -ge ne ra la -5624133d9df3d 27/281


 

5/28/2018 Le gumic ultura ge ne ra la - slide pdf.c om

 procese, în concentraţii mari pot deveni toxice. Astfel, AIA şi BIB se folosesc în concentraţie de 1-
200 mg/l, ANA 1-10 mg/l etc.
Giberelinele sunt substanţe cu acţiune stimulatoare, descoperite şi izolate din ciuperca
Gibberella fujikuroi. Giberelinele au fost depistate şi în seminţele şi rădăcinile speciilor
leguminoase (mazăre, fasole), în tuberculii de cartof şi în seminţele imature de pepene verde. Pe
cale artificială s-au creat până în prezent 23 de gibereline, cu acţiune asemănătoare celor sintetizate
de
GAcătre plante şi au fost notate cu GA de la 1 la 23, însă cele mai folosite sunt GA3, GA 1, GA4 şi
2. Acţiunea giberelinelor se manifestă prin accelerarea unor procese metabolice, contribuie la
sintetizarea şi acumularea de auxine endogene, stimulează germinarea seminţelor, creşterea
aparatului foliar, inducerea partenocarpiei la vinete, schimbarea raportului între florile femele şi
florile mascule la cucurbitacee, provoacă înflorirea unor specii bienale (morcov, pătrunjel etc.) în
 primul an de cultură, determină modificări ale metabolismului plantelor (scade conţinutul în
amidon, azot total şi proteine şi creşte conţinutul în acizi nucleici), se intensifică unele fenomene
fiziologice (fotosinteza, respiraţia) ca urmare a creşterilor active şi a sporirii suprafeţei foliare etc.
În urma tratării plantelor cu gibereline, consumul de apă creşte, iar plantele înregistrează o
sensibilitate mai mare la secetă. 
Citochininele  sunt substanţe stimulatoare sintetizate în rădăcini. Prima citochinină a fost
identificată de Letham (1964) în seminţele imature de porumb şi a fost numită zeatină. Rolul
citochininelor este de a preveni sau întârzia îmbătrânirea ţesuturilor, stimularea creşterii prin
extensie şi diviziune celulară, formarea florilor şi a fructelor partenocarpice, înlăturarea dominanţei
apicale, creşterea rezistenţei plantelor la stres (termic, hidric), la atacul bolilor şi dăunătorilor. Pe
cale artificială s-au obţinut citochinine sintetice cu acţiune foarte asemănătoare cu a kinetinei. Cele
mai folosite citochinine sunt: 1-2 difenilurea, 1-benzil-adenina, 8-a azochinetina etc.
Acţiune stimulatoare manifestă şi vitaminele asupra germinării seminţelor, absor  bţiei apei şi
elementelor minerale, creşter ii rezistenţei plantelor în condiţii  de mediu mai precare, creşter ii
 producţiei şi îmbunătăţir ii calităţii fructelor etc. Dintre vitamine un rol mai important joacă
vitaminele din complexul B, vitamina C şi PP. 

Produsele comerciale
Biostimulatori de înrădăcinare 

Sprintene se foloseşte  pentru stimularea creşterii sistemului radicular, prin înrădăcinarea


mai profundă a plantelor şi creşterea capacităţii de ramificare, reducerea stresului transplantării prin
formarea rapidă de rădăcini noi, adaptarea mai uşoară la noile condiţii de sol. Se aplică radicular şi
foliar, în diferite fenofaze şi anume: înainte de semănat prin umectarea seminţelor timp de 2– 4 ore,
în soluţie cu concentraţia de 0,1 %, după răsărire pentru a stimula creşterea frunzelor şi a rădăcinilor
în primele faze 0,1 %, după plantare, odată cu prima udare, folosind 3 –5 l /ha, iar dacă aplicarea nu
s-a realizat în condiţii optime, tratamentul se repetă după o săptămână. Când plantele sunt afectate
de stres termic,
îngheţ), datorat
se aplică fie de temperatura
3 tratamente ridicată
săptămânale, şi insolaţia
folosind puternică, refacerea
5 l / ha, stimulând fie de temperatura
acestora. scăzută (

Radifarm este un extract vegatal care conţine polizaharide, proteine şi polipeptide,


îmbogăţit cu aminoacizi, vitamine şi kelaţi de fier şi zinc. Are rol stimulator în formarea şi
ramificarea sistemului radicular prin stimularea sintezei hormonilor de la nivelul rădăcinilor,
activează metabolismul plantelor prin acţiunea vitaminelor şi microelementelor, plantele suportă
mai uşor stresul transplantării, stimulează fructificarea şi întregul proces de dezvoltare al plantelor.
Se recomandă să se aplice două tratemente, cu condiţia ca soluţia să ajungă în zona rădăcinilor.
Primul se aplică la repicat prin scufundarea rădăcinilor sau udarea ghivecelor cu o soluţie de
Radifarm 0,3 %, iar al doilea prin distribuire odată cu apa de irigat ( 500 ml Radifarm / 1000 mp)
sau prin udare locală, cu o soluţie în concentraţie de 0,25 %. Se foloseşte la tomate şi ardei, dar nu
numai.

32 

http://slide pdf.c om/re a de r/full/le gumic ultura -ge ne ra la -5624133d9df3d 28/281


 

5/28/2018 Le gumic ultura ge ne ra la - slide pdf.c om

Radistim 1 este un stimulator de înrădăcinare folosit pentru butaşii erbacei ( tomate, batat,
tarhon etc.), a cărui reacţie se manifestă prin creşterea procentului de butaşi înrădăcinţi, numărul şi
lungimea rădăcinilor, protejarea de diferiţi agenţi patogeni, vigoare mai mare a plantelor. Se
 prezintă sub formă de pudră, în care se introduce baza butaşilor, dar pentru a avea efect, punerea
 butaşilor în substrat trebuie să se facă cu atenţie, pentru ca produsul să rămână cât mai mult pe baza
acestuia. Poate fi şi sub formă lichidă. 
Razormin
aminoacizi,   este uncare
polizaharide, biostimulator
determină o pentru
creştereînrădăcinare,
foarte bună aconţine macro
sistemului şi microelemente,
radicular, cu implicaţii
 pozitive asupra creşterii vegetative şi a fructificării plantelor. Induce absorbţia la nivelul sistemului
radicular a nutrienţilor   din sol, protejează plantele când se află în stare de fitotoxicitate sau de stres,
are efect revitalizant şi prelungeşte perioada de vegetaţie, îmbunătăţeşte calitatea fructelor prin
culoare şi conţinut în zaharuri, accelerează activitatea microbiologică a solului. Se aplică pe
întreaga perioadă de vegetaţie, în concentraţie de 0,05 –  0,1 %.
Biorootz  stimulează creşterea numărului de microorganisme din sol, care provoacă o
absorbţie mult mai mare a nutrienţilor, precum şi protecţia la diverse boli ale solului; mai mult,
acest produs are efect inhibitor asupra mucegaiurilor , limitează răspândirea virusurilor, reduce
 poluarea, creşte capacitatea de absorbţie a îngrăşămintelor de către plantă cu cca 40%. 
Revital  se foloseşte pentru stimularea formării rădăcinilor şi trecerea mai uşoară peste
stresul transplantării la tomate, ardei şi vinete. Produsul se foloseşte în concentraţie de 0,05 % - 0,1
%.
Aplicat în faze timpurii de vegetatie, accelerează şi intensifică creşterea rădăcinilor
secundare care au rol important în procesul de absorbţie a apei şi substanţelor minerale, asigură o
mai bună prindere a răsadurilor după repicat şi plantare, plantele sunt mai viguroase, fructificarea
este mai abundentă, creşte rezistenţa la boli şi la diferiţi factori de stres, în special temperatura
excesivă. 
Tecamin raiz
Prin conţinutul în macroelemente, microelemente, aminoacizi şi alge marine îmbunătăţeşte 
 procesele de germinare şi răsărire a plantelor, stimulează ramificarea rădăcinilor şi formarea
 perişorilor absorbanţi. Aplicarea produsului se face prin instalaţia de picurare sau prin procedeul de
fertirigare la 5 –7 zile după ce plantele au răsărit, cu o soluţie în concentraţie de 0,1– 0,2 %. La
 plantare răsadurile se imersează într-o soluţie de 1 %, asigurând o prindere foarte bună şi o
uniformitate ridicată a culturii din primele faze. 

Biostimulatori de creştere 
Cropmax este  stimulator de creştere natural, care poate fi folosit la culturile din câmp, sere
şi solarii. Conţine macroelemente, microelemente, vitamine, aminoacizi, hormoni şi enzime
vegetale. Se foloseşte atunci când în sol este un conţinut scăzut de NPK şi microelemente, ph
ridicat, temperatură scăzută şi activitate slabă a rădăcinilor, dezechilibru în sol între K, Ca, şi Mg 
sau cândo solul
 pentru este slab
mai bună aerat. Se
absorbţie  şi aplică prin pulverizare
în perioada din zi cândfină, recomandat
activitatea pe ambeleeste
fotosintetică feţe optimă.
ale frunzei
Se
recomandă 1–3 tratamente în timpul perioadei de vegetaţie, folosind 500 ml– 1000 ml / ha la fiecare
tratament. Se poate aplica şi săptămânal, în concentraţie de 0,2 %, obţinând  importante sporuri de
 producţie. Este compatibil cu majoritatea pesticidelor, mai puţin cu cele pe baza de cupru. 

Atonik   este un stimulator de creştere care se absoarbe şi se translocă foarte rapid în plantă,


intensifică translocarea sevei brute şi asimilatelor, creşte conţinutul în clorofilă, determină creşterea
lăstarilor, înflorirea şi fructificarea, stimulează înrădăcinarea butaşilor,  germinarea seminţelor,
multiplicarea microorganismelor din sol şi contribuie la descompunerea materiei organice,
ameliorând fertilitatea solului. Se foloseşte pentru umectarea seminţelor, tratarea bazei butaşilor
 pentru
Atonik odau
mai bună înrădăcinare
producţii şi timpurii
mai mari, mai pentru stimularea înfloririi
şi de calitate şi fructificării.
foarte bună. Se Plantele
aplică de 2– 4 oritratate cu
în cursul
unei perioade de vegetaţie, în funcţie de specie şi sistemul de cultură,  în concentraţie de 0,025 % –  
33 

http://slide pdf.c om/re a de r/full/le gumic ultura -ge ne ra la -5624133d9df3d 29/281


 

5/28/2018 Le gumic ultura ge ne ra la - slide pdf.c om

0,05 %.
Mai concret, se aplică la ardeiul cultivat în solarii, pentru stimularea creşterii sistemului
radicular, în concentraţie de 0,025 %; la cartof, pentru stimularea înfloririi, 0,5 l / ha; la castraveţi,
 pentru obţinerea de producţii timpurii în concentraţie de 0,05 % - 0,025 % (2,5 l / ha); la tomatele
timpurii şi cultivate în solar, pentru creşterea producţiei, în concentraţie de 0,025 % ( 2,5 l / ha) .
Maxicrop start  conţine chelaţi Mg,Mn,Fe,Zn şi substanţe active selecţionate din extracte
vegetale şi alge
aplica numai marine
foliar, de 2 (100%
ori, de Ascophyllum
la repicat pânănodosum destinat
la înflorire, stimularii de
în concentraţie creşterii vegetative). Se
0,15– 0,2 %.
Kendal este un biostimulator care are în compoziţie extracte naturale, oligozaharide, săruri
de potasiu şi glutation cu acţiune de autoapărare a plantelor  şi de nutriţie, care creşte mecanismul de
apărare natural al plantelor, stimulează procesele de creştere şi dezvoltare a plantelor, previne şi
reduce atacul de ciuperci şi bacterii patogene. Se aplică foliar, la interval de 10– 15 zile, în cantitate
de 1,5-2 l /ha. Se poate aplica şi local în concentraţie de 0,3 -0,4 %, cca 100 – 200 ml soluţie / plantă. 

Biostimulatori de legare a fructelor


Auxigib este un fitoregulator sub formă de pulbere umectabilă, folosit pentru a stimula
înflorirea rapidă şi concentrată, fructificarea şi partenocarpia. De asemenea, contribuie la revenirea
 plantelor afectate de temperaturi scăzute şi diminuarea pagubelor. Se aplică la tomate, în mod
repetat, în timpul înfloririi, prin pulverizări asupra plantelor, cu soluţii în concentraţie de 0,6 –  0,65
%. Pentru revenirea plantelor afectate de ger ( cele care iernează sub formă de rozetă), imediat după
îngheţ, dar înaintea începerii dezgheţului, se aplică stropiri cu soluţii în concentraţie de 0,75 –  0,85
%, cu efecte benefice asupra acestora. 
36 c tipo b este fitoregulator de legare, favorizează  fecundarea florilor, reduce căderea
 prematură a florilor şi nu determină deformarea fructelor. Se foloseşte  la tomate şi vinete, prin
 pulverizare foarte fină pe flori, când sunt deschise, în cantitate de 1 – 5 ml / l , la pepenele galben 1 – 
2 ml/l, prin pulverizarea întregii plante, dar fără exces. Când se aplică la hibrizi, cantitatea de
 produs trebuie să fie mai mică. 
Adrop este un fitoregulator cu acţiune de legare a fructelor, stimulator şi cicatrizant.
Produsul,  bazat pe trei substante active de natură auxinică, poate fi folosit la o gamă  largă  de
culturi, determinând precocitatea, creşterea şi uniformizarea fructificării, creşterea fructelor , reduce
avortarea florilor, stimulează creşterea vegetativă şi productivă a culturii, are o acţiune cicatrizantă
asupra ţesutelor vegetale lezate. Reduce pagubele datorate gerului, prin aplicarea unui tratament
 preventiv cu 24 ore înaintea apariţiei gerului şi se repetă dacă fenomenul persistă, sau imediat după
apariţia acestuia. Se aplică sub formă de soluţii în concentraţie de 0,5 –  0,7 %.
Stimolante 66 F este un stimulator vegetal care conţine activatori ai funcţiilor meta bolice,
 provocând dezvoltarea plantelor şi îmbunătăţirea caracteristicilor calitative şi cantitative ale
 producţiei. Ajută la parcurgerea mai uşoară a fenofazelor de creştere şi fructificare, când plantele
sunt în stare de stres şi stagnare fiziologică dator ită îngheţului, aplicării tratamentelor fitosanitare în
exces sau când acestea
Betagib nuun
LG  este s-au aplicat. folosit pentru legarea florilor la vinete. Se foloseşte sub
fitoregulator
formă de soluţie, care se aplică când floarea este deschisă, prin pulverizare fină, în concentraţie de
0, 9 – 1 %.

Maxicrop   SET  conţine  chelaţi de B şi Zn şi substanţe active selecţionate din extracte


vegetale si alge marine (100% Ascophyllum nodosum), este destinat stimulării proceselor de
înflorire şi legare a fructelor. Se aplică numai foliar, în perioada cuprinsă între înflorire şi legarea
fructelor, de 1 –   ori, în concentraţie de 0,15 –  0,2 %.

2.3.2. Substanţele retardante 


Spre deosebire de substanţele stimulatoare care sunt naturale şi artificiale, substanţele
retardante sunt în exclusivitate substanţe chimice. Acestea se produc la scară industrială, rolul lor
asupra plantelor fiind de încetinire o anumită perioadă de timp a creşterii în înălţime, fără să
34 

http://slide pdf.c om/re a de r/full/le gumic ultura -ge ne ra la -5624133d9df3d 30/281


 

5/28/2018 Le gumic ultura ge ne ra la - slide pdf.c om

afecteze frunzele, florile sau fructele. Substanţele retardante acţionează asupra procesului de
elongaţie a celulelor, stopând alungirea tulpinilor. Se aplică întotdeauna înaintea alungirii plantelor,
deci preventiv, şi în general la speciile cu un ritm accelerat de creştere, predispuse alungirii. În
 practica legumicolă se aplică pe scară largă la tomate. 
Produse comerciale
Cycogan  se aplică la tomate în faza de răsad, odată sau de două ori, primul tratament
efectându-se
0,1% -0,15 %,când plantele au
se distribuie 3-4 frunze
pe plante bine formate.
prin pulverizare Concentraţia
foarte soluţieidedestropit
fină, cu aparate Cycogan este de
portabile. În
urma tratării tomatelor cu Cycogan, plantele sunt mai viguroase, cu tulpina mai scurtă şi mai
groasă, internodurile mai scurte şi cu o rezistenţă mult mai bună la temperaturi scăzute. Ridichiile
de lună în faza de 2 frunze, tratate cu produse similare ( Cycocel) în concentraţie de 1000-2000 ppm
au realizat un spor de producţie de 130%, la varză s-au obţinut căpăţâni mai îndesate şi o producţie
mai mare, la pepenele galben o creştere a numărului de flori femele, sporuri de producţie la 
rădăcinoase, (Stan N., 1999) etc. 
Cycogan 40 LC în concentraţie de 0,05-0,1% folosit la tomate şi ardei asigură stimularea
creşterii răsadurilor şi maturarea fructelor .
Stabilan este un produs omologat pentru grâu, rapiţă şi tomate care se aplică prin
 pulverizare fină şi acţionează asupra taliei plantelor. Absorbţia produsului este destul de rapidă, cca
2-4 ore şi este condiţionată de umiditatea ridicată. La tomate, se aplică la răsaduri, având ca efect
obţinerea de răsaduri de calitate mai bună, cu tulpini şi internoduri mai scurte, cu capacitate mai
 bună de fructificare şi fructe de calitate superioară. Se aplică preventiv, în concentraţie de 0,1 %,
câte 1 l / 1 mp. 
Alar se foloseşte la culturile de tomate, ardei şi vinete în perioada de răsad, în concentraţie
de 0,3% când acestea au 3-4 frunze, prin pulverizare fină pe frunze, prevenind alungirea acestora.
Se poate aplica şi în cultură, în concentraţie de 0,25%, efectuând 3 tratamente, primul la 2-3
săptămâni de la plantare  şi mai ales în perioada intrării fructelor în pârgă, la interval de 2-3
săptămâni, pentru stimularea înfloririi, creşterii procentului de legare a fructelor şi maturarea
concentrată a acestora. 

Biostimulatori pentru maturarea fructelor


Maxicrop quality  conţine chelaţi de B, Mn,  Fe, Ca şi substanţe active selecţionate din
extracte vegetale si alge marine (100% Ascophyllum nodosum), destinat stimulării maturării
fructelor şi obţiner ii de fructe calitativ superioare, în ceea ce priveşte gustul, culoarea şi consistenţa.
Se aplică foliar, la interval de 7 –10 zile, începând de la formarea fructelor, până la recoltare, în
concentraţie de 0,15 –  0,2 %.
Brixer  este folosit  pentru a concentra şi a uniformiza maturarea, reducând numărul de
treceri de recoltare. Are şi efect uşor desicant asupra resturilor vegetale, când recoltarea se face o
singură dată. Conţine substanţe naturale (metianină, polizaharide, extrase de alge şi yucca) care
accelerează zaharurilor.
acumularea procesele deAplicat
maturare a fructelor,
pe cale favorizează
foliară, prin anticiparea
pulverizare, coloraţiei
îmbunătăţeşte şi determină 
substanţial nivelul
calitativ al fructelor. Se recomandă două tratamente, primul cu 30 de zile înainte de recoltare, iar al
doilea după 15 zile de la primul, în concentraţie de 0,2 –  0,3 %.
Gerephon SL este un fitoregulator de sinteză pe baza de etefon, care după ce este absorbit
în plantă, eliberează  etilena, gaz produs în mod normal de către plantă, determinând stimularea
maturarii fructelor. Se foloseşte în special la tomate, atât pentru industrializare, cât şi pentru
consumul în stare proaspătă, cu scopul anticipării şi uniformizării maturării fructelor.
Administrarea produsului se face atunci când 40 –  60 % din fructe s-au maturat, iar cele din ultima
inflorescenţă au atins mărimea caracteristică cultivarului şi au culoarea verde, în cantitate de 3– 4 l /
ha. Când se doreşte concentrarea maturării, condiţionată de eliberarea terenului, pentru recoltarea
fructelor
0,25 %. mari şi mici, se aplică pulverizarea întregii plante, cu o soluţie în concentraţie de 0,2 –  

35 

http://slide pdf.c om/re a de r/full/le gumic ultura -ge ne ra la -5624133d9df3d 31/281


 

5/28/2018 Le gumic ultura ge ne ra la - slide pdf.c om

2.3.3. Substanţele inhibitoare 


Sunt substanţele chimice sau naturale care stopează acţiunea substanţelor stimulatoare,
mergând până la oprirea creşterii plantelor şi intrarea acestor a în repaus.

 Substanţe inhibitoare naturale   Substanţe inhibitoare sintetice 


o
   Abscisin o
   Hidrazida maleică 
o Cumarina o Puromicina
o  Acidul cinamic o  Cloramfenicol 

o  Inhibitor β 

Substanţele inhibitoare se folosesc pentru a stopa încolţirea tuberculilor de cartof sau a


 bulbilor de ceapă şi usturoi.
La cartof, după parcurgerea repausului, are loc încolţirea, când tuberculii îşi pierd însuşirile
 pentru consum, pierd în greutate, de aceea pentru prelungirea consumului în stare proaspătă trebuie
să se intervină cu produse care inhibă încolirea. 
Hidrazida maleică  se poate aplica atât în cursul perioadei de vegetaţie, cât şi în depozit
(Sparenberg, 1981). Aplicată pe frunze, se absoarbe şi se translocă foarte repede în tuberculi,
inhibând încolţirea pe o perioada de 6– 8 luni (Zukel, 1957; 1963), iar culturile de cartof tratate cu
hidrazidă maleică nu au fost influenţate în mod semnificativ, nici în ceea ce  priveşte producţia la
unitatea de suprafaţă, nici numărul de tuberculi. În schimb, încolţirea a fost foarte diferită, fiind
evident efectul produsului, aplicat în cantitate de 10 l /ha, în 400 l apă, la care s-a adăugat o
substanţă tensioactivă, Facet 0,05 %. De remarcat că, aplicarea produsului s-a efectuat la 84 zile de
la plantare, uscarea frunzelor s-a produs după 39 de zile de la aplicare, iar recoltarea la 11 zile de la
uscarea acestora. Foarte important de apreciat că, nivelul reziduurilor din tuberculii trataţi cu
hidrazidă maleică, 10 l / ha, au fost cuprinse între 10 -18 ppm ( Caldiz et al, 1999), faţă de 20 ppm,
la o doză de 12 l / ha (Caldiz et al., 1997), doza maximă admisă fiind de 50 ppm. 
Hidrazida maleică, se poate aplica şi la ceapă şi usturoi în concentraţie de 0,3-0,4% cu 3-4
săptămâni înainte de recoltare, grăbind maturarea bulbilor şi sporind capacitatea de păstrare a
acestora;
Antak  se poate folosi pentru copilitul pe cale chimică la tomate în concentraţie de 5%, când
copilii au 2-3 cm lungime;
Keim stop  este inhibitor al încolţirii cartofilor , preveni şi reduce încolţirea pe durata
 păstrării. Se aplică numai la tuberculii sănătoşi şi zvântaţi, care se aşează în straturi de 5– 10 cm
grosime, se pudrează cu Keim Stop, 1 kg / tonă şi se acoperă cu hârtie. A re o acţiune sistemică şi
efect de blocare a sintezei de proteine şi acizi nucleici, stopează  formarea şi/sau creşterea
epicotilelor şi a r ădăcinilor.
Solenid  se aplică numai în depozite, în vederea prevenirii încolţirii cartofilor de sămânţă.
Solenid determină
uscată, creşte creşterea
perioada rezistenţei
de păstrare, la boliaspectul
se menţine a cartofilor, reduce
comercial pierderile Se
al cartofilor. de aplică
apă şi însubstanţă
doză de
2 kg/tonă. Se găseşte sub formă de pulbere sau lichid. 
Cartofin se aplică  pentru prevenirea încolţirii cartofilor de consum depozitaţi în spaţii
obişnuite, în cantitate de 2 kg/tonă. Pentru o bună pătrundere a pulberii în masa de cartofi, aceştia se
aşează în straturi de cca 10 cm grosime, peste care se aplică produsul. Pentru a creşte efectul
 produsului, ultimul strat se acoperă cu hârtie sau alte materiale. 
Soluţiile de substanţe bioactive trebuie pregătite foarte corect, cu o mare responsabilitate
 pentru a preîntâmpina unele efecte nedorite. Pentru aceasta este necesară alegerea unei concentraţii
corespunzătoare conform datelor din literatura de specialitate, măsurarea atentă a cantităţii de
 produs la balanţa de precizie sau în cilindri gradaţi (pentru lichide), amestecarea foarte bună până la
dizolvarea produselor şi obţinerea unei suspensii omogene, măsurarea cantităţii de apă pentru a
obţine concentraţia dorită şi aplicarea imediată, pentru a evita precipitarea unor substanţe. Se aplică
 prin pulverizare fină sau prin îmbăierea inflorescenţelor (stimularea fructificării) în vase cu soluţie
36 

http://slide pdf.c om/re a de r/full/le gumic ultura -ge ne ra la -5624133d9df3d 32/281


 

5/28/2018 Le gumic ultura ge ne ra la - slide pdf.c om

stimulatoare.
De asemenea, asupra plantelor se aplică şi alte substanţe, care acţionează asupra proceselor
de creştere şi dezvoltare. Se cunosc produsele din gama Corona, cu specificitatea "Factorul PRX",
microelemente chelate, cu aplicarea foliară. Factorul PRX, stimulează coeficientul de absor  bţie al
elementelor nutritive la nivelul frunzei, intensifică fotosinteza şi prelungeşte viaţa cloroplastelor şi a
frunzelor. Stimulează producerea de fitoregulatori în plantă şi au actiune sistemică.
Produsele
stimularea   Corona
fotosintezei,  determinăproducerii
stimularea a bsorbţia rapidă la
de cătrenivel foliar
plante a şi menţinerea
unei cantităţifrunzelor
mai mariverzi,
de
fitoregulatori, stimularea procesului de tuberizare, prin aportul de potasiu, stimularea creşterii
vegetative, a înfloririi, legării fructelor şi creşterii acestora. 
Produsele KSC au acţiune de restabilire a proceselor fiziologice la nivelul sistemului
radicular, determină creşterea acestuia, măreşte capacitatea de absorbţie a apei şi elementelor
nutritive, creşte rezistenţa la boli, cantitatea şi calitatea producţiei, plantele sunt mai protejate
contra stresului hidr ic şi osmotic.Gama KSC 
Produsele Fertiactyl  stimulează  demarajul culturilor printr-o bună  înr ădăcinare, creşte
disponibilitatea elementelor nutritive din sol, favorizând o absorbţie bună a elementelor nutritive,
creşte rezistenţa plantelor la stresul termic, hidric şi osmotic, protejează plantele contra îmbătrânirii
 premature, stimulează apariţia de noi organe şi acumularea substanţelor nutritive de rezervă în
organele specializate.
Fitohormonii se folosesc şi în lucrările de multiplicare in vitro a plantelor, aceştia având un
rol esenţial în obţinerea de noi plante. Se folosesc singuri sau în combinaţie, în concentraţii foarte
mici şi bine stabilite, pentru faza la care se folosesc.
Vtaminele un rol important la culturile in vitro, fiind folosite în toate mediile de cultură,
deoarece ţesuturile cultivate in vitro  nu sunt capabile de sinteza vitaminelor. Vitaminele sunt
temolabile (distruse odată cu sterilizarea mediului de cultură), dar reziduurile rămase au rol pozitiv
asupra culturii. Vitaminele folosite sunt: tiamina care determină creşterea biomasei celulare şi a
ţesuturilor; riboflavina, piridoxina, acidul nicotic, acidul pantotenic, acidul ascorbic, biotina şi
tocoferolul.
Etilena  a fost acceptată mai târziu ca fitoregulator şi are rol în prosesele metabolice ale
 plantelor, cu rol în stimularea maturării fructelor, creşterea permeabilităţii membranelor plasmatice,
intensificării proceselor oxidative, biodegradarea clorofilei etc. Inhibă extensia celulară, stimulează
transportul auxinei, induce senescenţa ţesuturilor, stimulează căderea frunzelor şi fructelor. 
Alte produse comerciale cum sunt: Bionat 2, Bionex, Elstim, Elrom. Acestea,
folosite în combinaţie cu Fosfertil, în cultura ardeiului  gras, au contribuit la creşterea greutăţii
medii a fructelor şi a producţiilor medii la unitatea de suprafaţă ( Berar V., Poşta Gh, 2008).
Rezultate similare s-au obţinut şi la tomate. 

2.3.4. Substanţe adjuvante 


Substanţele
 pesticidelor, mai alesadjuvante  sunt produse
când condiţiile de mediuauxiliare cu rol important
sunt nefavorabile, asuprapierderii
şi prevenirii creşteriiproducţiei
acţiunii
(mazăre). Îmbunătăţesc absorbţia produselor foliare la nivelul stomatelor, prin reducerea tensiunii
active a soluţiilor apoase. Soluţia în care se adăugă aceste produse,  pătrunde mult mai uşor şi mai
repede în interiorul părţilor aeriene ale plantelor, ceea ce face ca efectul produselor din amestec să
fie mai bun şi mai rapid. 
Silwet Gold este un adjuvant de ultimă generaţie din categoria organosiliconilor numiţi
“superspreaders”, recomandat pentru aplicare în concentraţii cuprinse între 0,01-0,15% în funcţie de
culturi, volumul de soluţie şi produsele din amestec. Pentru culturile de câmp, doza uzuală es te de
0,1 l/ha în 100-200 l apă. Concentraţiile de 0,15% se folosesc pentru amestecurile cu produse
sistemice sau erbicide totale neselective. Pentru amestecul cu produse de contact, se recomandă
folosirea în concentraţii cuprinse între 0,01-0,1%,în funcţie de culturi.
La culturile legumicole, concentraţia este de 0,025 –  0,05 %. Se mai folosesc Trend 90 şi Lido 90
S.
37 

http://slide pdf.c om/re a de r/full/le gumic ultura -ge ne ra la -5624133d9df3d 33/281


 

5/28/2018 Le gumic ultura ge ne ra la - slide pdf.c om

Test de autoevaluare nr.3


a)  Câte grupe de substanţe bioactive cunoaşteţi? 

 b)  Care sunt substanţele stimulatoare şi ce rol au? 

c)  Cum caracterizaţi substanţele retardante? 

d)  Ce rol au substanţele inhibitoare? 

2.4. Clasificarea plantelor legumicole


 Numărul foarte mare de plante care se pot consuma (peste 250 de specii) a impus la un
moment dat o împărţire a acestora după anumite criterii, pentru a putea fi mai uşor urmărite şi
studiate. În România, în prezent, se cultivă în jur de 40 de specii de plante legumicole care deţin
 ponderea suprafeţelor ocupate cu legume şi circa 25-30 de specii care se cunosc mai puţin şi care
ocupă suprafeţe foarte mici (scorţoneră, barba caprei, fenicul, ţelină şi sfeclă de peţiol, sparanghel,
andive, asmăţui, batat, varză de Bruxelles, broccoli etc.). 
  după familia botanică; 
Plantele legumicole se pot clasifica   după partea comestibilă; 
după mai multe criterii astfel:    după durata de viaţă; 
  după tehnologia de cultură. 

2.4.1. Clasificarea după familia botanică 


Plantele legumicole
unele particularităţi comune.aparţin
Acest unui număr
criteriu mare de familii
de clasificare are unbotanice,
puternic acestea
caracterfiind grupate
ştiinţific, după
întrucât
 permite încheierea unor acorduri, proiecte de colaborare cu specialişti din străinătate, pornind de la
denumirea ştiinţifică a speciei, pentru a nu crea confuzii. Nu prezintă importanţă practică. 
Familia botanica Plante legumicole
Solanaceae  tomate, ardei, vinete
Cucurbitaceae  castraveţi, pepeni, dovlecei 
Umbeliferae  morcov, pătrunjel, păstârnac, ţelină, mărar  
Cruciferae  varză, conopidă, ridichi, gulie 
 Liliaceae  ceapă, usturoi, praz, sparanghel 
 Leguminoasae  mazăre, fasole, bob 
Chenopodiaceae   sfeclă, spanac, lobodă 
Compositae  salată, cicoare, anghinare 
 Malvaceae  bame
 Polygonaceae  ştevie, măcriş, revent 
 Labiatae  cimbru, cimbrişor  
 Aizoaceae  spanac de Noua Zeelandă 
 Agaricaceae  ciuperca albă 
Coprinaceae  Coprinus comatus Mull ex Fr. grax
 Polyporaceae   Pleurotus ostreatus, P. florida, P. cornucopiae, P. sajor-caju 
Strophariaceae  Stropharia rugosa Farlow Kuhner
Gramineae  porumbul zaharat

38 

http://slide pdf.c om/re a de r/full/le gumic ultura -ge ne ra la -5624133d9df3d 34/281


 

5/28/2018 Le gumic ultura ge ne ra la - slide pdf.c om

2.4.2. Clasificarea după partea comestibilă 


După partea comestibilă plantele legumicole se împart în: 
   plante legumicole de la care se consumă rădăcina: morcov, pătrunjel, păstârnac,
ţelina pentru rădăcină, scorţoneră, nap etc. La aceste specii rădăcina creşte în dimensiuni datorită
hipertrofierii ţesutului parenchimatic, se îngroaşă şi capătă forme diferite: cilindrice, ovale, sferice
etc. În ţesutul conducător, se acumulează apa şi substanţele minerale de rezervă, de tipul
amidonului, inulinei, zaharurilor, care asigură supravieţuirea speciilor mai mulţi ani, majoritatea
dintre ele fiind bienale sau perene. Plantele mai puţin cunoscute şi cultivate la noi în ţară din această
grupă sunt: scorţonera, barba caprei, napul, brojba, care nu necesită o tehnologie specială de cultură.
Se consumă de obicei sub formă de salată, garnituri etc. Pentru aceasta rădăcinile se spală, se aleg
cele mai sănătoase, se îndepărtează epiderma şi se fierb. Se taie cubuleţe, se amestecă cu maioneză
sau diverse sosuri şi apoi se consumă. Batatul se poate folosi în cofetărie şi patiserie la prepararea
diverselor creme sau se taie felii subţiri, se prăjeşte în ulei şi se obţin chipsuri. 
   plante legumicole de la care se consumă tulpina: gulia, ceapa, usturoiul, prazul.
Depunerea substanţelor de rezervă are loc fie în partea aeriană a acesteia, deasupra coletului (gulie),
în părţile terminale ale lăstarilor subterani (stoloni) unde se depune în special amidon (cartof), fie în
 partea subterană denumită şi bulb (ceapă, usturoi etc.). La această ultimă grupă de plante, tulpina
este comprimată şi are forma unui disc pe care sunt prinşi mugurii vegetativi şi frunzele cărnoase
sau tunicile în care se depozitează zaharuri, uleiuri eterice, fitoncide, substanţe albuminoide etc. 
De la usturoiul verde, ceapa de Egipt, ceapa de tuns, ceapa de iarnă, praz, se
consumă tulpina falsă reprezentată de părţile bazale ale frunzelor verzi în formă de tunici suprapuse
şi etiolate, care cresc în dimensiuni prin acumularea substanţelor nutritive de rezervă. 
   plante legumicole de la care se consumă peţiolul şi teaca frunzei îngroşată: revent,
sfecla de peţiol (mangold), ţelina de peţiol, cardon, fenicul, etc. Aceste specii se caracterizează prin
aceea că, substanţele nutritive de rezervă se depun în peţiolul frunzei, acesta creşte în dimensiuni,
capătă însuşiri oganoleptice specifice fiecărei specii şi devine fraged. Astfel, peţiolii de revent au
gust acrişor şi se folosesc la prepararea compoturilor, dulceţurilor, peltelelor etc.; gust dulce şi
aromă foarte plăcută prezintă teaca îngroşată a frunzei la fenicul, care se consumă atât în stare
crudă, în salate de crudităţi asortate, cât şi fiartă şi amestecată cu maioneză sau sosuri albe,
constituind o garnitură foarte gustoasă. 
   plante legumicole de la care se consumă frunzele verzi şi etiolate: salata de frunze,
spanacul, basella, ceapa şi usturoiul, scarola, spanacul de Noua Zeelandă, varza de frunze, mărarul,
 pătrunjelul de frunze, leuşteanul, măcrişul etc. Aceste legume mai poartă denumirea şi de verdeţuri.
În această grupă practic pot intra toate acele plante ale căror frunze nu sunt toxice şi care posedă
însuşiri organoleptice acceptabile. Limbul fruzelor are forme şi mărimi diferite în funcţie de specie,
dar în funcţie de cantitatea de asimilate depozitate, poate avea o consistenţă pieloasă (basella,
s panacul demărar,
(pătrunjel, Noua Zeelandă) sau fină (loboda,
ţelină, rosmarin) care ducsalata de frunze,valorii
la creşterea mărarul), conţinut în uleiuri
condimentare, eterice
alimentare şi
terapeutice a legumelor precum şi alte elemente nutritive (vitamine, compuşi pe bază de Fe, Mg).
Aceste legume se recomandă să se consume cu preponderenţă primăvara devreme, pentru refacerea
necesarului de vitamine şi săruri minerale a organismului, privat în timpul iernii de aceste elemente
esenţiale ale vieţii. 
Aceste specii nu necesită tehnologii speciale de cultură, nu sunt pretenţioase faţă de
condiţiile de mediu, se înmulţesc în mod obişnuit prin seminţe. 
   plante legumicole de la care se consumă lăstarii: sparanghelul. Aceştia cresc în
fiecare an din mugurii de pe rizomi şi se consumă fie etiolaţi (deci se recoltează imediat ce au
apărut la suprafaţa solului), fie verzi de la soiurile şi hibrizii care îşi păstrează turgescenţa şi
frăgezimea acestora, în condiţii de lumina. 
   plante legumicole de la care se consumă mugurii terminali sau axilari cu creştere
activă şi închisă: varză albă, varză creaţă, varză roşie, varză de Bruxelles, salata de căpăţână,
39 

http://slide pdf.c om/re a de r/full/le gumic ultura -ge ne ra la -5624133d9df3d 35/281


 

5/28/2018 Le gumic ultura ge ne ra la - slide pdf.c om

andivele. Ca urmare a selecţiei repetate, aceşti muguri s-au hipertrofiat, şi-au modificat forma şi
dimensiunile avute anterior depunerii substanţelor de rezervă, poartă denumirea de căpăţână şi au
cerinţe relativ reduse faţă de factorii de mediu. Din această grupă mai puţin cunoscută este varza de
Bruxelles care prezintă în vârful tulpinii un mugure activ şi deschis, ceea ce conduce la o tulpină
înaltă de peste 1 m, iar lateral, la axila fiecărei frunze apar verzişoarele de mărimea unei nuci,
aşezate în spirală pe tulpină. Se consumă de regulă preparată ca sufleu, pane, cu maioneză, cu sos
de tarhon etc.
   plante legumicole de la care se consumă inflorescenţa: anghinare, conopidă, brocoli.
Substanţele de rezervă se depun în primordiile de inflorescenţă, pedicelii florali, baza receptacului
sau în bractei, rezultând în final nişte căpăţâni false. Anghinarea şi brocolii pe lângă proprietăţile
terapeutice, au şi o serie de însuşiri organoleptice care fac să fie apreciate de consumatorii din
vestul Europei şi nu numai. Astfel, anghinarea este cunoscută din timpuri foarte vechi la popoarele
din bazinul mediteranean (Italia, Spania, Franţa) unde se cultivă pe suprafeţe întinse şi face parte
din sortimentul de bază al acestor ţări. Anghinarea este o plantă perenă, care prezintă frunze mari,
lung peţiolate, puternic sectate, de culoare cenuşie, are capacitate bună de lăstărire, fiecare lăstar
 purtând în vârf o inflorescenţă. 
Partea comestibilă se poate consuma în moduri foarte diferite şi anume: ca murătură,
la cuptor, anghinare umplută, sufleu etc. Brocoli este foarte asemănătoare cu conopida, se consumă
la fel ca şi aceasta. Deosebirea între cele două specii constă în aceea că broccoli prezintă butonii
florali într-un stadiu mai avansat de dezvoltare decât conopida, are culoare verde şi este mai fină la
gust. Nu se pretează la conservare prin murare. 
   plante legumicole de la care se consumă fructele: tomate, ardei, castraveţi, pepeni
verzi, pepeni galbeni, fasole pentru păstăi, mazăre pentru păstăi etc. De-a lungul timpului, fructele
aparţinând speciilor acestei grupe, au devenit mai mari, mai suculente şi mai aromate , decât atunci
când plantele au început să fie cultivate.
   plante legumicole de la care se consumă seminţele: mazăre, fasole, bob şi
majoritatea plantelor aromatice şi condimentare (mărar, anason, coriandru, fenicul, chimen etc.). La
aceste specii acumularea substanţelor de rezervă se face numai în seminţe, care la maturitatea
tehnică prezintă un volum mai mare, creşte concentraţia în uleiuri eterice şi capătă un gust specific.

2.4.3. Clasificarea după durata vieţii 


Plantele legumicole au durata de viaţă  şi perioada de vegetaţie diferită în funcţie de
 particularităţile botanice, biologice şi morfologice.

REŢINE!!! 
 Durata de viaţă reprezintă perioada de timp care trece de la
 perioada de sămânţă a unei generaţii, până la perioada de sămânţă
a generaţiei următoare. 

răsărirea Perioada de până
plantelor, vegetaţie reprezintăprimelor
la recoltarea perioada de comestibile
părţi timp de la
tipice. 

După durata de viaţă, plantele legumicole se împart astfel: 


   plante anuale,
   plante bienale;
   plante trienale;
   plante perene.

 Plantele
Apartenenţa anualela  sunt
speciilor plantele
diferite carebotanice,
familii parcurg determină
întreg ciclulpretenţii
de viaţădiferite
în cursul
faţăunui singur an.
de factorii de
mediu şi prezintă particularităţi de creştere şi dezvoltare specifice fiecărei specii. Unele plante
40 

http://slide pdf.c om/re a de r/full/le gumic ultura -ge ne ra la -5624133d9df3d 36/281


 

5/28/2018 Le gumic ultura ge ne ra la - slide pdf.c om

anuale (castraveţi, tomate), dacă se cultivă în condiţii cât mai apropiate de cele în care s -au format
(regiunile sudice ale globului) sau în sere, pot creşte şi fructifica mai mulţi ani la rând,
comportându-se ca plante perene. Sunt plantele anuale: tomatele, ardeiul, vinetele, castraveţii,
dovleceii, mazărea, fasolea, spanacul, loboda, salata, mărarul, bamele, ridichiile de lună, conopida
etc.
 Plantele bienale  îşi desfăşoară ciclul de viaţă pe parcursul a doi ani de zile. Din această
categorie
În primul fac parte:
an de morcovul,
cultură pătrunjelul,
se porneşte păstârnacul,
de la sămânţă, ţelina, cultura
se întreţine ceapa ceaclama şi de apă,
după tehnologia varza etc.
specifică, iar
la sfârşitul perioadei de vegetaţie, se obţin părţile comestibile (bulbi, rădăcini îngroşate, căpăţâni
etc.), din care o parte se folosesc pentru consum, iar o parte (cele tipice soiului sau hibridului) se
folosesc ca plante mamă, în vederea obţinerii seminţelor. 
În anul al doilea, se înfiinţează culturi semincere cu material sortat şi păstrat în acest scop,
iar la sfârşitul perioadei de vegetaţie se obţin seminţele. 
Schematic ciclul de viaţă al plantelor bienale este următorul: 
o  anul I - sămânţă - perioada de vegetaţie - obţinerea părţii comestibile, o parte

destinată consumului şi o parte ca plante mamă; 


o  anul II - plante mamă -  perioadă de vegetaţie - sămânţă. 

În general, plantele bienale se caracterizează printr -o rezistenţă mai mare la temperaturi


scăzute, culturile înfiinţându-se primăvara foarte devreme, când în sol temperatura este de 3-4°C (la
s peciile care se seamănă direct) şi ceva mai târziu la plantele la care se foloseşte răsad (vărzoase). 
În general, plantele bienale nu sunt pretenţioase faţă de tehnologia de cultură, necesitând lucrări de
îngrijire obişnuite. Cele cu răsărire greoaie (umbelifere) necesită terenuri curate de buruieni şi care
nu formează crustă, pentru a nu împiedica răsărirea uniformă a plantelor. 
 Plantele trienale  sunt reprezentate de ceapa de arpagic, care necesită 3 ani pentru
 parcurgearea tuturor etapelor. Astfel, în primul an, se înfiinţează cultura pornind de la sămânţă,
obţinându-se arpagicul, după o tehnologie specifică. În anul al II-lea, cultura se înfiinţează prin
 plantarea arpagicului, iar la sfârşitul perioadei de vegetaţie se obţin bulbii de ceapă. Din aceştia o
 parte se folosesc pentru consum, sau se păstrează, iar o altă parte se folosesc pentru înfiinţarea
culturilor semincere. În anul al III-lea, se plantează bulbii de ceapă, se execută lucrările de îngrijire
specifice semincerilor de ceapă şi se obţin seminţele. 
Schematic, ciclul agrobiologic al cepei de arpagic este următorul: 

Anul I: Anul II:


sămânţă –  arpagic -
perioada de perioada de
vegetaţie - vegetaţie -
arpagic bulbi

Anul III: bulbi


(plante mamă)
- perioada de
vegetaţie -
sămânţă 

 Plantele perene  sunt plante legumicole care au o durată de viaţă de câţiva ani. Se
caracterizează prin aceea că, în fiecare primăvară îşi reiau creşterea, fructifică, iar la sfârşitul
 perioadei de vegetaţie partea aeriană piere, perenitatea speciei fiind asigurată prin intermediul
organelor subterane, în care se depozitează substanţele de rezervă. Plante perene sunt: sparanghelul,
anghinarea, hreanul etc.
În general, sunt plante rezistente la temperatură scăzută (pot suporta temperaturi de -20°C şi
41 

http://slide pdf.c om/re a de r/full/le gumic ultura -ge ne ra la -5624133d9df3d 37/281


 

5/28/2018 Le gumic ultura ge ne ra la - slide pdf.c om

chiar mai mult), vegetează primăvara foarte devreme, fiind folosite în cura de verdeţuri (ştevia,
măcrişul, urzica etc.) şi se prelungeşte perioada de vegetaţie până toamna târziu. Se cultivă după
tehnologii diferite, unele (sparanghelul) necesitând lucrări de îngrijire cu totul speciale. 

2.4.4. Clasificarea după tehnologia de cultură 


Acest criteriu de clasificare are la bază elementele comune mai multor specii legumicole,
 privind modul
informaţii de înfiinţare
precise şi întreţinere
privind cultura al culturii.
uneia sau Arespecii. 
altei dintre un pronunţat caracter practic, întrucât oferă
Plantele legumicole se împart în mai multe grupe:
  rădăcinoase  (morcov, pătrunjel, păstârnac, ţelină de rădăcină, sfeclă roşie, ridichi,
scorţoneră, barba caprei). Aceste specii se cultivă prin semănat direct (cu excepţia ţeliei), prezintă
seminţe mici (excepţie sfecla şi ridichiile), necesită o pregătire foarte bună a patului germinativ şi o
umiditate corespunzătoare în sol, mai ales la umbelifere. La acestea, datorită conţinutului ridicat în
uleiuri eterice, hidratarea seminţelor este mai greoaie, de aceea pentru o răsărire uniformă şi optimă
apa are un rol esenţial. Aceste specii se seamănă primăvara devreme. 
  bulboase  (ceapa, usturoiul şi prazul). Aceste specii se pretează la înfiinţarea
culturilor toamna, înainte de venirea îngheţului (ceapă, usturoi pentru stufat) sau primăvara foarte
devreme, nefiind pretenţioase faţă de căldură. Înfiinţarea culturilor se face prin semănat direct
(ceapa ceaclama) prin răsad (ceapa de apă şi praz) şi prin plantarea arpagicului (ceapa de arpagic)
sau a bulbililor (usturoi, ceapă eşalotă). Necesită o bună pregătire a terenului atât pentru semănat cât
şi pentru plantat, se cultivă după o  tehnologie simplă, dar cu respectarea tuturor verigilor
tehnologice.
  vărzoase (varza albă, varza roşie, varza chinezească, varza de Bruxelles, conopida,
 brocoli, gulia etc.). Toate aceste specii se cultivă prin plantarea răsadului, în cultură de primăvară
sau de toamnă (varza albă, conopida, brocoli) sau într -un singur ciclu (varza roşie, varza de
Bruxelles, gulia etc.). Nu sunt pretenţioase faţă de căldură, unele se pretează la cultura succesivă
(varza albă, conopida), altele la cultura asociată (gulia, varza albă) cu rezultate foarte bune. Sunt
 pretenţioase faţă de apă, de aceea trebuie să se ţină cont de amplasarea culturilor în apropierea
surselor se apă. 
  păstăioase (mazăre, fasole, bob, bame). Se caracterizează printr -o capacitate foarte
 bună de fixare a azotului din atmosferă, prin bacteriile fixatoare de azot care îmbogăţesc solul în
acest element, de aceea sunt considerate cele mai bune plante premergătoare pentru toate celelalte
specii legumicole. Se cultivă prin semănat direct, primăvara foarte devreme (mazărea şi bobul) şi
ceva mai târziu fasolea, deoarece este mai pretenţioasă faţă de căldură (temperatura minimă de
germinare este de 8-10°C). Se pretează la succesiuni de culturi. Bamele sunt foarte pretenţioase la
căldură, de aceea se seamănă după 15 mai în zona de sud a ţării. 
  solano-fructoase  (tomate, ardei, vinete) - Sunt specii legumicole pretenţioase la
căldură, se pretează la toate sistemele de cultură (câmp, spaţii protejate, sere, răsadniţe), se
înfiinţează dar
 primăvară, preponderent prin direct
şi prin semănat plantarea răsadului,
(tomatele după trecereaPrezintă
de vară-toamnă). pericolului brumelor
cea mai târzii de
mare importanţă
economică, se cultivă pe cea mai mare suprafaţă şi în toate zonele de cultură a plantelor legumicole. 
  bostănoase  (castraveţi, dovlecei, pepeni galbeni, pepeni verzi). Aceste specii
manifestă pretenţii ridicate faţă de factorii de vegetaţie, în special faţă de temperatură, se cultivă atât
 prin semănat direct cât şi prin răsad (pepenii verzi numai pentru cultura timpurie). Se caracterizează
 printr-un ritm accelerat de creştere, răsărirea are loc la câteva zile, dacă temperatura şi umiditatea
sunt la parametrii optimi. Se pretează la cultura în câmp, solarii şi sere (cu excepţia pepenilor verzi). 
  verdeţuri  (salată, spanac, pătrunjel, mărar, ţelină şi sfeclă de peţiol, cicoare, basella
etc.). Se cultivă prin semănat direct sau prin răsad (salată, cicoare etc.). Au perioadă de vegetaţie
diferită, ceea ce permite folosirea acestora în succesiuni de culturi, culturi asociate etc. Se cultivă
toamna şi primăvara devreme. 
  tuberculifere  (cartof, batat). Sunt specii care se înmulţesc în exclusivitate pe cale
vegetativă. La temperaturi sub 0°C partea aeriană piere. Necesită soluri uşoare, bine aprovizionate
42 

http://slide pdf.c om/re a de r/full/le gumic ultura -ge ne ra la -5624133d9df3d 38/281


 

5/28/2018 Le gumic ultura ge ne ra la - slide pdf.c om

cu apă şi elemente nutritive, necesită bilonare. 


  aromatice şi condimentare. Sunt specii care se cultivă pe suprafeţe foarte mici, prin
semănat direct, conţin uleiuri eterice, necesită un pat germinativ foarte bine pregătit şi umiditate
suficientă în sol pentru asigurarea unei răsăriri uniforme. Dintre acestea amintim: anasonul,
coriandrul, cimbrul, chimenul, feniculul etc.
  perene  (sparanghel, ştevie, măcriş, revent). Se caracterizează prin accea că ocupă

terenul câţivao ani,


cultivă după nu intrădestul
tehnologie în asolamentul legumicol,
de simplă (la se se
sparanghel înmulţesc de obicei
aplică unele lucrăripe cale vegetativă, se
specifice). 
  ciuperci şi porumb zaharat  sunt  o grupă aparte. Se cultivă după tehnologii
specifice şi foarte diferite, prezintă importanţă economică foarte diferită. 
 
Test de autoevaluare nr. 4
a)  Care sunt criteriile de clasificare a plantelor legumicole?

 b)  Care sunt grupele de plante legumicole stabilite după partea


comestibilă? 

c)  Care sunt grupele de plante legumicole stabilite după durata vieţii? 

d)  Care sunt grupele de plante legumicole stabilite după tehnologia


aplicată? 

 Rezumat
Cunoaşterea biologiei speciilor legumicole prezintă o importanţă majoră în viaţa acestora,
deoarece aplicarea tehnologiei de cultură trebuie să fie în concordanţă cu particularităţile speciei,
cu condiţiile în care aceasta s-a format şi evoluat de-a lungul timpului. În cadrul speciilor
legumicole, s-au înregistrat o evoluţie şi o variabilitate mare de-a lungul timpului, ceea a condus la
cultivarea a peste 250 de specii. Acest aspect este foarte evident la grupa legumelor vărzoase, unde
 pornind de la specia sălbatică, au fost obţinute mai multe varietăţi, respectiv varza albă, conopida,
 gulia, varza de frunze, varza de Bruxelles, broccoli, varza de cocean etc. Acest lucru s-a realizat
 prin selectarea acelor forme la care depunerea substanţelor nutritive de rezervă s-a făcut în diferite
organe aledovleci
castraveţi, plantei,şicare au devenit
dovlecei, tomate,părţi
ardeicomestibile.
etc. De asemenea, alte exemple sunt la ridichi,
Originea speciilor legumicole  şi cunoaşterea centrelor genice  sunt foarte importante,
deoarece, în funcţie de originea acestora, plantelor trebuie să li se asigure condiţiile de mediu
corespunzătoare. Fiecare specie legumicolă se caracterizează printr -o evoluţie ontogenetică ce
cuprinde 3 perioade, fiecare perioadă având 3 faze, în  care plantele se comportă diferit, iar
cunoaşterea acestora influenţează măsurile ce se impun în fiecare dintre acestea. Pentru
asigurarea creşterii şi dezvoltării optime a plantelor, în tehnologia de cultură se folosesc diferite
 produse cu rol de stimulare, cum sunt auxinele, giberelinele şi citochininele, cu rol de întârziere a
 proceselor de creştere la speciile cu ritm rapid (ex. tomatele), în vederea prevenirii fenomenului de
alungire, în special în faza de răsad, produse cu rol de inhibare, în vederea  prevenirii încolţirii
cartofilor, cepei şi usturoiului, asigurând prelungirea perioadei de păstrare şi implicit a
consumului. Un loc aparte îl ocupă clasificarea plantelor legumicole, care se face după 4 criterii:
 partea comestibilă, durata vieţii, familia botanică şi tehnologia aplicată, toate corelate cu
43 

http://slide pdf.c om/re a de r/full/le gumic ultura -ge ne ra la -5624133d9df3d 39/281


 

5/28/2018 Le gumic ultura ge ne ra la - slide pdf.c om

tehnologia de cultură, mai puţin familia botanică, care prezintă caracter pur ştiinţific. 

44 

http://slide pdf.c om/re a de r/full/le gumic ultura -ge ne ra la -5624133d9df3d 40/281


 

5/28/2018 Le gumic ultura ge ne ra la - slide pdf.c om

Unitatea de învăţare nr. 3 

ÎNMULŢIREA PLANTELOR LEGUMICOLE

Obiective
  Cunoaşterea importanţei
 particularităţii de răsărire aînmulţirii
plantelor,prin seminţecua aplicarea
în corelaţie plantelorprimelor
legumicole
lucrărişi dea
îngrijire
  Cunoaşterea avantajelor şi dezavantajelor înmulţirii prin seminţe 
  Controlul calităţii seminţelor  
  Însuşirea lucrărilor de pregătire a seminţelor în vederea semănatului 
  Cunoaşterea avantajelor şi dezavantajelor înmulţirii pe cale vegetativă 
  Cunoaşterea metodelor de înmulţire, în vederea alegerii metodei celei mai adecvate
scopului urmărit 

Înmulţirea speciilor legumicole se realizează pe 2 căi şi anume: 


   pe cale generativă, prin seminţe (înmulţire sexuată); 
   pe cale vegetativă, prin porţiuni de plantă (înmulţire asexuată). 

3.1. Înmulţirea generativă (sexuată) 


Înmulţirea prin seminţe se practică la un număr mare de specii legumicole care prezintă
seminţe propriu-zise (tomate, ardei, vinete, mazăre, fasole, varză, gulie, conopidă, castraveţi,
 pepeni, etc.) sau fructe uscate indehiscente de tip nuculă (ştevie, măcriş, revent), glomerul (sfeclă
roşie), dicariopsă (morcov, păstârnac, ţelină, fenicul, mărar etc), achenă (salată, anghinare, cardon).

Avantaje  Dezavantaje 
  coeficient mare de înmulţire (de la o   costul foarte ridicat al seminţelor
singură plantă se pot obţine sute şi mii de hi bride (ex. la tomate, sămânţa hibridă F1 
 plante); obţinută în străinătate este de 100-120
   posibilitatea păstrării seminţelor în milioane lei/kg) cu toate că producţia
condiţii obişnuite o perioadă lungă de timp obţinută atât calitativ cât şi cantitativ este
(câţiva ani) datorită conţinutului scăzut în net superioară soiurilor; 
apă al acestora;    se poate produce cu uşurinţă
  mecanizarea lucrării de însămânţare, impurificarea soiurilor având în vedere
folosind maşini speciale, executând faptul că, între soiurile aceleiaşi specii
semănatul de precizie;  legumicole nu există diferenţe prea mari
  ocupă un spaţiu restrâns la depozitare, între seminţe (excepţie face fasolea,
iar lucrările
seminţelor specifice
se pot de manevrare a
realiza mecanizat;  pepenii verzi, etc).
  nu necesită condiţii de mediu speciale
 pentru păstrare, cheltuielile în acest sens
fiind mult diminuate;
  este metoda folosită pentru înfiinţarea
culturii la majoritatea speciilor legumicole.

În ceea ce priveşte germinarea seminţelor de legume, există o serie de particularităţi şi


anume: la unele specii (tomate, ardei, vinete, castraveţi, varză) tegumentul seminal se îmbibă destul
de uşor cu apă, ceea ce permite încolţirea seminţelor în câteva zile. La alte specii legumicole,
îmbibarea tegumentului seminal este greoaie, acesta fiind mult mai tare sau sămânţa conţine
importante cantităţi de uleiuri eterice, care îngreunează hidratarea (sparanghel, morcov, pătrunjel,
45 

http://slide pdf.c om/re a de r/full/le gumic ultura -ge ne ra la -5624133d9df3d 41/281


 

5/28/2018 Le gumic ultura ge ne ra la - slide pdf.c om

ţelină), încolţirea având loc în 20-21 de zile.


De asemenea, există specii legumicole la care în urma germinării seminţelor, cotiledoa nele
ies la suprafaţa solului (tomate, castraveţi, fasole, varză, pepeni, etc.) aceste specii având germinaţie
epigee, în timp ce, la altele, cotiledoanele rămân în sol (mazăre, bob), având germinaţie hipogee.
Cunoaşterea acestor particularităţi are o importanţă deosebită pentru practică, în sensul executării la
timp a semănatului şi a efectuării cu atenţie a primelor pr aşile în culturile legumicole. 

3.1.1. Controlul calităţii seminţelor 


Calitatea seminţelor are un rol deosebit de important în reuşita unei culturi legumicole.
Asociată cu asigurarea factorilor de vegetaţie şi aplicarea unor tehnologii specifice, duce la
obţinerea de rezultate spectaculoase în cultura legumelor. Controlul calităţii se impune ca fiind
obligatoriu pentru toate seminţele care circulă în reţeaua de comercializare, dar se poate face şi la
cerere. Pentru aceasta, în fiecare judeţ şi la nivelul Municipiului Bucureşti există laboratoare de
determinare a însuşirilor seminţelor de legume, care aparţin Inspectoratului Judeţean de Controlul
Calităţii Seminţelor şi a Materialului Săditor, unde se determină principalele însuşiri ale seminţelor
 pe baza normelor prevăzute de STAS şi se emit buletine de analiză. 
Principalele însuşiri de calitate a seminţelor sunt: autenticitatea, puritatea, facultatea
germinativă, energia germinativă, valoarea culturală (sămânţa utilă), masa a 1000 de seminţe,
umiditatea, etc.
Autenticitatea reprezintă însuşirea seminţelor de a aparţine în exclusivitate speciei, soiului
şi se mai numeşte şi puritate biologică. Se determină în perioada de vegetaţie de către inspectorii
aprobatori de stat, care efectuează controale repetate în culturile semincere, în scopul purificării
acestora. Autenticitatea seminţelor se determină după caracterele morfologice şi organoleptice a
acestora (mărime, formă, culoare, luciu, aspectul suprafeţei, miros şi gust). La speciile legumicole
la care seminţele se aseamănă foarte mult între ele (vărzoase, ceapa şi prazul) sau cu seminţele altor
 plante (muştar negru, rapiţă), determinarea autenticităţii se bazează pe analizarea plăntuţelor tinere,
la câteva zile de la răsărire. Determinarea autenticităţii se poate face şi pe cale anatomică, prin
studiul mărimii şi modului de aşezare a celulelor tegumentului seminal sau pe cale chimică
(crucifere) prin tratarea seminţelor cu o serie de reactivi, rezultând coloraţii diferite în funcţie de
specie.
Puritatea reprezintă totalitatea seminţelor care aparţin speciei sau soiului analizat, întregi,
capabile să germineze. Se exprimă procentual din greutatea probei de analiză şi se determină după
următoarea formulă: 

masa seminţelor pure 


P% = -----------------------------x 100
masa probei de analiză 

găsesc diferite Determinar  ea purităţii


impurităţi (seminţe este necesară
de buruieni, întrucât
seminţe printre
ale altor seminţele
specii speciei
de cultură, analizate,
materiale se,
inerte
etc.).
Facultatea germinativă reprezintă procentul de seminţe pure, care puse în condiţii optime
de temperatură, umiditate şi aeraţie, germinează într -un număr de zile caracteristic fiecărei specii
legumicole şi dau germeni normali. Se exprimă procentual din numărul de seminţe puse la
germinat. În prezent, în lume există norme legale privind nivelul minim acceptat al facultăţii
germinative pentru speciile legumicole (tabelul 3.1.). Germinaţia seminţelor depinde pe de o parte
de temperatura din timpul germinării, dar şi de momentul recoltării seminţelor şi modul de uscare şi
 păstrare al acestora.

46 

http://slide pdf.c om/re a de r/full/le gumic ultura -ge ne ra la -5624133d9df3d 42/281


 

5/28/2018 Le gumic ultura ge ne ra la - slide pdf.c om

Tabelul 3.1.
Procentul minim de germinaţie acceptat pentru unele 
specii legumicole
(Chaoux, Foury, 1994)
Specia Germinaţia (%) Specia Germinaţia (%) 
Vinete 65 Fasole 75
Sfeclă 70 Salată  75
roşie 
Morcov 65 Pepene galben 75
Ţelină  70 Ceapă  70
Cicoare 65 Pătrunjel  65
Varză  75 Mazăre  80
Castraveţi  80 Ardei 65
Creson 80 Praz 65
Andive 65 Ridichi 70
Spanac 75 Scorţonera  70

Bob 80 Tomate 75
Pierderea facultăţii germinative este determinată de caracterele biologice ale speciei, de
umiditate şi temperatură. Există specii legumicole la care seminţele îşi păstrează facultatea
germinativă 1-2 ani (ceapă, scorţoneră, barba caprei, păstârnac), 2-3 ani (pătrunjel, asmăţui, praz
etc.), 3-5 ani (vinete, sparanghel, morcov, tomate, ardei, varză, conopidă, spanac, ridichi, fasole,
etc.) sau 5-10 ani (anghinare, sfeclă roşie, ţelină, cicoare, castraveţi, pepeni, etc.).
Umiditatea influenţează considerabil păstrarea seminţelor, stabilindu-se un echilibru bine
definit între umiditatea atmosferică şi conţinutul în apă al seminţelor. Astfel, pentru cele mai multe
specii, durata de păstrare a facultăţii germinative creşte în raport invers proporţional cu
higroscopicitatea aerului, până la un nivel de 20-30%; sub acest nivel uscarea seminţelor devine
excesivă,
3.1.). durata facultăţii germinative descreşte mai mult sau mai puţin în funcţie de specie (fig.

 Fig. 3.1 Influenţa umidităţii relative asupra longevităţii medii a seminţelor (Touzard, 1994) 

Temperatura din timpul păstrării influenţează facultatea germinativă (fig.3.2.). La o


temperatură mai redusă,  perioada de păstrare a facultăţii germinative este mai mare. Nu sunt
capabile să germineze seminţele şiştave, sparte, bolnave, senescente (pe cale naturală sau
 provocată). 
Încadrarea seminţelor în diferite clase prevăzute de STAS, se face de către laboratoarele de
controlul calităţii seminţelor, pe baza rezultatelor obţinute la probele analizate. 
47 

http://slide pdf.c om/re a de r/full/le gumic ultura -ge ne ra la -5624133d9df3d 43/281


 

5/28/2018 Le gumic ultura ge ne ra la - slide pdf.c om

 Fig. 3.2 Influenţa temperaturii asupra longevităţii medii a seminţelor  


la două nivele de umiditate relativă 

Energia germinativă  reprezintă procentul de seminţe germinate în prima treime sau


 jumătate din perioada de timp caracteristică speciei analizate (tabelul 3.2). S-a constatat că
seminţele care răsar mai repede, din cadrul aceleiaşi specii sau soi, prezintă o energie germinativă
mai ridicată, comparativ cu cele care germinează mai greu. În practică se preferă utilizarea la
semănat a seminţelor omogene, cu energie germinativă apropiată, în scopul obţinerii unei răsăriri
uniforme, reducând la minim fazele critice ale răsăririi şi accidentele ce pot surveni în această
 perioadă. 
Tabelul 3.2.
Timpul de determinare a energiei şi facultăţii germinative a 
seminţelor , la unele specii legumicole (zile)
(Chaoux, Foury, 1994)
Specia Energia Facultatea Raport
germinativă  germinativă  EG/FG
Vinete, morcov 7 14 1/2
Spanac 7 21 1/3
Bob 5 10 ½
Ceapă  6 12 ½

Valoarea culturală (sămânţa utilă)  reprezintă un indicator deosebit de important, având


rol în stabilirea cantităţii reale de sămânţă folosită la unitatea de suprafaţă. Valoarea culturală este
dependentă de puritatea şi facultatea germinativă a seminţelor. Cu cât aceste însuşiri au o valoa re
mai ridicată, cu atât cantitatea de sămânţă folosită este mai mică, bineînţeles în limitele specifice
speciei de referinţă şi invers. 

48 

http://slide pdf.c om/re a de r/full/le gumic ultura -ge ne ra la -5624133d9df3d 44/281


 

5/28/2018 Le gumic ultura ge ne ra la - slide pdf.c om

Se determină după formula: 


PxG
Vc (Su) = ------------, în care:
100
P - puritatea seminţelor  
G - germinarea seminţelor  

 Norma de sămânţă la hectar se stabileşte după formula: 


 Ns cal I x Vcs cal I
 Ns/ha = -------------------------- , în care:
Vcss
- Ns/ha –  norma de sămânţă la hectar , kg/ha;
- Ns cal I - norma de sămânţă de calitatea I-a (standard);
- Vcs cal I - valoarea culturală a seminţelor de calitatea I-a;
- Vcss - valoarea culturală a seminţelor folosite la semănat. 

Masa a 1000 de seminţe se exprimă în două moduri:


a) masa relativă, reprezintă greutatea seminţelor exprimată în grame, la umiditatea pe care
acestea o au în momentul determinării; 
 b) masa absolută, reprezintă greutatea seminţelor exprimată în grame, raportată la substanţa
uscată şi se calculează în funcţie de umiditatea acestora în momentul determinării. Masa a 1000 de
seminţe intră în calculul normei de sămânţă la unitatea de suprafaţă, folosind formula: 

D x MMS
 Ns/ha = -----------------, unde:
Vc

- Ns/ha - norma de sămânţă la hectar, kg/ha; 


- D - desimea culturii;
- MMS - masa a 1000 de seminţe; 
- Vc - valoarea culturală a seminţelor. 
Seminţele care sunt mai mari, mai grele, au o putere de străbatere mai mare, dau plante mai
viguroase, cu un potenţial productiv mai ridicat şi invers. 
Pentru a stabili calitatea unui lot de seminţe, pe lângă facultatea germinativă, energie
germinativă, puritate, valoare culturală, MMS, un rol important îl joacă şi puterea de străbatere,
umiditatea, viabilitatea, vechimea seminţelor, numărul de seminţe la gram, etc.
Principalele însuşiri de calitate a seminţelor de legume sunt redate în tabelul 3.3.

49 

http://slide pdf.c om/re a de r/full/le gumic ultura -ge ne ra la -5624133d9df3d 45/281


 

5/28/2018 Le gumic ultura ge ne ra la - slide pdf.c om

Tabelul 3.3.
Însuşirile seminţelor de legume 
Specia Puri- Facul-tatea Durata Vechime M.M.S.  Număr de T°C T°C Durata Durata
tatea germi-nativă  facultă-ţii a opti- (g) seminţe minimă de optimă de încolţirii încolţirii în
(%) (%) germi-native mă  la un gram încolţire  încol-ţire  în câmp spaţii încălzite 
(ani) (ani) (zile) (zile)
Anghinare 97 70 7 1-3 44-51 19-23 10 20 20 14
Ardei 97 75 4-5 1-2 5-8 135-250 14-15 25-30 27 20
Bame 99 85 5 1-2 65-85 12-15 15-16 25-30 10 -
Bob 99 95 4-5 1-2 800-1200 0,5-1 1-2 18-20 6 -
Ceapă  99 85 3 1 2-3,5 350-400 2-5 15-20 14-18 8-10
Castraveţi  99 90 4-5 2-3 16-33 60-70 14 25-30 5-8 4-6
Cicoare 97 80 4-5 1-2 1-1,3 770-900 3-4 15-20 12 -
Conopidă  98 80 4-5 1-2 2,5-3 300-350 2-3 20-25 4-6 3-5
Dovlecei 99 95 5-8 2-3 140-200 7-12 14 20-30 5-8 4-6
Fasole 98 95 3-5 1-2 200-700 2-6 9-10 20-25 6-10 4-5
Gulii 98 90 4-5 1-2 3-3,3 260-350 2-3 20-25 4-6 3-5
Lobodă  97 70 1-2 1 2,6-6 200-350 3-4 18-20 8 -
Mărar   95 60 2-3 3 1,2-1,6 600-700 8-10 20-25 10-15 7-10
Măcriş  97 70 3-4 1-2 0,8-1 950-1100 2-3 18-20 12 -
Mazăre  99 95 3-4 1-2 140-360 3-5 1-2 18-20 4-6 3-5
Morcov 95 70 2-3 1-2 1-1,5 500-600 4-5 20-25 15-25 9-12
Păstârnac  97 70 1-2 1 2,2-4,7 180-250 2-3 20-25 14-16 10-11
Pătrunjel  96 70 2-3 1 1,2-1,8 700-850 3-4 20-25 15-20 12-15
Pepeni galbeni 99 90 6-8 2-3 30-35 20-30 14-15 25-30 7-10 5-7
Pepeni verzi 99 90 4-5 2-3 60-140 10-15 14-15 25-30 10-15 7-10
Vinete 98 85 4-5 1-2 3,8-4,4 200-300 14-15 20-30 20-22 12-20
Praz 97 80 3 2-3 2,3-2,6 270-420 3-6 15-20 14-16 8-10
Ridichi 96 90 3-4 1-2 7-10 100-150 1-2 18-20 5-7 3-5
Salată  95 85 3-4 1-2 0,6-1,2 900-1000 2-3 15-20 4-5 6-9
Spanac 97 70 4-5 1-2 9-11 85-130 2-3 15-20 6-8 4-5
Sfeclă  97 90 3-4 1-2 20-40 20-50 5-6 18-20 10-14 7-10
Sparanghel 99 80 3-4 1-2 720 50-60 8-10 20-25 20 -
Tomate 98 85 4-5 1-2 2,7-3,3 200-350 12-13 20-30 15-20 5-9
Ţelină  95 75 5 2-3 0,3-0,6 2000-3000 4-5 18-24 18-22 12-14
Varză  98 90 4-5 1-2 3-4 250-300 2-3 18-20 4-6 3-5

50 

http://slide pdf.c om/re a de r/full/le gumic ultura -ge ne ra la -5624133d9df3d 46/281


 

5/28/2018 Le gumic ultura ge ne ra la - slide pdf.c om

3.1.2. Pregătirea seminţelor pentru semănat 


Pregătirea seminţelor pentru semănat cuprinde o serie de lucrări la care sunt supuse
seminţele, în scopul asigurării unei răsăriri uniforme şi într -un timp mai scurt, asigurarea unei
densităţi  optime la unitatea de suprafaţă, prevenirea transmiterii bolilor, dăunătorilor precum şi
obţinerea unor plante mai viguroase. 
Lucrările care se aplică seminţelor de legume înainte de semănat sunt: sortarea şi calibrarea,
umectarea,
 perilor, etc., încolţirea forţată,
amestecarea stratificarea,
seminţelor drajarea,materiale,
mici cu diverse stimularea seminţelor,
dezinfecţia, îndepărtarea
călirea, etc. ţepilor,
Sortarea şi calibrarea  seminţelor se execută în vederea separării seminţelor sănătoase,
întregi şi viabile de diferite impurităţi şi se execută în funcţie de mărimea şi greutatea acestora.
Folosirea la semănat a seminţelor mari, asigură importante sporuri ale producţiei şi o oarecare
timpurietate a acesteia faţă de seminţele mai mici din cadrul aceleiaşi specii. 
Sortarea şi calibrarea seminţelor se execută folosind diferite tipuri de selectoare, când sunt
cantităţi mari de seminţe. Când cantitatea de seminţe este mică, lucrarea se execută manual, prin
alegeri la masă, cu ajutorul sitei sau prin scufundare în apă. Pentru scufundare se foloseşte o soluţie
de apă cu sare în concentraţie de 5% sau o soluţie de azotat de amoniu 2%. Seminţele seci, şiştave,
mici se ridică la suprafaţă şi se elimină prin scurgerea apei, iar cele grele, mari, se lasă la fundul
vasului.
Umectarea  se aplică seminţelor cu tegumentul tare (sparanghel, ceapă, praz), la cele care
germinează mai greu (ardei, vinete) sau la cele care se folosesc pentru completarea golurilor şi
constă în îmbibarea seminţelor cu apă, pentru a declanşa germinarea acestora.
Umectarea se face cu apă călduţă, iar timpul de umectare este diferit în funcţie de specie: 
  48-60 ore la ceapă, praz, sparanghel, ţelină, morcov; 
  24-48 ore la tomate, ardei, vinete, sfeclă roşie; 
  12-20 ore la castraveţi, dovlecei, fasole, mazăre; 
  2-4 ore la salată, ridichi, etc.
Seminţele care se menţin în apă mai mult de 24 de ore, se scot din apă  o dată pe zi, se
aerisesc 10-15
neaerisirea minute,poate
seminţelor, dupăfavoriza
care serespiraţia
introducanaerobă
din nou. Prelungirea
şi pierderea perioadei
viabilităţii de umectare şi
acestora. 
Umectarea se execută diferit, în funcţie de cantitatea de seminţe. Astfel, pentru cantităţi mici
de seminţe, acestea se introduc în săculeţi de pânză sau tifon şi se scufundă în apă 1-3 ore, după
care, se ţin la aer 1-3 ore, schimbând de fiecare dată apa. 
Când cantitatea de seminţe ce trebuie umectată este mare, acestea se aşează pe o suprafaţă
 plană netedă, în straturi de 30 cm grosime, se pulverizează şi se lopătează de 2-4 ori pe zi, timp de
2-3 zile.

 ATENŢIE!!!   Seminţele umectate se seamănă 


un teren reavăn 
imediat într - 

Încolţirea forţată se aplică la seminţele destinate completării golurilor, înfiinţării culturilor


timpurii şi culturilor succesive. 
Seminţele se aşează într -un strat gros de 5-6 cm, se acoperă cu prelate umede şi se menţin la
o temperatură de 22-25o C, până când apare radicula la cca 70 % din seminţe.
 ATENŢIE!!!   Seminţele încolţite se seamănă imediat, într - un
teren reavăn, în caz contrar se deshidratează foarte
uşor  
Stratificarea se aplică la speciile legumicole la care maturarea seminţelor are loc eşalonat
(ceapă, morcov, mărar, varză, ridichi, etc.).
Seminţele se ţin în apă 1–1,5 ore la o temperatură de 15-20o C, se întind în straturi de 3-5 cm
grosime şi se acoperă cu pânze umede sau cu pământ umed, timp de 2-3 zile la o temperatură de 15-
20o C. Stratificarea se poate face şi cu nisip, pentru o durată de 10-40 zile.
51 

http://slide pdf.c om/re a de r/full/le gumic ultura -ge ne ra la -5624133d9df3d 47/281


 

5/28/2018 Le gumic ultura ge ne ra la - slide pdf.c om

 ATENŢIE!!!   Semănatul se face obligatoriu în teren umed. 


Călirea seminţelor se practică pentru culturile timpurii (varză, conopidă, salată, tomate) în
scopul creşterii rezistenţei la frig a tinerelor plăntuţe. Răsadurile obţinute din seminţe călite, rezistă
mai bine la temperaturile scăzute din primăvară şi dau producţii mai timpurii.
Călirea  se realizează prin menţinerea seminţelor timp de 24 ore la temperatura camerei şi
apoi 24 de ore la frig (1-4 o C).
 După câteva zile de şocuri termice, seminţele se seamănă în teren reavăn. 
Drajarea seminţelor  constă în acoperirea seminţelor mici şi foarte mici, cu un amestec
organo-mineral, rezultând o sămânţă sferică cu diametrul de 2-3 mm. Aceasta permite semănatul de
 precizie, distribuirea uniformă a seminţelor, asigurarea unor condiţii mai bune de lumină a
 plantelor, eliminarea răritului. Schematic, drajarea seminţelor se prezintă în fig. 3.3. 

 Fig. 3.3 Drajarea seminţelor: E –  embrion, P –  pericarp, I –  membrană protectoare


externă, 
2 –  peliculă de insecticide, 3 –  peliculă cu fungicide. 

Învelişul seminţei este alcătuit dintr -un material organo-mineral, respectiv lianţi şi produse
organo-farmaceutice. Ca material organo-mineral se foloseşte o pudră care conţine argilă, nisip
foarte fin, turbă, silicaţi de sinteză în diferite proporţii. Lianţii permit realizarea învelişului
seminţelor şi  pot fi: insolubili, dar permeabili şi care cedează presiunii seminţelor îmbibate
(hidratate) şi solubili (diferite tipuri de argile cu utilizare în mediile nu prea umede sau prea uscate).
De asemenea, se folosesc substanţe stimulatoare, fitosanitare, îngrăşăminte, etc. Se practică la
seminţele foarte mici şi mici: ţelină, salată, morcov, pătrunjel, cicoare, etc.
Peliculizarea constă în acoperirea seminţelor cu o membrană protectoare, cu o grosime de
câţiva microni care păstrează forma seminţelor, reduce asperităţile şi asigură o protecţie fitosanitară
mai bună şi o îmbunătăţire a execuţiei semănatului.
Această acoperire se poate face prin 2 procedee:

   prin pulverizarea materialului de acoperire cu ajutorul unui atomizor asupra


seminţelor aflate într -un tambur rotativ, în prezenţa unui flux de aer cald; 
  în mediu lichid, când materialul de acoperire se pulverizează cu atomizorul la
 presiune ridicată pe seminţele existente într -un agitator cu flux de aer cald
(fig. 3.4.).

52 

http://slide pdf.c om/re a de r/full/le gumic ultura -ge ne ra la -5624133d9df3d 48/281


 

5/28/2018 Le gumic ultura ge ne ra la - slide pdf.c om

 Fig. 3.4 Peliculizarea: sus –  sămânţă peliculizată, mijloc –  cu sistem rotativ, în care at este
atomizorul, iar ca este circulaţia aerului,
 jos –  pe pat fluidizant: 1 –  aspiraţie prin filtru, 2 –  coloană de tratare, 3 –  seminţe în flux de
aer, 4 –  atomizor de înaltă presiune, 5 –  reglare presiune aer.  

Stimularea seminţelor  se face în scopul scoaterii acestora din repaus şi accelerarea


 procesului de germinare.
Stimularea seminţelor se poate face pe două căi: fizică şi chimică. 
Stimularea  fizică  constă în tratarea seminţelor de legume cu ultrasunete, unde
electromagnetice,
scurtarea perioadeişocuri termice,
de vegetaţie, izotopigerminaţiei
grăbirea radioactivi,acestora. 
obţinând rezultate bune în ceea ce priveşte
Cercetările efectuate de Pelaghia Chilom (2000) folosind seminţe de castraveţi, hibridul
Brucona, tratate cu raze X în concentraţie de 500-3000 Rx (optimul fiind 1000-3000 Rx) au dus la
obţinerea unor sporuri de producţie timpurie de 41,2 % la doze de 1500 Rx şi 5,25 % la doza de
1000 Rx, iar producţia totală a crescut cu 7,6 % respectiv, 5,3 % în funcţie de variantă. La 3000 Rx
efectul este inhibitor asupra producţiei. 
Tratarea cu unde electromagnetice la castraveţi (Elena Florescu, 1968) şi ridichi de lună
(Albu, 1974) a dus la accelerarea germinării seminţelor, scurtarea perioadei de vegetaţie a plantelor
şi obţinerea de sporuri de producţie de 11-17 %.
Tratarea seminţelor de castraveţi cu raze gama în doză de 500-3000 Kr, a avut efecte
diferite, dar rezultatele bune
a înregistrat au la
un spor de 6,6 t/ha fost obţinute
1500 Kr şi la
5,4doze
t/hade
la 1500-2000 Kr. Producţia
2000 Kr, producţia totală timpurie
fiind mairealizată,
mare cu
6,2 şi respectiv 5,2 t/ha.
Acelaşi autor a făcut experienţe şi cu unde laser. Creşterea răsadurilor şi intensitatea
activităţii enzimatice a fost direct proporţională cu durata expunerii seminţelor, crescând de la 5
minute la 20 minute. Cele mai bune rezultate au fost obţinute la expunerea seminţelor pe ambele
feţe, câte 20 minute şi 10 minute. Producţia timpurie a crescut cu 2,4 t/ha, iar cea totală cu 3,6 t/ha
la expunerea seminţelor 20 minute la unde laser. 
Stimularea chimică 
Cercetările efectuate cu diferite substanţe chimice, au scos în evidenţă efectul pozitiv asupra
germinării seminţelor. Acidul giberelic 0,01 % şi procaina 0,01 %, au determinat grăbirea
germinării seminţelor. Tratarea seminţelor de ardei cu 2,4 D a dus la o inhibare parţială a
germinării, în timp ce ANA 200 ppm a stimulat creşterea conţinutului în substanţă   uscată,
intensificarea fotosintezei la răsaduri şi creşterea rădăcinilor. 
53 

http://slide pdf.c om/re a de r/full/le gumic ultura -ge ne ra la -5624133d9df3d 49/281


 

5/28/2018 Le gumic ultura ge ne ra la - slide pdf.c om

Tratarea seminţelor cu MgSO4 duce la reducerea perioadei de obţinere a răsadurilor bune de


 plantat, iar k inetina, AIA şi vitamina B îmbunătăţesc în bună măsură germinarea seminţelor , mai
ales la speciile legumicole la care acest proces se desfăşoară mai lent. 
Rezultate bune s-au obţinut şi prin tratarea seminţelor cu acid nicotinic 0,01 %, acid succinic
0,1 %, diferite microelemente sau extracte de plante.
Pentru creşterea rezistenţei seminţelor la temperatură mai mică a solului şi pentru grăbirea
germinaţiei, la tomate au fost făcute tratamente cu soluţii de glycerol, manitol şi polietilenglicol, la
temperatură de 15-20 C (Argenich şi colab., 1989). 
Stimularea seminţelor de ardei cu GA3  50-100 ppm a dus la creşterea în înălţime a
răsadurilor, a numărului de frunze (Abdul şi colab., 1987). Tratamentele cu GA3 0,01 mg/l anticipă
 procesul de germinaţie a seminţelor de ardei cu 3-4 zile faţă de seminţele netratate, iar procentul de
germinare a crescut cu 5-10% (Gheorghiţa Hoza, 1993).
La ardei, pentru scoaterea seminţelor din repaus, acestea se pot trata cu temperaturi de 24 C
timp de 2-3 săptămâni sau se întârzie extragerea din fructe cu circa 10 zile (Randle şi Honma,
1981).
Îndepărtarea ţepilor se practică la speciile legumicole care prezintă ţepi pe suprafaţa
seminţei (morcov) cu scopul distribuirii uniforme a seminţelor şi evitarea înfundării semănătorilor.
Se execută mecanizat, folosind instalaţii speciale, cu valţuri sau cilindri r otativi.
Amestecarea seminţelor cu diverse materiale (nisip, rumeguş) se practică la morcov,
 pătrunjel, salată, atunci când semănatul se execută manual, în scopul asigurării distribuirii uniforme
a seminţelor în teren. 
La speciile legumicole care răsar greu (ceapă, morcov, pătrunjel, etc.) se procedează la
amestecarea acestora cu specii cu răsărire rapidă (salată, ridichi), folosind 30 -40 g de sămânţă
indicatoare, la 1 kg de sămânţă. 
Dezinfecţia seminţelor se execută cu scopul prevenirii şi combaterii bolilor şi dăunătorilor
care se transmit prin seminţe. Dezinfecţia seminţelor se poate face termic şi chimic. 
Dezinfecţia termică  (tabelul 3.4.) se execută atât pe cale umedă cât şi uscată, însă cere

foarte multă
seminţele atenţie
în apă timpasupra timpului
de o oră, de tratamentde
la o temperatură cât52şi -a 55
temperaturii. Seînaplică
oC, cu răcire la tomate,
apă pentru ţinând
combaterea
cancerului bacterian şi a altor ciuperci patogene, sau tratament uscat la 80oC timp de 24 ore, pentru
virusul mozaicului tutunului. La vinete, seminţele se tratează în mediu umed la 50 oC, timp de 30
minute, iar la ardei seminţele se ţin la 58 oC, 6 ore pentru VMT şi bacterii şi ciuperci. 
La castraveţi, pentru viroze se fac tratamente umede la temperatură de 53 - 55 oC timp de o
oră, cu răcire în apă, sau tratament termic uscat la 70 oC timp de 72 ore. La crucifere, seminţele se
tratează umed la 50oC timp de 30 minute, cu răcire naturală, în special pentru ciuperci
( Xanthomonas, Phoma şi Alternaria).
Dezinfecţia chimică se execută cu diferite produse, prin prăfuire sau pe cale umedă. Astfel,
la tomate se foloseşte TMT 3g/1 kg prin prăfuire, pentru căderea plăntuţelor şi pătări, iar pentru
cancerul
de 20-22obacterian, seminţele
C. La ardei şi vinete,sese
ţinfoloseşte
la înmuiat în acid
fosfat acetic10,6
trisodic %, timp
kg/45 l apă,deseminţele
24 ore, laseoţin
temperatură
în soluţie
15-20 minute şi apoi se spală, tratamentul fiind recomandat pentru VMT. Pentru ciuperci se
foloseşte TMTD, 3g/1 kg prin prăfuire cu 2-3 zile înainte de semănat. La crucifere se foloseşte
Vitavax, Plantavax 3-5 g/1 kg prin prăfuire, cu 2-3 zile înainte de semănat precum şi TMTD 3 g/1
kg.

54 

http://slide pdf.c om/re a de r/full/le gumic ultura -ge ne ra la -5624133d9df3d 50/281


 

5/28/2018 Le gumic ultura ge ne ra la - slide pdf.c om

Tabelul 3.4.
Dezinfecţia termică a seminţelor  
(prelucrarea după Costache M.,Roman Tr., 1998) 
Specia Agenţii Metode de tratare Timpul şi Observaţii 
 patogeni temperatura
Tomate VTM, bacterii, Termic - 80o , 24 ore Ventilarea
o
ciuperci uscat sau 70 , 72 ore aerului
Bacterii şi Termic - 53oC , o oră  Răcire în apă şi
ciuperci umed uscare
Ardei VTM, bacterii, Termic uscat 58oC, 4-6 ore Ventilarea aerului
Ciuperci 80o C, 24 ore
Vinete Aschochyta Termic uscat 50o C, 30 min Răcire în apă, uscare 
hortorum
Castraveţi  Virusul Termic uscat 70o C, 72 ore Ventilarea aerului
mozaicului
verde, ciuperci
Bacterii, Termic umed 53o C, o oră  Răcire, uscare 
ciuperci
Varză, Bacterii, Termic umed 50o C, 30 min Răcire la 
conopidă  ciuperci 30-32o 
Fasole Colletotrichum Termic umed 60 o C, 5 min -
lindemuthianu 54,5o C, 15 min
Ceapă Botrytis allii Termic umed 45o C, 8-12 ore -
(bulbi)
Morcov Bacterii, Termic umed 50o C, 25 min -
ciuperci
Salată  Virusul Termic umed 40o C, 6-10 zile Se imersează în PRG,
mozaicului spălare după
tratament, uscare
o
Spanac Ciuperci Termic umed 50 C, 25 minute -
Ţelină  Septoria Termic umed 48o C, 30 minute -
apicola

Test de autoevaluare nr. 1


a)  Care sunt avantajele înmulţirii prin seminţe? 

 b)  Care sunt principalele însuşiri de calitate a seminţelor de legume? 

c)  Care sunt lucrările care se execută în vederea pregătirii seminţelor


 pentru semănat? 

55 

http://slide pdf.c om/re a de r/full/le gumic ultura -ge ne ra la -5624133d9df3d 51/281


 

5/28/2018 Le gumic ultura ge ne ra la - slide pdf.c om

3.2. Înmulţirea vegetativă (asexuată) 


Înmulţirea vegetativă se practică la speciile legumicole care în condiţiile din ţara noastră nu
formează seminţe (cartof, usturoi, batat) sau nu sunt apte pentru germinare (hrean). De asemenea, se
 practică la unele specii care răspund mai bine la înmulţirea vegetativă, decât prin seminţe
(anghinare, tarhon, cardon, revent etc.). La înmulţirea vegetativă, se folosesc porţiuni de plantă din
care va r ezulta o nouă plantă, cu aceleaşi caracteristici ca planta mamă.

Avantaje Dezavantaje
  transmiterea fidelă a caracterelor la    păstrarea greoaie a materialului
descendenţi;  vegetal, fiind necesară asigurarea
  obţinerea mai timpurie a producţiei;  unor condiţii speciale de depozitare; 
  creşterea producţiei la unitatea de   înregistrarea unor pierderi mai mari
suprafaţă;  de material decât la seminţe, pe
   prevenirea impurificării soiurilor etc.  perioada păstrării; 
  manipularea cu dificultate a
materialului;
  coeficient mic de înmulţire, cu
excepţia înmulţirii plantelor "in
vitro", care prezintă cea mai mare
rată de multiplicare; 
  volumul mare al materialului, ceea
ce necesită spaţii mari de depozitare; 
  consumul ridicat de forţă de muncă; 

Metode de înmulţire 
o   înmulţirea prin bulbi se practică la ceapa de arpagic şi se execută toamna

sau primăvara devreme, folosind bulbi (arpagic) uniformi ca mărime şi


sănătoşi: 
o   înmulţirea prin bulbili  este specifică la usturoi şi ceapa eşalotă (vlaşiţă,

hajmă), se execută toamna sau primăvara şi constă în desprinderea bulbililor


de pe discul comun şi plantarea separată a acestora. La usturoiul şi ceapa de
Egipt se folosesc pentru înmulţire bulbilii aerieni, care se formează pe
tulpinile florifere.
 
o  înmulţirea prin tuberculi  se pr actică la cartof. Se folosesc tuberculi de

mărime mijlocie, obţinuţi din culturi speciale, destinate acestui scop, întregi
sau fragmente de tuberculi, cu 1-2 muguri (fig. 3.5.);

 Fig.3.5 Înmulţirea prin tuberculi 

56 

http://slide pdf.c om/re a de r/full/le gumic ultura -ge ne ra la -5624133d9df3d 52/281


 

5/28/2018 Le gumic ultura ge ne ra la - slide pdf.c om

o   înmulţirea prin rizomi  se practică la revent, măcriş, sparanghel, hrean,

având grijă să se folosească porţiuni de rizom cu mugure terminal, cu excepţia hreanului la


care se pot utiliza orice fragmente de rizom (fig. 3.6.);
o   înmulţirea prin drajoni  se practică la tarhon, anghinare, care formează

lăstari din mugurii de pe rădăcină (drajoni). Înmulţirea se face prin detaşarea acestora de la
 planta mamă şi plantarea separată şi imediată. Dacă aceştia nu au un sistem radicular bine
dezvoltat, se pun la înrădăcinat şi apoi se plantează la locul definitiv (fig. 3.7.);

 Fig. 3.6 Înmulţirea prin rizomi 

 Fig. 3.7 Înmulţirea prin drajoni: 1 –  detaşarea drajonului, 2 –  fasonarea drajonului

 înmulţirea
 boabe  de
o
prin miceliu
cereale, produs  sespecializate,
în unităţi practică la ciuperci, folosind
de la tulpini miceliu granulat pe
valoroase; 
o   înmulţirea prin despărţirea tufelor  se execută primăvara la tarhon,

anghinare, ştevie, leuştean, cardon, revent, etc., şi constă în divizarea tufelor în mai
multe bucăţi şi plantarea acestora separată, primăvara înainte de pornirea în vegetaţie
(fig. 3.8);

57 

http://slide pdf.c om/re a de r/full/le gumic ultura -ge ne ra la -5624133d9df3d 53/281


 

5/28/2018 Le gumic ultura ge ne ra la - slide pdf.c om

 Fig.3.8 Înmulţirea prin despărţirea tufelor  

o    înmulţirea  prin altoire  reprezintă o metodă de înmulţire a plantelor


legumicole, ca o alternativă în principal faţă de atacul foarte agresiv de fuzarioză şi
nematozi în sol, în scopul obţinerii de plante rezistente. Metoda se practică la un
număr
ţări cu restrâns de specii
legumicultură legumicole:
avansată  tomate,
(Belgia, Olanda,vinete, ardei,
Grecia, castraveţi şi
Turcia, pepeni
etc.), după şi în
diverse
metode (fig. 3.9). Primele lucrări de altoire a legumelor pe plan mondial, s-au
realizat la pepenii verzi în 1931, apoi la vinete 1950, castraveţi 1960, tomate 1970 şi
ardei 1985.
În România aceasta problemă s-a pus la nivelul anilor 1965-1970, fără obţinerea unor
rezultate, reluându-se după anul 2000. Printre cei care desfăşoară activitate de altoire a plantelor
legumicole sunt specialiştii de la Institutul Horting din Bucureşti, Staţiunea legumicolă Buzău şi
Staţiunea de cercetare dezvoltare a plantelor pe nisipuri Dăbuleni, care produc anual cca 20000 –  
30000 plante. Ca specii la care se practică această metodă de înmulţire sunt: pepenii verzi, pepenii
galbeni, castraveţii, tomatele, ardeiul şi vinetele. 
Avantajele altoirii speciilor legumicole Dezavantajele altoirii speciilor legumicole
  obţinerea de plante cu rezistenţă   costul mai mare al răsadurilor altoite; 
deosebită la bolile de sol, dăunători şi la   scăderea cu câteva zile a timpurietăţii
diferite tipuri de stres;  producţiei; 
  reducerea numărului de plante la   investiţie mare pentru realizarea unei
unitatea de suprafaţă, cu cca 20 %;  dotări speciale care să asigure
  capacitate mai mare de absorbţie a apei  parcurgerea tuturor fenofazelor din
şi elementelor nutritive, chiar şi la fluxul tehnologic;
temperaturi mai scăzute;     problema incompatibilităţii dintre altoi
  reducerea numărului de tratamente şi portaltoi care poate duce la obţinerea
fitosanitare
fructelor şi reducerea poluării
şi solului;  de plante
gustului debile sau la afectarea
fructelor;
  creşterea producţiei cu cca 30 %, faţă   necesitatea forţei de muncă specializată. 
de plantele nealtoite, fructe mai mari şi
de calitate mai bună; 
  obţinerea de venituri mai mari la
unitatea de suprafaţă. 

58 

http://slide pdf.c om/re a de r/full/le gumic ultura -ge ne ra la -5624133d9df3d 54/281


 

5/28/2018 Le gumic ultura ge ne ra la - slide pdf.c om

Metode de altoire
La speciile legumicole se practică:
  altoirea în copulaţie simplă sau alipire; 
  copulaţie perfecţionată; 
  altoirea în despicătură.
La tomate, cea mai răspândită metodă de altoire este prin alipire (fig. 3.9.a), efectuată în
stadiul de 3-5 frunze adevărate şi înălţimea de 10-15 cm. La portaltoi, între cotiledoane şi prima
frunză se face o tăietură oblică către bază, cu o înclinaţie de 45º, iar la altoi la aceeaşi lungime şi
aceeaşi înclinaţie. Cele 2 suprafeţe se unesc şi se fixează cu cleme de diferite tipuri sau staniol.
Sudarea are loc în 7-10 zile, dacă temperatura este de 20-25°C şi umiditatea relativă ridicată, după
care se îndepărtează vârful portaltoiului deasupra punctului de altoire şi altoiul sub punctul de
altoire.
La castraveţi, pepeni verzi, pepeni galbeni, metoda cea mai folosită este în despicătură 
(fig. 3.9.b), prin care se taie vârful portaltoiului, iar capătul se despică longitudinal. Se taie altoiul
sub formă de pană dublă şi se introduce în despicătură. Se prinde cu un cleşte de plastic. 
Prin această metodă se asigură un procent de prindere de peste 95 % şi se poate aplica şi de
către producătorii care nu dispun de spaţii special amenajate, cu posibilitatea dirijării
microclimatului (Toma V., 2009).

 Fig.3.9 Altoirea: a - la tomate, b –  la castraveţi, 


 P  –   portaltoi, A - altoi

Altoirea se execută în momentul în care  portaltoiul   are frunzele cotiledonale bine


dezvoltate, în timp ce castravetele trebuie să aibă prima frunză adevărată. Se poate face în
despicătură sau prin alipire. Se asigură o temperatură minimă nocturnă de 20°C, umiditatea relativă
ridicată
altoire. şi după 10-12 zile se taie vârful portaltoiului, iar la castravete tulpina, sub punctul de

59 

http://slide pdf.c om/re a de r/full/le gumic ultura -ge ne ra la -5624133d9df3d 55/281


 

5/28/2018 Le gumic ultura ge ne ra la - slide pdf.c om

 Portaltoi utilizaţi 
La tomate se folosesc ca portaltoi hibrizi F1 rezultaţi din încrucişarea speciei  Lycopersicon
hirsutum şi Lycopersicon esculentum, rezultând hibrizi rezistenţi notaţi cu diferite litere. Cu litera K
se notează portaltoii rezistenţi la  Pyrenochaeta lycopersici  şi  Dydinella lycopersici, cu KN cei
rezistenţi la nematozi, cu KV cei rezistenţi la Verticilium, iar cu KVF cei rezistenţi la Verticilium şi
 Fusarium.
La vinete
integrifolium, şi ardei
 Solanum se Solanum
tovum şi pot folosi ca portaltoi hibrizi de tomate KVF sau Solanum
melongena.
La ardei, se pot folosi selecţii din Capsicun annuum rezistente la Phytophtora capsici. 
Primele încercări de altoire la ardei au fost făcute în Italia de Garibaldi (1974), care a arătat
că se execută greu, iar prinderea altoiului este mult mai greoaie, comparativ cu tomatele şi vinetele. 
La pepenii verzi, pepenii galbeni şi castraveţi, se folosesc  Lagenaria syceraria,
Curcubita ficifolia, Benincasa hispida, Cucurbita spp., care au o rezistenţă sporită la  Fusarium, în
special Cucurbita ficifolia, imprimind vigoare plantelor altoite. Această specie poate fi atacată de F.
 solani var. cucurbitae, dar poate fi uşor controlată folosind seminţe sănătoase şi spaţii dezinfectate. 
Pepenele galben se altoieşte pentru a imprima rezistenţă la  Fusarium şi Verticilium, folosind
ca portaltoi specia Benincasa hispda, de origine orientală şi de vigoare mare. Se seamănă portaltoiul
cu 7-8 zile mai devreme decât pepenele pentru că germinează şi creşte mai greu. Se altoiesc prin
alipire şi după circa 10 zile sudarea este realizată. La plantare punctul de altoire trebuie să fie
deasupra solului pentru a evita trecerea pe rădăcini proprii. 
Alţi portaltoi folosiţi sunt:
Pepeni galbeni, pepeni verzi şi castraveţi:
1.   Azman Rz F1, hibrid între C. Maxima şi C moschata, rezistent la Fusarium
oxyisporum şi temperatură mai scăzută;
2.   Ferro Rz F1, hibrid între C. maxima şi C moschata, recomandat pentru
altoirea pepenilor deoarece asigură o creştere echilibrată a plantelor. Imprimă o capacitate
de producţie mai mare şi chiar timpurietate, comparativ cu alţi portaltoi. Are o foarte bună
rezistenţă la Fusarium ozysporum; 
3.   Pelops Rz, F1, hibrid tip Lagenaria, care se caracterizează prin rezistenţă
mare la Fusarium oxzsporum. Imprimă timpurietate şi asigură producţii mari. 
4.  Grupa Ergon (ES 113 F1, ES 101 F1, Es 30900 F1), folosiţi pentru pe penii
ver zi, asigură o rezistenţă bună la boli, toleranţă la temperaturi scăzute, creşte vigoarea şi
 productivitatea plantelor, gustul fructelor nu este afectat.
5.  UG 29 A  prezintă o afinitate foarte bună, imprimă vigoare plantelor şi
rezistenţă la nematozi, Fusarium, Rizochtonia, fără schimbarea gustului fructelor. 
6.   Macis F1, folosit la altoirea pepenilor verzi cu rezultate foarte bune, care
influenţează pozitiv timpurietatea producţiei ( Toma V. 2009). 
Tomate şi vinete: 
 
1. de Kemerit
toţi factorii RzF1
stres. Când se, foloseşte
este un portaltoi
la vinete,care imprimă plantelor
se recomandă altoite
o fertilizare rezistenţă
optimă la
care să 
evite acumularea de nitraţi care sensibilizează plantele; nu are rezistenţă la F.o..sp. radici; 
2.  Yedi Rz F1, adaptat în special pentru zona mediteraneană, folosit foarte mult
în Turcia. Are rezistenţă la Fusarium şi Verticillium, nematozi, ToMV, însă cu înrădăcinare
mai superficială. Asigură  producţii ridicate atât la vinete, cât şi la tomate. 
3.   King Kong Rz F1, foarte viguros şi cu o rezistenţă remarcabilă la F.o. sp.
r adici. Rezistenţă mare şi la nematozi, Tom MVm; 
4. Emperador Rz F1, de asemenea foarte rezistent la principalii agenţi patogeni. 
Reuşita altoirii  se bazează pe alegerea  altoiului şi portaltoiului pe baza compatibilităţii
acestora, celei mai bune metode de altoire, asigurarea condiţiilor de vascularizare la punctul de
altoire şiCondiţiile
suprapunerea perfectăjoacă
de mediu a celor
un două zone. important în asigurarea prinderii. După altoire,
rol foarte
 plantele se trec în tunele de calusare unde temperatura minimă trebuie se fie 23– 25 ºC, iar cea
60 

http://slide pdf.c om/re a de r/full/le gumic ultura -ge ne ra la -5624133d9df3d 56/281


 

5/28/2018 Le gumic ultura ge ne ra la - slide pdf.c om

maximă 28– 29 ºC şi umiditatea relativă 98–100 %, cu aerisire şi iluminare treptată începând din
ziua a 4-a. Plantele nu se expun direct razelor solare. Perioada de timp este de 7 zile, după care
răsadurile sunt trecute în condiţii obişnuite de mediu, conform tehnologiei de producere a acestora,
iar după cca. 10 zile de la altoire se pot transplanta în ghivece mai mari, în funcţie de specie şi cu
atenţie sporită, pentru a evita dezbinarea celor doi parteneri.
o  înmulţirea prin butaşi este puţin practicată, însă se poate aplica la speciile care au

capacitatea
 porţiuni de a emite
de tulpină rădăcini
de 7-10 adventivecare
cm lungime pe se
tulpini (tomate,
tratează sau nubatat, tarhon, rozmarin).
cu substanţe Butaşii
stimulatoare sunt
(auxine),
se pun la înrădăcinat în spaţii încălzite, în apă, nisip sau perlit şi se umbresc în primele zile, pentru
a evita deshidratarea acestora. Este principala metodă de înmulţire a batatului. Pentru aceasta se
confecţionează butaşi de vârf de lăstari sau de fragmente de lăstari, cu 2 frunze şi tăietura
obligatoriu sub nod. Înrădăcinarea cea mai rapidă se face în apă, care se schimbă zilnic, în locuri
călduroase, fără curenţi de aer. Apariţia rădăcinilor are loc în 3 -4 zile, iar plantarea la locul
definitiv se poate executa după 2 săptămâni, când plantele au format un sistem radicular puternic.
Rezultate bune se obţin şi la tomate, în scopul valorificării prelungite a hibrizilor. Pentru aceasta se
îndepărtează lăstarii laterali, respectiv copilii, din care se confecţionează butaşi de cca 10-12 cm
lungime şi 2 frunze, se tratează baza butaşului cu fitoregulatori de înrădăcinare, se pun într -un
substrat bine aerat şi cu capacitate bună de reţinere a apei (perlit, turbă cu pH-ul 5,5-6) şi se asigură
o temperatură de cca. 20–  2 ºC şi o umiditate corespunzătoare.
o  înmulţirea prin culturi de ţesuturi "in vitro"  este una dintre cele mai
reprezentative metode de înmulţire pe cale vegetativă, care asigură obţinerea unui material săditor
de înaltă calitate. Culturile "in vitro" au căpătat extindere după 1980, astfel că în SUA, în 1979 s-
au obţinut peste 100 milioane de plante, iar în Olanda în 1983, 10 milioane de plante. 
Speciile legumicole care se înmulţesc prin această metodă sunt: conopida, sparanghelul,
 prazul, anghinarea, feniculul, brocolii, varza, etc. La cartof, se practică culturi de protoplaşti, astfel
că, în Franţa, circa 90% din materialul săditor este obţinut în acest mod. 

Avantajele înmulţirii "in vitro"  Dezavantajele înmulţirii "in vitro" 


  obţinerea unui material liber de viroze şi   necesitatea unei dotări adecvate şi
micoplasmoze; spaţii special amenajate; 
  asigurarea unei rate de multiplicare net   utilizarea unor produse scumpe şi mai
superioare altor metode (de la o singură plantă, greu de procurat (fitohormoni,
în decurs de 6 luni, se pot obţine teoretic un vitamine);
milion de plante);
  necesită personal calificat, cu
  folosirea ca material iniţial, orice tip de organ
sau porţiune de organ (rădăcină, tulpină, frunze, cunoştinţe solide de  biochimie,
flori, muguri);  biologie, fiziologie, etc:
  obţinerea de plante rezistente la stres, boli şi   există riscul apariţiei mutaţiilor
dăunători;  negative şi a gemenilor genetici; 
  obţinerea de hibrizi între plante îndepărtate
genetic prin fecundarea "in vitro";   există riscul sărăcirii bazei genetice a
  reîntinerirea plantelor şi conservarea speciilor speciilor.
în bănci de gene; 
  asigurarea şi îmbunătăţirea schimbului de
material între unităţile de profil din ţară şi
străinătate; 
   posibilitatea efectuării înmulţirii plantelor pe tot
 parcursul anului, eliminând caracterul sezonier,
întâlnit la alte metode de înmulţire; 
  menţinerea materialului valoros prin selecţie

somaclonală sau prin culturi de embrioni. 

61 

http://slide pdf.c om/re a de r/full/le gumic ultura -ge ne ra la -5624133d9df3d 57/281


 

5/28/2018 Le gumic ultura ge ne ra la - slide pdf.c om

Înmulţirea prin culturi "in vitro" se execută în laboratoare specializate care cuprind 2 zone:
o  zona nesterilă (laboratorul pentru pr egătirea mediului de cultură, spălătorul,

magazia, grupul social, etc.);


o  zona sterilă (camera de prelevare şi camera de creştere).

În zona nesterilă, se depozitează sticlăria, substanţele chimice şi toate celelalte materiale


care se utilizează.
autoclavează mediulTotdeaici, se pregătesc mediile de cultură, se dezinfectează materialul vegetal şi se
cultură.
În zona sterilă, se execută trecerea materialului din "vivo" “in vitro” (inocularea) în condiţii
de asepsie totală, sub hotă, pe mediile de cultură şi se asigură condiţii optime de temperatură,
umiditate, lumină şi fotoperioadă, în camera de creştere. 
Înmulţirea "in vitro" cuprinde 5 faze:
  faza pregătitoare (faza 0), este faza în care are loc alegerea şi pregătirea
 plantelor de la care se vor preleva explante (sursele de explante = donator), pregătirea
materialului recoltat şi sterilizarea lui; 
  faza de iniţiere şi stabilizare a culturii (faza 1), constă în detaşarea
explantelor   şi trecerea lor pe mediul de cultură, specific fiecărei specii sau grupă de
specii (inocularea). Se folosesc vase mici, de obicei eprubete cu câte 5 mm de mediu,
în care se inoculează câte un explant. Este o fază dificilă, deoarece o parte din
material se infectează sau nu creşte. 
  faza de multiplicare (faza 2), are drept scop multiplicarea materialului vegetal
obţinut în faza de stabilizare, până la atingerea numărului dorit. Numărul de
subculturi care se pot face este dependent de specie, iar durata unei subculturi este de
circa 4 săptămâni. 
  faza de înrădăcinare (faza 3), constă în înrădăcinarea lăstarilor obţinuţi în
faza de multiplicare. Se folosesc lăstari cu lungimea de peste 5 cm, care pot fi
înrădăcinaţi atât în vase de cultură, cât şi direct în substrat odată cu aclimatizarea.
Pentru înrădăcinare,
înrădăcinare. în mediu,
Se practică trebuie
şi varianta de să existe auxine,
inducere acestea înfiind
a înrădăcinării responsabile
soluţii nutrit ive, de
cu
glucide şi concentraţii mai mari de auxine, dar de durată scurtă (până la o săptămână)
şi trecerea materialului direct în substrat în condiţii de ceaţă artificială. 
  faza de aclimatizare (faza 4), constă în obişnuirea treptată a tinerelor plăntuţe
cu condiţiile din seră sau solar. Aclimatizarea se face treptat pe o perioadă de 2-4
săptămâni, în condiţii de ceaţă artificială, timp în care se scade treptat umiditatea şi se
apropie temperatura de cea a mediului ambiant. În această perioadă, plăntuţele se
fertilizează cu soluţii nutritive, deoarece rădăcinile în prima fază nu au perişori
absorbaţi, şi se asigură o bună protecţie fitosanitară. În funcţie de sensibilitatea
speciei, pierderile în faza de aclimatizare pot fi de la câteva procente, la speciile puţin
 pretenţioase, la pierderi mai mari, pierderi de care trebuie să se ţină seama în faza de
multiplicare.

62 

http://slide pdf.c om/re a de r/full/le gumic ultura -ge ne ra la -5624133d9df3d 58/281


 

5/28/2018 Le gumic ultura ge ne ra la - slide pdf.c om

  cultura de meristeme, folosită pentru obţinerea plantelor


libere de virusuri, foloseşte meristemele din muguri, cu
lungimea de 0,2-0,4 mm;
  cultura de apexuri (vârfuri de creştere), este una din cele mai
uşoare şi folosite metode, explantele având 1-2 cm lungime;
Metodele sunt
de   cultura de butaşi sau minibutaşi de nod, foloseşte ca explante
microînmulţire  porţiuni de tulpină cu un mugure şi se bazează pe evoluţia
mai multe, în funcţie acestuia cu formarea de noi lăstari; 
de scopul urmărit şi   cultura de embrioni imaturi, folosită în special în lucrările de
tipul de explant ameliorare, pentru obţinerea de soiuri noi;
folosit, după cum   cultura de antere şi polen, pentru a obţine plante haploide de
urmează:  importanţă mare pentru ameliorare; 
  cultura de calus, pentru selecţia plantelor rezistente la stres,
 boli şi dăunători, prin inducerea unor factori stresanţi pe
 perioada selecţiei; 
 
 organogeneza
stimularea directă saugenetice
variabilităţii indirectăşidin frunze,unor
selecţia folosită pentru
genotipuri
noi şi valoroase, rezistente la stres şi boli. 

De asemenea, sunt o serie de preocupări de a obţine “seminţe sintetice” prin înmulţire


vegetativă “in vitro”, pornind de la porţiuni de organe (embrioni somatici, apexuri şi minibutaşi) cu
scopul de a asigura acestor explante o durată mai mare de păstrare. Se încearcă obţinerea unui
“tegument sintetic” pentru protecţia explantelor încapsulate, folosind o serie de substanţe de
 protecţie, cu rol nutritiv şi stimulator. 
Există cercetări pentru rezolvarea aspectelor tehnice, care survin pe fluxul de obţinere a
seminţelor sintetice,
Perugia, Italia la universităţile
sub îndrumarea prof. A.deStandardi
profil agricol
s-au din lume.
obţinut Dintrefoarte
rezultate acestea, la Universitatea din
bune. 
Ca rezultat al colaborării dintre Universitatea de Ştiinţe Agricole din Perugia şi
Universitatea de Ştiinţe Agronomice din Bucureşti, au fost publicate articole în care s-au prezentat
rezultatele unor cercetări în acest domeniu (Gheorghiţa Hoza şi colab., 1997). 
Deoarece este un domeniu relativ nou, ramân încă de rezolvat o serie de probleme, care
necesită studii aprofundate privind cunoaşterea reacţiei plantelor la încapsulare şi de asemenea,
 probleme legate de compoziţia “tegumentului seminal artificial”. 

Test de autoevaluare nr. 2


a)  Care sunt metodele de înmulţire vegetativă a plantelor legumicole? 

 b)  De ce se altoiesc plantele legumicole, care sunt speciile legumicole


care se pretează la acestă metodă de altoire şi ce portaltoi se
folosesc?

c)  Care sunt avantajele înmulţirii „ in vitro”? 

d)  Ce metode de înmulţire „ in vitro” cunoaşteţi?

63 

http://slide pdf.c om/re a de r/full/le gumic ultura -ge ne ra la -5624133d9df3d 59/281


 

5/28/2018 Le gumic ultura ge ne ra la - slide pdf.c om

 Rezumat
 Înmulţirea plantelor legumicole prezintă o importanţă foarte mare în practica legumicolă, deoarece
aplicarea uneia sau alteia dintre metode poate influenţa pozitiv sau negativ rezultatele de producţie. Se
cunosc două metode de înmulţire, respectiv înmulţirea prin seminţe şi înmulţirea pe cale vegetativă. Ambele
metode au avantaje şi dezavantaje, se folosesc la majoritatea speciilor legumicole sau numai la unele specii,
în funcţie de specificul biologic al acestora. 
 Înmulţirea prin seminţe este cea mai folosită metodă, deoarece se poate aplica la  majoritatea
 speciilor legumicole, lucrarea de semănat în vederea înfiinţării culturilor se poate mecaniza, ducând astfel
la creşterea productivităţii muncii, seminţele nu necesită condiţii speciale pentru depozitare şi păstrare, o
 serie de lucrări în depozite se pot mecaniza, coeficientul de înmulţire este ridicat. Înaintea efectuării
 semănatului, asupra seminţelor se efectuează o serie de lucrări (operaţiuni) de verificare a calităţii
acestora, care constă în determinarea purităţii fizice, biologice, facultăţii germinative, energiei germinative,
masei a 1000 de seminţe, calcularea valorii culturale şi a normei de sămânţă la unitatea de suprafaţă etc.,
care conduc la o apreciere corectă a calităţii materialului de pornire, în vederea realizării culturii. De  
asemenea, seminţele sunt supuse unor operaţiuni de pregătire în vederea încolţirii în condiţii cât mai bune şi
asigurării uniformităţii culturii de la începutul acesteia, cum sunt: umectarea, încolţirea forţată,
 stratificarea, drajarea, peliculizarea, dezinfecţia, călirea etc. 

noastre, Înmulţirea
nu producpe cale vegetativă
seminţe se aplică
cu capacitate în exclusivitate
de germinare (cartof,labatat,
speciile legumicole
hrean), care, aplica
dar se poate în climatul
şi la ţării
alte
 specii ca: tomate, anghinare, leuştean, tarhon, ştevie, măcriş, etc. Materialul vegetal folosit pentru
înfiinţarea culturilor necesită spaţii de depozitare şi condiţii optime de păstrare, ceea ce conduce la costuri
 suplimentare. Spre deosebire de păstrarea seminţelor, pierderile sunt mult mai mari, se execută mai multe
lucrări manuale; înfiinţarea culturilor de obicei se face manual, dar producţia este mai timpurie, iar
transmiterea caracterelor la descendenţi este foarte bine asigurată.
Se practică mai multe metode de înmulţire pe cale vegetativă: prin bulbi şi bulbili, despărţirea
tufelor, drajoni, butaşi, miceliu, altoire şi altele. Un loc aparte îl ocupă înmulţirea „in vitro”, care se poate
 practica la toate speciile legumicole, în vederea obţinerii de material necesar înfiinţării culturilor, material
care poate fi liber de boli, în funcţie de metoda folosită. 

64 

http://slide pdf.c om/re a de r/full/le gumic ultura -ge ne ra la -5624133d9df3d 60/281


 

5/28/2018 Le gumic ultura ge ne ra la - slide pdf.c om

Unitatea de învăţare nr.4 

RELAŢIILE PLANTELOR LEGUMICOLE CU


FACTORII DE MEDIU

Obiective
  Cunoşterea rolului factorilor de mediu în viaţa plantelor legumicole şi elementele
care au implicaţie directă asupra acestora 
  Însuşirea cerinţelor faţă de factorii de mediu ale plantelor legumicole şi implicaţiile
acestora în practica legumicolă 
  Corelarea factorilor de vegetaţie în funcţie de cerinţele plantelor legumicole 
  Cunoaşterea modalităţilor de dirijare a factorilor de mediu în situaţii de exces sau
deficit în diverse sisteme de cultură 

Evoluţia plantelor legumicole a avut loc sub influenţa mai multor factori, dintre care:
factorii climatici, factorii edafici şi socio-economici, pe de o parte, care acţionează direct asupra
 plantelor, şi altitudinea, latitudinea, expoziţia etc., pe de altă parte, care au dus la modificări ale
altor factori, cu efecte indirecte asupra cursului evoluţiei plantelor. 
Cunoaşterea condiţiilor ecologice în care plantele legumicole s-au f ormat şi au evoluat 
 prezintă un interes major pentru cultura legumelor, întrucât prin dirijarea tehnologiei de cultură,
trebuie asigurate condiţii de mediu cât mai apropiate de cele în  care plantele au evoluat. Dacă 
schimbările apar când organismele sunt foarte tinere şi foarte sensibile la factorii de mediu, acestea
 pot influenţa evoluţia, prin scurtarea sau prelungirea perioadei de vegetaţie, obţinerea plantelor
rezistente la boli şi dăunători, la stres termic, hidric etc.
Omul joacă un rol determinant în apariţia unor modificări la nivelul plantelor, pornind de la
cel mai simplu mod de cultivare a legumelor,  până la realizarea celor mai performante sisteme de
cultură a acestora. Aceste sisteme necesită cunoaşterea temeinică a particularităţilor biologice ale
speciilor legumicole,
 plantelor la un anumitamod
relaţiilor cu factorii
de asigurare de mediu
a hranei, şi un
având a interdependenţei dintre aceştia, a
grad de intensivizare extrem reacţiei 
de ridicat.

4.1. Relaţiile plantelor legumicole cu temperatura 


Temperatura reprezintă un factor de mediu limitativ  în cultura legumelor, deoarece de
nivelul temperaturii depinde declanşarea sau stoparea proceselor biologice din plante. Temperatura
influenţează începutul recoltării părţilor comestibile (Indrea, 1992), perioada de vegetaţie a
culturilor şi zonarea acestora. Astfel, în nordul ţării, la tomatele cultivate în solar, fructele se
maturează cu 5 săptămâni mai târziu,  la fasolea verde în câmp cu 4 săptămâni mai târziu, iar la
varză şi ridichi cu 2-3 săptămâni mai târziu faţă de zonele sudice. 
Temperatura înregistrează variaţii atât în timpul zilei (variaţii diurne) cât şi în timpul unui an
(variaţii În
anuale)
cursulşi unei
se prezintă
zile, însub forma
ţara unei maximul
noastră, curbe simple (fig.se4. înregistrează
termic 1)  în jurul orei 14, iar
minimul puţin înaintea răsăririi soarelui. Anual, maximul de temperatură este în luna iulie iar
minimul în luna ianuarie.

65 

http://slide pdf.c om/re a de r/full/le gumic ultura -ge ne ra la -5624133d9df3d 61/281


 

5/28/2018 Le gumic ultura ge ne ra la - slide pdf.c om

 Fig  4.1 Variaţia diurnă si anuală a temperaturii aerului 


(  Bucureşti, Ileana Săndoiu, 2000) 
Declanşarea proceselor metabolice se face când temperatura este egală sau mai mare cu
 pragul biologic al speciei. Acesta este de: 5-6°C la salată, spanac, varză, morcov, ţelină etc., 10°C la
tomate, fasole, ardei, vinete, 14°C - 15°C la pepeni şi castraveţi. 
Pentru cultura legumelor, foarte importantă este cunoaşterea sumei anuale a gradelor de
temperatură peste 15°C. Astfel, în Câmpia Română sunt 2800-3000°C, în zona dealurilor
subcarpatice, sudul şi centrul Moldovei 2400-2600°C, în Câmpia Transilvaniei şi Podişul Moldovei
2000-2200°C.
Ultimul îngheţ se produce între 29 martie şi 5 aprilie în Dobrogea şi Lunca Dunării, 1 -20
aprilie în Câmpia Română, 10-20 aprilie în Câmpia de Vest şi Podişul Moldovei. 
 Numărul de zile cu îngheţ este 80-90 pe litoral, 90-100 în Câmpia Română şi de Vest, 100-
110 în Podişul Transilvaniei şi 110-120 în Podişul Moldovei (partea de sud).
Primul îngheţ apare la 1 noiembrie pe litoral, după 25 octombrie în Câmpia Română şi de
Vest, după 15 octombrie în Moldova şi la începutul lunii octombrie în Podişul Transilvaniei.
Data apariţiei primului îngheţ (fig.4.2) influenţează durata perioadei de vegetaţie a
culturilor, iar data ultimului îngheţ influenţează epoca de înfiinţare a culturilor (fig.4.3.). 

 Fig. 4.2. Data apariţiei primului ingheţ  


(  Ileana Săndoiu, 2000) 

66 

http://slide pdf.c om/re a de r/full/le gumic ultura -ge ne ra la -5624133d9df3d 62/281


 

5/28/2018 Le gumic ultura ge ne ra la - slide pdf.c om

 Fig. 4.3. (  Ileana


Data apariţiei
Săndoiu,ultimului
2000)  ingheţ  

Fiecărei specii legumicole îi este caracteristică o temperatură minimă, o temperatură optimă


şi o temperatură maximă de creştere şi dezvoltare (tabelul 4.1a., 4.1.b. ). 
Temperatura minimă  reprezintă nivelul de temperatură la care procesele biochimice din
 plantă se desfăşoară, dar cu intensitate redusă. De această temperatură depinde stabilirea epocii de
înfiinţare a culturilor legumicole timpurii, temperatura sub acest nivel determinând stagnarea
tuturor proceselor şi pieirea plantelor.
  1°C -5°C la bob, mazăre, ceapă, varză, morcov, pătrunjel,
 păstârnac etc.;
Temperatura minimă este de:    5°C - 6°C la mărar, sfeclă roşie;
  9°C - 12°C la fasole, tomate;
  14°C - 16°C la vinete, ardei, castraveţi, pepeni şi bame. 

La tomate, temperaturile critice sunt cuprinse între 0°C şi 10°C şi determină apariţia
simptomelor de pierdere a turgescenţei, datorită pierderii controlului asupra procesului de închidere
a stomatelor (Guie şi Wesm, 1987). 
Temperatura optimă  este temperatura la care toate procesele de creştere şi dezvoltare a
 plantelor se desfăşoară cu intensitate maximă, raportul între substanţele sintetizate şi cele
consumate de plante este supraunitar, surplusul acumulându-se în organele specializate (rădăcini,
tulpini, frunze, muguri, inflorescenţe, fructe etc.). la cucurbitacee;
  25-35°C
  25-30°C la tomate, ardei, vinete;
Temperatura optimă este de:   20-25°C la rădăcinoase;
  15-18°C la verdeţuri. 

Cercetările efectuate la ardei au arătat dependenţa pr ocesului de legare a fructelor de


temperatură şi de amplitudinea acesteia între zi şi noapte. Cele mai bune rezultate s-au obţinut la
16-21°C ziua şi 10°C  noaptea (Rylski, 1973). Temperaturile peste 37,5°C şi sub 5°C limitează
 procesul de germinare a polenului şi este afectată semnificativ producţia (Dempsy, 1970). La
tomate, germinarea polenului are loc după o oră la 20°C, după 5 ore la 10°C şi după 30 de ore la
5°C (Dempsy, 1970). La 18-25°C, polenul florilor de tomate îşi menţine viabilitatea 2-5 zile după
înflorit, iar stigmatul florii este receptiv timp de 6 zile. La plantele tinere de tomate s-a constatat că 
67 

http://slide pdf.c om/re a de r/full/le gumic ultura -ge ne ra la -5624133d9df3d 63/281


 

5/28/2018 Le gumic ultura ge ne ra la - slide pdf.c om

temperaturile mai ridicate favorizează creşterea şi întârzie maturarea fructelor, numărul de frunze
formate până la prima inflorescenţă fiind de 8 la o temperatură de 15°C şi de 14 la 27°C  (Calvet,
1957), ceea ce scoate în evidenţă măsurile ce trebuie luate pentru a preveni acest aspect.
Cercetările lui Hansen şi colab. (1994) au arătat că la o creştere a temperatrurii de la 10°C la
30°C se obţine şi o creştere exponeţială a fotosintezei. Am plitudinea termică dintre zi şi noapte de
circa 10°C, respectiv de la 28°C la 18°C, a dus la o creştere mai bună a tomatelor (Wien, 1997). 
Creşterea
atingerea plantelor
valorii optime, este
după carecuintensitatea
atât  mai scade
intensă,
(fig.cu4.4). 
cât temperatura medie creşte până la
Temperatura maximă  reprezintă temperatura la care, deşi procesele metabolice se
desfăşoară cu intensitate ridicată, raportul dintre fotosinteză şi respiraţie  este în echilibru. Dacă
temperatura continuă să crească  peste limita maximă, planta consumă mai mult decât produce,
asimilaţia scade, deoarece şi intensitatea fotosintezei scade, şi în final plantele pier.

  40°C la castraveţi;
  35-38°C la tomate, ardei şi vinete;
Temperatura maximă este de 
:   30°C la rădăcinoase;
  28°C la verdeţuri. 

 Fig. 4.4. Corelaţia dintre viteza de creştere a plantelor si temperatură 

La castraveţi, a fost pusă în evidenţă corelaţia directă dintre creşterea vegetativă a plantelor
şi creşterea temperaturii în intervalul 19°C - 26°C (Krug şi Liebig, 1980), temperatura optimă fiind
considerată de 25°C - 28°C (Patron, 1992).

68 

http://slide pdf.c om/re a de r/full/le gumic ultura -ge ne ra la -5624133d9df3d 64/281


 

5/28/2018 Le gumic ultura ge ne ra la - slide pdf.c om

Tabelul 4.1.a
Temperatura solului pentru germinarea seminţelor la unele specii legumicole
(°C, Dumitrescu, Stoian, 1998)
Specia Temperatura Zona optimă  Temperatura Temperatura
minimă  optimă  maximă 
Ardei 15,6 18,3-35 29,4 35
Castraveţi  15,6 15,6-35 35 40,5
Ceapă  1,7 10-35 23,9 35
Conopidă  4,4 7,2-29,4 26,7 37,8
Dovleac alb 15,6 21,1-35 35 37,8
Dovlecel 15,6 21,1-32,2 35 37,8
Fasole de 15,6 15,6-29,4 26,7 35
grădină 
Mazăre de  4,4 4,4-23,9 23,9 29,4
grădină 
Păstârnac  1,7 10-21,2 18,3 29,4

Pătrunjel 
Pepeni 4,4
15,6 10-29,4
23,9-35 23,9
32,2 32,2
37,8
galbeni
Pepeni verzi 15,6 21,1-35 35 40,5
Porumb 10 15,6-35 35 40,5
dulce
Ridichi 4,4 7,2-32,5 29,4 35
Sfeclă roşie  4,4 10-29,4 29,4 35
Salată  1,7 4,4-26,7 23,9 29,4
Spanac 1,7 7,2-23,9 21,1 29,4
Sparanghel 10 15,6-29,4 23,9 35
Sfeclă de  4,4 10-29,4 29,4 35
frunze
Ţelină  4,4 15,6-21,1 21,1 29,4
Tomate 10 15,6-29,4 29,4 35
Vinete 15,6 23,9-32,2 29,4 35
Varză  4,4 7,2-35 29,4 37,8
Morcov 4,4 7,2-29,4 26,7 35

Tabelul 4.1.b.
Temperatura minimă
seminţelor la şi intervalul
unele specii optim pentru germinarea
legumicole (°C) 
(Wien, 1997)
Specia Temperatura minimă  Intervalul optim
Tomate 8,7 13-25
Vinete 12,1 15-25
Ardei 10,9 15-25
Varză albă  1 3-17
Varză creaţă  1,9 3-17
Varză de frunze  1,2 3-17
Varză de Bruxelles 1,3 3-17
Conopidă  1,3 3-17
Ceapă  1,4-3,5 20-25
69 

http://slide pdf.c om/re a de r/full/le gumic ultura -ge ne ra la -5624133d9df3d 65/281


 

5/28/2018 Le gumic ultura ge ne ra la - slide pdf.c om

4.1.1. Cerinţele plantelor legumicole faţă de temperatură pe fenofaze 


Temperatura influenţează procesele fiziologice şi biometrice la nivelul plantelor, cerinţele
 pentru acest factor fiind dif erite în funcţie de specie, dar   diferenţiată pe faze de vegetaţie (tabelul
4.2.).
Astfel, în faza de germinare a seminţelor , temperatura trebuie să fie ridicată şi asociată cu o
umiditate
temperatura maidinmare, pentru
această fazăhidratarea seminţelordeşi temperatura
este mai apropiată declanşarea optimă,
procesului
cu de 
atâtgerminare. Cueste
această fază cât
 parcursă într -un timp mai scurt, caracteristic fiecărei specii. Dacă temperatura este sub limita
optimă, germinarea seminţelor se prelungeşte şi poate conduce la putrezirea acestora, în special
când se asociază cu umiditate mare. Astfel, seminţele de morcov au germinat în procent de 50%
după 87 de zile la 5°C şi în numai 6 zile la 25°C (Thomas, 1996). 
Germinarea seminţelor la temperaturi mai scăzute a fost stimulată cu o serie de tratamente.
Astfel, tratarea seminţelor de ceapă la temperatura de 10°C, timp de 24 ore, cu o soluţie de
 polietilenglicol cu o presiune osmotică de -10 bari, a mărit ritmul de germinare, apariţia radiculei
fiind observată după o zi, faţă de 9,3 zile la seminţele netratate (Heydecker, 1974, citat de Burzo,
2000). Prin păstrarea seminţelor la temperatura de 7,5°C, se grăbeşte procesul de  germinare,
comparativ cu temperaturile mai mari sau mai mici de păstrare (Messiaen şi colab., 1994).
Efectul temperaturilor ridicate asupra germinării au fost puse în evidenţă la morcov. La
35°C germinaţia a fost foarte greoaie, iar la 40°C seminţele nu au germinat (Burzo, 2000). De
asemenea, s-a constatat că temperaturile de 30°C în timpul imbibiţiei seminţelor la vedeţuri întârzie
germinarea, faţă de temperaturile de 15-20°C (Cantlife şi colab., 1984). Menţinerea seminţelor de
salată la 30°C mai mult de 8 ore, în timpul imbibiţiei, determină intrarea lor în ecodormanţă, iar
germinaţia este mult întârziată. 
 După răsărire, temperatura trebuie să scadă cu câteva grade, deoarece temperatura ridicată,
asociată cu umiditatea mare din sol şi lumina insuficientă, determină alungirea plantelor; acestea se
etiolează, devin firave şi pier. 
La repicat,  plantele legumicole necesită o temperatură mai ridicată faţă de faza anterioară,
temperatură care să asigure cicatrizarea rănilor produse pe rădăcini în timpul transplantării şi
asigurarea prinderii răsadului. 
După prinderea răsadurilor , temperatura scade din nou cu câteva grade, în scopul obţinerii
unui răsad viguros, cu tulpina scurtă, groasă, cu frunze colorate în verde închis, caracteristice
soiului sau hibridului. Răsadurile produse în condiţii de temperatură prea ridicată, cu umiditate
ridicată şi intensitate luminoasă ridicată, cresc foarte repede, prezintă internoduri lungi, iar tulpina
este subţire şi firavă. Creşterea răsadului la temperaturi mai coborâte, la tomate, conduce la
creşterea numărului de flori în inflorescenţă şi la apariţia  primei inflorescenţe după un număr mai
redus de frunze, creşte conţinutul răsadului în substanţă uscată, precum şi rezistenţa la temperaturi
mai scăzute. 

pentru plantarea
optimă,După a asigura la locul definitiv
prinderea , de
plantelor asemenea, temperatura
şi uniformitatea culturii. Lacreşte până
înflorit, la temperatura
temperatura scade
cu 2-3°C pentru a nu afecta germinabilitatea polenului, iar în faza de fructificare, temperatura creşte
din nou, până la atingerea valorii superioare a temperaturii optime.
Markov şi Haev (1953) au constatat că există o temperatură favorabilă pentru fiecare specie
legumicolă, pe fenofaze, şi au stabilit o formulă pentru calcularea acestei temperaturi:

T optimă = t ± 7°C, în care:


T optimă - temperatura optimă; 
t - temperatura pe fenofază şi are următoarele valori: 25°C la castraveţi şi pepeni, 22°C la
tomate, ardei şi vinete, 19°C la ceapă, salată şi spanac, 16°C la morcov şi pătrunjel şi 13°C la varză,
ridichi şiPentru
conopidă. 
a afla temperatura optimă, se adună sau se scad cele 7°C, în funcţie de nivelul de
temperatură care trebuie asigurat pentru fiecare fenofază în parte, iar regimul optim de temperatură
70 

http://slide pdf.c om/re a de r/full/le gumic ultura -ge ne ra la -5624133d9df3d 66/281


 

5/28/2018 Le gumic ultura ge ne ra la - slide pdf.c om

 pe fenofaze este redat în tabelul 4.2.

Tabelul 4.2.
Temperatura optimă de creştere şi fructificare pe fenofaze
(V. Voican, 1984)
Fenofaze

Specia Tempe-
ratura Creştere 
Ger- Cotile- Plan- vegetativă  Fructi-
optimă  minare donală  tare Timp Timp noros ficare
însorit

Castraveţi, 25 32 18 32 25 18 25
 pepeni
Tomate, 22 29 15 29 22 15 22
ardei,
vinete
Ceapă 19 26 12 26 22 19 19
verde
Salată, 16 23 9 23 16 9 16
spanac,
 pătrunjel 
Morcovi 16 23 9 13 16 9 16
Varză, 13 20 6 20 13 6 13
conopidă,
guile,
ridiche
Mod de t°C t+7 t-7 t+7 t±7 t-7 t±7
apreciere
La temperaturi prea ridicate, scade cantitatea şi calitatea producţiei de tomate, fructele
rămân mici şi cu pieliţa groasă. La castraveţi, se formează fructe mici care îmbătrânesc prematur,
iar la conopidă se formează inflorescenţe mici şi lipsite de frăgezime. La temperaturi   prea scăzute
(sub limita minimă),  pagubele sunt foarte ridicate, provocând moartea plantelor, mai ales dacă
survin în primele faze de vegetaţie, când sensibilitatea acestora la frig este accentuată.
Dacă asupra seminţelor se aplică tratamente cu diferiţi stimulenţi sau prerăcirea, unele specii
devin mai puţin pretenţioase la căldură. Seminţele de tomate prerăcite încolţesc la 5-8°C, faţă de 12-
14°C, cât este temperatura minimă de germinare (Dumitrescu M., Scurtu I, 1998). 

4.1.2. Clasificarea speciilor legumicole după pretenţiile faţă de temperatură 


Plantele legumicole, după pretenţiile faţă de temperatură, se clasifică astfel (Maier I., 1969): 
  plante legumicole foarte rezistente la frig   - suportă temperaturi mult sub 10 °C,
cum sunt plantele perene (hreanul, reventul, ştevia, măcrişul, sparanghelul, ceapa de
tuns, ceapa de iarnă, salvia, menta, etc). Acestea se caracterizează printr -o rezistenţă
deosebită la frig,  rezistenţă care depinde de cantitatea şi calitatea substanţelor de
rezervă acumulate în organele subterane. Temperaturile negative de -15°C, chiar -
20°C, nu afectează prea mult aceste plante. Sparanghelul, măcrişul, ştevia ş.a., pot
rezista la temperaturi chiar mai coborâte, de -25°C.
  plante legumicole rezistente la frig  - sunt acele plante care se pot cultiva toamna
sau primăvara foarte devreme şi care suportă temperaturi de 0°C. Acestea sunt :
salata, spanacul, ceapa, usturoiul, morcovul, pătrunjelul, ţelina, varza, conopida,
gulia, mazărea, bobul etc. Aceste specii au temperatura minimă de germinare de 1-
71 

http://slide pdf.c om/re a de r/full/le gumic ultura -ge ne ra la -5624133d9df3d 67/281


 

5/28/2018 Le gumic ultura ge ne ra la - slide pdf.c om

5°C şi temperatura optimă de 15-20°C.


  plante legumicole semirezistente la frig - se caracterizează prin aceea că nu suportă
temperaturi sub 0°C, temperatură la care este afectată partea aeriană, provocând
moartea plantelor. Cresc şi se dezvoltă bine la temperaturi de 16-18°C. Din această
grupă face parte cartoful. 
  plante legumicole pretenţioase la căldură   - se caracterizează prin aceea că au o

temperatură
 perioada de minimă de este
vegetaţie încolţire de peste 10°C
de 20-25°C. Cresc(10-14°C), iar temperatura
şi se dezvoltă bine şi laoptimă din
25-30°C.
Temperaturile de câteva grade duc la moartea plantelor (3-5°C), cu excepţia
tomatelor, care sunt mai rezistente. Din această grupă fac parte: tomatele, ardeiul,
vinetele, dovlecelul, dovleacul. Se cultivă în general prin răsad (tomatele se pot
semăna direct), iar înfiinţarea culturilor se face după trecerea pericolului brumelor
târzii de primăvară şi a temperaturilor scăzute care survin accidental. 
  plante legumicole rezistente la căldură  - sunt acele plante legumicole care suportă
temperaturi de peste 35°C. Acestea sunt: pepenii galbeni, pepenii verzi, castraveţii şi
 bamele. La aceste specii, procesele metabolice se declanşează la o temperatură în sol
de 14-16°C, iar temperatura optimă din perioada de vegetaţie este de 28-32°C.
Temperatura de 10-11°C,  pe o perioadă mai lungă de timp, poate duce la moartea
 plantelor, de aceea înfiinţarea culturilor în câmp se efectuează la începutul lunii mai
 pentru zona I de cultură şi ceva mai târziu pentru celelalte zone. 

4.1.3. Dirijarea temperaturii în culturile legumicole


Menţinerea unei temperaturi optime în culturile legumicole, în funcţie de cerinţele acestora
 pe fenofaze, se face prin diverse măsuri şi procedee, întrucât atât excesul de temperatură cât şi
deficitul de temperatură sunt foarte dăunătoare. 
Excesul de temperatură apare în special la culturile protejate (sere, solarii), unde nu există
curenţi de aer , şi se instalează atunci când intensitatea luminoasă este ridicată şi aerisirea deficitară.
În câmp, excesul de temperatură este mai rar şi se poate instala când temperatura creşte foarte mult,
 pe fondul lipsei de precipitaţii. 
 Măsuri de prevenire a excesului de temperatură 
 în spaţii protejate   în câmp 
  aerisirea puternică a spaţiilor de cultură prin   cultivarea legumelor pe terenuri cu
ferestrele de la acoperiş şi pereţii laterali (sere, expoziţie nordică; 
solarii) şi ridicarea foliei de polietilenă de pe solarii   modelarea terenului pe direcţia est-vest,
de la bază până la partea superioară, pentru unele cu taluzuri inegale;
tipuri de solarii, unde se menţine ca mijloc de    plantarea răsadurilor pe partea nordică a
 protecţie contra grindinei;   biloanelor;
  folosirea instalaţiei de ventilaţie;   irigarea pe brazde şi prin aspersiune,
  reducerea intensităţii luminoase prin diferite  pentru răcorirea solului şi a plantelor; 
mijloace de umbrire (cretizare, jaluzele, plase de   respectarea epocii de înfiinţare a
umbrire de culoare verde din material plastic, de culturilor; nu se admit întârzieri care pot
tip Rachael); determina compromiterea culturilor, în
  irigarea plantelor pe durate foarte scurte de timp special a celor timpurii.
(câteva minute), pentru răcorirea plantelor şi
aerului;
  folosirea ca materiale pentru mulcire a materialelor
reflectorizante, care nu absorb căldura şi deci
conduc indirect la scăderea temperaturii; 
  alegerea momentului optim de înfiinţare a
culturilor, ţinând seama de perioadele foarte

  călduroase; 
folosirea de soiuri şi hibrizi cu capacitate ridicată de
adaptare în sere şi solarii etc. 
72 

http://slide pdf.c om/re a de r/full/le gumic ultura -ge ne ra la -5624133d9df3d 68/281


 

5/28/2018 Le gumic ultura ge ne ra la - slide pdf.c om

Deficitul de temperatură 
Se înregistrează atât în câmp cât şi în spaţii protejate, atunci când temperatura este sub
limita inferioară a intervalului optim.
 Măsuri de creştere a temperaturii 
 în spaţii protejate   în câmp 
  asigurarea funcţionării normale a tuturor   alegerea terenului cu expoziţie sudică, cu
instalaţiilor din sere, în special a instalaţiei textură mijlocie; 
de încălzire;    folosirea la fertilizarea de bază a unei
  asigurarea etanşeităţii construcţiilor (sere, cantităţi mai mari de gunoi de grajd, în
solarii, răsadniţe), pentru evitarea special pe solurile mai grele şi reci; 
 pierderilor de căldură;    executarea din toamnă a arăturii adânci,
  suplimentarea căldurii prin alte surse  pentru a favoriza încălzirea mai devreme a
(electrică) când temperatura scade foarte solului în profunzime;
mult, iar culturile se află la limita de   evitarea terenurilor reci cu apa freatică la
rezistenţă;  suprafaţă; 
  udarea cu cantităţi mai mici de apă şi local,   mulcirea solului cu materiale organice
 pentru a nu răci solul; 
  folosirea gunoiului de grajd proaspăt, pe (mraniţă)şisau
fumurie materiale plastice de culoare
albă; 
 poteci şi pe la capete, care prin fermentaţie   respectarea epocii de înfiinţare a culturilor; 
degajă căldură şi poate contribui la   fertilizarea locală, la înfiinţarea culturii, cu
creşterea temperaturii cu câteva grade îngrăşăminte organice bine descompuse
(solarii, răsadniţe);  (mraniţă); 
  compartimentarea suprafeţei cultivate în   acoperirea cu tunele din material plastic a
mai multe zone, cu folie de polietilenă culturilor mai pretenţioase faţă de căldură; 
 pentru o conservare mai bună a   folosirea foliei microporoase de tip Agril,
temperaturii; care poate proteja culturile de temperaturi
  amenajarea anticamerelor la intrarea în de -5°C;
seră şi solarii sau folosirea   călirea răsadurilor cu 2-3 săptămâni
a evita uşilor
cu burduf
la solarii, pentru pătrunderea la înaintea plantării la locul definitiv (culturi
nivelul plantelor a curenţilor reci de aer;  timpurii, culturi în solarii, răsadniţe); 
  dubla sau tripla protejare cu tunele de   formarea perdelelor de protecţie contra
diferite dimensiuni, la speciile cu pretenţii curenţilor de aer. 
mari faţă de temperatură; 
  folosirea pentru acoperirea solariilor a
foliei de polietilenă cu efect termic, tratată
IR, care are capacitatea de a împiedica
 pierderea căldurii acumulate în timpul
zilei; această folie asigură o temperatură cu
3-5°C mai mult pe timpul nopţii decât folia
obişnuită. 
  utilizarea ecranelor termice cu ajutorul
cărora, pe timpul nopţii, căldura se
conservă mai bine. 

Cercetările ef ectuate în seră, la tomate (Narcisa Sindile, 1997), au arătat că scăderea


temperaturii de la 20°C la 10°C determină reducerea respiraţiei la 80%; fotosinteza scade cu 30-
35% la scăderea temperaturii nocturne de la 14 la 7°C, în timp ce transpiraţia se reduce puţin, odată
cu scăderea temperaturii. 

73 

http://slide pdf.c om/re a de r/full/le gumic ultura -ge ne ra la -5624133d9df3d 69/281


 

5/28/2018 Le gumic ultura ge ne ra la - slide pdf.c om

4.1.4. Corelarea temperaturii cu ceilalţi factori de vegetaţie 


Plantele legumicole cresc şi se dezvoltă normal atunci când toţi factorii de mediu se află în
corelaţie directă. 

Corelarea temperaturii cu lumina 


Temperatura
luminoasă şi luminafiziologice,
ridicată, procesele trebuie săînfiespecial
în raport direct proporţional.
fotosinteza, se desfăşoarăAstfel,
în ritmlaaccelerat,
o intensitate
ritm
susţinut şi de o temperatură ridicată. La scăderea intensităţii luminoase (pe timp noros), se iau
măsuri de reducere a temperaturii cu câteva grade, în vederea prevenirii alungirii plantelor. De
asemenea, noaptea, temperatura se reduce,  pentru a se consuma cât mai puţin din produsele
asimilate, rezultate în urma fotosintezei din timpul zilei, acestea fiind folosite în creşterea şi
dezvoltarea plantelor.
La tomate, s-a constatat că inducţia florală este stimulată de intensitatea luminoasă mare,
asociată cu zile calde şi nopţi mai reci. Astfel, acest proces se desfăşoară în condiţii optime la 26°C
ziua şi la 18°C noaptea (Wien, 1997). La ceapă, s-a constat că,  temperatura şi lumina stimulează
creşterea bulbilor, corelaţia fiind directă, în intervalul de 6-20°C, iar pentru frunze începând cu 2°C
(Brewster şi colab., 1977).
Cercetările efectuate la cucurbitacee (castraveţi şi dovlecei) au arătat că temperatura,
intensitatea luminii şi fotoperioada, influenţează formarea sexelor florilor, chiar dacă acest caracter
este determinat genetic: temperaturile mai mici determină  formarea florilor femeieşti, iar nopţile
calde pe cele bărbăteşti (Nitsch şi colab., 1952).

Corelarea temperaturii cu umiditatea


Temperatura şi umiditatea solului, la culturile legumicole, trebuie să fie în corelaţie directă.
La temperaturi ridicate, în spaţiile de cultură, capacitatea de absorbţie a rădăcinilor este mare,
evapotranspiraţia este ridicată, consumul de apă al plantelor creşte. De aceea, odată cu creşterea
temperaturii, creşte progresiv şi cantitatea de apă administrată prin irigare, în funcţie de fenofaza de
dezvoltare.
Când temperatura este scăzută şi umiditatea ridicată, absorbţia este scăzută, iar plantele au
rezistenţă slabă la temperatură scăzută şi la unele boli (căderea plăntuţelor). În câmp, în aceste
condiţii, apare seceta fiziol ogică, care constă în imposibilitatea absorbţiei apei de către plante, chiar
dacă apa din sol este suficientă, aceasta fiind datorată temperaturilor scăzute (ferestrele iernii,
 primăvara devreme). 
Când temperatura este ridicată şi umiditatea scăzută , metabolismul plantelor legumicole
este dereglat. Acestea se îngălbenesc, se ofilesc, iar dacă lipsa apei este accentuată, mor. De
asemenea, umiditatea scăzută favorizează îmbătrânirea prematură a plantelor, trecerea mai rapidă
în faza de fructificare, iar cantitatea şi calitatea producţiei scade simţitor. 
Când temperatura
mult. Astfel, şi umiditatea
la temperatură aufoarte
şi umiditate valori scăzută
extreme, ,creşterea
plantele legumicole suntfoarte
plantelor este afectate foarte
încetinită,
îmbătrânirea este prematură, iar prelungirea acestei  perioade determină moartea acestora. La
temperatură şi umiditate foarte ridicate , plantele cresc vegetativ foarte mult, fructificarea este
întârziată şi slăbeşte rezistenţa la boli. 

Corelarea temperaturii cu concentraţia de dioxid de carbon 


Parcurgerea în condiţii optime a tuturor fenofazelor este legată şi de concentraţia aerului în
CO2, care în spaţiile protejate este mai ridicată decât în câmp. De aceea, în sere se execută
îmbogăţirea aerului cu CO2, care determină  obţinerea unor sporuri importante de producţie. La o
creştere a concentraţiei în CO2, temperatura şi intensitatea luminoasă trebuie să aibă valori ridicate,
 pentru atingerea obiectivului
Temperatura soluluipropus.
. Un rol important în viaţa plantelor îl are şi temperatura solului.
Aceasta influenţează germinarea seminţelor şi răsărirea plantelor, creşterea rădăcinilor, absorbţia
74 

http://slide pdf.c om/re a de r/full/le gumic ultura -ge ne ra la -5624133d9df3d 70/281


 

5/28/2018 Le gumic ultura ge ne ra la - slide pdf.c om

elementelor nutritive şi apei din sol etc. Există specii legumicole care reacţionează foarte bine la o
temperatură a solului mai mare cu câteva grade (3-4°C) faţă de temperatura aerului (castraveţi,
 pepeni galbeni, tomate, ardei, vinete), precum şi specii  legumicole care cresc mai bine când
temperatura în sol este mai mică cu 2-3°C decât în aer (varză, conopidă, gulie, salată etc.). 
Temperatura solului înregistrează variaţii anuale, dar şi zilnice, în funcţie de adâncime (fig.
4.5, fig. 4.6.). Cea mai mare variaţie se înregistrează la adâncime mai mică (până la 10 cm), iar la
50 de cm temperatura este aproape constantă . 

 Fig. 4.5. Variaţia zilnică a temperaturii solului 


(Dragomirescu, Enache, 1998)

 Fig. 4.6. Variaţia anuală a temperaturii solului 


(Dragomirescu, Enache, 1998)

Scăderea temperaturii solului sub 16°C inhibă creşterea rădăcinilor de castraveţi, iar
absorbţia apei şi a elementelor minerale este  mult redusă (Tachibana, 1987).  De asemenea,
temperatura scăzută a solului determină reducerea absorbţiei apei prin rădăcină, determină deficitul
hidric în tulpină, scade intensitatea transpiraţiei etc. 
75 

http://slide pdf.c om/re a de r/full/le gumic ultura -ge ne ra la -5624133d9df3d 71/281


 

5/28/2018 Le gumic ultura ge ne ra la - slide pdf.c om

4.1.5. Surse de căldură 


Radiaţia solară  reprezintă principala sursă de energie pentru Pământ, unde ajunge sub
formă de căldură şi lumină 
  cantitatea de energie radiată de Soare; 
Cantitatea de energie   distanţa de la Pământ la Soare; 
care ajungedepinde
de la Soare   lungimea zilei, respectiv durata de strălucire a Soarelui; 
la Pământ de:    unghiul de incidenţă al razelor solare; 
  gradul de nebulozitate.

Radiaţia solară care ajunge la nivelul solului prezintă variaţii în funcţie de latitudine; pentru
ţara noastră, aceste variaţii se prezintă sub forma unor curbe (oscilaţii) simple (fig.4.7.)

 Fig. 4. 7. Variaţia zilnică şi anuală a energiei radiante solare 


(  Ileana Săndoiu, 2000) 

Cea mai mare cantitate de radiaţie solară se înregistrează, în ordine, în zona litoralului, zona
de câmpie din sudul şi vestul ţării şi zona colinară. 
În spaţiile protejate, radiaţia este mai redusă cu cca 25-30%, datorită materialelor de
acoperire. Acest procent de reflecţie poate fi şi mai mare datorită gradului avansat de acoperire a
construcţiilor cu depuneri de praf, anotimpului (noiembrie, decembrie şi ianuarie), amplasamentului
şi orientarea construcţiilor etc. În condiţii de seră, se apreciază că nivelul de radiaţie în lunile de
toamnă şi iarnă este de 100 Wh/m2, în timp ce vara, în câmp, se înregistrează 5000-6000 Wh/m2 
(Indrea, 2007).
Cantitatea de radiaţie solară este influenţată de: 
  altitudine; pentru zonele cu latitudine mijlocie, intensitatea radiaţiei solare

incidente creştedecuaer;5-15% la fiecar e 1000 m altitudine, datorită reducerii


grosimii masei
  expoziţia terenului şi panta acestuia; pantele cu expoziţie sudică primesc o
cantitate mai mare de energie solară decât cele nordice, influenţând şi durata
de iluminare de care depinde perioada de vegetaţie. 
Un rol important îl are efectul de seră asupra încălzirii spaţiilor de cultură (sere, solarii).
Efectul de seră depinde de proprietăţile de transmisie selective ale materialelor de acoperire (tabelul
4.3) şi constă în proprietatea unor materiale de a absorbi radiaţiile termice şi de a lăsa să treacă o
 parte din radiaţia solară. 

76 

http://slide pdf.c om/re a de r/full/le gumic ultura -ge ne ra la -5624133d9df3d 72/281


 

5/28/2018 Le gumic ultura ge ne ra la - slide pdf.c om

Tabelul 4.3
Coef icienţii de transmisie pentru principalele materiale de acoperire
(Boulard şi colab.,1995) 
Specificaţie  Sticlă  PVC Polietilenă 
Radiaţia solară  0,85 0,80 0,80
Radiaţia termică  0 0,30 0,80
Energia solară este singura sursă de încălzire pentru solarii, sere reci şi răsadniţe şi sursa
suplimentară pentru toate construcţiile dotate cu instalaţii de încălzire. Captarea acesteia se face în
colectoare solare, în care, în perioada de insolaţie, agentul termic ajunge la 86-89°C, asigurând un
spor de producţie de 10-12% la castraveţi şi verdeţuri şi posibilitatea înfiinţării culturilor cu 15-20
de zile mai devreme, faţă de serele şi solariile neîncălzite (Stan N., 1996). Instalarea colectoarelor
necesită o suprafaţă mare (echivalentă cu suprafaţa care trebuie încălzită) şi sunt greu de folosit. 
Căldura biologică  provine din fermentarea gunoiului de grajd proaspăt. Pe cale biologică,
se încălzesc răsadniţele cu una sau două pante, solariile în care se produc răsaduri şi solul serelor
 pentru culturile de castraveţi, pepeni galbeni (cultura pe baloţi sau pale de paie). Căldura biologică
mai este folosită sub forma biogazului obţinut din dejecţiile3 animalelor. Cantitatea de biogaz
obţinută zilnic, după o fermentaţie de 40 de zile, este de 1,58 m /cap de vacă şi 0,18 m 3/cap de porc
Biogazul are un conţinut de bioxid de carbon de 60-70 % şi are o valoare calorică de 5000-6000
kcal/m3. Se foloseşte pentru producerea energiei termice, electrice, mecanice etc. Echivalenţa
 biogazului cu alte surse este redată în tabelul 4.4 

Tabelul 4.4.
Echivalenţa biogazului cu alte surse energetice 
(Toma D. 1983)
Produsul UM Echivalarea unui m de biogaz

Benzină  litru  brut


0,73 epurat
1,17
Motorină  litru 0,65 1,07
Alcool litru 1,10 1,82
Gaz natural m 0,61 0,99
Energie kwh 6,20 10,00
electrică 
Cărbune  kg 0,82 1,34

Energia eoliană  poate fi folosită la producerea energiei electrice, poate acţiona pompe cu
 piston care să permită ridicarea şi stocarea apei în rezervoare la înălţime,  pentru a fi folosită la
irigarea culturilor. Stocarea apei se face pe timp liniştit. La o intensitate a vântului de peste 3 m/sec,
 pe o perioadă de 3000 de ore, se asigură o energie potenţială de 400 kwh/km2/an (Toma D., 1983).

  centrale termice proprii cu combustibil lichid (păcura), gazos


(gazul metan) sau solid (cărbune); 
Căldura tehnică se   centrale de termoficare ce livrează agentul termic la peste
foloseşte pentru încălzirea 100°C;
serelor prin:   energia industrială reziduală (apa, ca agent de răcire în
industrie, se poate folosi la încălzirea serelor; cea răcită este
trimisă înapoi). 

Energia electrică  se foloseşte rar ca sursă de încălzire a serelor, doar   ocazional, în


 perioadele când prin instalaţia de încălzire şi celelalte metode nu se asigură pragul de temperatură
77 

http://slide pdf.c om/re a de r/full/le gumic ultura -ge ne ra la -5624133d9df3d 73/281


 

5/28/2018 Le gumic ultura ge ne ra la - slide pdf.c om

 pentru supravieţuirea plantelor. Pe suprafeţe foarte mici, nu este exclusă posi bilitatea folosirii ca
sursă de încălzire. 
Apele termale  reprezintă o sursă de încălzire deosebită a culturilor legumicole în zonele
unde există (Oradea, Băile Felix), temperatura atingând valori destul de ridicate în anumite locuri
(90°C). Reprezintă o sursă de încălzire foarte ieftină, investiţia constând în captarea izvoarel or de
apă termală şi realizarea  sistemul de conducte până în spaţiile de producţie. Se folosesc pe scară
largă în Ungaria, Islanda, Japonia etc. 
Test de autoevaluare nr. 1
a)  Care sunt grupele de plante legumicole în funcţie de cerinţele faţă de
temperatură? 

 b)  Care este temperatura mimină la principalele specii legumicole şi ce


importanţă are pentru practică? 

c)  Care sunt măsurile de dirijare a excesului de temperatură? 

d)  Care sunt măsurile de dirijare a deficitului de temperatură? 

e)  Cum se corelează temperatura cu alţi factori de vegetaţie? 

f)  Care sunt sursele de căldură? 

4.2. Relaţiile plantelor legumicole cu lumina 


Lumina este indispensabilă în viaţa plantelor. Procesul prin care plantele sintetizează
substanţele organice (fotosinteza) se desfăşoară numai în prezenţa luminii, iar în acest proces se
consumă
normale îndioxid de carbon
atmosferă şi se
a celor eliberează
2 gaze oxigen, plantele contribuind la menţinerea concentraţiei
şi nu numai. 
Cerinţele plantelor legumicole faţă de lumină sunt legate de condiţiile în care acestea s-au
format şi au evoluat, cunoaşterea acestora contribuie la conducerea corespunzătoare a culturii
(alegerea soiurilor şi hibrizilor, alegerea terenului, întocmirea programului de folosire intensivă a
terenului prin culturi asociate, succesive, intercalate, îmbunătăţirea însuşirilor organoleptice ale
 părţilor comestibile la unele plante legumicole prin împiedicarea pătrunderii luminii etc.).
Condiţiile de lumină din ţara noastră sunt prielnice pentru cultura legumelor , atât în câmp
cât şi în spaţii protejate. Cea mai mare cantitate de lumină se înregistrează vara, iar cea mai mică
iarna, fiind influenţată de: durata de strălucire a soarelui, gradul de nebulozitate, unghiul de
incidenţă a razelor solare. La culturile legumicole efectuate în sere, când cantitatea de lumină este
insuficientă, se asigură suplimentarea acesteia prin diverse mijloace pentru a asigura desfăşurarea
 proceselor metabolice.
Durata de strălucire a soarelui este de 2280-2500 ore pe litoral şi în Delta Dunării, 2000 ore
78 

http://slide pdf.c om/re a de r/full/le gumic ultura -ge ne ra la -5624133d9df3d 74/281


 

5/28/2018 Le gumic ultura ge ne ra la - slide pdf.c om

în Câmpia Română şi de Vest şi sub 2000 ore în Podişul Transilvaniei, ceea ce influenţează direct
numărul zilelor senine (fig.4.8.).

 Fig. 4.8 Durata anuală de strălucire a soarelui 

 Nebulozitatea înregistrează o variaţie zilnică şi una anuală, specifică unei anumite zone, şi
influenţează creşterea şi dezvoltarea plantelor legumicole (fig. 4.9). 

 Fig. 4.9. Variaţia anuală (stânga) şi zilnică (dreapta) a nebulozităţii în zona Bucureşti
( Dragomirescu, Enache, 1998) 

4.2.1. Cerinţele plantelor legumicole faţă de fotoperioadă 


Durata zilei prezintă o variaţie anuală, în funcţie de anotimp, cea mai mică zi fiind iarna (8-9
ore), iar cea mai lungă zi, vara (15-16 ore). Plantele legumicole, în funcţie de locul de origine,
reacţionează diferit la lungimea zilei, iar pentru obţinerea unor rezultate foarte bune, trebuie
respectate aceste cerinţe. Cultivatorul de legume poate cultiva plantele legumicole şi în alte condiţii
de lumină decât cele în care acestea s-au format, dirijând plantele spre scopul urmărit de acesta.
Astfel, unele plante de zi lungă (salata, spanacul) se cultivă în condiţii de zi scurtă (toamna şi
 primăvara),
Ridichiile de pentru
lună seacultivă
obţineîno condiţii
masă vegetativă bogată,
de zi scurtă pentrurozeta de rădăcini
a obţine frunze fiind parteaorganoleptice
cu însuşiri comestibilă.
superioare, deoarece în condiţii de zi lungă trec repede în faza de reproducere. 
79 

http://slide pdf.c om/re a de r/full/le gumic ultura -ge ne ra la -5624133d9df3d 75/281


 

5/28/2018 Le gumic ultura ge ne ra la - slide pdf.c om

După durata zilei, plantele legumicole se împart în:


-  plante de zi lungă (salata, spanacul, ridichiile de lună, mărarul, morcovul, ceapa, varza,
 plantele perene). Aceste plante au nevoie de 14-16 ore de lumină pe zi.
Sunt originare din zona temperată, iar condiţiile prielnice pentru înflorire
şi fructificare sunt vara, când ziua este lungă. 
-  plante de zi scurtă  (tomate, ardei, vinete, castraveţi, fasole).  Necesită 8-12 ore de
iluminare. Îşi au originea
au loc primăvara în zonele
şi toamna, sudice, unde înflorirea
vara înregistrându-se şi fructificarea
temperaturi extrem de
ridicate, care sunt dăunătoare pentru plante, asociate cu seceta accentuată. 
-  plante indiferente (neutre).  Sunt acele plante legumicole care nu manifestă pretenţii
faţă de lungimea zilei, creşterea şi fructificarea acestora nu este afectată de
condiţiile diferite de lumină. Plantele de zi scurtă pot fi considerate neutre
din punct de vedere fotoperiodic, datorită procesului de selecţie din
climatul temperat (Burzo I., 2000). Din această categorie fac parte unele
soiuri de salată, în special cele noi, ca urmare a unor lucrări de ameliorare
şi selecţie riguroase, tomate, ardei, fasole, mazăre, sparanghel.
REŢINE!!!   Modificarea duratei zilei de lumină afectează atât plantele de zi
scurtă, cât şi pe cele de zi lungă. 
La tomate, zilele scurte determină apariţia mai devreme a inflorescenţelor, iar producţia este
mai timpurie. Acest fenomen este strâns legat de temperatură, care trebuie să fie la limita minimă a
temperaturii optime. Cultivate în condiţii de zi lungă, când temperatura este mai ridicată,
inflorescenţele a par mai târziu, rezultatele economice obţinute din producţia timpurie  fiind mult
diminuate.
Conopida şi varza, cultivate primăvara şi toamna, asigură producţii foarte bune, căpăţânile
sunt de calitate, fragede şi suculente. În condiţii de zi lungă, aceste  specii formează părţi
comestibile aţoase, teioase, fără suculenţă, iar la conopidă apar brunificări care depreciază foarte
mult aspectul comercial.
Fotoperioadele lungi la vărzoase  determină alungirea tulpinilor florifere şi creşterea
numărului de flori pe plantă (Heide, 1970). 
Cercetările efectuate de Athertan şi colab. (1984) arată că fotoperioadele scurte din timpul
vernalizării, întârzie înflorirea la unele soiuri de morcov, iar fotoperioadele lungi o stimulează. 

4.2.2. Cerinţele plantelor legumicole faţă de intensitatea luminii 


Cantitatea de lumină, ca şi durata zilei, manifestă variaţii în funcţie de anotimp şi distanţa de
la Pământ la Soare. Este cunoscut faptul că,  vara intensitatea luminoasă are valori foarte ridicate
(până la 100 klx), iar iarna valori foarte mici (de la 4 la 10 klx, în funcţie de gradul de nebulozitate); 
asimilaţia optimă se realizează la 20–30 klx. Se mai cunoaşte faptul că,  fotosinteza se desfăşoară
într-un
100 klxritm accelerat
(Voican până laCunoscând
V., 1984). o intensitate luminoasă
aceste de se
aspecte, 50pot
klxlua
şi rămâne
măsuri relativ constantă
de creştere până la
a intensităţii
luminoase la plantele cultivate în sere, pentru ca procesele vitale să se desfăşoare normal. 
În funcţie de pretenţiile speciilor legumicole faţă de intensitatea luminoasă, acestea se
împart astfel:
  plante legumicole pretenţioase  la care procesele de creştere şi dezvoltare au loc la o
intensitate luminoasă de cel puţin 8000 lucşi, dar tomatele reacţionează bine şi la intensităţi
mai mici (4000-5000 lucşi). Se cultivă în zona I de favorabilitate, dar se pretează foarte bine
şi la cultura în sere. Pentru cultura în spaţii protejate, au fost creaţi hibrizi cu pretenţii
scăzute faţă de lumină. Din această grupă fac parte: ardeiul, vinetele, castraveţii, tomatele,
 pepenii, fasolea, bamele etc.
  plante legumicole puţin pretenţioase necesită 4000-6000 lucşi pentru buna desfăşurare a
 proceselor metabolice din plantă. Acestea sunt: morcovul, pătrunjelul, ţelina, varza,
conopida, mărarul, salata, spanacul etc. Se pretează la înfiinţarea culturilor devreme, când şi
80 

http://slide pdf.c om/re a de r/full/le gumic ultura -ge ne ra la -5624133d9df3d 76/281


 

5/28/2018 Le gumic ultura ge ne ra la - slide pdf.c om

temperatura este mai scăzută, întâlnind condiţii foarte bune. 


  plante legumicole nepretenţioase au nevoie de o intensitate luminoasă foarte scăzută, până
la 3000 lucşi. Din această grupă fac parte ceapa şi usturoiul verde, care pot fi plantate din
toamnă, precum şi plantele perene. 
  plante legumicole care necesită lumină în perioada de creştere vegetativă, iar pentru
definitivarea însuşirilor organoleptice ale părţilor comestibile, acestea se protejează de
acţiunea
feniculul, prazul,   Din acestă ciupercile,
luminii.sparanghelul, categorie conopida.
fac parte: andivele, ţelina de peţiol, cardonul,
Cercetările efectuate asupra reacţiei plantelor la intensitatea luminii au arătat că, la tomate,
florile au o evoluţie pozitivă la o intensitate luminoasă de peste 4-5 klx, până la 25 klx, determinând
o sporire a ratei de creştere de 17% (Voican V., 1972). Acelaşi autor (1976) afirmă că la, tomatele
tinere, se menţine capacitatea de fructificare la o intensitate a luminii de 3000 lx şi o fotoperioadă
de 9 ore, dacă temperatura este cel puţin de 18°C ziua şi 14°C noaptea. 
La ardeiul gras, s-a constatat că, la producerea răsadurilor, cantitatea de lumină influenţează
 pozitiv însuşirile răsadurilor, iar timpul de obţinere este mai scăzut la o durată a zilei de 14,4 ore şi
o intensitate luminoasă de 20 klx (57 de zile), faţă de 7,8 ore şi 3000 lucşi (fiind necesare 107 zile,
Popescu V., 1978). De asemenea, fructificarea ardeiului gras evoluează pozitiv la peste 5000 lucşi
şi se obţin corelaţii pozitive între vigoarea răsadurilor şi cantitatea de lumină. La varza albă,
 producţia este influenţată evident de cantitatea de lumină care  ajunge la nivelul plantelor
(Dumitrescu şi colab. 1998) 
Intensitatea luminoasă condiţionează calitatea fructelor de tomate, ardei şi vinete. Creşterea
intensităţii luminoase de la 0,9 mj/m 2/zi la 1,8 mj/m2/zi a dus la dublarea producţiei timpurii,
creşterea masei fructelor şi creşterea cantităţii de fructe comerciabile cu 196% (Demers şi colab.,
1991).
Fotoperioadele scurte şi intensitatea luminoasă  ridicată stimulează formarea florilor
femeieşti la cucurbitacee (Wien, 1991). 
Expunerea plantelor de salată la 16, 20 şi 24 de ore lumină şi o  intensitate de 50 şi 100
mol/m2  a evidenţiat rolul favorabil al luminii suplimentare în creşterea biomasei (270%), a
fermităţii căpăţânilor  şi în reducerea perioadei de vegetaţie cu 30% (Gaudreani colab., 1995). 
Ryder (1988) afirmă că soiurile timpurii de salată sunt indiferente la fotoperioadă, în timp ce
 plantele de spanac în faza de rozetă, dacă sunt expuse la fotoperioade lungi, se alungesc şi încep
inducţia florală.
Cercetările lui Hurd (1973) arată că fotoperioadele lungi şi intensitatea luminoasă scăzută au
o eficacitate mai mare asupra creşterii plantelor de tomate, comparativ cu intensitatea luminoasă
mare şi fotoperioada scurtă. Aceasta se explică prin faptul  că suprafaţa  foliară şi conţinutul în
clorofilă al frunzelor este mai mare în primul caz, ceea ce ar putea stimula fotosinteza şi cantitatea
de asimilate produsă. 

4.2.3.
Lumina Cerinţele plantelor
acţionează pozitivlegumicole faţă de, calitatea
asupra plantelor  atât prinluminii 
durată şi intensitate, cât şi prin
compoziţia acesteia. Din totalul radiaţiilor luminoase care ajung la nivelul plantelor , numai unele
sunt folosite de plante şi în proporţii diferite, înregistrând variaţii foarte mari de la un anotimp la
altul, de la o zi la alta şi în cadrul aceleiaşi zile. 
Pentru practica legumicolă, este foarte importantă cunoaşterea reacţiei plantelor la diferite
radiaţii şi cunoaşterea tipurilor de radiaţii care produc efecte pozitive în creşterea şi dezvoltarea
 plantelor.
Dintre cele şapte componente ale spectrului vizibil (ROGVAIV), cele mai importante pentru
 plantele legumicole sunt următoarele: 
  radiaţiile roşii şi portocalii au un efect benefic asupra plantelor legumicole
de la care se consumă fructele (tomate, ardei, vinete, castraveţi), în special în procesul de
creştere. Influenţează procesul de asimilare a CO2, creşterea şi acumularea substanţelor de
rezervă. Prelungirea fotoperioadei cu o oră, cu radiaţii roşii, la ardei, nu a condus la
81 

http://slide pdf.c om/re a de r/full/le gumic ultura -ge ne ra la -5624133d9df3d 77/281


 

5/28/2018 Le gumic ultura ge ne ra la - slide pdf.c om

modificări semnificative de producţie (Graham şi Decocteau, 1995, citaţi de Burzo, 2000).


Valoarea scăzută a raportului dintre radiaţiile roşii şi roşii îndepărtat stimulează o formare şi
o creştere a bulbilor de ceapă şi usturoi (C. Brewster, 1994);
  radiaţiile albastre-violet   sunt necesare la plantele mai puţin pretenţioase faţă
de intensitatea luminii, determinând sinteza substanţelor proteice şi formarea unor organe.
Reacţionează pozitiv salata, spanacul, varza, ridichea, f ormând organe comestibile mari,
turgescente şi de calitate; 
  radiaţiile ultraviolete  sunt necesare pentru sinteza unor vitamine, în special a
vitaminei C, dar în cantitate mică. În cantitate mare sunt dăunătoare, deoarece determină
distrugerea celulelor şi a ţesuturilor. 
Radiaţiile ultraviolete (280-320 nm) au determinat reducerea cu aproximativ 50% a creşterii
hipocotilului plantelor de tomate, după cir ca 3 ore de expunere (Hurd, 1973).
La ceapă, procesul de formare a bulbilor este influenţat şi de raportul dintre radiaţiile roşii şi
roşu îndepărtat recepţionate de frunze. Mondal şi colab. (1983) au arătat că, la un indice mai mare
al suprafeţei foliare, frunzele reţin o cantitate mai mare de radiaţii roşii, valoarea raportului dintre
radiaţiile roşii şi roşu îndepărtat scade, ceea ce a stimulat procesul de formare a bulbilor. Ca urmare,
toate măsurile agrotehnice care determină creşterea suprafeţei foliare, şi respectiv a indicelui
suprafeţei foliare, vor conduce la intensificarea ritmului de creştere al bulbilor.
Cantitatea de radiaţii care ajunge la nivelul plantelor este mai mare la culturile de câmp şi
mai mică la culturile protejate, datorită materialelor de acoperire a construcţiilor (sticlă, polietilenă,
 plexiglas, policarbonat etc.). Sticla reţine radiaţiile ultraviolete în proporţie mare, iar materialele
 plastice rigide reduc penetrarea radiaţiilor roşu îndepărtat şi infraroşii. Polietilena este mai
transparentă pentru aceste radiaţii, având şi o capacitate de izolare termică mai slabă, comparativ cu
sticla.
Materialele fotoselective pot influenţa unele fenofaze şi producţia la spanac (tabelul 4.5.,
Indrea, 2007).
Tabelul 4.5.

Creşterea şi producţia la spanac


(Favili, prin de
1960, citat folosirea
Indrea,peliculelor
2007) fotoselective
Specificare Culoarea peliculelor
transparentă  roşie  violetă  galbenă 
 Nr. de zile până la apariţia
 primordiilor florale 14 8,7 17 30,7
Producţia timpurie %  100 67,0 193,0 58,0
Producţia totală %  100 140,0 151,0 112,0

4.2.4 Cerinţele plantelor legumicole faţă de lumină pe fenofaze


Cerinţele plantelor legumicole faţă de lumină sunt diferite în funcţie de fenofază.
 În faza de germinare a seminţelor , plantele legumicole, în general, nu au nevoie de lumină,
acest proces având loc la întuneric. Există însă unele specii legumicole denumite fotoblastice
(morcov, ţelină), care în faza de germinare a seminţelor au nevoie de lumină. Cercetările efectuate
de Thomas (1996) au arătat că seminţele de salată pot să germineze atât la lumină cât şi la întuneric,
în funcţie de soi, seminţele de ţelină sunt fotoblastice, iar cele de pătrunjel au germinat mai bine la
lumină decât la întuneric (fig. 4.10.).

82 

http://slide pdf.c om/re a de r/full/le gumic ultura -ge ne ra la -5624133d9df3d 78/281


 

5/28/2018 Le gumic ultura ge ne ra la - slide pdf.c om

 Fig.4.10. Selectivitatea pigmenţilor în funcţie de lungimea de undă a radiaţiilor solare 


(Elena Dragomirescu, L. Enache, 1998)

Cercetările efectuate de Hoza Gheorghiţa (2008) au demostrat că germinarea seminţelor de


morcov, pătrunjel, salată şi ridichi au capacitatea de a germina la lumină. Experimentarea s-a făcut
în trei etape
Procesul şi anume:a începutul
de germinare fost diferitlunii decembrie,
în funcţie jumătatea
de specie, lunii
dar şi de martie
etapa şi sfârşitul
de semănat. luniiînmartie.
Astfel, prima
etapă, seminţele de salată şi ridichi au germinat după 3 zile în proportie de 43% şi respectiv 75%,
iar la celelalte după 5 zile, 46% la morcov, 1% la ţelină şi 3% la pătrunjel. În etapele 2 şi 3,
 procentul de germinare a fost mai ridicat, date fiind condiţiile de mediu mai bune din luna martie.
Astfel, ridichiile şi salata au răsărit în proporţie de 77–  8% după 2 zile de la semănat, iar procesul s-
a încheiat după 5 zile, ajungând la un procent de 95,2 % la salată şi 88,4 % la ridichi. Seminţele de
morcov au germinat după 4 zile în proporţie de 28,9 %, ceea ce demonstrează că reacţionează foarte
 bine la lumină. De remarcat este faptul că, la morcov, după 7 zile seminţele au germinat în proporţie
de cca 60% şi după 11 zile 85,5%.
Cercetările efectuate de Lovato (1965) la ceapă au arătat că în prezenţa luminii, germinaţia
seminţelor
 Dupăesterăsărirea
inhibată. a circa 50% din plăntuţe, nevoia de lumină devine indispensabilă. Lipsa
luminii în această fenofază, asociată şi cu temperatura şi umiditatea ridicată în sol, duc la etiolarea
şi alungirea plăntuţelor. Prelungirea acestei situaţii duce la pieirea plantelor. Se impune îndepărtarea
materialelor de acoperire a semănăturii şi asigurarea unor condiţii cât mai bune de lumină, toate
 procesele metabolice desfăşurându-se cu intensitate destul de mică. 
 În perioada de creştere a răsadurilor , lumina trebuie să  fie dirijată în raport direct
 proporţional cu temperatura şi umiditatea. La producerea răsadurilor pentru ciclul I de cultură din
seră, pentru  solarii şi chiar pentru culturile timpurii, cantitatea de lumină în anumite perioade
trebuie să se asigure prin iluminare suplimentară, în vederea obţinerii unor răsaduri de calitate,
 precum şi aplicarea tuturor măsurilor tehnologice specifice acestei fenofaze.
 După repicarea răsadurilor şi după plantarea acestora la locul definitiv,  se recomandă o
uşoară scădere a intensităţii luminoase prin umbrire (la culturile din spaţii protejate), pentru a crea
un echilibru între cantitatea de apă absorbită de sistemul radicular şi cea pierdută prin
evapotranspiraţie, în scopul prinderii răsadurilor în proporţie cât mai mare. 
 În perioada de creştere vegetativă şi fructificare,  plantele legumicole necesită o cantitate
mare de lumină, atât din punct de vedere al intensităţii, cât şi al fotoperioadei şi compoziţiei
acesteia.
 În fenofaza de repaus nu necesită prezenţa luminii. 

4.2.5. Dirijarea luminii în culturile legumicole


Desfăşurarea normală a proceselor de creştere şi dezvoltare a plantelor are loc în condiţiile
dir ijării factorilor de mediu în limite optime, în funcţie de cerinţele plantelor. La fel ca şi
temperatura, lumina poate fi în exces în culturile legumicole sau în deficit, ambele având efecte
83 

http://slide pdf.c om/re a de r/full/le gumic ultura -ge ne ra la -5624133d9df3d 79/281


 

5/28/2018 Le gumic ultura ge ne ra la - slide pdf.c om

negative asupra plantelor.


Excesul de lumină se întâlneşte în spaţiile protejate, în special în sere, în timpul verii, când
intensitatea luminoasă este foarte ridicată (mijlocul zilei). Excesul de lumină determină şi creşterea
excesivă a temperaturii, ambele producând efecte negative asupra plantelor cum sunt: 
  intensificarea transpiraţiei; 
  creşterea consumului de apă; 
 
afectarea germinabilităţii polenului; 
 
capacitate slabă de fructificare etc. 
 Măsurile de prevenire a creşterii intensităţii luminoase în spaţiile protejate 
  aplicarea pe ferestrele de la acoperişul serelor a unei soluţii de humă, care împiedică
în bună măsură pătrunderea radiaţiilor solare în seră, lucrarea purtând numele de cretizare;
  folosirea jaluzelelor montate pe acoperişul serelor, la exterior, care de asemenea
reduc intensitatea luminoasă. Această metodă permite derularea jaluzelelor când trebuie redusă
intensitatea luminoasă şi rularea la coamă când trebuie crescută intensitatea luminii. Este o
lucrare dificil de realizat, necesitând prea multe operaţii de manevrare. Se mai pot folosi plase
de umbrire din material plastic de culoare verde,  precum şi poliesteri coloraţi. Indiferent de
materialele folosite, acestea pot fi acţionate manual sau automat cu celule fotoelectrice; 
  folosirea sticlei fotosensibile, care se închide sau se deschide la culoare în funcţie de
intensitatea luminii;
  folosirea de hibrizi specializaţi pentru cultura de seră; 
  aplicarea pe sticlă a unei soluţii Temperzon T-74, sub formă de emulsie, care după
uscare rămâne ca o depunere, care reduce cantitatea de lumină ce pătrunde în seră. Se aplică la
exterior sau interior, în funcţie de forma serelor şi tipul utilajelor folosite pentru aplicare (tije
lungi tip lance de stropit). Serele moderne sunt echipate cu acest sistem, dar este foarte scump.
Soluţia se poate aplica şi cu elicopterul pe suprafaţă de minim 4 hectare, pentru a fi economică
(Dry Olivier, 2000). Soluţia se spală la sfârşitul fiecărui sezon, cu jet de apă şi perii;
  folosirea ecranelor interioare din polietilenă, poliesteri sau acril, de culoare verde,
neagră sau albă, care absorb o parte din radiaţii; 
  folosirea ecranelor exterioare, ce reduc cu 5-15% nivelul de radiaţii, dar se utilizează
 pe scară destul de redusă (în Olanda şi Anglia);
  scurgerea unui film de apă pe pereţii construcţiei, prin recircularea unei pelicule
continue de apă colorată, cu ajutorul pompelor. Sistemul nu este răspândit, datorită costului
foarte ridicat, a consumului de curent electric, evapor ării apei, neetanşeizării  perfecte a
construcţiei etc.; 
  circularea unui lichid între doi pereţi dubli, cu efect asupra absorbţiei selective a
radiaţiilor de către lichid, sistem pus la punct la INRA CEA (Franţa), folosind clorura de cupru.
În Maroc, s-a folosit albastru de metilen ca lichid fotoselectiv, care a determinat o scădere a
temperaturii mediului cu 7°C ziua şi cu 6°C noaptea (Dry Olivier, 2000).
 Măsurile de prevenire a creşterii intensităţii luminoase în câmp:
  înfiinţarea culturilor primăvara foarte devreme sau toamna (cele care se pretează),
 pentru ca perioada de vegetaţie să se încheie înaintea apariţiei excesului de lumină; 
  muşuroirea plantelor pentru a împiedica pătrunderea luminii la nivelul părţilor
comestibile (fenicul, ţelină de peţiol, sparanghel); 
  împiedicarea pătrunderii luminii la nivelul rozetei de frunze la cicoarea creaţă,
scarolă şi inflorescenţelor de conopidă, prin acoperirea cu propriile frunze (conopidă) sau cu
diverse materiale (plastic negru), în vederea asigurării unei etiolări cât mai bune, care contribuie
la îmbunătăţirea calităţilor organoleptice. 

84 

http://slide pdf.c om/re a de r/full/le gumic ultura -ge ne ra la -5624133d9df3d 80/281


 

5/28/2018 Le gumic ultura ge ne ra la - slide pdf.c om

Deficitul de lumină se înregistrează de obicei în sere.

  alungirea şi etiolarea plantelor; 


Plantele legumicole (răsaduri sau   frunze mici, slab dezvoltate;
plante mature) crescute în condiţii de   avortarea florilor;
intensitate   întârzierea fructificării; 
durată scurtăluminoasă scăzută
a zilei, suferă şi ode
o serie   obţinerea de fructe mici şi de calitate slabă. 
modificări ca: 

 În spaşiile protejate, pentru suplimentarea luminii în perioadele cu nebulozitate ridicată,


când intensitatea luminoasă are valori sub pretenţiile speciei, pentru buna desfăşurare a fotosintezei,
se recomandă:
  creşterea  artificială a intensităţii acesteia prin iluminarea artificială. Creşterea
duratei de iluminare se realizează numai prin iluminare suplimentară, dimineaţa foarte devreme
sau la sfârşitul zilei, pentru a respecta fotoperiodismul plantelor. Se folosesc diferite tipuri de
lămpi: cu vapori metalici, cu descărcare în xenon, tuburi fluorescente, incandescente etc.
Iluminarea suplimentară, aplicată la producerea răsadurilor , determină obţiner ea unor plante
viguroase, sănătoase, cu potenţial productiv mai mare cu 20-30%, la o fotoperioadă de 12 ore
lumină şi 4000-5000 lucşi intensitate luminoasă (Voican V., 1984). La ardeiul gras, iluminarea
suplimentară a dus la creşterea numărului de frunze, a suprafeţei foliare şi a greutăţii totale.
Insuficienţa luminii afectează creşterea plantelor, conţinutul în  substanţă uscată, precum şi
dinamica acumulării substanţei uscate (Viorica Voican, V. Voican, 1995);
  sticla folosită la acoperirea serelor trebuie să fie de foarte bună calitate şi foarte
curată în perioada cu intensitate luminoasă scăzută (noiembrie-februarie), pentru a pătrunde în seră
cât mai multă lumină. Sticla se împregnează cu particule de praf sau fum, ce reduc considerabil
transparenţa acesteia; de aceea se recomandă spălarea sticlei la 3-4 ani cu o soluţie de acid sulfuric
5%, acid fluorhidric 3% şi detergent;
orientarea pe direcţia nord-sud a serele şi răsadniţele cu 2 pante pentru o mai bună
captare a luminii, cu excepţia răsadniţelor cu o pantă, care se orientează pe direcţia est-vest.

 La culturile din câmp, se pot aplica unele măsuri de asigurare a unor condiţii optime de
lumină prin: 
  alegerea terenului cu expoziţie sudică, în special pentru speciile foarte pretenţioase la
lumină; 
  alegerea schemelor de înfiinţare a culturilor cu distanţe mai mari între plante; 
  efectuarea la momentul optim a lucrărilor de rărit, în culturile înfiinţate prin semănat
direct (morcov, sfeclă); 
  combaterea buruienilor pentru a nu concura cu plantele de cultură pentru lumină; 
  stabilirea corectă a schemelor de cultură asociate şi intercalate, în aşa fel încât
 plantele să nu fie afectate de o cantitate mai redusă de lumină; 
  orientarea rândurilor pe direcţia nord-sud etc.

85 

http://slide pdf.c om/re a de r/full/le gumic ultura -ge ne ra la -5624133d9df3d 81/281


 

5/28/2018 Le gumic ultura ge ne ra la - slide pdf.c om

Test de autoevaluare nr.2


a)  Cum se gr upează plantele legumicole după pretenţiile faţă de fotoperioadă? 

 b)  Cum se grupează plantele legumicole după pretenţiile faţă de intensitatea


luminoasă? 

c)  Care sunt măsurile de prevenire a creşterii intensităţii luminoase în spaţiile


 protejate?

d)  Care sunt măsurile care se aplică în cazul scăderii intensităţii luminoase în
spaţiile protejate? 

4.3. Relaţiile plantelor legumicole cu apa 


Apa este absolut necesară în viaţa plantelor; fără apă nu există viaţă. 
Speciile legumicole sunt unele dintre cele mai răspândite plante de cultură, asupra cărora
omul a intervenit din cele mai vechi timpuri, pentru asigurarea nevoilor hidrice, cu excepţia zonelor
recunoscute ca fiind umede. Aceasta are la bază următoarele: 
o  selecţia făcută empiric şi apoi pe baze ştiinţifice, pentru a scoate în evidenţă ritmul

de creştere foarte rapid şi consumul mare de apă la unitatea de suprafaţă şi de


 produs;
o  comportamentul ontogenetic, ciclul de viaţă majoritar anual, adesea foarte scurt,

dezechilibrul care tinde să se instaleze între rădăcină şi partea aeriană în favoarea


celei din urmă, fac ca plantele legumicole să fie foarte vulnerabile la deficitul hidric
al solului;
o  în ciclul fiziologic al numeroaselor specii legumicole cultivate pentru frunze,

rădăcini sau bulbi, stresul hidric determină declanşarea procesului de înflorire,


antagonist cu procesele de formare a rozetelor, bulbilor sau de îngroşare a

o   rădăcinilor; 
majoritatea speciilor legumicole sunt heliofile, necesitând pentru cultura lor zone cu
insolaţie mare, ceea ce implică şi un consum mare de apă. 
  asigurarea circulaţiei substanţelor minerale în plantă; 
  menţinerea turgenscenţei celulelor; 
  asigurarea mediului pentru desfăşurarea reacţiilor
Rolul apei în creşterea  biochimice şi de biodegradare;
plantelor este pus în    participarea la procesul de fotosinteză; 
evidenţă prin:    dizolvarea sărurilor minerale din sol, formând soluţia
solului;
  menţinerea unei temperaturi relativ constantă a
 plantelor.

86 

http://slide pdf.c om/re a de r/full/le gumic ultura -ge ne ra la -5624133d9df3d 82/281


 

5/28/2018 Le gumic ultura ge ne ra la - slide pdf.c om

Plantele legumicole se caracterizează printr -un conţinut foarte ridicat în apă, pentru


sintetizarea unei unităţi de substanţă uscată folosind 300-800 unităţi de apă.
Conţinutul de apă al plantelor variază cu: 
  specia, cel mai mare conţinut în apă îl au castraveţii, dovleceii, salata, ridichiile de
lună, tomatele, ardeii, vinetele (93-96%), urmate de varză, conopidă, pepeni, sfeclă (90-92%).
Conţinut
 boabe mai scăzut
(74%). în apăefectuate
Cercetările îl au legumele rădăcinoase
de Hartmann (morcov,
(1986) arată căpăstârnac, 81%) şi mazărea
evapotranspiraţia la morcovpentru
este
de 6-7 mm/zi, ceea ce implică un consum de apă de circa 600-900 mm pe perioada de vegetaţie. La
ţelină, consumul de apă este mai mic, pentru un g de biomasă sintetizată fiind nevoie de 23-34 l
apă consumată (Shih şi Rahi, 1985); 
  vârsta plantelor , cu cât plantele sunt mai tinere, cu atât conţinutul în apă este mai
ridicat şi invers; 
  locul de cultură, plantele legumicole cultivate în sere au un conţinut mai ridicat în
apă decât cele din câmp;
  organele plantei, în aceeaşi plantă, cea mai mare cantitate de apă se găseşte în
organele foar te tinere (vârfuri de creştere - 98%), frunze tinere (peste 80-85%), frunze mature (60-
65%), tulpină (40-45%), iar cel mai mic conţinut în apă îl au seminţele (12-14%).
Cantitatea şi calitatea producţiei la plantele legumicole este influenţată atât de umiditatea
din sol, cât şi de umiditatea relativă, umiditate care înregistrează variaţii zilnice şi anuale (fig. 4.11.) 

 Fig. 4.11. Variaţia anuală (stânga) şi zilnică (dreapta) a umidităţii aerului 


(Elena Dragomirescu, L. Enache, 1998) 

4.3.1. Consumul de apă al plantelor legumicole 


Consumul de apă al plantelor legumicole se exprimă prin evapotranspiraţia potenţială, care
se compune din apa folosită de plante şi cea pierdută prin evaporaţie. După cer cetările efectuate de
Vl. Ionescu-Siseşti (1982), consumul total de apă, (evapotranspiraţia-ET), este egal cu cantitatea de
apă extrasă din sol prin transpiraţia plantelor  şi evaporaţia directă a apei de la suprafaţa solului. Este
foarte variabil, atât între specii cât şi între soiurile aceleiaşi specii, fiind influenţat de o multitudine
de factori. 
Pleşa I., Jinga I., Ene Al. (1990) clasifică consumul de apă, după modul de aprovizionare, în
trei categorii: ETR (evapotranspiraţia reală), ETRO (evapotranspiraţia  optimă), ETP
(evapotranspiraţia potenţială) :
ETR este apa consumată de către o suprafaţă cu o anumită cultură, într -un timp dat, în
condiţii obişnuite de aprovizionare cu apă.
ETRM (evapotranspiraţia maximă) este apa consumată de către o suprafaţă cu o anumită
cultură, aprovizionată cu apă în optimum, cu efect optim asupra producţiei, pentru obţinerea unei
 producţii maxime în condiţii economice.
În lunile de vârf, ETP = ETRM, iar în mod obişnuit, ETR < ETRM < ETP.
Evapotranspiraţia optimă este considerată cea care conduce la cea mai bună folosire a apei
sub raportul eficienţei, înţelegându-se prin aceasta obţinerea unei producţii maxime, cu un consum
minim de apă. Prin ETP optim, trebuie înţeles consumul de apă al culturilor irigate, obţinut prin
menţinerea rezervei de apă din sol între capacitatea de câmp pentru apă şi plafonul minim al
87 

http://slide pdf.c om/re a de r/full/le gumic ultura -ge ne ra la -5624133d9df3d 83/281


 

5/28/2018 Le gumic ultura ge ne ra la - slide pdf.c om

umidităţii solului.
o  climatici;
Factorii care o  specia, stadiul de dezvoltare;
influenţează consumul de o  aprovizionarea cu apă a solului; 
apă sunt:  o  tehnologia de cultură; 
o   pedologici;
o
  metoda de udare.
Peterfi St. şi colab., (1972), Burzo şi colab (1993)  grupează factorii care influenţează
absorbţia apei din sol de către plante şi pierderea acesteia prin plantă, în două grupe:

  Factori interni:
 
caracteristicile speciei (  plantele acoperite cu pruină transpiră mai puţin; 
la frunzele cu peri epidermici mor ţi, intensitatea transpiraţiei este redusă; 
 perii epidermici vii de pe frunzele tinere măresc intensitatea transpiraţiei) 
  vârsta plantei (plantele tinere au transpiraţia mai intensă decât cele mature); 
  faza de vegetaţie; 
  temperatura frunzelor;
  intensitatea proceselor metabolice;
  secreţiile radiculare; 
   pigmenţii clorofilieni (frunzele etiolate transpiră mai puţin la lumină, decât
cele verzi);
   pigmenţii antocianici (intensitatea transpiraţiei este redusă faţă de frunzele
verzi);
  Factori externi:
  lumina,  prin intensitate şi lungimea de undă (în funcţie de intensitatea
luminii, stomatele sunt deschise mai mult sau mai puţin; la întuneric sunt închise, se deschid
mai intens în lumină albastră decât la lumina roşie; la lumină, transpiraţia este de sute de or i
mai mare decât la întuneric şi este cu atât mai intensă, cu cât frunzele sunt iluminate mai
 puternic; f runzele absorb o proporţie relativ mare din energia luminii căzută asupra lor, dar
ele folosesc în fotosinteză numai o proporţie mică din aceasta, 1-2%; restul energiei
luminoase absorbite este transformată în căldură, care se elimină în cea mai mare parte prin
transpiraţie); 
  temperatura aerului (la temperatură ridicată, transpiraţia se măreşte; la 42-
48°C, protoplasma celulelor coagulează şi transpiraţia încetează); 
  umiditatea aerului (la umiditate mică, intensitatea transpiraţiei este mare;
transpiraţia are loc şi într -un aer saturat cu vapori cu apă, însă la valori mai scăzute); 
   presiunea atmosferică (dacă este scăzută, intensitatea transpiraţiei creşte);
   precipitaţiile, prin cantitatea şi uniformitatea lor; 
  curenţii de aer   măresc transpiraţia cel mult de două ori faţă de cea din aerul
liniştit, în timp ce viteza evaporaţiei apei dintr -un bazin creşte de 10, şi chiar de mai multe
ori. Spre deosebire de acţiunea vântului asupra evaporaţiei care creşte direct proporţional cu
viteza sa, transpiraţia creşte în intensitate numai până la viteza de aproximativ 1 metru pe
secundă, peste care ea nu mai creşte aproape deloc.  La stomatele deschise, intensitatea
transpiraţiei creşte când bate vântul  aproape direct proporţional cu gradul deschiderii
stomatelor;
  umiditatea solului (dacă este scăzută, intensitatea transpiraţiei este redusă. 
Transpiraţia plantelor de pe terenurile irigate este mai mare decât aceea de p e terenurile
neirigate, din cauza aprovizionării mai bune a acestora cu apă); 
  soluţia solului, concentraţia soluţiei de sol în săruri, pH-ul (pe un sol bine
aprovizionat cu elemente nutritive, plantele transpiră mai puţin); 
88 

http://slide pdf.c om/re a de r/full/le gumic ultura -ge ne ra la -5624133d9df3d 84/281


 

5/28/2018 Le gumic ultura ge ne ra la - slide pdf.c om

  temperatura solului (este mai mică la solurile umede, cu expoziţie nordică, de


culoare deschisă, cu textură lutoasă); 
  gradul de aerisire al solului (oxigenul din sol);
  substanţele toxice din sol; 
  conţinutul de materie organică; 
   porozitatea solului;
  însuşirile hidrofizice ale solului; 
  nivelul apei freatice.
Văduva I. (1977) şi Grumeza N. (1989) clasifică aceiaşi factori în 3 grupe (tabelul 4.6.). 
Cercetările efectuate de Apahidean A. (1996), în condiţiile din Podişul Transilvaniei, cu
 privire la consumul de apă şi regimul de irigare al culturilor de ceapă semănată direct, au
demonstrat că, la un plafon minim al umidităţii solului de 50%, consumul total de apă este de 4494
m3/ha, iar cel zilnic de 22,5 m 3/ha. La un plafon minim de 80%, consumul total de apă a fost de
5019 m3/ha, iar cel zilnic 32,8 m3/ha (tabelul 4.7)
Tabelul 4.6.
Factorii de care depinde consumul de apă al plantelor  

 Factori
radiaţiameteorologici
solară    Factori pedologici
umiditatea solului o Factoridebiologici
  gradul dezvoltare a
  umiditatea aerului   textura şi structura  rădăcinilor, a modului
 presiunea vaporilor de apă în   culoarea, panta, de răspândire a acestora
atmosferă  expoziţia  în sol
   precipitaţiile  o   perioada de vegetaţie 
  conţinutul de materie
  vântul o  f aza de vegetaţie 
organică 
  temperatura aerului o  agenţii patogeni şi
   porozitatea
 
dăunătorii 
însuşirile hidrofizice 
o  temperatura frunzelor
  nivelul de fertilizare o  absorbţia radiaţiei

o
solare de către frunze 
  concentraţia de vapori
în imediata apropiere a
frunzelor
o  vârsta plantelor

o  agrotehnica aplicată 

Tabelul 4.7.
Consumul de apă al cepei semănate direct ( Apahidean Al.S. 1996)
Specificare Ceapă semănată direct 
Plafonul minim al umidităţii solului  50% 80%
Consumul total de apă  4494 m /ha 5019 m /ha
Consumul lunar maxim 1302 m3/ha-iunie 1799 m /ha
Consumul mediu zilnic 22,5 m3/ha 32,8 m /ha
3
 Norma de udare 300-400 m /ha 300-500 m /ha
 Număr de udări  3 4
Producţia obţinută  30,8 t/ha 32,2 t/ha
Consum specific de apă  4,1 l/pl; -
99,8 l/kg bulbi
Din consumul total, s-a pierdut prin 34,5% -
evaporaţie 
Coeficientul de valorificare a apei 164,5 -
(l/kg)
Indicele de eficienţă al valorificării
apei (kg/mm apă) 
75,4 -

89 

http://slide pdf.c om/re a de r/full/le gumic ultura -ge ne ra la -5624133d9df3d 85/281


 

5/28/2018 Le gumic ultura ge ne ra la - slide pdf.c om

Consumul de apă al plantelor legumicole este determinat şi de alţi factori   ca: soiul 
(soiurile timpurii necesită o umiditate mai mare faţă de cele târzii, Stan N., 1992), producţia
planificată (la o producţie mai ridicată, consumul de apă este mai mare decât la o producţie mai
mică la aceeaşi cultură), sistemul radicular etc. La varză, consumul de apă, la o producţie de 60
t/ha, este de 4400 m3/ha, iar la fasolea verde, la o producţie de 30 t/ha 2800 m3/ha (Apahidean Al.S,
2004). Gradul de împânzire a unui anumit strat de sol, cât şi adâncimea la care pătrund rădăcinile,
influenţează foarte mult
radicular superficial cerinţele
(ceapa, plantelor
usturoiul, legumicole
castraveţii) faţă deridicate
au pretenţii apă. Plantele
faţă de legumicole cu udările
apă, de aceea sistem
la aceste plante se fac mai des şi cu cantităţi mai mici de apă. La p lantele legumicole la care
sistemul radicular este mai profund (pepeni galbeni, pepeni verzi, dovleac, morcov), pretenţiile faţă
de apă sunt mai mici, deoarece rădăcinile pătrund la adâncime mare în sol, de unde se
aprovizionează cu apa necesară. 
Cu cât sistemul radicular al unei specii împânzeşte un volum mai mare de sol, cu atât
capacitatea de absorbţie a apei şi hranei creşte (sfeclă, dovleac, pepeni). La speciile cu sistem
radicular slab dezvoltat (ceapă, usturoi), volumul de sol în care acestea se află  este mai mic şi
capacitatea de absorbţie din profunzime este slabă. Astfel, dovlecelul explorează 100 m 3  de sol,
sfecla roşie 10-16 m3 de sol, iar ceapa 0,3 m3 de sol (Petrov, citat de Indrea, 1992).
De asemenea, un rol important în aprecierea plantelor legumicole din punct de vedere al
consumului de apă îl are şi modul de înfiinţare a culturilor. Plantele legumicole semănate direct au
sistemul radicular mai bine dezvoltat în profunzime, ceea ce le permite să reziste mai bine la
insuficienţa apei din sol, pe perioade limitate. Dacă cultura se înfiinţează prin plantarea răsadurilor,
cerinţele faţă de apă vor fi mai ridicate, deoarece odată cu repicatul, vârful rădăcinilor (pivotul) se
rupe, stimulând ramificarea rădăcinilor şi creşterea acestora mai mult în  plan orizontal decât în
 profunzime.
Capacitatea de pierdere a apei este determinată de numărul şi dimensiunile stomatelor, de
mărimea frunzelor; frunze mari, cu evapotranspiraţie mare, au castraveţii, dovleceii, varza, salata,
iar frunze cu evapotranpiraţie mai mică au ceapa, tomatele, morcovii. La unele specii există adaptări
xeromorfe: forma frunzelor, stratul de ceară la ceapă şi usturoi, segmentarea frunzelor la morcovi şi
 pepene verde, pufozitatea la tomate, morcovi. Spirescu C. şi Marinică Gh. (1981), pe solurile
nisipoase de la Dăbuleni, au obţinut producţii de 35-40 t/ha la ceapa de arpagic, soiul Stuttgart, la
irigarea la un plafon minim de 50% din IUA, pe adâncimea de 50 cm, cu 4-5 udări şi norme de
udare de 400-450 m3/ha. Norma de irigare a fost de 1800-2300 m 3/ha. Valorile evapotranspiraţiei
maxime (ETM) au fost de 2,7 mm/ha/zi în aprilie, 5,7 mm/ha/zi în mai, 6,7 mm/ha/zi în iunie şi 3,8
mm/ha/zi în 20 iulie, la recoltare.

4.3.2. Cerinţele plantelor legumicole faţă de apă pe fenof aze


De-a lungul perioadei de vegetaţie, consumul de apă al plantelor este diferit (tabelul 4.8.),
după cum urmează: 

150%, faţă  de la germinarea seminţelor ,(Dumitrescu,


greutatea seminţelor necesarul de apă  este 1998),
Scurtu, foarte ridicat,
pentru dehidratarea
la 40 la
tegumentului. Neasigurarea apei necesare duce la o germinare slabă şi un procent de răsărire
scăzut; 
  după răsărire, plantele necesită o umiditate în sol mai ridicată, respectiv 90%
din capacitatea pentru apă a solului, deoarece sistemul radicular este slab dezvoltat şi
capacitatea de absorbţie foarte slabă.  Lipsa apei în această fenofază  determină reducerea
ritmului de creştere,  până la moartea plantelor, dacă nu se iau măsuri de înlăturare a
deficitului de apă din sol;
  în  faza de răsad 
 , necesarul de apă este de 80-90%, pentru că plantele au un
sistem radicular slab dezvoltat;
  în  perioada de creştere vegetativă, plantele consumă din ce în ce mai multă
apă, acesta fiind corelat şi cu consumul mai mare de elemente minerale, temperatura mai
ridicată şi lumina mai intensă; 
90 

http://slide pdf.c om/re a de r/full/le gumic ultura -ge ne ra la -5624133d9df3d 86/281


 

5/28/2018 Le gumic ultura ge ne ra la - slide pdf.c om

Tabelul 4.8
Cerinţele plantelor legumicole faţă de apă în diferite perioade de vegetaţie (Dumitrescu şi
colab. 1998)
Cultura Faza de vegetaţie  Cerinţele faţă de apă 
Varză, conopidă, gulie  Plantare-formarea căpăţânii  Moderată 
Formarea căpăţânii (tulpinii)  Mare
Tomate Plantare-formarea fructelor Moderată 
Creşterea fructelor   Mare
Ardei După plantare  Redusă 
Înrădăcinare-formarea Moderată 
fructelor
Creşterea fructelor   Mare
Vinete Plantare-recoltarea fructelor Mare
Castraveţi  Toate fazele Mare
Pepeni verzi Semănat-răsărire  Moderată 
Răsărire-formarea fructelor Redusă 
Creşterea fructelor   Moderată 
Maturarea fructelor Redusă 
Morcov, pătrunjel, Semănat-răsărire  Mare
 păstârnac  Răsărire-îngroşarea rădăcinilor   Moderată 
Îngroşarea rădăcinilor  
Îngroşarea rădăcinilor - Moderată 
recoltare Redusă 

Ceapă de apă, Ceapă de Plantare-formarea bulbilor Mare


arpagic, usturoi După formarea bulbilor   Redusă 
Ţelină  Plantare-recoltare Mare
Fasole păstăi  Semănat-răsărire 
Răsărire-înflorire Mare
Moderată 
Înflorire-recoltare Mare

  în  fenofaza de înflorire şi maturare a fructelor , plantele legumicole se


caracterizează printr -un consum mai redus de apă. Desfăşurarea normală a proceselor de
creştere şi dezvoltare are loc la o umiditate de 70-80%, atât în sol cât şi în aer, excepţie f ac
culturile din sere (castraveţi, pepeni galbeni, ardei), unde umiditatea relativă trebuie să fie de
85-92%. La varză, consumul mediu de apă a crescut de la începutul perioadei de vegetaţie,
luna mai, până în iulie (fig. 4.12). 

91 

http://slide pdf.c om/re a de r/full/le gumic ultura -ge ne ra la -5624133d9df3d 87/281


 

5/28/2018 Le gumic ultura ge ne ra la - slide pdf.c om

 Fig. 4.12. Evoluţia consumului mediu diurn de apă 


(Apahidean Al S, 1997)

4.3.3. Gruparea plantelor legumicole în funcţie de cerinţele faţă de umiditate 

 După cerineţele faţă de umiditatea  După cerinţele faţă de umiditatea relativă 


 
solului 
   plante legumicole cu cerinţe mari: o    plante legumicole care necesită o umiditate relativă
vărzoase, morcov, ţelină, de 85-95% : ţelină, spanac, castraveţi; 
castraveţi etc;  o   plante legumicole care necesită o umiditate relativă

   plante legumicole cu cerinţe  de 70-80%: mazăre, fasole, varză, morcov,


moderate: mazăre, salată, spanac,  pătrunjel, cartof; 
 pătrunjel, tomate, ardei, vinete, o   plante legumicole care necesită o umiditate relativă

ceapă, fasole, ridichi etc;  de 55-70%: tomate, ardei, vinete, fasole (însă spre
   plante legumicole cu cerinţe limita superioară); 
reduse: cicoare de vară, o   plante legumicole care necesită o umiditate relativă

sparanghel, revent, ştevie, măcriş, de 45-55%: pepeni galbeni, pepeni verzi, dovlecei,
sfeclă roşie etc.  care rezistă mai bine la secetă faţă de alte specii,
deoarece au sistemul radicular profund, care
aprovizionează planta cu apă din straturile mai
 profunde, şi frunze sectate sau acoperite cu
 perişori, adaptate pentru a rezista la secetă. 

4.3.4. Dirijarea regimului de umiditate la culturile legumicole


În culturile legumicole, dirijarea umidităţii se face pe baza bilanţului hidric (BH), care
reprezintă raportul dintre apa pierdută prin transpiraţie şi  cea absorbită  de către plantă, care în
condiţii normale este egal cu 1, şi se calculează după formula: 

T
BH = ----- = 1.
A

În practică, acest fenomen este greu de realizat şi de aceea apare adesea excesul sau deficitul
de umiditate,
conduce ambeleacestora.
la moartea fiind foarte dăunătoare plantelor , întrucât produc o serie de dereglări care pot

92 

http://slide pdf.c om/re a de r/full/le gumic ultura -ge ne ra la -5624133d9df3d 88/281


 

5/28/2018 Le gumic ultura ge ne ra la - slide pdf.c om

Excesul de umiditate se întâlneşte atunci când valoarea bilanţului hidric este mai mică de 1.
T
BH = ----- < 1.
A

Aceasta înseamnă că transpiraţia este redusă, iar consumul de apă este mai mic decât
absorbţia. 
 Factorii care determină  Efectele excesului de umiditate  Măsuri de prevenire a
apariţia excesului de excesului de umiditate
umiditate
o  cantitatea de apă din   degradarea solului, dacă   alegerea terenurilor cu
 precipitaţii este foarte  băltirea apei este de durată;  textură uşoară şi mijlocie
mare într-un interval    plantele au creştere  pentru cultura legumelor,
relativ scurt de timp, iar vegetativă slabă şi  pentru a nu permite
capacitatea de infiltrare fructificarea este mult stagnarea apei;
în sol este mică. În acest întârziată;    evitarea luncilor râurilor
caz, locul oxigenului este    pieirea sistemului cu risc crescut de
luat de către apă, radicular, prin fenomenul inundaţii; 
 plantele se află în stare de asfixiere a rădăcinilor,   irigarea raţională a
de hidratare maximă şi datorat în special lipsei de culturii cu cantităţi
se produce fenomenul de oxigen; optime de apă şi în
 băltire, cu modificarea   favorizarea atacului de boli momentele critice, în
însuşirilor fizico-chimice criptogamice; funcţie de speciile
ale solului;   eroziunea de suprafaţă a cultivate;
o  reducerea considerabilă a   executarea drenurilor pe
solului, cu afectarea
transpiraţiei plantelor,  plantelor prin terenurile pe care se
când umiditatea relativă instalează frecvent
este foarte ridicată;  dezrădăcinare
distrugere; sau excesul de umiditate;
o  tasarea excesivă a solului   creşterea suprafeţei de
  se diminuează procentul de
şi reducerea vitezei de legare a fructelor, afectând evaporare a apei prin
infiltrare a apei;  producţia;   bilonarea culturii sau
o   alegerea muşuroirea, ce au rol şi
  scăderea perioadei de 
necorespunzătoare a  păstrare a legumelor;  în susţinerea plantelor
terenului pentru cultura sau etiolarea părţii
  scăderea conţinutului în
legumelor, respectiv comestibile;
substanţă uscată a părţilor
terenuri cu conţinut   alegerea speciilor.
comestibile.
ridicat în argilă, terenuri
cu pânza de sau
la suprafaţă apă freatică
fluctuantă; 
o  defecţiuni ale sistemului

de irigare şi
nesupravegherea
acestuia  

Deficitul de umiditate se întâlneşte atunci când valoarea bilanţului hidric este mai mare de 1.
T
BH = ----- >1.
A
În această situaţie, cantitatea de apă consumată prin transpiraţie este mai mare decât
93 

http://slide pdf.c om/re a de r/full/le gumic ultura -ge ne ra la -5624133d9df3d 89/281


 

5/28/2018 Le gumic ultura ge ne ra la - slide pdf.c om

cantitatea de apă absorbită de rădăcină. 

 Factorii care determină  Efectele deficitului de  Măsuri de prevenire a deficitului


deficitul de umiditate umiditate de umiditate
-  lipsa apei din   creşterea vegetativă   aprovizionarea solului cu apă
 precipitaţii pe o slabă, avortarea florilor şi după un plan bine stabilit, în
 perioadă mai lungă şi reducerea procentului de funcţie de sistemul de cultură
imposibilitatea legare a fructelor; şi specie; 
completării necesarului   îmbătrânirea prematură a   asigurarea rezervelor de apă
de apă prin irigare;   plantelor; şi a bunei funcţionări a
-  lipsa rezervelor de apă   fructele rămân mici, sistemului de irigare, cu mult
din lacuri, râuri, bazine, deformate şi slabe timp înaintea apariţiei
 pânza freatică sau calitativ, iar producţia deficitului de umiditate;
scăderea considerabilă a este foarte scăzută;    irigarea prin aspersiune,
acestora, datorită   îngălbenirea frunzelor  pentru creşterea umidităţii
secetei prelungite; începând cu cele de la relative, dar şi pentru
-  slaba funcţionare a  bază, veştejirea şi ofilirea reducerea temperaturii
sistemelor de irigare  plantelor, prin pierderea  plantei;
sau lipsa acestora; turgescenţei.   reducerea pierderilor de apă
-  creşterea temperaturii, din sol prin: combaterea
asociată cu vânturi  buruienilor, mulcirea solului,
uscate, care  prăşitul pentru distrugerea
accentuează fenomenul crustei, micşorarea
de transpiraţie al evaporaţiei apei, respectarea
 plantelor etc. schemei de înfiinţare a
culturilor, evitând densitatea
 prea mare a culturilor;
  alegerea judicioasă a
speciilor şi soiurilor, alegând
 pe cele mai puţin
 pretenţioase la umiditate, în
zonele unde se înregistrează
frecvent lipsa apei.

  este un fenomen care apare după o perioadă mai lungă a lipsei de apă. Ea
Ofi li rea plantelor 
 poate fi diurnă sau de lungă durată.
Ofilirea diurnă apare la mijlocul zilei, dar plantele îşi recapătă turgescenţa pe timpul nopţii.
Ea esteOfilirea
mare. determinată atât de
temporară lipsasăapei,
poate aparădar şi de
şi la temperatura
speciile preacare
legumicole ridicată şi intensitatea
iernează sub formăluminoasă
de rozetă
(salată, spanac), când solul îngheaţă, sau la speciile pretenţioase la căldură, când temperatura scad e
 brusc, încetinind semnificativ procesul de absorbţie. Acest fenomen este cunoscut sub denumirea de
 secetă fiziologică.
Ofilirea de lungă durată  este mai periculoasă decât cea diurnă, pentru că poate determina
 blocarea proceselor metabolice şi moartea plantelor. Este determinată de lipsa apei din sol pe o
 perioadă îndelungată, de temperatura scăzută în sol, care face ca absorbţia apei să fie foarte lentă,
sau de excesul de săruri minerale, care duce la concentrarea soluţiei solului, micşorând foarte mult
capacitatea sistemului radicular de absorbţie a apei. Irigarea culturilor legumicole prin aspersiune cu
apă rece este foarte dăunătoare, deoarece solul şi plantele se răcesc brusc şi capacitatea de absorbţie
scade foarte mult.
Rezultate bune privind reţinerea apei la nivelul solului se obţin prin folosirea unor aditivi
sintetici de tipul Stockosorb, Agrosoke, Ecogel, Agrogel, Aquasorb etc. Prin folosirea produsului
94 

http://slide pdf.c om/re a de r/full/le gumic ultura -ge ne ra la -5624133d9df3d 90/281


 

5/28/2018 Le gumic ultura ge ne ra la - slide pdf.c om

Stockosorb, la producerea răsadurilor, prin încorporare la nivelul rădăcinilor, s-a obţinut o  bună
reţinere a apei şi sărurilor minerale prin formarea unui gel hidratat, înregistrând o creştere mai bună
a plantelor după repicat, a crescut rezistenţa acestora la stresul hidric şi greutatea răsadurilor (
Gabriela Booz 1997).
Rezultate bune s-au obţinut la germinarea seminţelor, imprimând  o bună uniformitate, o
creştere bună a răsadurilor şi a  plantelor în cultură, un număr mai mare de flori în inflorescenţă şi de
fructe legate, creşterea
folosind pudră Ecogel.  producţiei cu 18,8 t/ha  prin folosirea granulelor de Ecogel şi cu 6,14 t/ha
Un alt produs folosit pentru îmbunătăţirea regimului hidric al solului este Fitpol CA. În
concentraţie de 0,75%, Fitpol aplicat la tomatele timpurii a dus la creşterea producţiei timpurii cu
24% şi a celei totale cu 16%, iar la vinete, în concentraţie de 0,5%, a determinat un spor la
 producţia timpurie de 29%, iar la cea totală de 34%. Fitpol C, aplicat în concentraţie de 0,5%, la
varză, a dat un spor de producţie de  26% (Chivulete şi colab., 1998). Aceiaşi autori, studiind
efectele produsului Polivit GT 1, în concentraţie de 0,1% la morcov, prin efectele favorabile care le
are asupra solului, au arătat ca produsul a determinat creşterea producţiei cu 30-34% faţă de martor. 
Plantele legumicole sunt pretenţioase şi faţă de umiditatea aerului. Există situaţii, în câmp,
când datorită temperaturii şi intensităţii luminoase foarte mari şi a vântului uscat, coeficientul de
transpiraţie să fie foarte ridicat. Se produce o dereglare rapidă între transpiraţie şi absorbţie, care
conduce la deshidratarea plantelor, în special a organelor tinere şi supraîncălzirea frunzelor. 
Prevenirea sau remedierea acestui fenomen se face prin irigări prin aspersiune, de scurtă
durată, dimineaţa sau seara, pentru ca plantele să fie turgescente, bine aprovizionate cu apă şi să
reziste peste zi factorilor climatici neprielnici, iar pentru plantele din spaţiile protejate este necesar
să se facă o aerisire optimă. 
Se întâlnesc situaţii frecvente în câmp de scădere a cantităţii de apă atât în sol, cât şi în 
atmosferă, situaţie în care producţia scade foarte mult cantitativ, dar şi calitativ. Părţile comestibile
sunt lipsite de turgescenţă, se accentuează acumularea de uleiuri eterice, capătă consistenţă fibroasă,
datorită dezvoltării ţesuturilor mecanice, gustul este afectat (morcov, gulie, ridichi etc.).
Alternanţa dintre perioadele secetoase şi cele cu cantităţi mari de apă sunt foarte dăunătoare,
deoarece determină crăparea rădăcinilor la morcov şi ridichi, a fructelor la tomate, acăpăţânilor la
varză, ceea ce duce la o valorificare slabă şi o perioadă de păstrare scurtă.
Cantitatea de apă consumată pe parcursul perioadei de vegetaţie este influenţată şi de: 
Coeficientul de transpiraţie  reprezintă cantitatea de apă consumată de către o plantă pentru
a sintetiza un gram de substanţă uscată şi se exprimă în grame. Este diferit în funcţie de specie
(tabelul 4.9.), dar este influenţat şi de alţi factori. O stare foarte bună de aprovizionare a solului cu
elemente nutritive determină scăderea coeficientului de transpiraţie. În perioadele cu intensitate
luminoasă foarte ridicată, coeficientul de transpiraţie creşte, aceste elemente fiind în raport direct
 proporţional. În condiţii de umiditate atmosferică ridicată, coeficientul de transpiraţie scade. Atât
coeficientul de transpiraţie, cât şi consumul de apă al plantelor depind de particularităţile
morfofiziologice
şi şi anatomice
de pierdere a apei. ale speciilor,
Acestea sunt mai pe
determinate, ales
dede capacitatea
o parte, de gr ade
dulabsorbţie (forţa aldesistemului
de dezvoltare sucţiune)
radicular şi pe de altă parte de mărimea, structura morfologică şi anatomică a frunzelor, numărul şi
dimensiunile stomatelor.
Este de asemenea influenţat de vânt sau de curenţii de aer din spaţiile protejate, în sensul că
la o viteză a vântului mai mare, transpiraţia creşte, însă pe timp liniştit , pierderea apei este foarte
slabă, chiar dacă stomatele sunt deschise. 
Cercetările întreprinse de Spirescu C. şi Marinică Gh. (1981), pe solurile nisipoase de la
Dăbuleni, la ardei, arată o valoare a coeficientului de transpiraţie de 313 + 17 g apă/1 g substanţă
uscată, o valoare a coeficientului de valorificare  a apei de 200-250 t apă pentru  o tonă produs şi
clasifică ardeiul ca o specie cu cerinţe moderate faţă de apă. 
Productivit atea transpiraţiei 
şi acumulează plantele   reprezintă
pentru  fiecare litru de cantitatea de substanţă
apă consumată uscată pe care
prin transpiraţie, şi seo sintetizează
exprimă în
grame. În plante, se găseşte în raport invers proporţional cu coeficientul de transpiraţie şi are valori
95 

http://slide pdf.c om/re a de r/full/le gumic ultura -ge ne ra la -5624133d9df3d 91/281


 

5/28/2018 Le gumic ultura ge ne ra la - slide pdf.c om

diferite în funcţie de specie (tabelul 4.9.). 


  consumate 
Coef ici entu l de val ori fi care al apei    reprezintă
raportul dintre cantitatea de apă
consumată în timpul perioadei de vegetaţie şi recolta biologică utilă pentru consum. Se exprimă în
tone de apă consumată/tonă produs. Coeficientul de valorificare a apei la legume este de circa 0,1
m3/Kg, spre deosebire de culturile agricole, unde are valori mult mai ridicate, de la 0,36 la 1,45
m3/Kg.
Înregistrează
varză 50-160, valori 150-200
ceapă, vinete destul deetc.
diferite între specii şi anume: tomate 90-150, ardei 200-250,

Tabelul 4.9.

Valori ale coeficientului de transpiraţie şi ale productivităţii acesteia la unele specii


legumicole (Ceauşescu I. şi colab., 1984) 
Specia Coeficientul de Productivitatea
transpiraţie, g apă/g s.u.  transpiraţiei, g s.u./1 l apă 
Ardei 313  17 3,19  0,18
Bob 794 1,26
Cartof 636  29
 1,57  0,20
Castravete 713 1,40
Ceapă  265  25 3,77  0,36
Dovlecel 791  25 1,26  0,07
Fasole 727  46 1,37  0,10
Mazăre  788 1,27
Pepene galben 621 1,61
Pepene verde 600 1,67
Porumb 364 51 2,74  0,32
Sfeclă de masă  397 1,57
Tomate 306  29
 3,26  0,35

 Bilanţul apei din plantă  reprezintă raportul dintre apa pierdută prin transpiraţie şi cea
absorbită de către plantă. Menţinerea acestui raport în echilibru este foarte greu de realizat,
deoarece vara, când temperatura şi intensitatea luminoasă au valori foarte mari, asociate cu
umiditate scăzută, transpiraţia se intensifică, pierderea apei este accentuată, raportul este subunitar
şi plantele se ofilesc. În schimb iarna, când intensitatea luminoasă şi temperatura au valori scăzute,
însă umiditatea atât în aer, dar mai ales în sol, are valori ridicate, pierderile de apă sunt foarte mici,
raportul este supraunitar şi are loc fenomenul de băltire a apei. 

Test de care
a)  Care sunt elementele autoevaluare nr.3 conţinutul în apă al
influenţează
 plantelor?
 b)  Cum se grupează plantele legumicole după cerinţele faţă de
umiditatea solului? Dar după umiditatea relativă? 

c)  Care sunt efectele excesului de umiditate?

d)  Care sunt măsurile de prevenire a excesului de umiditate? 

e)  Care sunt efectele deficitului de umiditate?

f)  Care sunt măsurile de prevenire a excesului de umiditate?

96 

http://slide pdf.c om/re a de r/full/le gumic ultura -ge ne ra la -5624133d9df3d 92/281


 

5/28/2018 Le gumic ultura ge ne ra la - slide pdf.c om

4.4. Relaţia plantelor legumicole cu solul 


Solul este principalul mijloc de producţie în legumicultură şi suportul în care cresc şi se
dezvoltă plantele. Din sol, acestea extrag apa şi sărurile minerale
Pentru cultura legumelor, se aleg solurile cu fertilitate naturală ridicată, uşoare, cu grad
scăzut de îmburuienare, situate în apropierea surselor de apă sigure şi a căilor de comunicaţie
 permanente. o parte solidă, constituită din substanţe organice şi minerale 

o parte lichidă, reprezentată de soluţia solului 


Solul este alcătuit din: 
o parte gazoasă, reprezentată de atmosfera solului 

microorganisme

Substanţele organice şi minerale 


Solul conţine materie organică provenită din resturile vegetale şi animale, în diferite grade
de descompunere. O sursă importantă de materie organică este şi microflora solului (bacterii,
ciuperci, actinomicete), precum şi fauna şi microfauna solului. În urma procesului de descompunere
se formează humusul, care reprezintă materia organică transformată în diferite stadii. 
Humusul este foarte important în apr ecierea stării de fertilitate a  unui sol. Se află în
 proporţie de 3-4% în câmp, iar în spaţiile protejate, unde aportul de materie organică este foarte
mare, ajunge la 7 - 10%.
Conţine 3-4% azot, 45-60% carbon, 34-45% oxigen, 0,3-5,5% hidrogen şi sub 1% săruri
minerale, fiind o importantă sursă de azot pentru microorganisme şi plante.
Humusul reprezintă principala sursă de elemente nutritive pentru plante, deoarece prin
formarea acestuia sunt reţinute şi acumulate substanţele minerale, iar prin mineralizare, acestea sunt
eliberate către plante, sub formă uşor accesibilă. Contribuie la ameliorarea însuşirilor fizice ale
solului, precum permeabilitatea pentru apă şi aer, care la solurile argiloase creşte, iar la cele
nisipoase scade, îmbunătăţeşte activitatea microorganismelor, intensifică procesele biochimice,
îmbunătăţeşte regimul aerohidric al solurilor  etc.
Cercetătorii apreciază că anual se mineralizează cca. 1% din humusul prezent în sol, ceea ce
înseamnă circa 700 kg/ha/an (L. Stoian şi colab., 1998). 
Descompunerea resturilor vegetale se produce diferenţiat, în funcţie de compoziţia chimică
a materiei organice, de condiţiile de mediu (aerob sau anaerob), reacţie, temperatură etc. Astfel,
descompunerea este mult mai accelerată la resturile  vegetale ierboase şi cu conţinut ridicat în
 proteine, decât la cele lemnoase, în condiţii de aerobioză, temperatură ridicată şi reacţie neutră, pe
soluri cuClasificarea
textură nisipoasă. 
solului după conţinutul în materie organică este redat în tabelul 4.10. 

Tabelul 4.10.
Aprecierea conţinutului de materie organică a solului 
(Stoian şi colab., 1998) 
Aprecierea Conţinutul de materie organică în funcţie  Necesarul de
aprovizionării cu de textură, %  îngrăşământ organic 
materie organică  grosieră  medie fină 
Săracă  Sub 1 Sub 2 Sub 2,5 Foarte ridicat
Medie 1-1,5 2-2,5 2,5-3 Ridicat
Peste 1,5 Peste 2,5 Peste 3 Depinde de cerinţele
Bună  speciilor

97 

http://slide pdf.c om/re a de r/full/le gumic ultura -ge ne ra la -5624133d9df3d 93/281


 

5/28/2018 Le gumic ultura ge ne ra la - slide pdf.c om

Soluţia solului este alcătuită din apă şi substanţele minerale dizolvate în aceasta, făcând
 posibilă absorbţia hranei de către sistemul radicular. 
 Atmosfera solului  este constituită din aerul atmosferic şi alte gaze, rezultate în urma
 proceselor de descompunere a materiei organice.
 Microorganismele  au rolul de a descompune materia organică din sol, de a fixa  azotul
atmosferic, de a preveni sărăcir ea excesivă  a solului datorită cultivării repetate şi  de a ameliora
structura acestuia.
4.4.1. Însuşirile solului 
o  însuşiri fizice; 
Aprecierea unui sol se face o  însuşiri chimice; 
prin: o  însuşiri biologice. 

Cele mai importante însuşiri ale solului, pentru cultura legumelor sunt: structura, textura,
 pH-ul (reacţia solului), soluţia solului, capacitatea de tamponare, gradul de permeabilitate,
capacitatea de reţinere a apei etc. 
Structura solului este dată de modul de aglomerare a particulelor şi reunirea în agregate de
sol, de diferite mărimi. Determină porozitatea solului. Structura glomerulară a solului are un rol
 bine definit, deoarece de ea depinde circulaţia apei, a elementelor nutritive şi a gazelor în sol, cu
implicaţii benefice asupra creşterii sistemului radicular, activitatea microorganismelor, care
determină mineralizarea şi humificarea materiei organice, absorbţia minerală etc. La culturile
legumicole, se recomandă solurile care au o structură grăunţoasă sau glomerulară, cu particule de
sol de 1-3 mm în diametru. La această structură reacţionează foarte bine castraveţii, pepenii, varza,
conopida, brocolii, tomatele, ardeiul, vinetele.
Solurile structurate sunt mai rezistente la procesele de eroziune, se lucrează mai uşor şi au
un grad de fertilitate mai ridicat.
o  tasarea solului, datorită lucrărilor repetate ce se
impun în cultura legumelor;
o  executarea lucrărilor mecanice, când solul este
Menţinerea nealterată a  prea umed sau prea uscat, rezultând felii sau se
structurii solului este foarte dificilă, mărunţeşte excesiv; 
deoarece cauzele care duc la o  excesul de umiditate, care duce la distrugerea
degradarea acesteia sunt multiple. agregatelor de sol;
Dintre acestea amintim: o  aplicarea iraţională a îngrăşămintelor, în special a
celor cu azot;
o  scăderea accentuată a conţinutului în materie
organică. 

Textura
şi este una dintre solului este
cele mai determinată
importante de proporţia
însuşiri particulelor care intră în componenţa solului
ale acestuia.
Textura solului influenţează creşterea şi dezvoltarea plantelor şi este un criteriu hotărâtor în
alegerea speciilor, pe anumite tipuri de sol. Influenţează aplicarea diferenţiată a măsurilor
agrotehnice. Astfel, pe solurile cu textură fină, mobilizarea trebuie efectuată la adâncime mai mare,
cantitatea de îngrăşăminte aplicată este mai mare, administrarea la intervale mai mari şi norma de
irigare mai mare.
După textură, solurile se împart în mai multe categorii în funcţie de conţinutul în argilă, lut
şi nisip (tabelul 4.11.).
Pentru cultura legumelor, se recomandă soluri cu textură nisipo-lutoasă şi luto-nisipoasă, al
căror conţinut în argilă nu depăşeşte 30%, o cerinţă foarte importantă pentru plantele legumicole. 
Solurile cu textură nisipoasă  sunt soluri uşoare, cu conţinut ridicat de nisip (80-90%), cu
capacitate foarte mică de reţinere a apei. Au conţinut scăzut în materie organică, de aceea la
 pregătirea terenului se aplică importante cantităţi de îngrăşăminte organice (gunoi de grajd,
98 

http://slide pdf.c om/re a de r/full/le gumic ultura -ge ne ra la -5624133d9df3d 94/281


 

5/28/2018 Le gumic ultura ge ne ra la - slide pdf.c om

îngrăşăminte verzi). Se încâlzesc uşor primăvara foarte devreme, fiind foarte bune pentru înfiinţarea
culturilor timpurii, levigarea apei şi a elementelor nutritive este accentuată. Necesită irigări dese, cu
cantităţi mici de apă. Se pretează pentru cultura legumelor cu sistemul radicular profund (pepeni
verzi). În sudul Olteniei, pe nisipuri, s-a înfiinţat staţiunea de la Dăbuleni, unde s-au elaborat
tehnologii speciale de cultură a plantelor legumicole pe nisipuri. Suprafaţa cultivată cu pepeni verzi
în sudul ţării este de 73% din total (circa 30000 ha), iar producţia obţinută este mai timpurie cu 8-10
zile. Plantele legumicole indicate pentru cultura pe nisipuri sunt: pepenii galbeni şi verzi, cartoful
timpuriu, rădăcinoasele ş.a. 

Tabelul 4.11.
Textura solului recomandată pentru diferite specii legumicole 
Textura Conţinutul în  Plante indicate
Argilă, %  Lut, % Nisip, %
 Nisipoasă  0-5 0-5 90-100 Pepeni, rădăcinoase, 
cartofi
 Nisipo-lutoasă  Cartofi, bulboase, rădă-cinoase,
10-20 10-30 50-80 tomate, castraveţi, dovlecei 
Luto-nisipoasă  Tomate, vinete, ardei, ţelină, 
15-30 10-35 35-75 ridichi, spanac, salată, mazăre,
sfeclă 
Varză, conopidă, gulii, tomate,
Lutoasă  25-35 15-40 25-60 mazăre, fasole, sfeclă 
Luto-argiloasă  35-40 20-45 15-45 Varză, conopidă, sfeclă, praz,
hrean, tomate
Argiloasă  Peste 50 35-45 5-15 Specii perene, varză, praz,
tomate

Solurile cu textură argiloasă  sunt soluri cu conţinut ridicat de argilă (>50%) şi conţinut
scăzut de nisip (5-15%). Sunt în general soluri reci, cu capacitate redusă de drenaj, ceea ce
favorizează excesul de apă. Se tasează uşor. De regulă, nu se recomandă pentru cultura legumelor,
totuşi se pot cultiva numai după aplicarea unei cantităţi mari de îngrăşăminte organice. Nu se
 pretează pentru culturile timpurii. 
Solurile cu textură mijlocie  (nisipo-lutoase şi luto-nisipoase) sunt soluri cu o compoziţie
echilibrată şi răspund cel mai bine cerinţelor plantelor legumicole. Se recomandă pentru majoritatea
speciilor legumicole şi permit efectuarea tuturor tipurilor de culturi. Prezintă capacitate bună de
reţinere a apei şi de tamponare, au un conţinut mediu în substanţe hrănitoare, se încălzesc relativ
uşor, capacitatea de drenare este bună, nu favorizează excesul de umezeală, primăvara se svântă
repede, ceea ce permite înfiinţarea culturilor mai devreme. 
Densitatea aparentă sau greutatea volumetrică are importanţă în aprecierea compoziţiei şi
gradului de tasare a solului, a porozităţii acestuia. Are valori de 1, 2, fiind mai mică la solurile
 bogate în humus, faţă de cele sărace în humus, mai mică la solurile structurate decât la cele
nestructurate.
Porozitatea solului  reprezintă totalitatea porilor dintre agregatele sau particulele de sol.
Porii solului au dimensiuni diferite şi anume: cei sub 1 mm sunt pori capilari, care reţin apa,
alcătuiesc porozitatea capilară şi caracterizează capacitatea pentru apă a solului, iar cei peste 1 mm
sunt pori necapilari şi caracterizează capacitatea pentru aer a solurilor, care se exprimă prin
 porozitatea de aeraţie. Porozitatea solurilor depinde de textura şi structura acestora. La solurile
nisipoase, porozitatea totală şi capilară  au valori mici, iar la solurile argiloase valorile cresc; în
schimb, porozitatea de aeraţie scade de la solurile nisipoase spre cele argiloase. Porozitatea totală şi
de aeraţie cresc de la solurile nestructurate la solurile structurate, fiind influenţate de mărimea
99 

http://slide pdf.c om/re a de r/full/le gumic ultura -ge ne ra la -5624133d9df3d 95/281


 

5/28/2018 Le gumic ultura ge ne ra la - slide pdf.c om

agregatelor de sol.

Reacţia solului (pH-ul) este dată de proporţia dintre ionii de hidrogen (H) şi cei de oxidril
(OH) din soluţia solului. Se exprimă prin simbolul pH. Plantele legumicole, în general, cresc şi se
dezvoltă normal la un pH cuprins între 6 şi 7. pH-ul solurilor se modifică datorită aplicării
îngrăşămintelor, irigării culturilor, lucrărilor solului etc., iar comportarea plantelor este diferită. 
Reacţia
legumicole solurilor
faţă de poate fi
pH-ul solului acidă,
sunt redatebazică şi neutră
în tabelul 4.13 (tabelul 4.12), iar cerinţele plantelor

Tabelul 4.12
 pH-ul şi reacţia solului 

 pH Reacţia solului  pH Reacţia solului 


4,5 Foarte acidă  7,0  Neutră 
5,0 Acidă  7,25 Uşor alcalină 
5,5 Mijlociu acidă  7,5 Mijlociu alcalină 
6,0 Uşor acidă  7,75 Puternic alcalină 
6,5 Foarte uşor acidă  8,0 Foarte puternic
alcalină 

Tabelul 4.13
 pH-ul optim pentru cultura legumelor
Specia pH-ul
5,0 5,5 6,0 6,5 7,0 7,5 8,0
Sparanghel, sfeclă roşie, varză, ---------------------------
 pepene galben
Mazăre,
andive, spanac,
arpagic,dovlecel,
ridichi deţelină,
lună  ---------------------
Salată, ceapă, ridichi de vară- ---------------
toamnă, conopidă 
Patison, tomate, fasole, morcov, ------------------------------------
castraveţi 
Păstârnac, ardei, dovleac, vinete, ----------------
 pătrunjel 
Pepeni verzi, batat -------------

Soluţia solului  este alcătuită din apă şi substanţe minerale şi organice care se dizolvă în
aceasta. Are o compoziţie chimică foarte complexă, conţine toate elementele care intră în alcătuirea
 plantelor (azot, fosfor, potasiu, calciu, magneziu, fier etc) şi reprezintă mediul nutritiv pentru plante. 
Un aspect important este compoziţia şi concentraţia soluţiei solului, care poate varia de la un
sol la altul, dar şi în cadrul aceluiaşi sol, în funcţie de conţinutul în humus şi alte substanţe organice,
felul, natura şi gradul de solubilitate al subtanţelor nutritive, gradul de aprovizionare a solului cu
apă, calitatea măsurilor agrotehnice, activitatea microorganismelor din sol etc. 
Solurile la care soluţia solului este foarte bogată în substanţe nutritive şi în corelaţie cu
cerinţele plantelor   asigură o creştere şi fructificare optimă a acestora şi sunt considerate soluri
fertile şi invers. Sunt şi situaţii când soluţia solului este dăunătoare plantelor şi anume când are un
conţinut foarte ridicat de săruri solubile, pe solurile cu reacţie puternic acidă sau puternic alcalină. 
Concentraţia sărurilor din soluţia solului este suportată diferit de către plante şi, în funcţie de
aceasta, plantele legumicole se împart în:
   plante legumicole cu toleranţă slabă (fasole, ridichi);
100 

http://slide pdf.c om/re a de r/full/le gumic ultura -ge ne ra la -5624133d9df3d 96/281


 

5/28/2018 Le gumic ultura ge ne ra la - slide pdf.c om

 
 plante legumicole cu toleranţă medie (tomate, ardei, varză, conopidă,
castraveţi, morcov, ceapă); 
   plante legumicole cu toleranţă ridicată (spanac, sfeclă, sparanghel, ţelină). 
Concentraţia optimă de săruri din soluţia solului este de: 
o  1500-2000 ppm la speciile cu toleranţă scăzută;

o  2000-4000 ppm la speciile cu toleranţă medie (conopidă, ardei, tomate,

varză); 
o   > 4000 ppm la speciile cu toleranţă ridicată. 
Creşterea concentraţiei sărurilor este influenţată şi de calitatea apei de irigat, care are un
conţinut ridicat în ioni de Na, Cl, Mg, Ca. Pericolul creşterii concentraţiei sărurilor este eviden t la
culturile din sere, unde cantitatea de apă administrată prin udări este mare, cantitatea de
îngrăşăminte aplicată la unitatea de suprafaţă este de asemenea ridicată, cu efecte negative asupra
absorbţiei apei şi hranei de către plante, scăzând productivitatea şi activitatea microorganismelor
din sol etc.
La seminţele de ceapă, germinarea seminţelor în soluţie salină de 20 dS/m a afectat puţin
 procesul, după 10 zile procentul de germinare fiind de 80% (Miyamoto, 1989). 
Capacitatea de tamponare  reprezintă  însuşirea solurilor de a preveni modificarea pH-ul
solului, în intervale scurte de timp şi cu valori mari. Acest fenomen determină o activitate susţinută
a microorganismelor şi o creştere corespunzătoare a plantelor. Capacitatea de tamponare este
aproape inexistentă pe solurile nisipoase, datorită conţinutului foarte slab în materie organică.
Solurile mijlocii prezintă o capacitate tampon foarte bună şi este influenţată de conţinutul în argilă
şi humus din sol (cu cât solul este mai bogat în humus şi are un conţinut de argilă mai mare , cu atât
modificarea pH-ului este mai slabă). 
Cunoaşterea capacităţii de tamponare a solurilor are importanţă în alegerea îngrăşămintelor,
stabilirea dozelor, aplicarea amendamentelor. Astfel, pe solurile care nu au capacitate de tamponare
 pentru acizi, nu se aplică îngrăşăminte cu reacţie acidă, iar pe solurile fără capacitate de tamponare
 pentru baze, se evită administrarea îngrăşămintelor cu reacţie bazică. Pe solurile nisipoase, se aplică

doze micimai
intervale de mari,
îngr ăşăminte
având o şi la intervale
capacitate scurte de timp,
de tamponare iar pe
mai bună celecele
decât argiloase, dozeAmendamentele
nisipoase. mai mari şi la
folosite pentru corectarea reacţiei solului se aplică ţinând cont de capacitatea de tamponare  a
solului. Pe solurile puternic acide se foloseşte carbonatul de calciu sau oxidul de calciu, iar pentru
cele puternic alcaline se foloseşte sulfatul de calciu sau alte produse, care au în compoziţie această
substanţă.
Gradul de permeabilitate  reprezintă viteza de infiltrare a apei în sol. Pentru cultura
legumelor, sunt considerate soluri bune cele pe care nu bălteşte apa, cu capacitate de câmp pentru
apă ridicată (22-24% din greutatea solului) şi un coeficient de ofilire redus (10,7-12,9% din
greutatea solului, L. Stoian şi colab., 1998). 
Indicii hidrofizici ai solurilor sunt diferiţi în funcţie de textura solului (tabelul 4.14.)

Tabelul 4.14.
Valori ai indicilor hidrofizici ai solurilor (valori maxime, % volum)
Tipul de sol CH CO CC CU
 Nisipos 1 2 6 4
Lutos 8 12 32 20
Argilos 14 24 42 18

Solurile nisipoase sunt foarte permeabile, iar cele argiloase au permeabilitatea foarte
scăzută; solurile nestructurate sunt puţin permeabile, faţă de cele cu structură glomerulară. Cu cât
un sol este mai afânat, cu atât permeabilitatea este mai mare şi cu cât este mai tasat , cu atât
 permeabilitatea este mai mică.
Cunoaşterea gradului de permeabilitate are o deosebită importanţă practică. În cazul
solurilor cu permeabilitate mică şi la  ploi abundente, apare excesul de apă şi deficitul de aeraţie; 
101 

http://slide pdf.c om/re a de r/full/le gumic ultura -ge ne ra la -5624133d9df3d 97/281


 

5/28/2018 Le gumic ultura ge ne ra la - slide pdf.c om

intensitatea ploii la irigaţia prin aspersiune  trebuie corelată cu viteza de infiltraţie a apei în sol.
Modelarea terenului se execută diferit, pentru irigarea pe  brazde şi anume: pe solurile nisipoase,
modelarea se execută în brazde înguste, iar pe solurile cu textură mijlocie, modelarea se execută în
 brazde late.
Capacitatea de reţinere a apei  reprezintă cantitatea maximă de apă reţinută de sol după o
stare de saturaţie (irigare sau precipitaţii). Diferă cu tipul de sol. Solurile nisipoase au cea mai slabă
capacitate de cantitatea
mare, cu atât reţinere a apei,
de apăiarşicele argiloase cea
îngrăşăminte mai mare.
aplicate Cu cât
o singură datăcapacitatea demare.
poate fi mai reţinere
Pe este mai
soluri le
cu capacitate mică, apa şi îngrăşămintele se spală în profunzime, de aceea o singură dată se aplică
cantităţi mai mici, pentru a fi utilizate eficient de plante şi la intervale mai mici de timp. 

4.4.2. Măsuri de menţinere şi îmbunătăţire a caracteristicilor solurilor pentru cultura


legumelor
Menţinerea sau îmbunătăţirea însuşirilor fizice, chimice şi biologice ale solurilor depinde de
modul de executare a lucrărilor solului, de cantitatea de amendamente şi îngrăşăminte aplicate şi de
tehnica de irigare.
Lucrările solului 
Acestea trebuie executate la momentul optim şi la un nivel de umiditate care să nu afecteze
structura şi textura solului, indiferent de perioadă (toamna, primăvara sau în cursul  perioadei de
vegetaţie). Executarea lucrărilor solului (arat, desfundat) pe terenuri cu umiditate mare, nezvântate,
determină o tasare accentuată a acestora, o eficienţă slabă a utilajelor şi o calitate slabă a lucrărilor
(arătură în curele). În cursul perioadei de vegetaţie, la umiditate mare în sol, pe lângă tasare,
distrugerea buruienilor este slabă, iar roţile utilajelor se încarcă cu pământ. 
Amendamentele
Amendamentul este definit ca o substanţă care, dată în mod corect pe sol, modifică favorabil
 propr ietăţile fizico-chimice. Este deci un corector al solului din punct de vedere fizic, fiind diferit
de îngrăşăminte, care sunt destinate nutriţiei plantelor. Cantitatea de amendamente este mult mai
mare decât cea de îngrăşăminte. 
Îngrăşămintele şi amendamentele pot să aibă funcţii complementare în sol şi nu numai,
 pentru scopul principal pentru care au fost aplicate, după cum urmează: 
- amendamentele organice aplicate au şi rol nutritiv prin elementele nutritive pe care le
conţin; 
- îngrăşămintele acţionează asupra pH-ului.
Amendamentele pot fi de natură minerală şi organică. 
 Amendamentele minerale pot fi:
  nisipoase (nisip de râu, nisip marin, marne nisipoase, cu conţinut scăzut în
calciu), car e se aplică pe terenurile grele,  pentru ameliorarea texturii, structurii şi pH-ului.
  argiloase, folosite pe terenurile uşoare, în vederea creşterii capacităţii de

reţinere
 peste 50%,a apei.
marneCaargiloase,
amendamente argiloase
nămoluri de iaz se
etc.folosesc:
Pentru apământul
creşte cu cu
1%un conţinutînmare
conţinutul de trebuie
argilă, argilă,
aplicate 80-100 t/ha, ceea ce este destul de greu din punct de vedere economic.
  calcaroase, se aplică pentru creşterea sau menţinerea pH-ului, scăderea
 permeabilităţii solurilor uşoare, reducerea gradului de compactare a solurilor grele. Se folosesc
amendamente cu calcar şi magneziu. Pentru a ridica pH-ul cu o unitate, dozele de amendamente
sunt de:
- 1500-2000 kg/ha CaO pe solurile nisipoase;
- 2000-3000 kg/ha CaO pe solurile lutoase;
- 3000-4000 kg/ha CaO pe solurile argiloase.
Amendamentele cu calcar îmbunătăţesc structura solului, cresc capacitatea de absorbţie a
 plantelor şi activitatea microorganismelor din sol. Evită excesul de Al, Zn şi Cu din sol, ioni  cu
efect nociv asupra plantelor. Nu se recomandă intervenţia brutală asupra solului, prin aplicarea de
cantităţi mari de calciu, ci se recomandă aplicarea cantităţilor necesare pentru corecţia cu 0,5 unităţi
102 

http://slide pdf.c om/re a de r/full/le gumic ultura -ge ne ra la -5624133d9df3d 98/281


 

5/28/2018 Le gumic ultura ge ne ra la - slide pdf.c om

anual. Amendamentele se aplică toamna şi se încorporează odată cu arătura. 


Experienţele efectuate de Bhella şi Wilcox (1989) cu amendamente calcaroase , asociate cu
îngăşăminte cu azot la castraveţi, au arătat că acestea determină creşterea conţinutului de P, Ca şi
Mg din frunze şi scad conţinutul de Mn şi Zn. 
 Amendamentele organice
Pentru a fi considerat amendament organic, o substanţă (produs) trebuie să aibă o acţiune 
durabilă asupra
şi rol nutritiv proprietăţilor 
(gunoiul  fizice
de grajd), alevorba
fiind solului. Poate
de un să joace numai rol de amendament (turba) sau
amendament-îngrăşământ. 
 Numai componentele de origine vegetală contribuie la creşterea conţinutului de humus din
sol; cele de origine animală (făină de coarne, sânge uscat etc.) contribuie exclusiv în nutriţie şi sunt
 puţin folosite în legumicultură. 
Ca amendamente organice se folosesc:
o  gunoiul de grajd;

o  gunoiul artificial (paie + îngrăşăminte azotoase); 

o  composturile vegetale;

o  tescovina;

o  compostul urban;

o
  îngrăşămintele verzi (tabelul 4.15). 
Tabelul 4.15
Plante folosite ca îngrăşăminte verzi 
Specia Tipul de sol Cantitatea de sămânţă Momentul
(kg/ha) încorporării 
Floarea soarelui Lutos, sărăturat  40 –  50 Formarea capitulelor
Hrişcă  Sărăturat, lutos  120 –  140 La înflorit
Lupin alb Lutos, sărăturat  200 –  220 La formarea păstăilor  
Lupin albastru Lutos, argilos 200 La formarea păstăilor  
Lupin galben Nisipos 200 –  250 La formarea păstăilor  
Lupin peren
Măzăriche  Argilos
 Nisipos, sărăturat  40 –   160
150 –  50 La formarea păstăilor  
La înflorit
Muştar   Nisipos, lutos, argilos 14 –  16 La înflorit
Rapiţă  Lutos, argilos 14 –  16 La înflorit
Secară  Lutos, nisipos 150 –  160 La înspicat
Sorg Lutos umed 40 -50 La înflorit
Sulfină   Nisipos, sărăturat  15- 20 Înflorire deplină 
Trifoi Lutos, argilos 15 - 20 La înflorit

Test de autoevaluare nr. 3


a)  Care sunt cauzele degradării structurii solului? 

 b)  Care sunt însuşirile fizice ale solului? 

c)  Care sunt însuşirile chimice ale solului? 

d)  Care sunt măsurile de menţinere şi îmbunătăţire a caracteristicilor


solului?

e)  Care sunt solurile cele mai bune pentru cultura legumelor?

103 

http://slide pdf.c om/re a de r/full/le gumic ultura -ge ne ra la -5624133d9df3d 99/281


 

5/28/2018 Le gumic ultura ge ne ra la - slide pdf.c om

4.5. Relaţiile plantelor legumicole cu elementele nutritive


Hrana plantelor o constituie elementele nutritive existente în sol. Acestea sunt:
o  macroelementele esenţiale (N, P, K) şi secundare (Ca, Mg, S); 

o  microelementele: Cu, B, Mn, Zn, Cu etc.

o  oligoelementele.

Plantele folosesc elementele chimice sub formă de ioni, de aceea îngrăşămintele sunt sub
formă
tuturorde săruri. Elementele
proceselor biochimicechimice au un rol deosebit în viaţa plantelor pentru buna desfăşurare a
şi fiziologice.

Cercetările recente arată că o  granule mai mari;


s-au obţinut îngrăşăminte o  concentraţii mai mari în substanţă activă;
complexe cu microelemente, o  conţin microelemente sub formă de săruri anorganice
supergranulate (Apostol G. şi solubile în apă, uşor accesibile plantelor; 
colab, 2008), cu proprietăţi o   prezintă o mai bună stabilitate termică şi rezistenţă

fizice şi agrochimice deosebite mecanică; 


pentru plante şi anume:  o  higroscopicitate mică; 
o  levigarea în sol este redusă. 

Aprecierea gradului de aprovizionare a solului cu elemente nutritive este diferită în funcţie


de sol, forma sub care se află elementele (tabelul 4.16).

Tabelul 4.16
Indici agrochimici pentru aprecierea gradului de aprovizionare
a solului cu elemente nutritive (Stoian L. şi colab., 1998) 

Forme totale (soluri cu textură mijlocie) 


Gradul de %

aprovizionare
Scăzut  Sub N0,10 SubP0,15 SubK1,0
Mediu 0,11-0,16 0,16-0,20 1,1-1,5
 Normal 0,17-0,25 0,21-0,25 1,6-2,0
Ridicat Peste 0,25 Peste 0,25 Peste 2,0
Forme potenţial asimilabile (soluri cu textură mijlocie) 
Gradul de Indice de azot  ppm
aprovizionare % Extract acetat Lactat de calciu
Scăzut  Sub 2,0 Sub 70 Sub 60
Mediu 2,1-3 71-90 61-100
 Normal 3,1-4 91-120 101-140
Ridicat Peste 4 Peste 120 Peste 140
Forme hidrosolubile (soluri cu textură mijlocie) 
Gradul de  ppm
aprovizionare Extract apos 1:2,5
 N-NO3  P K
Scăzut  Sub 9 Sub 3,5 Sub 14
 Normal 10-27 4-12 15-20
Ridicat Peste 27 Peste 12 Peste 20

Absorbţia elementelor nutritive din soluţia solului este influenţată de mai mulţi factori,
dintre
solului,care: selectivitatea
temperatură etc.  sistemlui radicular (dependent de specie şi soi), concentraţia soluţiei
Cercetările efectuate de Narcisa Sindile şi colab. (1997), la cultura de tomate în seră, arată
104 

http://slide pdf.c om/re a de r/full/le gumic ultura -ge ne ra la -5624133d9df3d 100/281


 

5/28/2018 Le gumic ultura ge ne ra la - slide pdf.c om

dependenţa vitezei de absorbţie a elemtelor nutritive de temperatură (tabelul 4.17). 


Tabelul 4.17
Absorbţia elementelor minerale în seră 
Elementul Temperatura 21 de zile Elementul Temperatura 21 de zile
considerat 12°C 21°C considerat 12°C 21°C
- +
 NO3   31,0 70,4 NH4   4,1 13,4
POH 2-  2,0 6,4 Anioni 33,0 76,8
K +  15,5 36,7 Cationi 41,5 87,0
++
Ca   16,0 30,9 C/A 1,26 1,13
Mg++  5,9 13,4

4.5.1. Rolul elementelor nutritive în viaţa plantelor 


Azotul  reprezintă elementul esenţial în viaţa plantelor , deoarece intră în alcătuirea
enzimelor, aminoacizilor, proteinelor, acizilor nucleici, clorofilei şi a unor alcaloizi. 

Carenţa de azot  are ca efecte încetinirea  Excesul de azot   determină o creştere


creşterii plantelor prin diminuarea formării vegetativă exagerată a plantelor, întârzie
substanţelor proteice, frunze mici, slab înflorirea şi frutificarea, scade rezistenţa la boli
dezvoltate, cu limbul îngust, scăderea criptogamice, părţile comestibile au capacitate
numărului de flori pe plantă, iar fructele sunt slabă de păstrare şi însuşiri organoleptice
mici şi slabe calitativ. inferioare. De asemenea, se prelungeşte
 perioada de vegetaţie şi scade rezistenţa la
temperaturi scăzute (la speciile perene). 

Fosforul intră în alcătuirea codului genetic, are rol în formarea ţesuturilor, a unor enzime, a
substraturile fosfatidice
rezistenţei plantelor la şiger
fosfoprotidice a organelorstresului
şi secetă, reducerea de reproducere. Fosforul favorizează
de transplantare, creşterea
formarea florilor şi
fructelor, timpurietatea producţiei şi calitatea legumelor. 
Carenţa de fosfor   duce la încetinirea creşterii plantelor, frunzele rămân mici, peţiolul se
alungeşte, capătă culoare violacee, iar pe limb apar pete de culoare roşie-violacee. Manifestări
asemănătoare apar datorită blocării fosforului, fenomen determinat de temperaturile scăzute sau
atacul de boli sau dăunători (musca şi buha verzei). 
Carenţa de fosfor mai determină: creşterea rezistenţei la fierbere a boabelor de mazăre,
crăparea căpăţânilor la varză, crăparea fructelor la tomate (aceasta poate fi determinată şi de excesul
de apă după o perioadă de secetă) etc. 
Potasiul  este un macroelement prezent în toate ţesuturile şi organele, cu excepţia
grăunciorilor   de clorofilă. La un conţinut optim de potasiu, plantele legumicole sunt mai rezistente
la ger, secetă, boli şi dăunători, se reduce consumul de apă, este stimulată germinarea seminţelor,
creşte calitatea producţiei, fructele se maturează timpuriu.
Carenţ a de potasiu  produce dereglarea activităţii enzimatice, dereglarea metabolismului
glucidelor şi protidelor. Se recunoaşte după culoarea frunzelor , care devin verde-închis, însă la bază
apar pete albicioase la început, care apoi devin brune, marginile frunzelor se decolorează, se
necrozează şi apoi se brunifică. 

105 

http://slide pdf.c om/re a de r/full/le gumic ultura -ge ne ra la -5624133d9df3d 101/281


 

5/28/2018 Le gumic ultura ge ne ra la - slide pdf.c om

Magneziul  se găseşte în componenţa clorofilei şi este prezent în toate ţesuturile tinere şi


organele de reproducere. Contribuie la asimilarea şi transportul fosforului în plantă,  la sinteza
vitaminelor A şi C, acumularea glucidelor etc. 

Carenţa de magneziu  determină scăderea  Excesul de magneziu duce la


conţinutului în clorofilă a plantelor, încetinirea moartea plantelor, dar prezenţa
fotosintezei,
Frunzele încep dereglarea metabolismului
să se îngălbenească, azotului.
dar nervurile rămân calciului
magneziul,într-un anumit
evită acest raport cu
fenomen. 
verzi, iar marginile se curbează în sus, are loc căderea
 prematură a fructelor. Sistemul radicular este slab
dezvoltat.

Sulful intră în compoziţia unor aminoacizi esenţiali şi participă la formarea nodozităţilor pe


rădăcini la plantele leguminoase, intensifică sinteza clorofilei, par ticipă la procesele de oxido-
reducere.
Carenţa de sulf   se manifestă prin decolorarea frunzelor până la îngăl benire, nervurile fiind
mai deschise, asemănându-se cu carenţa de azot, dar frunzele nu cad foarte repede. La tomate, se
 produce alungirea exagerată a tulpinii. 
Calciul  are rol în menţinerea echilibrului între diferiţi ioni, fiind antagonist cu ionii de
magneziu, potasiu şi sodiu. Contribuie la formarea perişorilor absorbanţi, formarea cloroplastelor,
sinteza protidelor, creşterea reacţiei solului etc. 

 Excesul de calciu determină o reacţie bazică Carenţa de calciu  duce la o scădere a


a solului, dăunătoare pentru speciile care reacţiei solului, se modifică raportul între calciu şi
necesită o reacţie slab acidă spre neutră, şi magneziu, în favoarea magneziului care, în
modificări în procesul de absorbţie a cantitate mare, este foarte dăunător. Raportul
elementelor nutritive din sol de către plante.  optim Ca/Mg este egal cu 3.
Lipsa calciului provoacă răsucirea
frunzelor tinere, care îşi pierd elasticitatea, se
decolorează până devin galben-cafenii sau apar
 pete brune (fasole, salată). 

Microelementele joacă un rol esenţial în metabolismul plantelor, participă la activitatea


enzimatică, influenţează fotosinteza şi depunerea substanţelor de rezervă în organele specializate,
reglează consumul de apă al plantei etc. 
Fierul  intră în compoziţia unor enzime, influenţează procesele de oxidoreducere,
metabolismul acizilor nucleici, fixarea pe cale simbiotică a azotului atmosferic, respiraţia plantelor,
stimulează diviziunea celulară. 

 Excesul de fier,  la Carenţa de fier  provoacă dereglări în sinteza clorofilei,


castraveţi, dublează cantitatea de încetinirea creşterii plantelor, frunzele tinere se îngălbenesc pe
calciu din tulpini, reduce margine, cuprinzând întreaga frunză. Nervurile rămân verzi şi
acumularea potasiului cu 40% nu apar pete necrotice. La castraveţi, carenţa de fier duce la
(Ratchovschi şi colab., 1988).  creşterea conţinutului în potasiu cu 25% (Ratchovschi şi
colab., 1988). Carenţa de fier apare când solul are un conţinut
 prea ridicat în calciu activ şi reacţie bazică. 

Manganul acţionează în strânsă legătură cu fierul, cu care se află într -un raport de 1,5-2,5.


Intră în componenţa unor enzime respiratorii, iar împreună cu Cu, Fe şi Zn activează indirect
formarea clorofilei, participă la reacţiile de oxidare şi de carboxilare, micşorează transpiraţia, ceea
ce face ca plantele să fie mai rezistente la secetă, sporeşte rezistenţa plantelor la săruri, fiind în
antagonism cu Ca, Mg, Fe, Cu, Mo.
106 

http://slide pdf.c om/re a de r/full/le gumic ultura -ge ne ra la -5624133d9df3d 102/281


 

5/28/2018 Le gumic ultura ge ne ra la - slide pdf.c om

Carenţa de mangan  se manifestă pe frunze, care devin galben-cenuşii, cu numeroase pete


necr otice, sistemul radicular se dezvoltă foarte slab, plantele au înrădăcinare slabă. Apare mai
frecvent la leguminoase şi pe solurile cu reacţie bazică. 
Lipsa manganului din soluţia nutritivă folosită la cultura castraveţilor pe substrat sau excesul
(10 mg/l) a dus la dereglarea acumulării de N, P, şi K , faţă de cei cultivaţi cu 0,1 mg/l. Carenţa
manganului la aceeaşi specie a dus la acumulări mai mari de Cu, Fe şi Zn (Burzo, 2000). 
Cuprul
influenţează   intrăclorofilei.
sinteza în compoziţia unor enzime, participă la reacţiile de oxido-reducere,
Plantele legumicole afectate de carenţa de cupru  se manifestă prin albirea vârfurilor
frunzelor tinere, răsucirea şi veştejirea acestora. Creşterea plantelor este încetinită sau oprită,
fructificarea este foarte slabă. Apare pe soluri cu conţinut ridicat în materie organică. 
Zincul acţionează asupra unui număr mare de enzime, are rol în sinteza aminoacizilor,
amidonului şi proteinelor, reduce conţinutul de nitraţi din plante. 
Carenţa de zinc se manifestă prin scăderea cantităţii de auxine sintetizate de plante, care se
răsfrânge negativ asupra creşterii acestora, scurtarea internodiilor şi apariţia aspectului de tufă al
 plantei. Plantele prezintă decolorări între nervuri, iar frunzele nu mai cresc. Apare mai ales pe soluri
cu pH sub 6.
La speciile vărzoase, carenţa de zinc duce la creşterea grosimii stratului de ceară a limbului
foliar şi a gradului de suculenţă, dar se reduce potanţialul hidric şi intensitatea transpiraţiei şi se
micşorează gradul de deschidere a stomatelor (Wien, 1997). 
Borul  participă în procesul de respiraţie, în metabolismul hidraţilor de carbon, activează
unele enzime (dehidrogenaza, zaharaza, pectaza) în formarea compuşilor aromatici, diviziunea şi
extensia celulară, biosinteza acizilor nucleici, formarea şi acumularea auxinelor, maturarea
fructelor, stimulează creşterea rădăcinilor. De asemenea, influenţează procesele de fructificare a
 plantelor, prin stimularea germinării rapide a polenului.
Carenţa de bor   se manifestă prin apariţia unor pete de culoare verde închis pe peţiolul
frunzelor, care se continuă cu decolorarea frunzelor, deformarea, răsucirea şi înnegrirea acestora.
Insuficienţa borului afectează ţesuturile în creştere producând dereglări respiratorii, vârfurile de
creştere se înnegresc şi se usucă, datorită acumulării auxinelor şi compuşilor fenolici, apar crăpături
 pe peţioli, decolorarea organelor tinere. Dintre plantele legumicole cele mai sensibile la insuficienţa
 borului sunt rădăcinoasele care se deformează şi putrezesc. De asemenea, lipsa borului determină
crăparea rădăcinilor, putrezirea la varză, conopidă, sfeclă, decolorarea şi uscarea fructelor la tomate
etc.
Cercetările efectuate pe solurile nisipoase de la Dăbuleni, care se caracterizează prin
conţinut scăzut în bor, au arătat că, la pepenii verzi fertilizarea cu produse complexe naturale cu bor
şi numărul de fertilizări, au efect favorabil asupra producţiei (Toma V. şi colab, 2008). Astfel,
 produsele Folibor, 5 l/ha, Cupribor, 5 l /ha şi Borcom plex 5 l /ha, aplicate fiecare de patru ori, au
dus la obţinerea unor sporuri de recoltă de peste 9 t /ha, în timp ce aceleaşi produse aplicate de două
ori, au dat sporuri cuprinse
Molibdenul intră înîntre 3,3 şi 5,8unor
compoziţia t /ha. 
enzime care influenţează fixarea azotului atmosferic.
Insuficienţa molibdenului determină acumularea nitraţilor în plantă, căderea florilor şi fructelor,
capacitate slabă de fixare a azotului molecular. Frunzele capătă culoare galbenă, asemănătoare cu
cele cu carenţă de Fe sau N. 

107 

http://slide pdf.c om/re a de r/full/le gumic ultura -ge ne ra la -5624133d9df3d 103/281


 

5/28/2018 Le gumic ultura ge ne ra la - slide pdf.c om

4.5.2. Cerinţele plantelor legumicole faţă de elementele nutritive 


Plantele legumicole, în general, sunt mari consumatoare de substanţe minerale, datorită
densităţii mari la unitatea de suprafaţă, producţiei foarte ridicate comparativ cu alte plante de
cultură, irigarea cu cantităţi mari de apă etc. 
   specii legumicole cu consum mare şi foarte mare: varză,
ţelină, gulie; 
După consumul de    specii legumicole cu consum mijlociu:
tomate, ceapă,
elemente nutritive, speciile sparanghel;
legumicole se împart în 4    specii legumicole cu consum mic: salată, spanac; 
grupe :    specii legumicole cu consum foarte mic: ridichea de lună,
castraveţii. 
 Factorii care influenţează consumul de elemente nutritive sunt:
o   specia şi producţia  (tabelul 4.18);

o  locul de cultură; la aceeaşi specie, la cultura efectuată în seră, consumul este mai mare,
deoarece şi producţia este mai mare şi perioada de vegetaţie mai lungă, spre deosebire de cultura
în câmp;
o   perioada de vegetaţie; cu cât perioada de vegetaţie este mai lungă, cu atât consumul de

elemente nutritive creşte şi invers; 


o   fenofaza; în primele fenofaze, consumul de elemente este mic, crescând simţitor în perioada

acumulării substanţelor de rezervă şi fructificării; 


o  condiţiile climatice; temperatura influenţează evident absorbţia elementelor minerale. Cu cât
temperatura este mai ridicată (în jurul valorii optime cerute de specie), cu atât absorbţia este mai
mare şi invers. La lumină intensă,  procesele fiziologice se desfăşoară cu intensitate mare, ceea ce
determină şi o intensificare a absorbţiei. Umiditatea solului intensifică sau reduce absorbţia
elementelor minerale, prin concentrarea soluţiei solului. 
Tabelul 4.18
Consumul specific de elemente nutritive la principalele
culturi legumicole
Cultura Producţia t/ha  Consumul specific kg/t produs
 N P2O5  K 2O CaO MgO
Ardei 25 4-5,3 0,6-1,4 5,7-7 2,3 0,7
Tomate câmp 40 2,6 –  3,8 0,4-1 3,6-4 4 0,6
Tomate seră  100 3-3,6 0,4-0,8 5,2-7,6 4 0,7
Varză albă  40 3-4 0,8-1,7 4-5 4 0,7
Varză roşie şi 30 5-6 1,7-2 6,8-8 6,5 0,8
creaţă 
Conopidă  25 4-7,5 0,9-2 8,5-9 6 0,4
Gulie 20 5-8,2 2,2-3,6 8,8-11 3,5 1,5
Morcov 30 3-4 1-1,7 4,5-6 5,5 1
Pătrunjel  20 3-5 0,6-2,2 4-6,4 5,2 0,8
Ţelină de rădăcină  25 6-6,5 2,3-3 8,5-9,5 7,5 1,2
Ridichi de lună  10 5 0,9-2,5 4,3-5 3 1,5
Ridichi de iarnă  20 6 1,2-3 4-6 3 1,2
Ceapă  25 3,4-4 1-1,5 4-4,8 2,4 0,8
Praz 30 3,6-4 1-1,8 5-5,5 2,5 0,8
Fasole verde 5-12 7-9 2,3-2,5 6,5-7 10 1,7
Mazăre verde  4 12-14 2,5-5 13-20 10 2
Castraveţide câmp  15 1,7-3 1,2-1,5 2,6-3,7 1,5 0,7
Castraveţi seră  250 1,4-2 0,4-1 2-3 1,3 0,4
Salată  15 2-3 0,4-0,8 3,5-5 1,3 0,4
Spanac 10 3,7-5 1,7-3 5,2-7 2,1 1,3
Hrean
Sparanghel 10
5 4-4,5
30 1-2,3
0,8-0,9 7-10
25 2- 0,7
3
Sfeclă roşie  40 3,5-4 1,5 5,5-6 - 1

108 

http://slide pdf.c om/re a de r/full/le gumic ultura -ge ne ra la -5624133d9df3d 104/281


 

5/28/2018 Le gumic ultura ge ne ra la - slide pdf.c om

Speciile legumicole manifestă un grad diferit de sensibilitate faţă de lipsa macroelementelor


sau microelementelor (tabelul 4. 19,Lăcătuş, 2008). 
Tabelul 4.19
Sensibilitatea plantelor legumicole la diferite elemente nutritive (Lăcătuş V, 2008) 
Sensibilitatea plantelor legumicole la lipsa macroelementelor

 N P K Mg Ca S
Castraveţi, Culturile Castraveţi, Ardei Varză,
Sf eclă roşie, varză,
vinete, ardei extratimpurii ardei, gras, conopidă,
conopidă, spanac,
gras, tomate şi timpurii, tomate, leguminoase,
castraveţi, gulie, ceapă,
 protejate, castraveţi, sfeclă roşie, ceapă rădăcinoase,
 pătrunjel, tomate,
varză, tomate, vinete, solano-
ceaclama, leguminoase,
conopidă, conopidă, rădăcinoase  tomate, fructoase,
castraveţi, dovlecei 
ţelină, ridichi de conopidă, castraveţi 
ridichi de iarnă, sfeclă sfeclă
iarnă, sfeclă roşie, varză  roşie,
roşie  ţelină,
varză,
vinete
Sensibilitatea plantelor legumicole la lipsa microelementelor

Fe Mn B Zn Mo Cu
Sfeclă roşie, Sfeclă roţie, Sfeclă roşie, Fasole, bob, Varză, Ceapă, usturoi,
varză, gulie, rădăcinoase, usturoi, conopidă, spanac, mazăre 
conopidă, leguminoase, conopidă, salată ceapă, sfeclă
spanac, varză,  brocoli, tomate roşie,
gulie, ceapă, conopidă, gulie, varză, castraveţi,
 pătrunjel,
tomate, ţelină,
castraveţi, spanac,
salată, salată,
spanac,
leguminoase, dovlecei, ridichi, tomate,
castraveţi, spanac, tomate  pepeni
dovlecei ridichi, galbeni,
tomate ceapă,
usturoi

4.6. Relaţiile plantelor legumicole cu aerul şi alte gaze 


Aerul este indispensabil creşterii plantelor. Din aer , plantele îşi iau oxigenul, necesar în
 procesul de respiraţie şi CO2, pentru procesul de fotosinteză. În atmosferă se găseşte 78% azot, 21%
oxigen,Compoziţia
0,03% dioxid de carbon
aerului şi alte
în sol este gaze, cantităţi suficiente
asemănătoare pentru întreţinerea
celei atmosferice, cu unele vieţii pe pământ. 
diferenţe. Astfel,
aerul din straturile superioare ale solului conţine 10-20 % O2, 78,5-80 % azot şi 0,2-3,5 % CO2. 
Aerul din sol mai conţine în cantitate mai mare vapori de apă şi amoniac, iar uneori metan sau
hidrogen sulfurat (solurile bogate în resturi vegetale şi foarte umede).

4.6.1. Cerinţele plantelor legumicole faţă de oxigen 


Cantitatea de oxigen din atmosferă (21%) se consideră  a fi suficientă pentru creşterea şi
dezvoltarea plantelor legumicole în toate fenofazele. Aceeaşi importanţă o prezintă şi oxigenul din
sol, care se află în cantitate mult mai mică decât în aer , şi care influenţează simţitor absorbţia apei
de către plante. În sol, conţinutul de aer depinde de porozitatea acestuia. 
Conţinutul de oxigen din sol este mai scăzut deoarece:
  în procesul de respiraţie al rădăcinilor se consumă oxigen şi se elimină bioxid de
carbon;
109 

http://slide pdf.c om/re a de r/full/le gumic ultura -ge ne ra la -5624133d9df3d 105/281


 

5/28/2018 Le gumic ultura ge ne ra la - slide pdf.c om

 
descompunerea substanţelor organice,  precum şi procesele de alterare chimică a
unor componenenţi minerali, se fac cu consum de oxigen.
  conţinutul de materie organică din sol influenţează regimul de oxigen din sol. Într -
un sol bogat în materie organică şi cu activitate microbiologică intensă, conţinutul în
oxigen este mai scăzut, comparativ cu un sol mai sărac în materie organică.
  solurile grele, nestructurate, prea umede, conţin mai puţin oxigen.
Cantitatea de oxigen din sol este suficientă în solurile cu textură mijlocie, bine structurate,
afânate, permeabile şi lucrate în mod corespunzător. Pe solurile grele, tasate, pe care bălteşte apa,
cantitatea de oxigen este foarte mică, pentru că locul aerului din sol este luat de apă. Pe aceste
soluri, se recomandă administrarea unor cantităţi mari  de gunoi de grajd pentru creşterea
 permeabilităţii acestora, executarea drenurilor pentru scurgerea apei, care iarna îngheaţă, reducând
mult oxigenul la culturile înfiinţate toamna (spanac, salată, ceapă verde etc.), afânarea solului în
 profunzime etc. Plantele crescute în soluri cu conţinut scăzut de oxigen sunt slab dezvoltate, firave,
cu capacitate foarte slabă de absorbţie, din cauza numărului scăzut de perişori absorbanţi.

4.6.2. Cerinţele plantelor legumicole faţă de CO 2


Dioxidul de carbon este gazul esenţial în procesul de fotosinteză. În atmosferă, se menţine la
nivel aproape constant, înregistrând uneori şi variaţii determinate de intensificarea activităţii
microorganismelor şi  metabolismului plantelor, care determină o scădere a concentraţiei de CO2 
ziua, în urma consumului în procesul de fotosinteză, şi o creştere în timpul nopţii, fiind eliberat prin
respiraţie. 
În sol, conţinutul în CO2 este mai ridicat vara şi mai scăzut iarna, mai mare când solul este
 prea umed şi mai mic în solurile afânate, mai mic în partea superioară a solului decât în profunzime
etc.
Absorbţia dioxidului de carbon este influenţată de o serie de factori şi anume: 
  deschiderea completă a stomatelor frunzelor; 
  aprovizionarea cu apă şi substanţe nutritive la nivel optim a plantelor, ştiind

că o frunză absoarbe CO 2  necesar pentru a sintetiza 1 g glucoză din 2500 l aer (Voican V.,
1984);
   prezenţa curenţilor care produc mişcări ale aerului şi o bună repartizare a
dioxidului de carbon în atmosferă. În lipsa curenţilor de aer, se consumă numai dioxidul de
carbon din jurul frunzelor, care este în cantitate foarte mică. Această situaţie se întâlneşte la
culturile din sere, unde curenţii de aer lipsesc, însă, pentru a asigura un consum uniform al
CO2,  se procedează la aerisirea serelor natural  sau forţat, cu ajutorul ventilatoarelor, creând
curenţi de aer. La culturile înfiinţate în câmp nu se întâlneşte această situaţie, întrucât aerul
este în continuă mişcare, existând curenţi chiar şi la o adiere de vânt.
  temperatura şi intensitatea luminoasă. Cu cât temperatura şi intensitatea
luminoasă au valori mai ridicate (valori optime), cu atât absorbţia CO 2  este îmbunătăţită,
 plantele reacţionând pozitiv şi la creşterea CO2  în anumite limite (la cultura din sere).
Amplitudinea concentraţiei de CO2  dintre zi şi noapte este foarte mare la culturile din sere.
Astfel, în timpul nopţii, concentraţia de CO2 ajunge la 0,5%, datorită respiraţiei plantelor şi
activităţii microorganismelor, care descompun mater ia organică. În timpul zilei, concentraţia
de CO2  scade simţitor din primele ore ale dimineţii, deoar ece în prezenţa luminii se
desfăşoară fotosinteza, în urma căreia se consumă CO2  şi se eliberează oxigen;  această
scădere poate ajunge la 0,01% la castraveţi, 0,02% la tomate (Daunicht 1966, citat de Voican,
1984).
Ţinând seama de această capacitate extraordinară a plantelor de a absorbi CO 2, s-au făcut
numeroase cercetări pentru îmbogăţirea aerului cu CO2  (fertilizare cu CO2) în timpul zilei, în
diferite concentraţii, la culturile din sere, observând că se obţin sporuri foarte însemnate de
 producţie, când concentraţia dioxidului de carbon este de 0,3-0,4%.
Cercetările au demonstrat că la tomate, o concentraţie de CO2 de 0,18% a determinat un spor
110 

http://slide pdf.c om/re a de r/full/le gumic ultura -ge ne ra la -5624133d9df3d 106/281


 

5/28/2018 Le gumic ultura ge ne ra la - slide pdf.c om

de producţie de 22%, la castraveţi, o concentraţie de 0,23% CO 2 a dat un spor de producţie de 32%
(Daunicht 1966,citat de Voican 1984). Creşterea concentraţiei de CO 2 la 900 mol/m3 timp de 10
săptămăni, la tomate, a determinat o rată de creştere cu 18-30% mai mare, fotosinteza a crescut, iar
sporul de producţie a fost de 22-80% în funcţie de soi, comparativ cu martorul (330 mol/m3, Yelle
şi colab., 1990). Castraveţii cultivaţi în sistemul hidroponic, la o concentraţie de 0,1-0,15% CO2, au
dat o producţie mai mare şi mai timpurie cu 8-21 zile. La salată, s-au obţinut sporuri de producţie de
56%.
Cercetările efectuate de Vlad I. şi Mariana Vlad (2000) prin fertilizarea culturilor de tomate
din sere cu CO2 0,1%, prin tuburi de folie perforată din metru în metru, au constatat o creştere a
numărului de inflorescenţe pe plantă, a numărului de fructe pe inflorescenţă şi pe plantă, producţia
timpurie a crescut cu 42%, iar producţia totală cu 41,5%.
Injectarea apei pentru irigat cu CO2  stimulează formarea acidului carbonic, măreşte
capacitatea plantei de a absorbi Mg şi Ca (ploaie carbonică). Aceasta permite dezvoltarea sistemului
radicular, reduce conţinutul în azotaţi şi determină o creştere mai rapidă a plantei şi a producţiei.
Apa administrată pe suprafaţa frunzelor   permite plantei să absoarbă îngrăşămintele mai uşor;
folosirea pesticidelor şi erbicidelor poate fi redusă cu 50% (Kuckens A., 1988). 
o  gheaţa carbonică; 
o
  arderea hidrocarburilor (metan, propan, butan);
o  arderea petrolului lampant;
Surse de CO2  o  CO2 lichefiat în butelii;
folosite pentru o  gaze recuperate de la centralele termice (procedeu olandez);
fertilizarea o  descompunerea materiei organice din sol de către
carbonică sunt:  microorganisme, eliberând CO2, atât în sol cât şi în atmosferă; 
o  apa provenită din precipitaţii sau irigaţie; 
o  îngrăşămintele organice, în general cele provenite de la cabaline
şi taurine, care degajă o cantitate mare de CO 2 în timpul
fermentării (după 4 zile 21 l/m2  cel de taurine şi 88 l/m2  cel de

cabaline).
Există şi situaţii când concentraţia dioxidului de carbon creşte foarte mult, atât în sol cât şi
în atmosferă, atingând valori de peste 1%, cu efect inhibitor asupra respiraţiei plantelor. Prevenirea
excesului de CO2 în sol, cu efect inhibitor asupra creşterii rădăcinilor, se face prin afânarea acestuia,
 pentru pătrunderea oxigenului şi eliberearea CO2. În atmosferă, creşterea concentraţiei de CO2 
 poate fi utilă pentru păstrarea legumelor în silozuri şi şanţuri,  pentru că o concentraţie de 1-3%
înhibă respiraţia, iar excesul provine din respiraţia plantelor, ca urmare a schimbului de aer limitat
cu exteriorul. În aceste condiţii se păstrează rădăcinoasele şi cartofii. 
Creşterea cantităţii de CO2  din aer prezintă importanţă pentru păstrarea  produselor
legumicole un timp mai îndelungat. Astfel, au fost făcute cercetări de păstrare a conopidei la 1°C, în
atmosferă
CO2. Dupănormală
7 zile, laşiomodificată cu de
concentraţie 3%5%
COCO
2, şi 2,5, 5 şi 10% CO 2 cu şi fără pretratament, şi 15%
2, inflorescenţele au avut o calitate comercială bună,
iar la cele cu 10% CO2  şi pretratament, inflorescenţele s-au îngălbenit, deoarece respiraţia a fost
aproape blocată (Romo-Parada, 1989).
Păstrarea cepei în atmosferă modificată, cu 5% CO 2  şi 3% O2, a determinat prelungirea
repausului vegetativ (Smittle, 1988). Prezenţa catafilelor a dus la menţinerea în bulb a unei
concentraţii mari de CO2, ceea ce a dus la diminuarea respiraţiei de 1,9 ori, comparativ cu bulbii la
care catafilele au fost îndepărtate (Burzo, 1986). 

4.6.3. Relaţiile plantelor legumicole cu alte gaze 


Creşterea şi dezvoltarea plantelor legumicole este foarte mult influenţată şi de prezenţa altor
gaze în atmosferă, în afară de oxigen şi dioxid de carbon. Gazele care se întâlnesc în atmosferă sunt:
amoniacul, dioxidul de sulf, ozonul, fluorul, clorul, hidrogenul sulfurat, etilena, vaporii de mercur
etc.
111 

http://slide pdf.c om/re a de r/full/le gumic ultura -ge ne ra la -5624133d9df3d 107/281


 

5/28/2018 Le gumic ultura ge ne ra la - slide pdf.c om

Prezenţa acestor gaze în atmosferă, în cantitate foarte mică, nu este dăunătoare plantelor
(depinde de gaz), însă peste anumite limite devin extrem de toxice. 
Poluarea aerului este determinată de:
o  activitatea industrială; 

o  circulaţia autovehiculelor (eliminarea gazelor de eşapament, în urma arderii

combustibilului);
o
o
   depozitarea
substanţele necorespunzătoare a deşeurilor
radioactive acumulate industriale;
în atmosferă, ca urmare a exploziilor
nucleare sau defecţiuni ale reactoarelor nucleare, care sunt extrem de
 periculoase.
Amoniacul  provine din descompunerea gunoiului de grajd, în primele faze ale acestui
 proces. Pentru a evita efectele negative asupra plantelor, gunoiul de grajd se aplică toamna, la
 pregătirea terenului, astfel, excesul de amoniac se elimină până la înfiinţarea culturilor. Există şi
situaţii în practică când se foloseşte gunoi semifermentat la culturi (mulcire) sau gunoiul de păsări
(la fertilizarea fazială a culturilor din sere). În aceste situaţii, trebuie ştiut faptul că,  amoniacul
degajat prin fermentaţie nu trebuie să depăşească 0,1%, deoarece apar arsuri pe frunze şi de aceea
trebuie efectuate aerisiri pentru eliminarea excesului de amoniac şi udarea din abundenţă pentru
accelerarea procesului de fermentaţie.
Dioxidul de sulf (SO2) este foarte toxic şi la concentraţii foarte mici (0,001-0,002). Acesta,
în reacţie cu apa din precipitaţii, formează compuşi foarte toxici (ploi acide), care pot distruge
culturile legumicole.
Cercetările efectuate de Lăcătuş şi Voican (1997) la tomate au arătat că, la concentraţii de
0,4-0,6 vpm, timp îndelungat, pe frunze apar pete necrotice, iar concentraţiile mai mari apărute
accidental, chiar pe durată mică, determină formarea petelor necrotice  între nervuri, frunzele se
usucă şi cad. 
Gazele pe bază de Fl, Cl şi oxidul de carbon,  provenite de la diferite unităţi industriale,
sunt toxice pentru plante. Sunt afectate atât culturile din câmp, dar şi cele protejate, de aceea trebuie
evitate terenurile din apropierea unităţilor industriale. 
Etilena este prezentă în atmosferă în concentraţie de 0,1 vpm, dar în zona limitrofă
unităţilor industriale poate ajunge la 0,5 vpm, în timp ce în seră atinge chiar valoarea de 1 vpm. Este
regulator de creştere, în concentraţie mică, 0,1-0,2 vpm, dar în concentraţii mari determină
reducerea creşterii şi dezvoltării plantelor, reduce procentul de avortare a florilor. Este folosită
 pentru maturarea tomatelor, după desprinderea de plantă, în concentraţie de 1‰. Peste această
concentraţie, devine toxică. 
Azotul este folosit în scopul păstrării legumelor în depozite, pe o durată mai mare de timp,
şi se bazează pe inhibarea procesului de respiraţie. În atmosferă, oxizii de azot, alături de gazele de
eşapament, determină răsucirea frunzelor, timpul de manifestare a simpomelor este de 1-2 ore la
concentraţii de 2-10 vpm (Lăcătuş, Voican, 1997). 
În funcţie
multe grupe de4.20).
(tabelul sensibilitatea plantelor legumicole la diferiţi poluanţi, acestea se împart în mai
 Măsuri de prevenire a poluării culturilor legumicole:
o  evitarea cultivării solelor şi parcelelor din apropierea marilor unităţi

industriale, cu plante legumicole cu grad de sensibilitate ridicat;


o  evitarea folosirii apelor sulfuroase pentru irigarea culturilor;

o  folosirea corectă a îngrăşămintelor şi pesticidelor; 

o  efectuarea culturilor în spaţii protejate în zonele cu risc mai mare; 

o  dotarea unităţilor poluante cu filtre speciale,  pentru reducerea cantităţii de

gaze eliberate în atmosferă. 

112 

http://slide pdf.c om/re a de r/full/le gumic ultura -ge ne ra la -5624133d9df3d 108/281


 

5/28/2018 Le gumic ultura ge ne ra la - slide pdf.c om

Tabelul 4.20
Gradul de sensibilitate a legumelor faţă de poluarea aerului 
(Al. Ionescu, 1982)
Produsul Gradul de sensibilitate
 poluant Rezistente Mijlociu rezistente Sensibile
Dioxid de sulf Castraveţi, pepeni  Ceapă, usturoi, praz, ţelină, Ardei, fasole, cicoare,
varză, mazăre, spanac, sfeclă, anghinare, vinete,
tomate morcov, ridichi, salată 
Fluorul şi Varză, morcov, Fasole, mazăre  Ceapă, usturoi, praz 
compuşii lui  salată, dovleac, 
sparanghel
PAN Varză, dovlecel, Morcov Ardei, cicoare, fasole,
(peroxiacetatul ridichi, ceapă, salată, spanac, sfeclă,
de nitril) castraveţi  tomate, ţelină 
Clorul şi Ardei, vinete Castraveţi, dovlecei, fasole, Ceapă, ridichi 
compuşii lui  tomate
Ozonul Castraveţi, salată, Cicoare, morcov, pătrunjel, Fasole, ceapă, dovlecel,
sfeclă roşie   păstârnac  ridichi, spanac, tomate

Gazele (CO2, CO, CH2, SO2, NO2, NO), clorul, fluorul, ozonul şi vaporii de apă, opresc
radiaţiile infraroşii de la suprafaţa pământului să se piardă în spaţiu, ceea ce face ca energia calorică
să ajungă la o anumită înălţime, ca o “pătură caldă de gaze”. Creşterea temperaturii este determinată
de creşterea conţinutului atmosferei în CO 2, CO, CH4, SO2, vapori de apă, particule minerale.
Metanul, oxizii de azot şi compuşii cu clor, fluor şi carbon, contribuie cu 15– 20 % la creşterea
efectului de seră şi sunt strâns legaţi de ritmul de industrializare şi de dezvoltare al omenirii. În anul
2030 concentraţia de gaze şi aerosoli se va dubla, iar în 2100 se va tripla (Davidescu Velicica,
1998). Creşterea temperaturii atmosferei terestre duce la topirea gheţarilor, creşterea nivelului
apelor, restrângerea
 plantelor uscatului,
spre latitudinea afectarea
nordică, ecosistemelor
înmulţirea bolilor şi a actuale, extinderea
dăunătorilor etc., se arealelor
estimeazădeo creştere
cultură aa
temperaturii cu 5 C.

Test de auroevaluare nr. 4


a)  Care sunt grupele de plante legumicole, în funcţie de consumul de
elemente nutritive?

 b)  Care sunt factorii care influenţează consumul de elemente nutritive? 

c)  Care sunt factorii care influenţează absorbţia CO2 de către plante? 

d)  Care sunt sursele de bioxid de carbon pentru fertilizarea carbonică? 

e)  Ce alte gaze au rol în viaţa plantelor? 

113 

http://slide pdf.c om/re a de r/full/le gumic ultura -ge ne ra la -5624133d9df3d 109/281


 

5/28/2018 Le gumic ultura ge ne ra la - slide pdf.c om

 Rezumat
Cunoaşterea factorilor de mediu ,  şi mai ales a influenţ ei acestora asupra plantelor, este
esenţială în conducerea corectă a tehnologiei de cultură, în special în spaţiile protejate.
Temperatura
 şi respectiv esteacestora.
desfiinţarea factorul cu acţiunespecii
Fiecărei limitativă, doarece
legumicole de ea depinde
îi corespunde înfiinţarea culturilor
o temperatură minimă,
una optimă şi una maximă cu importanţă deosebită pentru practică. În funcţie de cerinţele faţă de
temperatură ,  speciile se clasifică în 5 categorii, cunoaşterea acestora având rol în stabilirea
epocilor de înfiinţare a culturilor. Sunt specii foarte rezistente la frig, respectiv plantele perene
(ştevie, măcriş, revent, sparanghel)  care iernează în câmp, specii rezistente care se cultivă
 primăvara devreme (morcov, pătrunjel, varză, ceapă etc), pretenţioase la căldură (tomate, ardei,
vinete) şi rezistente la căldură (bostănoase, bame).
 Lumina este un factor foarte important, în special pentru culturile din  spaţiile protejate,
unde în perioada noiembrie-martie este deficitară, impunându- se iluminarea suplimentară. Aceasta
este destul de scumpă;  din acest motiv folosirea acestei modalităţi este foarte restrânsă în acest
domeniu. Lumina influenţează viaţa plantelor prin intensitate, fiind specii legumicole care au
nevoie de o intensitate luminoasă mai mare (tomate, ardei, vinete), specii care au nevoie de
intensitate mică (ceapa, salata, usturoiul) sau specii care nu au nevoie de lumină în perioada de
definitivare a însuşirilor organoleptice a părţilor comestibile (cicoare, sparanghel, conopidă).
 Durata  zilei de lumină este diferită, speciile legumicole fiind de zi lungă, de zi scurtă sau
indiferente. Calitatea luminii influenţează procesele de creştere şi fruct ificare; speciile legumicole
de la care se consumă fructele reacţionează pozitiv la radiaţiile roşii, roşu îndepărtat, portocalii şi
 galbene. Speciile legumicole de la care se consumă frunzele valorifică foarte bine radiaţiile
albastre, violete şi verzi.
 Apa este indispensabilă pentru plante, dar în mod special trebuie reţinut că legumicultura
nu se poate practica decât în condiţii de irigare. Consumul de apă al plantelor este influenţat de o
 serie de factori, cerinţele plantelor legumicole sunt diferite, dar stabilirea unui regim de irigare
corespunzător şi alegerea metodei adecvate asigură apa necesară în cultură.
Solul este mijlocul de producţie cel mai important şi suportul pentru plante. Influenţează
 prin însuşirile fizico-chimice (structură, textură , gardul de permeabilitate, capacitatea de
tamponare, capacitatea de reţinere a apei, reacţia solului, soluţia solului etc.) şi un aspect
important este menţinerea şi îmbunătăţirea acestora. Pentru speciile legumicole se aleg cele mai
bune soluri, grad rid icat de fertilitate, cu textură  luto-nisipoasă sau nisipo-lutoasă, afânate,
 profunde etc.
 Plantele legumicole sunt în general pretenţioase faţă de hrană, de aceea trebuie atenţie la
 pregătirea terenului şi la stabilirea unui plan de fertilizare pentru perioada de vegetaţie care să
asigure Aerul, prin
hrana necesară pentrude
conţinutul creştere
oxigenşişifructificare. 
CO2, contribuie la desfăşurarea proceselor fiziologice
din plante care asigură desfăşurarea tuturor fenofazelor plantei. 
 Factorii de mediu pot fi în situaţie de exces sau de deficit, cu o serie de implicaţii asupra
 plantelor. Prin tehnologia de cultură se poate interveni în scopul asigurării acestora în funcţie de
cerinţele plantelor şi trebuie să fie în corelaţie directă. 

114 

http://slide pdf.c om/re a de r/full/le gumic ultura -ge ne ra la -5624133d9df3d 110/281


 

5/28/2018 Le gumic ultura ge ne ra la - slide pdf.c om

Unitatea de învăţare nr.5 

ZONAREA LEGUMICULTUR II ŞI BAZA MATERIALĂ PENTRU PRODUCEREA


LEGUMELOR

Obiective
  Caracterizarea zonelor de favorabilitate a legumelor în scopul valorificării
superioare a condiţiilor de mediu de către speciile legumicole 
  Însuşirea principiilor care stau la baza dezvoltării legumiculturii 
  Înţelegerea necesităţii organizării producătorilor de legume în organizaţii şi
grupuri de producători 
  Folosirea bazei materiale adecvate activităţii de producere a legumelor  

Cultura legumelor este o activitate care se desfăşoară tot timpul anului, datorită posibilităţii
efectuării culturilor în spaţii protejate (solarii, sere, răsadniţe, când în câmp acestea nu se pot
cultiva). Reuşita culturilor legumicole depinde foarte mult de condiţiile de climă şi sol în care se
cultivă, de calitatea lucrărilor executate, de sortimentul de soiuri şi hibrizi, precum şi de baza
tehnico-materială utilizată. 
5.1. Zonarea legumiculturii
Prin zonarea speciilor legumicole se înţelege repartizarea teritorială a culturilor de legume
 pe baza interdependenţei unor factori care favorizează sau limitează posibilitaţile de valorificare a
 potenţialului biologic, imprimând legumiculturii un caracter zonal. De asemenea, prin zonarea
legumiculturii se înţelege stabilirea unor teritorii cu condiţii pedoclimatice şi social-economice, în
concordanţă cu cerinţele plantelor legumicole. 
 Zona legumicolă este considerată un teritoriu cu caracteristici omogene, în care condiţiile
de mediu sunt destul de asemănătoare. Stabilirea zonelor de cultură a legumelor s-a făcut pe baza
unui studiu amănunţit
(temperatura, al factorilor
precipitaţiile, lumina,care contribuie
vântul), factoriilageografici,
reuşita culturii
care dintre care: factorii
influenţează indir ectclimatici
factorii
climatici (altitudinea, latitudinea şi longitudinea), factorii edafici (tipul de sol, structura şi textura
 solului, capacitatea de câmp pentru apă, porozitatea, soluţia solului, pH -ul, conţinutul în humus
etc.) şi factorii social -economici (asigurarea forţei de muncă, tradiţia în cultura legumelor,
apropierea de căile de acces, care trebuie să fie practicabile tot timpul anului, asigurarea pieţei de
desfacere a produselor, posibilitatea asigurării bazei materiale pentru producţia legumicolă,
nivelul investiţiilor, precum şi forma de proprietate: de stat sau particulară.
În România, stabilirea zonelor favorabile pentru cultura legumelor s-a efectuat în trei etape.
Prima a fost perioada 1953-1954, când s-a ţinut seama mai mult de factorii economici,
amplasând culturile legumicole în jurul oraşelor, centrelor muncitoreşti, pentru aprovizionarea
 populaţiei cu legume. 
A doua etapă de zonare s-a efectuat în perioada 1956-1961, când s-au stabilit 6 zone pentru
cultura legumelor (Câmpia de sud-vest a ţării, Câmpia Munteniei şi Olteniei, Câmpia Transilvaniei,
Câmpia Moldovei şi zona de deal). S-au întocmit hărţile ecologice pentru speciile legumicole cele
mai importante (tomate, castraveţi, ceapă, varză, ardei, mazăre, fasole, rădăcinoase). 
A treia etapă  a fost între 1975-1977, când s-au delimitat 3 zone de favorabilitate pentru
cultura legumelor, care sunt valabile şi în prezent (fig. 5.1.). 
Zonarea se execută de persoane numite prin ordin al ministrului, conform legislaţiei în
vigoare. În momentul de faţă este în vigoare Legea nr. 312/2003, republicată în 2007, legea privind
 producerea şi valorificarea legumelor, în care sunt prezentate şi cele trei zone de producere a
legumelor.

115 

http://slide pdf.c om/re a de r/full/le gumic ultura -ge ne ra la -5624133d9df3d 111/281


 

5/28/2018 Le gumic ultura ge ne ra la - slide pdf.c om

 Fig. 5.1 Zonele de favorabilitate pentru cultura legumelor

Zona I reprezintă zona cea mai favorabilă pentru cultura legumelor, deoarece condiţiile de
mediu sunt cele mai prielnice şi permit practicarea tuturor sistemelor de cultură. Aici este
concentrată cea mai mare suprafaţă cultivată cu legume, circa 57% şi se obţin  cele mai mari
 producţii destinate consumului proaspăt şi industrializării. În această zonă s-au înfiinţat cele mai
renumite staţiuni de cercetare pentru legumicultură, respectiv la Buzău, Brăila, Arad, Dăbuleni şi
ICLF Vidra.
Cuprinde două subzone: 
  subzona I  cuprinde partea de sud-est a ţării (Lunca Dunării, Câmpia Bărăganului,
Băileştiului şi Burnasului) incluzând judeţele: Dolj, Olt, Teleorman, Giurgiu, Ilfov, Călăraşi,
Ialomiţa, Buzău, Brăila, Tulcea şi Constanţa. Se caracterizează printr -un climat de stepă, cu
ierni aspre, unde zăpada este adesea  spulberată. Verile sunt călduroase şi iernile aspre,
 precipitaţiile au caracter torenţial la începutul verii, instalarea unor perioade de secetă
 prelungită fiind evidentă. Temperatura medie a anului este de 10-11°C, umiditatea relativă
de 55-65%, iar media precipitaţiilor de 400-500 mm. În această subzonă se întâlnesc solurile
cele mai fertile (cernoziomul castaniu şi ciocolatiu), soluri aluvionare cu fertilitate ridicată,
nisipoase, precum şi brun-deschis de stepă.
Subzona I asigur ă condiţii climatice cu posibilităţi de irigare pentru toate speciile legumicole
şi îndeosebi pentru cele pretenţioase la căldură: ardei, vinete, tomate, castraveţi, pepeni,
fasole de gradină,  bame şi altele;
  subzona a II-a  cuprinde  partea de vest a ţării, cu judeţele Timiş, Arad şi Bihor. Se
caracterizează printr -o tempetratură medie anuală de 10,5-11°C, precipitaţii mai multe (550-
650 mm anual) şi o umiditate relativă de 65-75%. Solurile predominante sunt
cernoziomurile, solurile aluvionare, nisipurile solificate, solurile brune de pădure, lăcoviştile
etc.
Zona a-II-a  este considerată zonă favorabilă  pentru cultura legumelor, întrucât marea
majoritate a speciilor legumicole întâlnesc condiţii bune pentru creştere şi fructificare. Se întinde în
 partea de nord a Olteniei, Munteniei, Câmpia Moldovei şi o parte din Podişul Transilvaniei. În
această zonă intră judeţele: Caraş-Severin, Mehedinţi, Gorj, Vâlcea, Argeş, Dâmboviţa, Prahova,
Vrancea, Galaţi, Bacău, Vaslui, Neamţ, Iaşi, Suceava, Botoşani şi Satu-Mare.
116 

http://slide pdf.c om/re a de r/full/le gumic ultura -ge ne ra la -5624133d9df3d 112/281


 

5/28/2018 Le gumic ultura ge ne ra la - slide pdf.c om

Se caracterizează prin: temperatură medie anulă de 9-10°C, precipitaţii medii anuale de 450-
550 mm, umiditatea relativă de 65-80%, şi soluri de tip cernoziom, brun de pădure, de luncă,
lăcovişti şi nisipuri solificate. În această zonă se cultivă 28-30% din suprafaţa ocupată cu legume.
Speciile legumicole care se cultivă sunt: bulboasele şi vărzoasele,  care nu sunt pretenţioase la
căldură şi au nevoie de o umiditate mai mare (vărzoasele), dar se cultivă şi tomate, ardei, vinete,
castraveţi, fasole etc. Se practică şi cultura protejată. 
Zona
legumelor a III-a
şi se   este
întinde pe considerată
o arie destulzona cu grad Este
de restrânsă. scăzutlocalizată în Câmpia  pentru
de favorabilitate cultura
Transilvaniei,
cuprinzând o parte din judeţele: Cluj, Mureş, Maramureş, Sălaj, Bistriţa- Năsăud, Alba, Sibiu,
Harghita şi Braşov. 
Această zonă, se caracterizează  prin temperaturi medii anuale mai mici (8-9,7°C),
 precipitaţii mai abundente 600-650 mm anual şi o umiditate relativă mai ridicată, 70-80%.
Principalele tipuri de sol sunt cele brune de pădure slab sau mediu podzolite şi cele aluvionare. Din
totalul suprafeţei ocupate cu legume în România, în această zonă se cultivă circa 8%. In această 
zonă se cultivă în special legumele r ădăcinoase, vărzoase şi bulboase, iar în anumite microzone se
cultivă şi castraveţi, fasole de gradină, mazăre de grădină. Se mai pot cultiva tomatele, ardeiul,
vinetele, însă pe suprafeţe mici şi nu se pot obţine culturi timpurii. 
În cadrul lucrărilor de zonare s-au stabilit şi anumite microzone pentru cultura legumelor.
Microzonarea este un subsistem al zonării, care conturează arealul unor culturi legumicole
la scară redusă. Microzonarea este impusă de amplitudinea variaţiei factorilor pedoclimatici si
social-economici specifici unei zone. In cadrul oricarei zone, există suprafeţe de  teren care sunt
avantajoase pentru cultura legumelor dintr-o anumită categorie, ca urmare a expoziţiei sau
adăpostirii naturale.
La stabilirea microzonelor se ţine cont, pe lângă condiţiile de mediu, şi de elementele social-
economice, deoarece acestea se manifestă pregnant atât prin gradul de specializare a forţei de
muncă, cât şi prin puterea economică a fiecarei proprietăţi agricole. Lucrările de zonare stau la baza
concentrării, profilării si specializării producţiei de legume. 

Test de autoevaluare nr.1


a)  Ce este zona legumicolă? 

 b)  Prin ce se caracterizează zona I de favorabilitate? 

c)  Prin ce se caracterizează zona a II a de favorabilitate? 

d)  Prin ce se caracterizează zona a III a de favorabilitate? 

5.2. Dezvoltarea intensivă a legumiculturii 


Prin dezvoltarea intensivă, se înţelege cultivarea legumelor în mod raţional, în câmp şi în
spaţii protejate, în vederea obţinerii de producţii mari, de calitate, care să atingă potenţialul
 productiv al soiului sau hibridului, aplicarea celor mai performante tehnologii de cultură şi
117 

http://slide pdf.c om/re a de r/full/le gumic ultura -ge ne ra la -5624133d9df3d 113/281


 

5/28/2018 Le gumic ultura ge ne ra la - slide pdf.c om

obţinerea unui profit cât mai mare. 


  cultivarea plantelor legumicole după cele mai perfomante tehnologii de
cultură, care presupun automatizarea lucrărilor în mare parte, până la
reducerea la maxim a forţei de muncă şi în special introducerea sistemului
de cultură fără sol, practicat la scară largă în Olanda, Belgia, Franţa, Italia,
USA etc., care conduce la o creştere spectaculoasă a producţiei; 
  folosirea
rezistenţă de soiuri
genetică şi hibrizi
la diverşi agenţi cu potenţial
patogeni şi la productiv ridicatdeşistres
anumiţi factori cu
(termic, hidric etc.);
Principiile   introducerea utilajelor complexe, dar funcţionale, pentru pregătirea
dezvoltării terenului, care la o singură trecere, să efectueze mai multe lucrări,
intensive a  prevenind astfel deteriorarea structurii solului prin tasare, scăderea
legumiculturii:  consumului de forţă de muncă şi a energiei; 
  dezvoltarea industriei chimice, prin fabricarea îngrăşămintelor chimice
necesare plantelor, fabricarea pesticidelor, care sunt indispensabile
 protecţiei fitosanitare a culturii, în concordanţă cu principiile respectării
mediului înconjurător; 
  introducerea celor mai performante metode de distribuire a apei la
nivelul plantelor (picurare), pentru reducerea consumului de apă şi evitarea
stresului hidric, menţinerea însuşirilor fizice ale solului; 
  combaterea integrată a bolilor, dăunătorilor şi buruienilor, care pe
lângă protecţia culturilor vizează şi protecţia mediului înconjurător,
contribuie la creşterea cantităţii şi calităţii producţiei; 
  comasarea suprafeţelor ocupate cu legume, în zonele cele mai
favorabile;
   pregătirea specialiştilor în domeniu, care să pună în practică toate
realizările obţinute în cercetare şi practică, în scopul dezvoltării
legumiculturii.

5.3. Concentrarea, profilarea şi specializarea producţiei legumicole 


Concentrarea producţiei legumicole 
Constă în comasarea terenului pentru cultura plantelor legumicole pe suprafeţe mari, în
zonele cele mai favorabile, în scopul valorificării eficiente a condiţiilor pedo-climatice şi obţinerea
de producţii mari.
  gruparea suprafeţelor ocupate cu legume; 
   punerea în practică a noilor tehnologii de cultură, măsură care
devine posibilă numai pe suprafeţe mari; 
  folosirea celor mai moderne utilaje, care să execute mai multe

  lucrări la o singură
concentrarea trecere,
resurselor evitând deteriorarea
financiare, structurii
pentru punerea solului; a
în aplicare
tehnologiei moderne de cultură a legumelor; 
Acest proces   crearea de locuri de muncă şi constituirea echipelor de specialişti
prezintă o serie de (tehnologi, ingineri mecanici, agrochimişti etc.); 
avantaje:    posibilitatea valorificării producţiei la export, pe piaţa internă sau
la fabricile de conserve, dezvoltându-se indirect şi acest sector al
industriei;
   posibilitatea împărţirii terenului în ferme cu suprafeţe de 40-50
ha;
  reducerea cheltuielilor pentru apă şi energie, amenajând sistemele
de irigaţii şi reţelele de drumuri; 
  o mai bună organizare a producţiei care conduce la obţinerea unor
rezultate foarte bune etc.
118 

http://slide pdf.c om/re a de r/full/le gumic ultura -ge ne ra la -5624133d9df3d 114/281


 

5/28/2018 Le gumic ultura ge ne ra la - slide pdf.c om

Concentrarea su prafeţelor cultivate cu legume trebuie privită în sens pozitiv, ţinând cont de
avantajele pe care le prezintă, pe această cale fiind dirijată producţia de legume şi din alte ţări, atât
din Europa cât şi din America. Nu întâmplător, în Europa, cele mai mari ţări producătoare de
legume sunt Italia, Franţa, Spania în câmp şi Belgia, Olanda în spaţii protejate, unde condiţiile de
mediu sunt foarte favorabile. În America cultura legumelor este concentrată în state ca Florida,  
Arizona, California, Texas, unde se produce cea mai mare cantitate de legume. De asemenea,
suprafaţa
volumul deocupată
forţă decumuncă
legume în sere,
necesar. s-a concentrat
Astfel, complexe în special
mari în îjurul
de sere oraşelor,
n România ţinând
au fost seama de
la Bucureşti,
Codlea, Ploieşti, Işalniţa, Popeşti-Leordeni, Oradea, Arad, Dumbrăveni etc., însumând o suprafaţă
de peste 1500 ha.

Profilarea producţiei legumicole 


Prin profilarea producţiei legumicole  se înţelege proporţia în care se cultivă plantele
legumicole într-o unitate agricolă şi variază între 10% şi 100%. Dacă ponderea culturilor
legumicole în unitate este până la 50%, unitatea respectivă nu se consideră profilată pe cultura
legumelor. Dacă ponderea depăşeşte 50%, este o unitate de profil legumicol.
Profilarea unităţilor pe cultura legumelor, are la bază o serie de elemente, dintre care
amintim: asigurarea cu materii prime a fabricilor de conserve, culturile efectuându-se de regulă în
apropierea acestora pentru a se reduce cheltuielile cu transportul producţiei şi păstrarea calităţii
acesteia, aprovizionarea populaţiei urbane cu legume, ţinând cont de specificul zonei, asigurarea
forţei de muncă etc,.

Specializarea producţiei legumicole


Specializarea producţiei legumicole reprezintă, de fapt, profilarea producţiei legumicole în
 proporţie de 100% şi presupune efectuarea unui număr restrâns de culturi. Studiile efectuate în acest
sens arată că, numărul optim de culturi pentru o exploataţie legumicolă, este de 3-4 culturi de bază
şi 2 culturi secundare, care să se cultive în sistemul culturilor succesive, în vederea realizării unei
rotaţii corespunzătoare. Alegerea speciilor trebuie să se facă în funcţie de posibilitatea asigurării
unei pieţe de desfacere a produselor, de gradul de  dotare al exploataţiei (unităţii), de resursele
materiale, de posibilitatea efectuării rotaţiei culturilor, care să ducă la menţinerea sau îmbunătăţirea
fertilităţii solului. În cazul în care numărul de specii este foarte restrâns (1-2), rotaţia trebuie să se
facă între ferme, pentru a evita monocultura. 
Pe plan mondial, se pune un mare accent pe procesul de integrare pe verticală pentru cultura
legumelor, proces care asigură corelarea activităţilor de producţie, prelucrare şi valorificare în
condiţii avantajoase. Pentru aceasta, fermierii se asociază între ei (integrare pe orizontală), apoi cu
fabricile de conserve (integrare pe verticală), prin arendarea terenului care se cultivă după cerinţele
şi interesele fabricilor. Astfel, în SUA s-a ajuns ca multe fabrici de conserve să-şi asigure 1/3 din
materia primă necesară de pe propriul teren, 1/3 de pe terenul arendat, iar restul pe bază de contract
cu diferite ferme de profil
Specializarea (Stan,legumicole
producţiei 1999). are la bază unele criterii şi anume:
o  sistemul de cultură; 

o  valorificarea producţiei; 

 În funcţie de sistemul de cultură ,  După modul de valorificare al producţiei


unităţile de producţie legumicolă se împart legumicole   , unităţile de profil se împart în : 
astfel:
o  unităţi pentru producerea legumelor o  unităţi pentru producerea legumelor
în câmp; necesare consumului proaspăt; 
o  unităţi pentru producerea legumelor o  unităţi pentru producerea legumelor
în sere şi solarii;  necesare industrializării. 
o
  unităţi pentru producerea ciupercilor. 

119 

http://slide pdf.c om/re a de r/full/le gumic ultura -ge ne ra la -5624133d9df3d 115/281


 

5/28/2018 Le gumic ultura ge ne ra la - slide pdf.c om

Test de autoevaluare nr. 2


a)  Care sunt principiile dezvoltării intensive a legumiculturii? 

 b)  Ce reprezintă concentrarea terenurilor şi ce avantaje are? 

c)  Ce înţelegem prin profilarea producţiei legumicole? 

d)  Ce înţelegem prin specializarea producţiei legumicole? 

5.4. Organizarea producătorilor de legume 


Procesul de retrocedare a terenurilor agricole din proprietatea statului în proprietate privată,
a condus la înfiinţarea de exploataţii agricole de dimensiuni diferite, ca: 
o  exploataţii de subzistenţă care deţin 45,24 % din totalul suprafeţei agricole utilizate;

o  exploataţii de semi-subzistenţă care utilizează 16,09 %; 

o  exploataţii comerciale care utilizează 38,67%. 


Această structură, nefavorabilă  în principal exploataţiilor agricole de semi-subzistenţă,
 precum şi cooperarea insuficientă a producătorilor agricoli, a determinat o slabă dezvoltare a
sectorului. Creşterea competitivităţii acestui sector  este condiţionată de valorificarea pe piaţă a unor
 produse corespunzătoare din punct de vedere calitativ şi cantitativ.
Adaptarea producţiei la cerinţele pieţei, este influenţată de asocierea producătorilor agricoli,
care are drept consecinţă conştientizarea acestora asupra importanţei aplicării unor tehnologii de
 producţie performante, corespunzătoare solicitărilor procesatorilor sau comerţului cu ridicata. De
asemenea, lipsa susţinerii financiare a înfiinţării şi funcţionării formelor de asociere, a condus la
menţinerea unei dualităţi formată, pe de o parte, din exploataţiile de subzistenţă şi semi-subzistenţă,
iar pe de altă parte din exploataţiile comerciale.
La aceasta s-au adăugat reticenţa şi interesul scăzut al producătorilor agricoli faţă de formele
asociative, datorită: 
•  nivelului
activităţi, de conştientizare:
conştientizarea lipsaa fermierilor
redusă de informaţii şi experienţă
în ceea ce priveşteîn avantajele
astfel de
rezultate dintr-o acţiune comună; 
•  aspectelor economice şi legislative: insuficienţa surselor de finanţare pentru
începerea unei activităţi economice, lipsa de interes a unităţilor de prelucrare a 
 produselor primare din agricultură, modificarea continuă a legislaţiei în
domeniu;
•  aspectelor privind pregătirea, consilierea şi consultanţa: gradul diferit de
 pregătire al persoanelor implicate în formele asociative, precum şi înţelegerea
diferită a scopurilor şi principiilor de funcţionare ale acestora, insuficienţa
serviciilor de consiliere şi consultanţă şi concentrarea acestora pe aspectul
cantitativ şi nu pe cel calitativ şi economic. 
Până în prezent, în România au fost recunoscute, în conformitate cu legislaţia naţională în
vigoare, un număr de 56 grupuri de producători, dintre acestea 4 grupuri de producători au depus
120 

http://slide pdf.c om/re a de r/full/le gumic ultura -ge ne ra la -5624133d9df3d 116/281


 

5/28/2018 Le gumic ultura ge ne ra la - slide pdf.c om

 proiecte de finanţare din fonduri SAPARD pentru legume-fructe şi alte produse. 


Obiective
  Creşterea competitivităţii sectoarelor de producţie prin dezvoltarea echilibrată a
relaţiilor dintre producători şi sectoarele de procesare şi comercializare, precum şi adaptarea
 producţiei din punct de vedere calitativ şi cantitativ la cerinţele consumatorilor ;
  Încurajarea înfiinţării grupurilor de producători în vederea obţinerii de produse de

calitate care îndeplinesc


şi sprijinirea accesului lastandardele comunitare,
piaţă a propriilor prin aplicarea unor tehnologii de producţie unitare
membri;
  Creşterea numărului de grupuri de producători spr ijiniţi   pentru înfiinţare şi
funcţionare administrativă şi creşterea veniturilor prin îmbunătăţirea capacităţii tehnice şi de
management a membrilor acestora;
  Adaptarea producţiei la cerinţele şi exigenţele pieţei; 
  Asigurarea comercializării în comun a produselor, inclusiv pregătirea pentru
vânzare;
  Centralizarea vânzărilor şi distribuţia produselor cu ridicata; 
  Creşterea valorii adăugate a producţiei obţinute în comun şi o mai bună gestionare
economică a resurselor şi rezultatelor obţinute; 
  Stabilirea unor reguli comune în ceea ce priveşte informaţiile asupra producţiei, în
special cu privire la cantitate, calitate şi tipul ofertei, acordându-se o atenţie deosebită produselor
obţinute în cantităţi corespunzătoare pentru industria prelucrătoare şi pentru reţeaua de
comercializare.

Grupurile de producători
Obiectivul general al Politicii Agricole Comune il reprezintă un venit stabil şi decent pentru
 producatorii agricoli, acest lucru realizându-se în general prin concentrarea ofertei şi constituirea de
forme asociative, specializate în comercializarea producţiei membrilor grupului. Primul pas care
trebuie făcut de către producători este constituirea unei entităţi juridice în vederea obţinerii
recunoaşterii ca grup de producători recunoscut preliminar sau ca organizaţie de producători. O
cerere pentru obţinerea statutului de Organizaţie de Producători/Grup de producători (OP/GP)
trebuie să treacă prin urmatoarele etape: depunerea, aprobarea şi implementarea unui plan de
recunoaştere. 

Înfiinţarea unui grup de producători 


Infinţarea grupurilor de producători se face pe baza legislaţiei în vigoare, respectiv legea nr.
338 din 29 noiembrie 2005 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 37/2005   privind
recunoaşterea şi funcţionarea grupurilor de producători, pentru comercializarea produselor agricole
şi silvice.
Dosarul de recunoaştere preliminară cuprinde minimum următoarele: 
 
  Cerere deAdunării
Decizia recunoaştere preliminară; 
Generale în care să se menţioneze acordul acesteia pentru
efectuarea demersurilor legale, în vederea obţinerii statutului de grup de producatori
recunoscut preliminar (decizia va fi consemnată într -un proces-verbal semnat de toţi
membrii asociaţi); 
  Copie legalizată a actului constitutiv/statului din care să reiasă clar urmă toarele
 prevederi: obiectul principal de activitate, r eguli care să permită producătorilor -
membri să urmărească şi să participe în mod democratic la adoptarea deciziilor în
cadrul grupului; penalităţi pentru nerespectarea obligaţiilor ce le revin conform
actului constitutiv; r egulile de admitere a noilor membri, respectiv durata minimă a
calităţii de membru; r eglementările contabile şi bugetare necesare pentru

 
funcţionarea grupului. 
Plan de recunoaştere. 

121 

http://slide pdf.c om/re a de r/full/le gumic ultura -ge ne ra la -5624133d9df3d 117/281


 

5/28/2018 Le gumic ultura ge ne ra la - slide pdf.c om

Avantajele recunoaşterii preliminare 


Grupul de producatori va putea beneficia de sprijin financiar comunitar în cadrul Organizării
Comune de Piaţă, sub forma unui ajutor pentru înfiinţare şi activităţi administrative. Valoarea
ajutorului este variabilă in funcţie de valoarea producţiei comercializate (VPC) şi a cheltuielilor
efectiv realizate.
In acelaşi timp poate primi sprijin financiar, destinat acoperirii unei părţi din investiţiile
necesare,
Depentru obţinerea
asemenea, recunoaşterii
grupul ca organizaţie
de producători de producători. 
poate avea acces la anumite măsuri din Programul
 Naţional de Dezvoltare Rurală, cum este modernizarea exploataţiilor agricole. 

Scopul şi conţinutul planului de recunoaştere preliminară 


Scopul planului de recunoaştere preliminară este dezvoltarea progresivă a grupurilor de
 producători, astfel încât acestea să poată primi recunoaşterea ca organizaţie de producăori după
implementarea planului de recunoaştere. 
  descrierea situaţiei persoanei juridice în cauză; 
Planul de   informaţii despre sistemul centralizat de facturare şi înregistrare a
recunoaştere cantităţilor comercializate; 
preliminară    durata estimată a planului de recunoaştere, care nu trebuie să
cuprinde: depaşească 5 ani; 
  măsurile ce vor fi implementate, cu termenele de realizare a acestora,
în vederea obţinerii recunoaşterii ca organizaţie de producători. 

 Măsuri care pot beneficia de ajutor financiar comunitar: 


  Cheltuieli administrative;
  Studii de prefezabilitate şi fezabilitate; 
  Contracte pentru realizarea de materiale publicitare în vederea promovării imaginii
grupului şi a produselor acestuia; 
  Cheltuieli pentru procurarea de ambalaje necesare pregătirii produselor în vederea
comercializării; 
  Cheltuieli pentru implementarea sistemelor de siguranţă şi securitate alimentară,
 promovarea utilizării practicilor de cultivare, a tehnicilor de producţie şi gestiune a
deşeurilor care să nu dăuneze mediului înconjurator, în special pentru protecţia calităţii
apelor, a solului şi a peisajului natural, precum şi menţinerea şi/sau promovarea
 biodiversităţii; 
  Cursuri de calificare a personalului propriu pentru standardizarea producţiei,
aplicarea sistemelor de siguranţă şi standardizarea producţiei, aplicarea sistemelor de
siguranţă şi securitate alimentară, promovarea utilizării practicilor de cultivare, a tehnicilor
de producţie şi gestiune a deşeurilor care să nu dăuneze mediului înconjurator, marketingul
 produselor agricole, întocmirea de studii de piaţă; 
  Cheltuielile aferente reuniunilor şi programelor de formare pentru punerea în
aplicare a acţiunilor planului de recunoaştere, inclusiv diurnele zilnice ale participanţilor; 
  Promovarea denumirilor/mărcilor grupurilor de producători; 
  Costuri privind achiziţionarea de terenuri virane în vederea realizării unei investiţii;
maşini frigorifice pentru transportul produselor; maşini pentru sortarea, calibrarea si
etichetarea produselor; maşini pentru confecţionat ambalaje; spaţii comerciale pentru
desfacerea produselor; spaţii pentru depozitarea produselor. 

Ajutorul financiar pentru planul de recunoaştere preliminară 


 
Ajutoarele
membrilor pentru sunt variabile, în funcţie
categoria/categoriile de deproduse
VPC (VPC –estecare
pentru valoarea
s-a fără TVArecunoaşterea,
obţinut a producţiei
comercializate prin intermediul grupurilor de producători recunoscute preliminar)  şi cheltuielile
122 

http://slide pdf.c om/re a de r/full/le gumic ultura -ge ne ra la -5624133d9df3d 118/281


 

5/28/2018 Le gumic ultura ge ne ra la - slide pdf.c om

efective realizate pe măsurile din planul de recunoaştere preliminară.

Organizaţiile de producători (OP) 


Scopul şi conţinutul programelor operaţionale 
Organizaţiile de producători reprezintă elementul de bază în cadrul organizării comune  de
 piaţă pentru sectorul legume, prin intermediul cărora se doreşte realizarea unei producţtii durabile şi
competitive,
apărea.  reducerea costurilor, concentrarea ofertei, prevenirea şi combaterea crizelor care pot
Scopul organizaţiei de producători este adaptarea producţiei membrilor OP la cerinţele pieţei
(cerere efectivă, calitate, preţ) şi consolidarea poziţiei acestora pe piaţă, prin finanţarea programelor
operaţionale. 
O organizaţie de producători recunoscută  poate beneficia de fonduri comunitare prin
elaborarea unui program operational. Programul operaţional reprezintă un ansamblu de măsuri pe
care organizaţia de producători recunoscută doreşte să le implementeze, în vederea adaptării
 producţiei membrilor săi la cerinţele pieţei şi a consolidării poziţiei  pe piaţă. 
Finanţarea comunitară a organizaţiilor de producători se face printr -un fond financiar
denumit fond operational (FO).

Crearea fondurilor operaţionale 


Pentru a beneficia de asistenţă financiară comunitară, organizaţiile de producători vor
înfiinţa fonduri operaţionale constituite din contribuţiile financiare plătite de fiecare membru, pe
 baza volumului şi/sau valorii producţiei comercializate. 
Organizaţiile de producători deschid un “cont special dedicat” numai pentru operaţiunile
financiar e din fondul operaţional. 

Conţinutul programelor operaţionale 


  situaţia iniţială a organizaţiei de producători privind producţia,
comercializarea şi echipamentele; 
Programele operaţionale au   obiectivele programului, luând în considerare comercializarea
o durată de aplicare minimă  producţiei şi concentrarea ofertei; 
de 3 ani si maximă de 5 ani   măsurile şi acţiunile propuse;
şi conţin proiecte executive   durata programului;
care cuprind informaţii cu   modul de calcul şi cuantumul contribuţiilor financiare;
 privire la:   informaţiile care justifică diferenţierea cuantumului
contribuţiilor; 
   bugetul şi calendarul de execuţie a măsurilor pentru fiecare an
de punere în aplicare a programului.

Măsuri eligibile  pentru plata ajutorului financiar comunitar în cadrul programelor


operaţionale: 
  Costurile generale referitoare la fonduri sau la programul operaţional;
  Cheltuielile de personal (inclusiv costurile legate de salarii şi retribuţii, dacă acestea
sunt suportate de organizaţia de producători); 
  investiţiile în vehicule dotate cu echipamente frigorifice sau de refrigerare;
  cheltuielile efectuate în vedera reuniunilor şi programelor de formare pentru punerea
în aplicare a acţiunilor programului operaţional; 
   promovarea mărcilor de calitate; 
  investiţiile sau acţiunile privind exploataţiile  private, cu condiţia să contribuie la

obiectivele programului operaţional; 

123 

http://slide pdf.c om/re a de r/full/le gumic ultura -ge ne ra la -5624133d9df3d 119/281


 

5/28/2018 Le gumic ultura ge ne ra la - slide pdf.c om

Controlul de conformitate cu standardele de comercializare


Controlul de conformitate cu standardele de comercializare (calitate) este unul din
elementele de bază indispensabile, care asigură o funcţionare corectă a organizării comune de piaţă
în sectorul de legume proaspete. Se efectuează în toate fazele de comercializare a legumelor
 proaspete, respectând prevederile legislaţiei comunitare, privind organizarea comună a pieţei
legumelor.
Autoritatea responsabilă de coordonarea activităţii privind controlul de conformitate cu
standardele de comercializare este Inspecţia de Stat pentru Controlul Tehnic în Producerea şi
Valorificarea Legumelor şi Fructelor (ISCTPVLF), în conformitate cu prevederile naţionale în
domeniu.
ISCTPVLF este un compartiment distinct în cadrul Direcţiei Generale de Inspecţii Tehnice
şi Control a Ministerului Agriculturii şi Dezvoltarii Rurale. 
ISCTPVLF este organizată şi funcţionează prin:
 Autoritatea de coordonare –  la nivelul MADR;
Organismele de control    –   la nivelul direcţiilor pentru agricultură şi dezvoltare rurală
 judeţene şi  a Municipiului Bucureşti. Înscrierea în baza de date, se face prin completarea unei
cereri, care se depune la organismul de control, desemnat pentru efectuarea controlului de
conformitate la legumele proaspete, pe raza căreia operatorul respectiv îşi desfăşoară activitatea. 

  Comercianţi en gross reprezentaţi de orice persoană juridică


care achiziţionează legume şi/sau fructe proaspete în numele
său şi le revinde altor comercianţi cu ridicata sau amănuntul
Categoriile de (depozite şi pieţe en gross); 
operatori din sectorul de   Persoane juridice care comercializează în numele terţilor
legume, care vor fi înscrişi (misionari);
în baza de date sunt   Grupuri de producători; 
urmatoarele:  
 Organizaţii
  Cooperativededeproducători; 
producători neasociate OP; 
  Centre de achiziţionare şi condiţionare situate în bazinele
legumicole.

  fermierii din bazinele de producţie tradiţionale, care vând,


livrează sau expediază legume spre centre de ambalare,
condiţionare sau depozitare; 
  centrele de depozitare care expediază legume către centre de
ATENŢIE!!!  sortare şi ambalare; 
  fermierii care vând în fermă legume direct către consumator,
Nu se pot înscrie:  pentru consumul personal al acestuia;
   producătorii agricoli care valorifică producţia prin GP, OP, în
vederea comercializării; 
   persoanele fizice sau juridice a căror activitate în sectorul de
legume proaspete constă exclusiv  în transportul acestor
 produse.

124 

http://slide pdf.c om/re a de r/full/le gumic ultura -ge ne ra la -5624133d9df3d 120/281


 

5/28/2018 Le gumic ultura ge ne ra la - slide pdf.c om

Baza de date conţine: 


  numărul de înregistrare; 
  numele şi prenumele operatorului; 
  adresa operatorului şi/sau a punctului de lucru; 
  informaţii de la Registrul Comerţului (cod unic de înregistrare);
  informaţii necesare în vederea clasificării operatorilor; 
  informaţii privind rezultatele controalelor precedente; 
  orice altă informaţie considerată necesară în vederea efectuării controlului de
conformitate.

Test de autoevaluare nr. 3


a)  Care sunt avantajele asocierii producătorilor de legume?

 b)  Cine nu se poate înscrie în asociaţiile de producători? 

5.5. Baza tehnico-materială pentru producerea legumelor 


Baza tehnico-materială este alcătuită din: 
  construcţii legumicole (sere, solarii, răsadniţe); 
  localuri pentru cultura ciupercilor;
  maşini şi utilaje; 
  îngrăşăminte chimice şi organice; 

   pesticide (insecticide, fungicide, erbicide);


  seminţe, unelte; 
  substanţe bioactive; 
  carburanţi şi lubrifianţi. 

5.5.1. Construcţii legumicole 


Activitatea de producere a legumelor, se desfăşoară în diferite spaţii, care fac posibilă
cultivarea acestora tot timpul anului. Aceste spaţii sunt: serele, solariile şi răsadniţele.
Serele  sunt construcţii legumicole complexe, acoperite cu sticlă şi dotate cu diferite
instalaţii, pentru asigurarea factorilor de mediu favorabili, pentru cultura legumelor tot timpul
anului.
Clasificarea serelor
după materialul folosit la acoperire  - sere propriu-zise (cu pereţii şi acoperişul din sticlă) 
- sere acoperite cu materiale plastice
după materialul folosit pentru schelet - sere din metal
- sere din lemn
- sere din beton
- sere mixte
după gradul de mobilitate  - sere fixe
- sere mobile
după tipul constructiv  - sere individuale

după forma acoperişului  - sere bloc de tip


cu două industrial
pante 
- sere cu o pantă 
125 

http://slide pdf.c om/re a de r/full/le gumic ultura -ge ne ra la -5624133d9df3d 121/281


 

5/28/2018 Le gumic ultura ge ne ra la - slide pdf.c om

după sursa de încălzire  - sere încălzite cu apă caldă 


- sere încălzite cu abur  
- sere încălzite cu aer cald 
după temperatura realizată în interior   - sere calde (dotate cu instalaţii de încălzire) 
- sere reci (fără sursă de încălzire) 
după prezenţa parapeţilor   - sere cu parapeţi (serele înmulţitor folosite pentru
 producerea răsadurilor) 
- sere fără parapeţi (folosite pentru culturi) 
după destinaţie  - sere pentru producerea răsadurilor (înmulţitor) 
- sere pentru efectuarea culturilor legumicole
- sere universale (înmulţitor şi pentru culturi) 
În prezent, în practica legumicolă, în ţara noastră se folosesc serele bloc de tip Venlo,
folosite pentru diferite specii legumicole. Ele se numesc sere universale, întrucât pot fi cultivate cu
diverse specii, inclusiv specii floricole. Lăţimea traveei poate fi de 3,2, 6,4 sau 9,6 m. Tendinţa pe
 plan mondial este de a utiliza tipuri de sere cu deschidere mare a traveei şi mult mai înalte, cu
volum mare de aer, posibilitatea cultivării plantelor în sistemul fără sol, mecanizarea lucrărilor de
întreţinere şi cultivarea unui număr mai mare de specii legumicole. 

Elementele constructive ale serelor bloc de tip Venlo


Fundaţia se toarnă sub forma unei centuri perimetrale continue şi este alcătuită din soclu şi
stâlpişori de beton. Soclul se toarnă la suprafaţa solului pe un strat de nisip, între stâlpişorii de
 beton care se amplasează la distanţa de 3 m pe lăţimea serei şi la 3,2 m pe lungimea serei, având o
înălţime  de 30 cm deasupra solului. În interiorul serei, fundaţia este discontinuă, formată din
stâlpişori de beton amplasaţi la 3,2 m/3 m (ca şi la perimetru) care se introduc în sol la circa 60 cm,
iar la suprafaţă rămân circa 30 cm. Pentru asigurarea scurgerii apei provenite din precipitaţii, la
turnarea fundaţiei trebuie să se asigure construcţiei o pantă de 5‰.
Stâlpii de susţinere  constituie elementele de rezistenţă ale serei şi sunt confecţionaţi din
oţel în profil
fermele T dublu.LaAupartea
de susţinere. o înălţime de 2,5 m şi împreună
superioară  prezintă cu 12
2 braţe de versanţii acoperişului
cm, care formează
se folosesc pentru
îmbinarea cu fermele de legătură. Îmbinarea între stâlpii de susţinere şi stâlpişorii de beton se face
 prin intermediul unui bolţ cu diametrul de 12 mm, care se introduce în orificiul din capătul
stâlpişorului de beton. 
Fermele de legătură sunt piese metalice confecţionate din oţel în profil T simplu şi au rolul
de a lega stâlpii de susţinere între ei, fiind montate aproape de capătul superior al acestora (pe cele
două braţe). Fermele de legătură asigură echilibrul şi stabilitatea serei şi se folosesc şi ca suport
 pentru instalaţia de susţinere a plantelor. 
Jgheabul (dolia) se confecţionează din tablă galvanizată, cu grosimea de 3-4 mm şi are
secţiune trapezoidală, cu deschiderea de 22-25 cm şi se montează în capătul stâlpilor de susţinere.
Rolul jgheabului este
afara construcţiei, de a prelua
în canalele apa din
pluviale precipitaţiii
betonate, de pe acoperişul
amplasate de-a lungulserelor, care seDe
construcţiei. colectează în
asemenea,
are şi rolul de a sprjini şproţurile de la acoperiş. 
Coama reprezintă punctul cel mai înalt al serei, (înălţimea de la nivelul solului este de 3,2
m), se construieşte din metal în profil T şi se foloseşte pentru prinderea şproţurilor la partea
superioară a asoperişului.
Distanţierul de coamă  are lungimea de 70 cm şi se montează între coamă şi ferma de
legătură, având rol în fixarea coamei şi consolidarea construcţiei.
Şproţurile sunt confecţionate din metal, în profil T şi folosesc pentru montarea sticlei, atât
la acoperiş cât şi pe pereţii laterali. La acoperiş, şproţurile se fixează cu un capăt pe coamă, cu
celălalt pe jgheaburi, iar pe pereţii laterali, pe soclu şi la nivelul doliei, în acest caz fiind considerate
şi elemente de rezistenţă. 
Contrafişele  pot fi scurte şi lungi. Contrafişele scurte, se fixează pe stâlpul de susţinere cu
un capăt, iar cu celălalt capăt pe ferma de legătură, prin bulonare, la circa 20% din totalul stâlpilor,
126 

http://slide pdf.c om/re a de r/full/le gumic ultura -ge ne ra la -5624133d9df3d 122/281


 

5/28/2018 Le gumic ultura ge ne ra la - slide pdf.c om

în special la mijlocul şi extremităţile serei. Contrafişele lungi se montează între stâlpii 2 şi 3 de la


capatele traveelor, în diagonală, cu un capăt fixat la baza stâlpului de susţinere, iar cu celălalalt
capăt la partea superioară a stâlpului de susţinere următor. 
În practica legumicolă se mai exploatează şi alte tipuri de sere cu acoperişul în formă de
semicerc, cu lăţimi diferite ale traveii etc.
Schematic, elementele constructive ale serei bloc de tip industrial sunt prezentate în fig. 5.2.

 Fig. 5.2 Elementele constructive ale sere bloc de tip industrial

Solariile
Sunt construcţii legumicole mai simple, cu scheletul  din lemn sau metal, acoperite cu
materiale plastice şi fără sursă de încălzire. Se folosesc pentru protejarea culturilor primăvara
devreme contra îngheţurilor şi brumelor, în vederea obţinerii unei producţii mai timpuri, cu circa 3
săptămâni faţă de culturile din câmp şi toamna târziu, în scopul prelungirii perioadei de vegetaţie a
culturilor mai pretenţioase la căldură. 
Clasificarea solariilor (adăposturilor) 
după tipul constructiv  -  individuale
-  tip bloc
după înălţime  -   joase (tunele)
-  înalte (solarii propriu-zise)
după materialul folosit la schelet  -  din lemn
-  din metal
-  mixte
după numărul foliilor acoperitoare  --   cu
cu ofolie
foliedublă 
după felul materialelor folosite la acoperi  -  cu polietilenă 
-  cu policlorură de vinil 
-  cu poliester
după destinaţie  -   pentru producerea răsadurilor  
-   pentru culturi
-  mixte
după forma acoperişului  -  în formă de semicerc (tunel)
-  cu 2 pante (tip cort)

127 

http://slide pdf.c om/re a de r/full/le gumic ultura -ge ne ra la -5624133d9df3d 123/281


 

5/28/2018 Le gumic ultura ge ne ra la - slide pdf.c om

Tipuri de adăposturi 
Tunelul jos  reprezintă cea mai simplă construcţie legumicolă, folosită pentru protejarea
culturilor primăvara foarte devreme, în scopul obţinerii de producţii extratimpurii  şi timpurii.
Scheletul tunelului este alcătuit din arce de nuiele de răchită, salcie, alun, de  1,5 m lungime, înfipte
în pământ, din 2 în 2 metri. După caz, se pot folosi şi arce din ţeavă, cu diametrul de 5 -6 mm sau
tuburi de PVC cu diametrul de 20-30 mm, având avantajul că durata de folosire este mult mai mare
comparativ cu nuielele.
conopidă timpurie, Tunelele
salată, joase
gulioare, se aplasează
ardei, peste culturile
vinete, morcov deja
(specii cu înfiinţate,
talie joasă), de varză
având timpurie,
o lăţime de
70 cm sau 140 cm, lungimea de 20-25 m şi o înălţime de 40-50 cm.
Acoperirea tunelului se face cu folie de polietilenă cu grosimea de 0,05 - 0,1 mm, de
 preferat perforată, pentru a se realiza schimbul de aer între interiorul şi exteriorul tunelului, fără să
fie necesară îndepărtarea foliei, care necesită un volum mare de forţă de muncă. Fix area foliei se
face cu pământ pe părţile laterale, iar la capete se leagă de un ţăruş. Pe deasupra foliei, între 2 arce
se mai pune un alt arc, care asigură o stabilitate foarte bună a foliei la vânt. Amplasarea tunelelor se
face la 50 cm între ele, când sunt paralele şi 1 m când sunt unul în continuarea celuilalt. Instalarea
tunelului jos este prezentată în figura 5.3. 

 Fig. 5.3 Acoperirea tunelului: fixarea foliei cu arce (sus), cu şipci de lemn (mijloc) şi cu
 pământ (jos) 

Solarul tip ICLF Vidra


Este
înălţimea un m
de 2,7 tunel
(fig.înalt,
5.4). realizat la ICLF Vidra cu lungimea de 66 m, lăţimea de 5,4 m şi

128 

http://slide pdf.c om/re a de r/full/le gumic ultura -ge ne ra la -5624133d9df3d 124/281


 

5/28/2018 Le gumic ultura ge ne ra la - slide pdf.c om

 Fig. 5.4 Solarul tip ICLF Vidra

Elementele constructive ale solarului sunt următoareale: 


  fundaţia realizată din pahare de ţeavă, care se introduc în sol la 60-80 cm, iar
deasupra solului rămân circa 10 cm. Distanţa dintre pahare este de 4 m. 
  scheletul  format din arcuri de ţeavă de 1,25 ţoli, cu excepţia capetelor şi
mijlocului care au 2 ţoli. Arcurile se fixează pe pahare prin sudură sau uneori prin
înşurubare. Pentru creşterea rezistenţei solarului la vânt, la capete, în interior, se mai
montează câte o ancoră înclinată, la 2 m faţă de arcada frontală. 
  lonjeroanele constituie elemente de rezistenţă şi stabilitate a solarului şi sunt
în număr de 3, confecţionate tot din ţeavă  de un ţol. Două dintre acestea  se
amplasează pe părţile laterale (câte unul pe o parte), iar al treilea se fixează pe
arcade, la punctul cel mai înalt, constituind coama solarului. Fixarea lonjeroanelor pe
arcade se face prin sudură. 
  reţeaua de sârmă, realizată din sârmă galvanizată cu diametrul de 2,8 mm,
este mai deasă de la coamă până la lonjeroanele laterale (distanţa între sârme, 18-20
cm), apoi este mai rară, ajungând spre baza solarului la 50-60 cm. Reţeaua de sârmă
 joacă rol deosebit în fixarea foliei de polietilenă la acoperirea solarului. Cu cât
reţeaua de sârmă este mai deasă, cu atât folia se întinde mai bine şi se evită formarea
 pungilor de apă care pot determina ruperea foliei şi descoperirea solarului.
  uşa sub formă de  burduf , realizat dintr-un cadru de 3 arcuri de ţeavă de 0,5
ţoli, mobil, acoperit cu polietilenă, care se ridică sau se coboară în funcţie de nevoie,
constituie şi o cameră tampon. În loc de burduf, se pot monta 2 uşi fixate în
 balamale, de scheletul solarului. Uşa poate fi şi simplă, culisantă sau cu deschidere
obişnuită. 
Acoperirea solarului se face cu folie de polietilenă, care se fixează cu pământ pe părţile
laterale, iar pe deasupra între 2 arcuri, folia se ancorează cu benzi de polipropilenă sau polietilenă
 prinse cu cârlige de fier.

Solarul individual în 2 pante (tip cort)


Reprezintă o construcţie simplă, cu scheletul confecţionat din lemn, având o pondere
însemnată în grădinile familiale, pentru producerea legumelor pentru consum propriu. Dimensiunile
solarului sunt variabile, lăţimea fiind de 3-4 m, înălţimea la coamă de 2-2,5 m, înălţimea la dolie 1,5
-1,7 m, iar lungimea de 30-36 m (fig. 5.5).

129 

http://slide pdf.c om/re a de r/full/le gumic ultura -ge ne ra la -5624133d9df3d 125/281


 

5/28/2018 Le gumic ultura ge ne ra la - slide pdf.c om

 Fig.5.5 Solarul de tip cort


Elementele constructive sunt:
o  stâlpii de susţinere care se întroduc în sol la 60-70 cm şi se aleg stâlpi drepţi

şi din lemn de esenţă tare (stejar, fag, salcâm etc.); 


o  căpriorii care se fixează cu un capăt pe stâlpii de susţinere şi cu celăla lt pe

coamă; 
o  coama, confecţionată din lemn rezistent, prelucrat în profil nu prea mare

 pentru a reduce umbrirea;


 
o
dolia (punctul
consolidare a construcţiei de îmbinare
pe lungime, dar şidintre
pentruacoperiş şi pereţii laterali) are rolul de
fixarea acoperişului. 
Acoperirea solarului se face cu prelate de polietilenă, care se fixează cu şipci de lemn atât la
acoperiş cât şi pe pereţii laterali şi sârme la exterior pentru a nu fi desprinsă de vânt. 

Solarul tip tunel înalt cu schelet metalic (fier beton şi ţeavă). 


Este asemănător cu solarul tip ICLF Vidra având următoarele caracteristici: lungimea 25-50
m, lăţimea 3-4 m şi înălţimea la coamă 1,8-2 m. Arcurile din fier beton, se montează la 1,3 m, iar
cele din ţeavă la 2-2,5 m, în pahare de ţeavă, fixate prin sudură sau se înfig direct în sol. Reţeaua de
sârmă se instalează la 35-40 cm una de alta şi se înfăşoară după fiecare arc. Acoperirea se face cu
 polietilenă cu grosimea de 0,15-0,2 mm, fixată cu benzi de plastic. Aerisirea se face pe la capete,
 prin intermediul uşilor, prin ferestre laterale şi prin ridicarea foliei de pe partea laterală.
Solarul individual tip cort din panouri demontabile
Este asemănător cu solarul industrial de tip cort cu deosebirea că atât acoperişul cât şi
 pereţii laterali sunt realizaţi din panouri demontabile, fiind folosite pe suprafeţe mici.

Solarul tip bloc


În practica legumicolă, în momentul de faţă, solarul bloc (format din 2-3 solarii unite)
capătă extindere, însă ocupă suprafeţe relativ mici. 
Avantajele acestui tip de solar sunt: economie de folie de polietilenă, prin eliminarea
 pereţilor laterali, posibilitatea executării mecanizate a lucrărilor de pregătire a terenului şi
întreţinere a culturilor, volum mai mare de aer care face ca temperatura să se menţină la un anumit
nivel mai mult timp decât în solariile individuale.
Scheletul solarului se construieşte din metal şi poate fi cu acoperişul în formă de arc de cerc
130 

http://slide pdf.c om/re a de r/full/le gumic ultura -ge ne ra la -5624133d9df3d 126/281


 

5/28/2018 Le gumic ultura ge ne ra la - slide pdf.c om

sau în două pante. Lăţimea totală este variabilă, iar lăţimea unui tronson este de 3 m. Lungimea
solarului este de până la 50 m pentru a prezenta stabilitatea şi rezistenţa necesară la vânturi. Se
acoperă cu folie de polietilenă fixată cu şipci de lemn, cu cleme metalice ş.a. la nivelul doliei, iar la
 bază se fixează cu pământ (fig. 5.6). 

 Fig 5.6 Solarul de tip bloc

Alte tipuri de solarii sunt prezentate în figura 5.7

 Fig.5.7 Solarii de tip tunel înalt, individuale sau bloc

131 

http://slide pdf.c om/re a de r/full/le gumic ultura -ge ne ra la -5624133d9df3d 127/281


 

5/28/2018 Le gumic ultura ge ne ra la - slide pdf.c om

Răsadniţele 
Sunt cele mai simple şi mai ieftine construcţii legumicole, folosite în special pentru
 producerea răsadurilor, dar şi pentru înfiinţarea culturilor. 
Clasificarea răsadniţelor  
după numărul pantelor     cu o pantă
  cu 2 pante
după materialul de construcţie    din lemn
  din prefabricate de beton
după gradul de mobilitate    fixe
  mobile
după poziţia faţă de nivelul solului    de suprafaţă 
  semiîngropate
  îngropate
după sursa de încălzire    cu încălzire biologică
  cu încălzire tehnică 
după temperatura realizată    calde (cele cu încălzire tehnică) 
  semicalde (cu încălzire biologică)
  reci (se încălzesc de la soare) 
după natura materialului de acoperire    acoperite cu sticlă 
  acoperite cu material plastic

Răsadniţele cu o pantă cu încălzire biologică reprezintă tipul de răsadniţă cel mai folosit


de către cultivatorii de legume pentru producerea răsadurilor. Este o răsadniţă de suprafaţă sau
semiîngropată, mobilă sau semifixă, din lemn sau prefabricate de beton.
Elementele constructive sunt:
  tocul de răsadniţă, confecţionat din scândură groasă de 3-4 cm, lată de 25-30 cm şi

are
1 mlungimea
se fixeazădeşipci
4 m de
şi lăţimea de 1,5 de
lemn (lanteţi) m (fig.
4/4 cm5.8şia).lungimea
Transversal pe toc,
de 1,5 la distanţa
m, folosiţi de
pentru
spri jinirea ferestrelor de răsadniţă şi consolidarea tocului. Mai multe tocuri, puse unul
în continuarea celuilalt alcătuiesc răsadniţa, aceasta ajungând la o lungime de 20-24 m.

 Fig.5.8 Tocul de răsadniţă (a), fereastră de răsadniţă (b) 

  fereastra de răsadniţă confecţionată tot din lemn, cu lungimea de 1,5 m şi lăţimea de


1 m, prezintă mai multe câmpuri, pentru a permite aşezarea solzuită a mai multor
 bucăţi de sticlă, în scopul asigurării unei scurgeri bune a apei, folosirea eficientă a
f ragmentelor de sticlă şi eliminarea pierderilor inutile de sticlă, prin spargerea foilor
mari de 1/1,5 m, dacă acoperirea s-ar executa cu o singură foaie de sticlă. La partea
inferioară, fereastra prezintă un şanţ care preia apa din precipitaţii, iar la pa rtea
superioară poate prezenta cleme, pentru prinderea de toc şi asigurarea stabilităţii
132 

http://slide pdf.c om/re a de r/full/le gumic ultura -ge ne ra la -5624133d9df3d 128/281


 

5/28/2018 Le gumic ultura ge ne ra la - slide pdf.c om

acesteia (fig. 5.8.b). Acoperirea se poate face şi cu materiale plastice fexibile sau
rigide cu grad de transparenţă ridicat. 
Amplasarea răsadniţelor de suprafaţă cu o singură pantă (fig.5.9), se face pe o platformă
comună de gunoi de grajd, lăsând poteci de 50 cm între răsadniţe şi la capete care să permită
circulaţia printre ele. Se orientează pe direcţia E-V, cu înclinare spre sud. La răsadniţele
semiîngropate, se sapă un şanţ în care se întroduce gunoiul de grajd şi amestecul de pământ, iar
tocul se aşează
al menţinerii la suprafaţaînsolului,
temperaturii pedar
substrat, marginile
este maişanţului.
greoaieEste mai avantajoasă
de instalat şi necesitădin
maipunct
multădeforţă
vedere
de
muncă la săpatul şanţului (fig. 5.10.). 

 Fig.5.9 Răsadniţa de suprafaţă cu o pantă 

 Fig.5.10 Răsadniţa semiîngropată cu o pantă 

Răsadniţele cu 2 pante cu încălzire biologică 


Estesemiîngropată,
Este fixă, o construcţie legumicolă
cu scheletuldestinată
din metalatâtsau
producerii răsadurilor cât
lemn. Dimensiunile şi înfiinţării
răsadniţei sunt: culturilor.
lungimea
20-24 m, lăţimea 3 m, înălţimea de la nivelul stratului de amestec până la coamă, circa 60 cm.
Pentru instalarea răsadniţei, se procedează astfel: se sapă un şanţ de 60-70 cm adâncime, 3 m lăţime
la partea superioară şi ceva mai puţin la bază (formă trapezoidală), se umple cu gunoi de grajd
semifermentat, peste care se aşează un strat de amestec de circa 15 cm. Tocul răsadniţei se fixează
 pe marginile şanţului care se taluzează, iar pe toc se sprijină ferestrele de răsadniţă cu un capăt, iar
cu celălalt capăt pe coamă. Coama se montează pe stâlpi amplasaţi din   2 în 2 m, pe mjlocul
şanţului, au o înălţime de circa 1,2 m, din care circa 50 cm se introduc în pământ. Schematic,
răsadniţa cu 2 pante încălzită biologic, se prezintă în fig. 5.11. 

133 

http://slide pdf.c om/re a de r/full/le gumic ultura -ge ne ra la -5624133d9df3d 129/281


 

5/28/2018 Le gumic ultura ge ne ra la - slide pdf.c om

 Fig.5.11 Răsadniţa cu două pante cu încălzire biologică 

unde înExistă şi răsadniţe


locul gunoiului cu două
de grajd pante cu conducte
se instalează încălzire pentru
tehnică,distribuirea
similare cu cele încălzite
agentului termic. biologic,
Alte posibilităţi şi detalii constructive ale răsadniţelor sunt prezentate în figurile 5.12.  şi
5.13.

 Fig.5.12 Detalii constructive la răsadniţe: 1 –  toc de lemn, 2 –  răsadniţe în două pante din
beton, 3,4 –  răsadniţe în două pante din profile de fier, 5 –  aerisirea răsadniţelor  
134 

http://slide pdf.c om/re a de r/full/le gumic ultura -ge ne ra la -5624133d9df3d 130/281


 

5/28/2018 Le gumic ultura ge ne ra la - slide pdf.c om

 Fig.5.13 Detalii de aerisire (1,2,3) şi de construcţie (4 a,b,c)

Localuri pentru cultura ciupercilor


Cultura ciupercilor se execută în 3 sisteme: clasic, semiintensiv şi intensiv, fiind necesare
spaţii diferite. Astfel, pentru  sistemul clasic  şi  semiintensiv  se folosesc spaţii ca: galerii de mină,
cariere de piatră, tuneluri dezinfectate, care prezintă o bună izolaţie termică în scopul menţiner ii
unei temperaturi relativ constante, nefiind necesară instalaţie de încălzire sau de răcire. De
asemenea, se pot folosi grajduri, pivniţe, hale, crame, subsoluri de clădiri, depozite etc., care să fie
dotate cu minimum de instalaţii pentru dirijarea microclimatului. 
La sistemul intensiv se folosesc construcţii speciale, dotate cu instalaţii de dirijare automată
a factorilor de vegetaţie, permiţând cultura ciupercilor tot timpul anului.
Localul pentru cultura ciupercilor trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
  să nu permită infiltrarea apei în interior; 
  să asigure o ventilaţie foarte bună a aerului pe cale naturală, dirijată sau
combinată, ştiind că la 100 m 2 de cultură şi o producţie de 8 kg/m 2, volumul de aer pe oră
trebuie să fie de 800 m3 (Zăgrean, 1998). 
  să fie uşor de construit şi dezinfectat; 
  să prezinte stelaje (rafturi) pentru ocuparea eficientă a spaţiului pe verticală; 
135 

http://slide pdf.c om/re a de r/full/le gumic ultura -ge ne ra la -5624133d9df3d 131/281


 

5/28/2018 Le gumic ultura ge ne ra la - slide pdf.c om

  să permită montarea instalaţiilor de dirijare a microclimatului, fără să


afecteze spaţiul de cultură. 

5.5.2. Maşinile şi utilajele folosite în legumicultură 


În legumicultură, datorită complexităţii activităţii, gama de maşini şi utilaje este foarte
diferită. Ele se pot grupa în maşini şi utilaje specifice pentru cultura legumelor în câmp, în sere şi
solarii etc.,şisau
erbicidelor în maşini specifice
insecto-fungicidelor, pentru
pentru pregătirea
semănat terenului,
şi plantat, administrarea
pentru recoltare etc.  îngrăşămintelor,

Maşinile şi utilajele specifice culturilor din câmp


Maşini pentru pregătirea terenului: plug PP-3-30, plug reversibil PRP -2-35, maşina de
afânat solul MAS-60, maşina de modelat solul MMS-4,5, maşina pentru deschis rigole MDR -5,
grapa cu discuri GD-3,2, grapa stelată, combinatorul CPGC-4, nivelatorul NM-3,2, tăvălug neted 3
TN-1,3, tăvălug inelar TI-3,85, tractoare: U-650, U- 650 M, A 1800 etc.
Maşini pentru aplicarea îngrăşămintelor şi erbicidelor: maşina de împrăştiat gunoi de grajd
MIG-5, maşina de administrat amendamente MA-3,5, echipament de erbicidat purtat EEP-600,
maşina tractată pentru administrat erbicide MET-2500 etc.
Maşini pentru semănat şi plantat: semănătoarea SUP-21, SPC-6 (8), maşina de plantat
răsaduri MPR -5, maşina de plantat bulbi MPB-12, maşina de plantat cartofi 4 SAD-75 etc.
Maşini pentru întreţinerea culturilor: cultivator legumicol CL-4,5, freză purtată pentru
legumicultură FPL - 4, maşina de prăfuit şi stropit MPSP-3 x 300, maşina de stropit MST 900. 
Maşini pentru recoltare: dislocator   DLR-4, maşina de recoltat rădăcinoase MRR -2, maşina
de recoltat ceapă şi usturoi MRC-1,2, maşina pentru recoltat mazăre verde MRM-2,2, maşina pentru
recoltat fasole verde păstăi, combina de recoltat tomate SKT-2, maşina de recoltat castraveţi,
maşina de recoltat spanac, maşina de recoltat varză, maşina de scos cartofi şi lăsat pe sol MRC-2,
maşina de extras seminţe de bostănoase, maşina de extras seminţe de ardei, instalaţia pentru
calibrarea cartofului etc.
Maşini şi utilaje folosite în spaţii protejate: maşini pentru mărunţit pământ MMP-5, ciur
vibrator, instalaţie pentru umplut ghivece cu amestec nutritiv şi semănat concomitent, maşina de
confecţionat cuburi nutritive MCCN-6, semănătoare SRS-12, SUP-21 modificată, maşina de
împrăştiat gunoi de grajd MIG 2,2, maşina pentru săpat solul în sere şi solarii MSS-1,4, freză pentru
 păşuni FPP-1,3, instalaţie pentru dezinfecţia solului cu abur, maşini pentru introducerea
substanţelor chimice de dezinfecţie în sol, motocultorul de mică putere M-6, aparatul de stropit AS-
16 M, electrostivuitoare, instalaţie de sortat pentru tomate IST-2, instalaţie pentru sortat castraveţi,
maşina de ambalat castraveţi în folie MAFC-1 etc.

5.5.3. Materiale
Îngrăşămintele organice şi chimice sunt indispensabile activităţii din legumicultură, care
necesităCantitatea
cantităţi foarte mari, datorită
de îngrăşăminte se caracterului
stabileşte în intensiv al structura
funcţie de acestei ramuri a horticulturii.
culturilor, producţia estimată,
conţinutul solului în sminerale etc.
Pesticidele  sunt produse toxice utilizate în protecţia fitosanitară a culturilor legumicole.
Gama de produse este foarte variată, însă se aleg cele specifice culturilor care urmează a fi
înfiinţate, ţinând seama de bolile şi dăunătorii existenţi, de gradul  de eficacitate şi de spectrul de
acţiune. 
Substanţele bioactive sunt necesare în special culturilor din sere şi solarii şi se folosesc în
scopul stimulării fructificării sau pentru prevenirea alungirii plantelor. Aceste substanţe se folosesc
în cantităţi foarte mici, iar doza de aplicare trebuie respectată cu stricteţe. 
Seminţele trebuie să provină de la soiuri şi hibrizi de calitate, iar cantitatea de seminţe se
calculează în funcţie de structura culturilor, de norma de sămânţă la unitatea de suprafaţă stabilită la
fiecare specie şi sistem de cultură în parte, şi de calitatea seminţelor. 
Uneltele Activitatea în legumicultură necesită utilizarea unei game variate de unelte (sape,
136 

http://slide pdf.c om/re a de r/full/le gumic ultura -ge ne ra la -5624133d9df3d 132/281


 

5/28/2018 Le gumic ultura ge ne ra la - slide pdf.c om

greble, lopeţi, furci, roabe, furtunuri, stropitori, găleţi, unelte de grădinărit, diferite prese etc.)
absolut necesare grădinăritului.
Carburanţii şi lubrifianţii se folosesc pentru maşinile şi utilajele folosite în legumicultură,
trebuie să se procure din timp, iar cantitatea necesară se stabileşte în funcţie de numărul maşinilor şi
utilajelor folosite, de suprafaţa cultivată cu legume, de numărul şi dificultatea lucrărilor precum şi
de consumul specific al agregatelor.

Test de autoevaluare nr.4


a)  Care sunt construcţiile folosite pentru cultura legumelor? 

 b)  Care sunt tipurile de solarii utilizate pentru producerea legumelor?

c)  Care sunt tipurile de solarii utilizate pentru producerea legumelor?

d)  Care sunt elementele constructive ale serei de tip bloc?

e)  Din ce se compune baza materială pentru producerea legumelor? 

 Rezumat

 În cultura legumelor, cunoaşterea factorilor de mediu şi influenţa acestora asupra


tehnologiei de cultură, în strânsă legătură cu zonele de cultură cele mai bune pentru acestea,
conduc la obţinerea celor mai bune rezultate. În ţara noastră , se disting 3 zone de favorabilitate
 pentru cultura legumelor, fiecare fiind caracterizată prin anumite condiţii pedoclimatice, care fac
 posibilă o alegere judicioasă a speciilor, cu scopul valorificării la maximum a acestor condiţii. În
cadrul fiecărei zone se pot distinge areale cu condiţii de mediu diferite faţă de zona în care se află
(microzone), care pot fi valorificate prin alegerea speciei sau grupului de specii cu pretenţii cât
mai asemănătoare cu condiţiile respective. De asemenea, se pune accent pe cunoaşterea
t endinţelor de dezvoltare a legumiculturii în lume, pentru a crea exploataţii specializate pe cultura
legumelor, pentru a aplica cele mai noi tehnologii, soiuri şi hibrizi performanţi, renunţarea la
terenurile fărâmiţate
asocierii mai şi comasarea
multor producători de acestora. Nu înaultimul 
legume pentru deveni  rând,
o forţăvaîntrebui să gândimînînvederea
acest domeniu, sensul
valorificării superioare a producţiei, accesării de fonduri pentru investiţii, creşterea
competitivităţii pe piaţa int ernă şi externă, deoarece România are un potenţial pedoclimatic foarte
 favorabil culturii legumelor.
 Rezultate foarte bune în cultura legumelor se obţin având şi o bază materială specifică , ce
cuprinde construcţiile legumicole (sere, solarii, răsadniţe, localur i pentru cultura ciupercilor),
îngrăşăminte de cea mai bună calitate, folie de polietilenă tratată UV, IR, anticondens, cu perioada
de folosire de câţiva ani, folosirea de seminţe de calitate superioară de la hibrizi cu toleranţă sau
rezistenţă ridicată la diverşi agenţi patogeni, o sistemă de maşini şi utilaje specifice pentru culturile
legumicole, substrat de cultură, pesticide, carburanţi, unelte, ghivece pentru răsaduri şi alte
materiale şi ustensile necesare acestei activităţi.

137 

http://slide pdf.c om/re a de r/full/le gumic ultura -ge ne ra la -5624133d9df3d 133/281


 

5/28/2018 Le gumic ultura ge ne ra la - slide pdf.c om

Unitatea de învăţare nr.6

PRODUCEREA RĂSADURILOR
DE LEGUME

Obiective
  Cunoaşterea avantajelor producerii răsadurilor de legume 
  Cunoaşterea metodelor şi procedeelor de producere a răsadurilor şi îngrijirea
acestora
  Particularităţile producerii răsadurilor pentru diverse sisteme de cultură

6.1. Importanţa producerii răsadurilor de legume


  economie de sămânţă (la tomate de la 1,2-1,5 kg
sămânţă/ha la înfiinţarea culturii prin semănat direct, la
250-300 g sămânţă/ha, prin producerea răsadului); 
  extinderea arealului de cultură a speciilor legumicole

mai pretenţioase la căldură, în zonele mai puţin


favorabile;
Producerea răsadurilor    obţinerea de producţii extratimpurii şi timpurii, de
reprezintă o verigă tehnologică calitate superioară; 
foarte importantă în cultura   obţinerea de producţii mai mari la unitatea de suprafaţă,
legumelor, având următoarele comparativ cu semănatul direct; 
avantaje:   scurtarea perioadei de vegetaţie a culturii şi
 posibilitatea efectuării succesiunilor de culturi; 
  asigurarea unei desimi optime a culturii şi folosirea
eficientă a terenului; 
  asigurarea uniformităţii culturii, chiar de la înfiinţare,
 prin sortarea materialului pe calităţi; 
  eşalonarea producţiei, a consumului şi a veniturilor pe o
 perioadă mai îndelungată. 

Clasificarea speciilor legumicole din punctul de vedere al necesităţii producerii răsadurilor  


 specii legumicole care se cultivă în   ceapa de apă, prazul, ardeiul, vinetele, vărzoasele,
exclusivitate prin plantarea ţelina, precum şi culturile care se cultivă în sere,
răsadurilor   solarii şi cele timpurii cultivate în câmp 
 specii legumicole care se cultivă atât   castraveţi, dovlecei, pepeni, tomate, salată 
 prin răsad cât şi prin semănat direct 
 specii legumicole care se cultivă   morcov, pătrunjel, păstârnac, mazăre, bame, bob etc. 
numai prin semănat direct 

1)   pregătirea spaţiilor; 


Schematic, producerea 2)   pregătirea amestecurilor de pământuri; 
răsadurilor cuprinde 3)  semănatul; 
următoarele etape:  4)  repicatul;
5)  lucrările de îngrijire aplicate răsadurilor; 
6)   pregătirea răsadurilor pentru plantare. 

6.2. Pregătirea spaţiilor 


Producerea răsadurilor se face în sere, solarii şi răsadniţe (tehnice sau biologice). 
Pregătirea serelor şi a solariilor 
  revizuirea şi repararea scheletului serelor şi a solariilor, înlocuirea segmentelor
138 

http://slide pdf.c om/re a de r/full/le gumic ultura -ge ne ra la -5624133d9df3d 134/281


 

5/28/2018 Le gumic ultura ge ne ra la - slide pdf.c om

cu grad ridicat de uzură sau acolo unde lipsesc, refacerea reţelei de sârmă a solariilor , care
 joacă rol important asupra întinderii foliei de polietilenă, înlocuirea geamurilor la sere pentru
asigurarea etanşeităţii construcţiei, spălarea geamurilor şi menţinerea acestora în stare de
curăţenie, mai ales la producerea răsadurilor pentru ciclul I, asigurarea funcţionării tuturor
instalaţiilor din sere la parametrii optimi, pentru a permite dirijarea corectă a factorilor de
vegetaţie. 
  dezinfecţia scheletului, necesară deoarece pe acesta pot exista forme de conservare
a bolilor şi dăunătorilor . Lucrarea este obligatorie a fi efectuată  înaintea începerii fiecărui
ciclul de producere a răsadurilor. Se poate executa cu: Formalina 40 CS 5 %, zeamă
 bordeleză 3 % în amestec cu Reldan 40 EC 1 %, Dithane M 45 0,4-0,5%, Fosfotox 0,2%,
Tedion 0,2% etc.  Un produs nou pentru dezinfecţia scheletului construcţiilor este Menno
clean cu acţiune asupra bacteriilor, ciupercilor, virusurilor pe bază de acid benzoic. Este un
 produs stabil asigurând un efect de lungă durată. Se aplică prin pulverizare atât pe schelet cât
şi pe utilajele şi ustensilele folosite, în concentraţie de 1%. Nu este selectiv. Nu degajă gaze,
nu este fitotoxic, nu s-au înregistrat efecte secundare la plante testate.
  dezinfecţia solului se execută chimic, după pregătirea terenului (mobilizare adâncă
şi mărunţire), folosind unul din produsele: Dazomet 500-600 kg/ha, Nemagon 400-500 kg/ha,
 Nematin, Ination 500-600 kg/ha,Vydate 20-30 kg/ha, Basamid granule 500 kg/ha, Raisan 51
700 l/ha, Formalină 40 CS 2500-5000 l/ha etc. Aceste produse se aplică prin împrăştiere pe
sol (dacă sunt granulate sau pulbere) sau se introduc în sol cu maşini speciale, de tipul
semănătorilor, După aplicare, se recomandă udarea timp de 10-15 minute pentru produsele
solide sau cu 5-7 l/m2 în cazul produselor lichide, pentru degajarea gazului toxic. Udarea se
face prin aspersiune în 2-3 reprize pentru ca solul să nu formeze crustă şi să împiedice
degajarea gazului. Se lasă un timp de pauză în funcţie de produsul folosit, după care solul se
mărunţeşte cu freza, pentru eliminarea gazelor toxice, pătrunderea oxigenului şi refacerea
florei microbiene a acestuia. La intrarea în seră se instalează dezinfectoare (lădiţe cu rumeguş
înmuiat cu soluţie de insectofungicide). 
 
dezinfecţia termică
actuale este foarte costisitoare.   termică
Este foarte  se execută,
eficientă, deoareceînasigură
specialo în sere, deşiaproape
distrugere în condiţiile
totală
a buruienilor, agenţilor patogeni şi dăunătorilor   din sol. Temperatura înregistrează valori
diferite, pe straturi diferite de sol, în funcţie de timpul de dezinfecţie (fig. 6.1.). Necesită
instalaţii speciale precum şi personal instruit, deoarece se lucrează cu abur şi riscul accidentelor
este mare.

 Fig. 6.1 Dezinfecţia cu abur: evoluţia temperaturii la diferite adâncimi (a) şi pe travee (b),
în funcţie de durata tratamentului 
139 

http://slide pdf.c om/re a de r/full/le gumic ultura -ge ne ra la -5624133d9df3d 135/281


 

5/28/2018 Le gumic ultura ge ne ra la - slide pdf.c om

Pregătirea răsadniţelor cu încălzire biologică 


Răsadniţele cu încălzire biologică reprezintă spaţiile cele mai puţin costisitoare pentru
 producerea răsadurilor. 
Materiale
În vederea amenajării răsadniţelor cu încălzire biologică sunt necesare o serie de materiale
ca: gunoi de
rumeguş, carecabaline, gunoi
se folosesc de bovine,
singure gunoi
(gunoiul de de ovine şisau
cabaline) caprine, pleavă,  paie, coceni tocaţi, frunze,
în amestec. 
Gunoiul de cabaline este cel mai bun gunoi pentru că are capacitatea de a intra repede în
fermentaţie (6-7 zile) şi de a degaja o cantitate importantă de căldură, cca 60-70o  C, în prima
săptămână, după care scade la 28-30o, rămânând constantă la acest nivel 6-8 săptămâni, deci
aproape pe întreaga perioadă de producere a răsadurilor. Este afânat şi puţin umed. 
Gunoiul de bovine  intră mai greu în fermentaţie,  degajă mai puţină căldură, 50-60o,
comparativ cu cel de cabaline şi se menţine o perioadă de timp mai scurtă (5-6 săptămâni). 
Calităţile sale pot fi ameliorate prin amestecarea cu diferite materiale organice uscate (paie,
 pleavă, rumeguş, care se pot folosi şi ca aşternut pentru animale). Gunoiul de bovine se mai
amestecă şi cu praf de var (1-2 kg var / tona de gunoi) deoarece este purtător de diferiţi agenţi
 patogeni (ciuperci) care provoacă daune răsadurilor. 
Gunoiul de ovine şi caprine  este prea uscat; de aceea, pentru a favoriza procesele de
fermentaţie, trebuie să se ude cu must de gunoi de grajd, cu apă călduţă sau se amestecă cu gunoi de
 bovine care conţine o cantitate mai mare de apă. 
Pleava, paiele, cocenii tocaţi, rumeguşul, frunzele  se folosesc de obicei în amestec cu
gunoiul de grajd, deoarece sunt materiale organice care intră mai greu în fementaţie şi degajă mai
 puţină căldură. Se pot folosi şi singure în cazul în care răsadniţele se amenajează primăvara mai
târziu, în vederea producerii răsadurilor pentru culturile de vară, când temperatura creşte şi nu mai
este nevoie de o cantitate prea mare de căldură în substrat. 
În vederea producerii răsadurilor în răsadniţe cu încălzire biologică, trebuie procurate din
timp cantităţi însemnate de materiale organice şi depozitate în aşa fel încât să nu se fermenteze,
 pentru ca în acest caz nu se pot folosi la instalarea răsadniţelor, în special gunoiul de grajd. 
Pentră a evita intrarea în fermentaţie a gunoiului de grajd, vara trebuie să se menţină uscat.
Aceasta se aşează în platforme, în straturi subţiri şi sub influenţa curenţilor de aer. Pe timp ploioas,
se acoperă cu polietilenă uzată, pentru a-l feri de umezeală. Toamna, se păstrează bine tasat pentru
că fiind lipsit de aer , nu va intra în fermentaţie deloc sau foarte puţin. 
Platforma se acoperă cu paie, coceni sau cu polietilenă, pentru a favoriza scurgerea apei în
afara platformei. Restul materialelor organice se păstrează tot în locuri ferite de umezeală şi cât mai
aproape de locul unde se instalează răsadniţa. 
Instalarea răsadniţei:
  alegerea locului şi curăţarea de zăpadă, gheaţă şi resturi vegetale. Terenul se curăţă

de
de resturi
coceni vegetale
de cca 5sau
cmalte materiale,
grosime, caredearezăpadă şi de gheaţă,
rol izolator şi faceapoi se aşternedeungrajd
ca gunoiul stratsădenu
paie
fiesau
în
contact direct cu solul rece.
  aşezarea gunoiului de grajd   în platforme de preîncălzire, cu lăţimea de 1,5-2 m,
înălţimea de circa 1,5 m, iar lungimea variabilă în funcţie de cantitatea de material. Răsadniţele
se aşează pe un pat comun de gunoi de grajd. Aceasta se transportă din platforme unde a început
să fumege şi se aşează în straturi succesive de cca 20 cm grosime şi se tasează moderat, prin
 batere cu furca.
  aşezarea stratului de gunoi de grajd în grosime diferită în funcţie de:  
1)  perioada  când se instalează răsadniţa şi anume, dacă se instalează în lunile ianuarie – 
februarie, grosimea stratului este de 70-80 cm şi dacă se instalează în martie, este de 40-50
cm;
2)  specie, speciile termofile: tomate, ardei, vinete au nevoie de un strat mai gros de
 biocombustibil comparativ cu varza, salata, care sunt mai puţin pretenţioase la temperatură;
140 

http://slide pdf.c om/re a de r/full/le gumic ultura -ge ne ra la -5624133d9df3d 136/281


 

5/28/2018 Le gumic ultura ge ne ra la - slide pdf.c om

3)  zona geografică, în nordul ţării unde primăverile sunt mai târzii şi mai răcoroase, stratul de
 biocombustibil trebuie să fie mai gros pentru a degaja căldura necesară creşterii răsadurilor,
comparativ cu zona de sud unde temperatura este mai ridicată. Suprafaţa  platformei de
 biocombustibil trebuie să fie mai mare decât suprafaţa efectivă a răsadniţelor, deoarece
trebuie să se lase de jur împrejur o fâşie de 50 cm şi poteci de 50 cm între răsadniţe. 
  aşezarea tocurile de răsadniţe, cap la cap, câte 2- 6, astfel încât se ajunge la o
răsadniţă
 bună cu lungimea
încălzire întrefaptului
şi datorită 8-24 m.căSesesuplimentează cantitatea
tasează şi scade de gunoi
înălţimea. pe poteci
Orientarea pentru ocu
răsadniţelor maio
 pantă se face pe direcţia E-V cu uşoară înclinare spre sud, pentru a se realiza o mai bună captare
a luminii solare şi a căldurii. Această înclinare se realizează prin aşezarea unei cantităţi mai mari
de gunoi în partea nordică faţă de cea sudică, rezultând astfel o uşoară înclinare spre sud. Imediat
după aşezarea tocurilor, acestea se curăţă la partea superioară, se aşează ferestrele şi se acoperă
cu rogojini, coceni, polietilenă în scopul menţinerii căldurii degajate de biocombustibil. 
Gunoiul de grajd se poate amesteca cu gunoi proaspăt colectat din adăposturile de animale 
 pentru declanşarea fermentării sau cu must de gunoi de grajd, iar când platforma începe să fumege,
gunoiul se aşează în platformă. Aceasta constă în crearea condiţiilor necesare declanşării
fermentaţiei şi este obligatoriu  pentru răsadniţele care se înfiinţează în luna ianuarie. Pregătirea
gunoiului de grajd începe cu 7-10 zile înaintea instalării răsadniţei şi constă în aşezarea în platforme
de preîncălzire. Gunoiul de grajd se udă cu apă călduţă sau must de gunoi de grajd şi se aşează în
straturi afânate. Se acoperă platforma cu paie, coceni sau rogojini pentru a nu se pierde căldură. În
cazul în care gunoiul de grajd a fost aşezat în straturi tasate sau este prea frig şi fermentaţia
declanşează greu, se folosesc şi alte procedee de creştere a temperaturii în interirorul platformei
cum ar fi introducerea bulgărilor de var nestins sau pietre încinse. Gunoiul preîncălzit se aşează pe
terenul amenajat anterior. Se tasează uşor, se presară praf de var sau cenuşă, se aşează tocu l de
răsadniţă şi ferestrele şi se lasă circa 5-6 zile pentru a se acumula căldura. 
Celelalte materiale organice (pleavă, paie, frunze etc.) folosite numai la instalarea
răsadniţelor primăvara târziu, se udă cu cantităţi mai mari de apă sau must de gunoi, apoi se adaugă
şi îngrăşăminte chimice.  Se recomandă ca la o tonă de material organic să se folosească 5 kg
îngrăşăminte chimice de tipul Complex III sau 2 kg superfosfat, 2 k g azotat de amoniu şi 1 kg
sulfat de potasiu.
  introducerea amestecului de pământ în care se seamănă sau se repică răsadurile.
După cca 5-6 zile de la instalarea răsadniţei, biocombustibilul se tasează prin călcare, în mod cât
mai uniform, astfel încât acesta să ajungă la partea inferioară a tocului. Se introduce amestecul
de pământ format din 50 % mraniţă, 30 % pământ de ţelină şi 20 % nisip într -un strat gros de 8-
10 cm atunci când în răsadniţă se face semănatul des urmat de repicarea răsadurilor şi 15-20 cm
atunci când semănatul se execută rar şi răsadurile nu se mai repică. Răsadniţa se acoperă cu
ramele de răsadniţă, cu rogojini timp de 4-5 zile, timp în care se realizează încălzirea
amestecului.
Pentru
îngropate producerea
şi dotate răsadurilor
cu instalaţie se folosesc
de încălzire cu apă şi răsadniţele cu două pante, care de obicei sunt
caldă. 
Cu rezultate foarte bune se pot folosi şi răsadniţele îngropate cu două pante, cu încălzire
 biologică. Pentru acestea, în interiorul răsadniţei, se fac şanţuri de 40-50 cm, în care se pune
 biocombustibil în straturi succesive, până la umplerea lor . Se acoperă cu ferestrele şi alte materiale 
ca rogojini, coceni, folie de polietilenă. Aceaste răsadniţe se orientează pe direcţia N-S, având o
 pantă către vest şi una către est. 
 Răsadniţele cu încălzire biologică cu o pantă, se amplasează pe direcţia E - 
IMPORTANT!!! V, înclinate către sud pe o platformă comună, cu poteci de 50 cm între ele,
iar cele cu două pante se instalează două câte două pe o platformă şi se
orientează pe direcţia N -S.

La producerea răsadurilor se pot folosi şi solarii în care se amenajează răsadniţele cu o pantă


sau cu două (fig. 6.2., foto 1.), sere solar cu dublă protejare (fig. 6.3.).
141 

http://slide pdf.c om/re a de r/full/le gumic ultura -ge ne ra la -5624133d9df3d 137/281


 

5/28/2018 Le gumic ultura ge ne ra la - slide pdf.c om

 Foto 1 Răsadniţă rece amenajată în solar  


(producător privat, Izbiceni, Olt) 

 Fig.6.2 Solar de tip tunel cu substrat încălzit pe cale biologică: a –  cu răsadniţe simple, b –  
cu răsadniţe simple şi duble, c –  cu pernă de aer (Stan, 1999) 

142 

http://slide pdf.c om/re a de r/full/le gumic ultura -ge ne ra la -5624133d9df3d 138/281


 

5/28/2018 Le gumic ultura ge ne ra la - slide pdf.c om

 Fig. 6 .3 Producerea răsadurilor în solarii cu simplă şi dublă protecţie 

6.3. Pregătirea amestecurilor de pământuri 


Amestecul de pământuri joacă un rol deosebit de important în obţinerea răsadurilor de
calitate bună, în strânsă dependenţă cu ceilalţi factori. Acesta, pe lângă rolul de suport pentru plante,
trebuie să asigure pătrunderea aerului, apei şi elementelor nutritive indispensabile creşterii, la
nivelul rădăcinilor (N, P, K, Ca, Mg, oligoelemente). 
o  
să aibă o capacitate
efectuează udările;  bună de reţinere a apei, care influenţează modul cum se
o  să aibă o structură fizică optimă pentru a permite schimbul de gaze cu

atmosfera exterioară; 
o  să aibă o porozitate de peste 75%; 

o  să fie bogat în elemente nutritive uşor asimilabile şi corelat cu specia la care

Caracterizarea se foloseşte; 
amestecului o  să aibă un pH corespunzător speciei la care se foloseşte (5,6-6,5 la ardei;

5,5-7 la tomate, 6-6,5 la vinete, 6-7,2 castraveţi, dovlecei etc.); 


o  să nu conţină microorganisme fitopatogene; 

o  să aibă stabilitate biologică; 

o
  să
se aibă conţinut
menţine scăzut
acelaşi pH,încare
săruri şi capacitate
se poate modificade în
tamponare ridicată,
urma aplicării pentruşia
udărilor
fertilizărilor faziale etc. 
143 

http://slide pdf.c om/re a de r/full/le gumic ultura -ge ne ra la -5624133d9df3d 139/281


 

5/28/2018 Le gumic ultura ge ne ra la - slide pdf.c om

Materialele folosite la pregătirea amestecurilor se împart în două categorii: 


o  materiale organice;

o  materiale anorganice.

Materialele organice  sunt: mraniţa, turba, pământul de ţelină, pământul de grădină,


 pământul de frunze, pământul de rumeguş, composturile, paiele etc. 
Mraniţa
animalelor,  se pleavă,
paie, obţine din descompunerea
coceni gunoiului
etc.). Pentru de grajd
aceasta, (bălegar
gunoiul amestecat
se aşează cu aşternutul
în platforma de
descompunere a căror dimensiuni sunt următoarele: înălţime 1,5-2 m, lăţime 1,5-2 m, iar lungimea
este variabilă în funcţie de cantitatea de gunoi existentă. Pentru a grăbi procesul de descompunere,
în anotimupurile mai calde (în special vara), platforma se desface şi se reface de mai multe ori,
întrucât aerisirea bogată favorizează procesul de descompunere, iar cu această ocazie se face şi
udarea cu must de gunoi sau cu apă. Descompunerea completă a gunoiului de grajd, până la stadiul
de pământ, se face în cca 1,5 - 2 ani, uneori chiar 3 ani.
Mraniţa se obţine şi prin descompunerea gunoiului de grajd utilizat la încălzirea răsadniţelor
şi a solariilor, după ce a fost îndepărtat stratul de pământ în care s-a efectuat semănatul sau
repicatul.
Pentru aceasta gunoiul se aşează în platforme, se întoarce de câteva ori, se udă cu must de
gunoi sau cu apă şi în circa 6-8 luni, respectiv din primăvară până în toamnă, se obţine un pământ
omogen.
Mraniţa prezintă o serie de însuşiri: este foarte bogată în elemente nutritive, în special în
azot, bine structurată, cu particule fine, este afânată şi permeabilă şi se încălzeşte foarte uşor
datorită culorii sale foarte închise (neagră). Are pH alcalin. Se recunoaşte foarte uşor după aspectul
unsuros la frecarea în mână. 
Este cel mai important material care intră în alcătuirea substraturilor pentru producerea
răsadurilor şi acesta nu trebuie să lipsească niciodată. Mraniţa prezintă şi unele dezavantaje: conţine
foarte multe seminţe de buruieni, germeni de agenţi patogeni şi dăunători, de aceea trebuie folosită
după dezinfecţie. Folosirea acesteia în cantităţi mari şi neechilibrate,  poate provoca alungirea
răsadurilor care devin firave. 
Este un pământ relativ uşor , având o greutate volumetrică de 0,6 - 0,8 t/m3.
Turba  este un material natural care se poate folosi ca atare, fără să mai necesite o
descompunere prealabilă. Se găseşte sub formă de zăcăminte naturale în unele zone ale ţării noastre
ca: Vatra Dornei, Huedin, Călăţele (Cluj), Făgăraş şi se formează prin descompunerea anaerobă a
vegetaţiei acvatice în amestec cu nămol. 
Turba este de două feluri, în funcţie de locul de formare şi vegetaţia din care provine: 
- turbă neagră sau eutrofă; 
- turbă roşie sau oligotrofă. 
Turba neagră se formează în zone mai joase şi se recunoaşte uşor după culoarea neagră şi
gradul avansat
alcalină şi are o de descompunere
capacitate al vegetaţiei
de reţinere ierboase;
a apei foarte mare.  are aspect prăfos. Este slab acidă, uneori
Turba roşie se formează la altitudini mai mari şi are un grad mai puţin avansat de
descompunere, ceea ce îi dă un aspect fibros. Este foarte afânată şi are o capacitate de reţinere a
apei de 7-8 ori mai mare decât greutatea sa, are o reacţie acidă (pH= 3-5) de aceea înainte de
folosire se tratează cu var (1-2 kg var /m3 de turbă). 
Turba este un material foarte bun  pentru producerea răsadurilor de legume datorită
însuşirilor sale:  grad ridicat de afânare şi permeabilitate, capacitate mare de absorbţie a apei şi
elementelor nutritive, este liberă de boli şi dăunători, este uşoară, având o greutate volumetrică de
0,4 - 0,6 t/m3, poroasă. 
Pământul de ţelină  se obţine din brazde înierbate, recoltate de pe terenuri înţelenite cu 
leguminoase (lucernă,
10-12 cm grosime de petrifoi) sau curespective,
terenurile graminee care
perene. Pentruîn platforme
se aşează aceasta, cu un
de plug se taie brazde
descompunere. de
Aceste
 platforme au cca 1,5 m înălţime, 1,5 lăţime şi lungime variabilă, iar brazdele se pun cu partea
144 

http://slide pdf.c om/re a de r/full/le gumic ultura -ge ne ra la -5624133d9df3d 140/281


 

5/28/2018 Le gumic ultura ge ne ra la - slide pdf.c om

înierbată faţă în faţă. Pentru a grăbi putrezirea ierburilor, plaforma se menţine umedă şi se întoarce
de câteva ori. Un pământ bun, adecvat utilizării se obţine după cca 6-8 luni.
Pământul de ţelină este un pământ de culoare cafenie-maronie, foarte bine structurat, cu
structura granulară, relativ bogat în elemente nutritive şi mai ales în azot, pH 6,5 - 8 şi cu o greutate
volumetrică de 1,1 - 1,2 t/m3.
Pământul de grădină se recoltează de pe suprafeţe cultivate cu cereale, leguminoase, flori,
evitând terenurile
răsadurilor. unde s-aupecultivat
Se recoltează planteselegumicole,
timp uscat, cerne şi se pentru
poate afolosi
nu seimediat.
transmite
Seboli
evităşi terenurile
dăunători
erbicidate cu erbicide cu remenenţă îndelungată sau cele care au fost puternic îmburuienate. Poate
să înlocuiască, la nevoie, pământul de ţelină, însă din punct de vedere calitativ este ceva mai slab.
Pământul de frunze se obţine în urma descompunerii avansate a frunzelor de arbori şi
arbuşti. 
Frunzele se str âng toamna după căderea fiziologică a acestora şi se aşează în platforme sau
se pun în şanţuri. Se aşează în straturi succesive, fiecare strat se udă cu apă sau cu must de gunoi de
grajd, se adaugă var (0,5 kg/m3  frunze) şi se tasează uşor prin batere cu furca sau se calcă cu
 picioarele. Deasupra platformei se aşează fie un strat de pământ de 5-10 cm grosime, f ie o prelată
de polietilenă, pentru că frunzele sunt uşoare şi pot fi uşor spulberate de vânt. 
Vara, platforma se desface şi se reface de 1-2 ori, iar descompunerea frunzelor se face în cca
2 ani. Cel mai bun pământ de frunze se obţine din frunze de foioase şi mai ales din cele de fag,
carpen şi mai puţin din răşinoase din care se obţine un pământ acid. 
Pământul de frunze este un pământ uşor, foarte afânat şi permeabil, închis la culoare, relativ
 bogat în elemente nutritive şi cu un pH cuprins între 4,5- 6,5. Înainte de folosire se tratează cu var
(1 kg var/m3 de pământ) pentru alcalinizare. Este un bun înlocuitor al turbei.
Compostul urban   provine din descompunerea resturilor menajere din gospodăriile
 populaţiei şi din jurul oraşelor (resturi vegetale, resturi menajere, alte gunoaie), cu excepţia celor
care nu putrezesc: sticle, cutii de tablă, materiale plastice. etc.). 
Aceste resturi se adună în platforme de compostare, care de regulă trebuie să aibe
dimensiuni mai mici decât la alte materiale (frunze, gunoi de grajd etc.) pentru a se desfăşura în
 bune condiţii procesul de descompunere a acestora. Un compost bun de folosit se obţine în 1-3 ani,
în funcţie de natura resturilor supuse compostării. 
Are de asemenea o stabilitate mică a caracteristicilor fizice şi chimice, conţine metale grele,
de aceea trebuie folosit cu atenţie pentru a nu produce efecte nedorite. 
Compostul provenit de la ciupercării  se obţine în urma proceselor de fermentare a
compostului utilizat pentru producerea ciupercilor. Se caracterizează printr -un conţinut ridicat de
materie organică (30-40%) şi se poate folosi după 2-3 luni de la compostare sau chiar imediat.
Compostul forestier se obţine prin decompunerea timp de 1-2 ani a deşeurilor din industria
lemnului, prin întoarceri repetate şi udări cu apă sau cu must de gunoi de grajd. 
Este un material închis la culoare, poros, are conţinut variabil în elemente nutritive,
capacitate
Se bună de reţinere
foloseşte a apei
singur sau şi pH variabil
în amestec în funcţie
cu turbă de specia
în diferite de pentru
proporţii la careproducerea
provine.  răsadurilor
sau în hidroculturi.
Compostul de resturi vegetale, inclusiv gazon cosit   se foloseşte după 1-2 ani de
compostare, fie la pregătirea amestecurilor, la fertilizarea terenurilor, fie ca material pentru mulcirea
culturilor. Este bogat în elemente nutritive, capacitate bună de reţinere a apei şi uşor. Important este
ca acest compost să provină din resturi vegetale sănătoase.
Compostul de rumeguş se foloseşte în amestec cu alte materiale organice sau minerale, în
special în pepiniere. Compoziţia chimică variază cu specia de la care provine şi nu se foloseşte
niciodată nedescompus, datorită conţinutului ridicat de carbon şi a efectului său toxic asupra
 plantelor, mai ales când provine de la nuc şi cedru. Are un pH 4-6, este uşor, capacitate mare de
reţinerePaiele
a apei, reprezintă
însă are şi un
dezavantaje: este heterogen,
material organic uşor, cuseo tasează uşor,slabă
capacitate conţine substanţea toxice
de reţinere etc. o
apei. Au
durabilitate mică în timp, pentru că se degradează în mediul umed. Tocate,  intră în alcătuirea
145 

http://slide pdf.c om/re a de r/full/le gumic ultura -ge ne ra la -5624133d9df3d 141/281


 

5/28/2018 Le gumic ultura ge ne ra la - slide pdf.c om

diverselor substraturi de cultură, înlocuind parţial turba. Dintre dezavantaje amintim faptul că
trebuie dezinfectate, cu excepţia celor de grâu care nu necesită acest tratament.
Materiale anorganice  sunt: nisipul, perlitul, vermiculitul, poliuretanul, polistirenul
expandat etc.
Nisipul se foloseşte la pregătirea amestecurilor de pământ pentru a mări gradul de afânare şi
 permeabilitate a substraturilor sau singur în cazul hidroculturilor. Cel mai bun nisip este cel de râu,
spălat;
nisipul nu se foloseşte
asigură nisipul
şi un drenaj bunde
al carieră care de
substratului conţine oxizi
cultură, toxici pentru
folosindu-se plante.
în acest sensDeunasemenea,
nisip mai
3
grosier. Are o greutate specifică mare (1,5 - 1,6 t/m ), însuşire favorabilă pentru plantele cultivate la
ghivece de plastic, asigurând stabilitatea acestora.
Perlitul  este un material de origine vulcanică, rezultat prin tratarea rocilor vulcanice cu
temperaturi foarte ridicate, peste 700 o  C, temperatură la care apa conţinută în rocă se evaporă.
Materialul se macină şi rezultă particule granulare spongioase  de diferite dimensiuni. Este un
material uşor, având o greutate specifică de 110-130 kg/m3, porozitate r idicată, capacitate mică de
reţinere a apei, pH neutru şi liber   de agenţi patogeni. Se foloseşte mai mulţi ani, iar când se
deteriorează se recunoaşte după culoarea gălbuie pe care o capătă. Când se compactează, apar alge
verzi la suprafaţă. Se foloseşte singur , atât pentru producerea răsadurilor, cât şi pentru culturi cu
soluţii nutritive, sau în amestec cu alte materiale (de exemplu cu turbă). 
Vermiculitul este un silcat hidratat de Al, Mg şi Fe, sub formă de lamele subţiri, rezultate în
urma tratării rocilor cu temperaturi de circa 1000 oC. Este un material poros, liber de agenţi
 patogeni, cu capacitate mare de reţinere a apei şi un pH 6-6,8. Se foloseşte singur în culturile fără
sol, la semănături sau în amestec cu turbă. 
Poliuretanul  este un material uşor, degradabil, cu un pH 6,5-7 şi se poate reutiliza mai
multe cicluri de producţie după o prealabilă sterilizare. Este foarte poros, are capacitate mică de
reţinere a apei şi nu este toxic. Dă rezultate foarte bune în hidroculturi şi s-a folosit în special după
1984.
Polistirenul expandat  se prezintă sub formă de granule, este uşor, are capacitate foarte
mică de reţinere a apei. Se foloseşte mult în Germania şi Belgia în amestec cu turbă 1:3 sau 1:1.
Fiind foarte poros, diminuează riscul asfixierii rădăcinilor la excesul de apă. 
În alcătuirea amestecurilor de pământuri materialele intră în proporţii diferite şi după reţete
diferite. Acestea au caracteristici agrochimice diferite (tabelul 6.1).
Tabelul 6.1
Caracteristicile agrochimice ale materialelor folosite la pregătirea amestecurilor  
(Diţu, 1998) 
Materialul pH Materie organică  Substanţe nutritive mg, %, g 
mg,%,g  NO3  NH4  P2O5  K 2O
Turbă neagră  7,2 -8,4 60-80 10-20 - - 10-12
Turbă roşie  3,5- 5,0 60-80 4-6 1,0-1,5 0,5 4,0-7,0
Mraniţă 
Pământ de ţelină  7,8-
6,58,0 35-40
4-5 40-60
20-30 1,0-1,5
- 6-10
1-2 200-250
8-10
 Nisip 9,0 - - - - -

146 

http://slide pdf.c om/re a de r/full/le gumic ultura -ge ne ra la -5624133d9df3d 142/281


 

5/28/2018 Le gumic ultura ge ne ra la - slide pdf.c om

În funcţie de scopul utilizării, se prepară diferite reţete de amestec, unele fiind prezentate în
tabelul 6.2
Tabelul 6.2
Amestecuri de pământuri folosite la producerea răsadurilor  
(Dumitrescu, 1975, citat de Indrea 2007)
Specia Semănat  Repicat Confecţionat cuburi nutritive  pH
M Ţ  T N M Ţ  T N M Ţ  T N B
Tomate 50 25 - 25 50 40 - 10 30 20 40 10 - 6,5
Ardei 40 50 - 10 40 50 - 10 40 20 30 10 - 6,0
Vinete 40 40 - 20 40 50 - 10 - 20 60 5 15 6,0
Varză, 50 25 - 25 50 25 - 25 20 20 50 5 5 7,0
conopidă 
Castraveţi, 40 40 - 20 40 40 10 10 55 20 20 - 5 7,0
 pepeni
Salată  25 75 - - 25 75 - - - - - - 6,5

M –  mraniţă, Ţ –  pământ de ţelină, T–  turbă, N –  nisip, B –  balegă de ovine 

Amestecurile se pregătesc cu 2-3 luni înainte de folosire, pe timp uscat, din materiale
mărunţite, cernute şi dezinfectate. Dacă aceste componente nu sunt dezinfectate, se impune
dezinfecţia amestecurilor pregătite cu diferite produse (tabelul 6.3.). De asemenea, la pregătirea
amestecurilor se adaugă şi îngrăşăminte chimice, însă cu multă atenţie pentru a nu modifica pH-ul.
Amestecurile se pregătesc manual (fig. 6.4), când este necesară  o cantitate mică sau mecanizat
 pentru cantităţi mari, folosind o gamă de maşini specifice. După realizarea acestora, se introduc în
spaţii adăpostite sau se fac grămezi şi se acoperă cu folie de polietilenă până la întrebuinţare. Înainte
cu 4-5 zile de utilizare se introduc în spaţii încălzite. 

Fig. 6.4 Pregătirea manuală a amestecurilor de pământuri 

147 

http://slide pdf.c om/re a de r/full/le gumic ultura -ge ne ra la -5624133d9df3d 143/281


 

5/28/2018 Le gumic ultura ge ne ra la - slide pdf.c om

Tabelul 6.3.
Dezinfecţia amestecurilor de pământ 
Agentul Doza Timp de Timp de pauză  Spectru de acţiune 
dezinfectant acţiune 
Abur 80-90C 1 oră  7 zile General
Dozomet, 200-250 mg/m 7 zile 21 zile General
Basamid
Vapan 400-500 ml/m 7 zile 21 zile General
Onetion
Formalină  2 l/m 2 zile 7 zile Fungicid, bactericid
Vydate 10 G 120-125 g/m - - Insecticid, nematocid
Captadin 0,5 -1,0 kg/m - 4 zile Fungicid
Sulfat de cupru 2 %, 30l/m - 3-4 zile Fungicid

a)  Care sunt speciile Test


caredese
autoevaluare
cultivă înnr.1
exclusivitate prin plantarea
răsadurilor? 

 b)  Cum se pregătesc sere şi solariile pentru producerea răsadurilor? 

c)  Cum se pregătesc răsadniţele cu încălzire biologică pentru producerea


răsadurilor? 

d)  Prin ce se caracterizează un amestec bun pentru producerea răsadurilor de


legume?

e)  Care sunt materialele organice folosite la pregătirea amestecurilor de


 pământuri pentru producerea răsadurilor şi prin ce se caracterizează? 

f)  Care sunt materialele organice folosite la pregătirea amestecurilor de


 pământuri pentru producerea răsadurilor şi prin ce se caracterizează? 

148 

http://slide pdf.c om/re a de r/full/le gumic ultura -ge ne ra la -5624133d9df3d 144/281


 

5/28/2018 Le gumic ultura ge ne ra la - slide pdf.c om

6.4. Semănatul
Producerea răsadurilor este o verigă tehnologică obligatorie pentru unele culturi legumicole,
datorită multiplelor avantaje pe care le prezintă.

 Epoca de semănat     epoca de plantare


se corelează cu:    vârsta răsadului 

Exemplu:
- tomate de seră ciclul I se seamănă între 10-20 octombrie, se plantează la 20 ianuarie, iar
vârsta răsadului trebuie să fie de 80-90 zile;
- tomate ciclul II, datorită condiţiilor de mediu mult mai bune (temperatură, lumină) vârsta
răsadului este de 30 - 35 zile, de aceea semănatul se execută între 10-15 iunie, iar plantarea în jur de
20 iulie;
- tomate în cultura protejată, semănatul se face între februarie, plantarea răsadurilor între 25
martie-10 aprilie, iar vârsta răsadului este de 50 - 55 zile;
- tomate cultură timpurie, semănatul se face în a III-a decadă a lunii februarie, plantarea se
execută după 20 aprilie, iar vârsta răsadului 45-50 zile;
- tomate în cultură de vară, semănatul se face între 25 martie-1 aprilie, se plantează între 10-
15 mai, iar vârsta răsadului este de 40-45 zile.

  semănat pe strat nutritiv, 


  semănat în lădiţe,
Metode de semănat:    semănat în ghivece de diferite tipuri (din material plastic, din hârtie,
turbă) 
  în palete alveolare.

Semănatul în
solarii neîncălzite, pe semănătură
strat nutritiv  se(400-600
rară execută pentru
fire/m2culturile de vară în
), fără repicarea răsadniţe semicalde
răsadurilor. Semănatulsau
pe
strat se execută şi pentru culturile de toamnă, direct afară, în semănătură rară (varză, conopidă).
Distribuirea seminţelor se face în rânduri la distanţa de 7-10 cm, iar între seminţe pe rând 4-5 cm,
după marcarea rândurilor. Seminţele se acoperă cu amestec de pământ, se tasează, se etichetează, se
udă şi se acoperă cu diferite materiale, până când circa 50% din plante au răsărit. Grosimea stratului
de amestec este de 15-20 cm, iar compoziţia acestuia este diferită în funcţie de specie. Semănatul pe
strat se poate face şi direct în solul serei/solarului după realizarea stratului înălţat, cu ajuto rul
cazmalei cu care se fac rigole, iar pământul se pune deasupra. Se alege terenul liber de boli,
dăunători, buruieni şi mai bogat în substanţe minerale. Este mai puţin costisitor. 
Semănatul în lădiţe  se execută la speciile legumicole la care răsadul se repică în mod
obligatoriu (culturi de sere, solarii şi timpurii din câmp).
 Pregătirea lădiţelor  pentru semănat constă în următoarele: 
  umplerea lădiţelor cu amestec până la 2 cm sub margine şi nivelarea acestuia,
tasarea cu un tasator din scândură, atunci când se execută semănatul în rânduri sau
fără tasare, când semănatul se execută prin împrăştiere;
  marcarea rândurilor prin executarea unor şănţuleţe perpendiculare pe lungimea
lădiţei;
  semănatul propriu-zis care se face numai manual, de regulă în rânduri, distribuind
seminţele la distanţa de 3-4 cm între rânduri şi cca 1 cm între seminţe, se tasează,
se udă şi se acoperă cu hârtie, folie de polietilenă sau bucăţi de sticlă; 
 
 etichetarea semănăturii,
semănatului, folosind
specia şi soiul etichete
în scopul ascuţite
păstrării la un biologice
purităţii capăt, pe acare se scrie: data
soiurilor. 
Semănatul în lădiţe se execută în rânduri distanţate la 5 cm, iar pe rând la câţiva mm. Pentru
149 

http://slide pdf.c om/re a de r/full/le gumic ultura -ge ne ra la -5624133d9df3d 145/281


 

5/28/2018 Le gumic ultura ge ne ra la - slide pdf.c om

economisirea forţei de muncă, se poate semăna şi prin împrăştiere, însă trebuie asigurată o
distribuire cât mai uniformă a seminţelor. 
Semănatul în ghivece  se practică la speciile legumicole care suportă mai greu
transplantarea (fasole) precum şi la producerea răsadurilor pentru ciclul II de cultură în sere, când,
datorită temperaturilor foarte ridicate, pierderile la repicat sunt foarte mari. Semănatul direct în
ghivece sau cuburi nutritive, se execută şi pentru obţinerea unei anumite timpurietăţi a producţiei
(dovlecei, pepeni
ghivecele de verzi)
diferite care, de obicei, se seamănă direct în câmp. Se folosesc cu rezultate bune
tipuri.
  spălarea şi dezinfectarea ghivecelor; 
  umplerea ghiveciului cu amestec, lăsându-l gol
cca 1 cm;
Tehnica semănatului în ghivece    semănatul a câte 1-2 seminţe la adâncimea de 2-
3 cm şi udarea; 
  aşezarea ghivecelor în spaţii mai calde şi
asigurarea menţinerii umidităţii. 

Semănatul în palete alveolare se practică la producerea răsadurilor pe scară industrială, pe


un flux tehnologic complet. Paletele sunt de diferite mărimi, alegerea fiind condiţionată de
răsadurile care se produc şi vârsta acestora. Se execută mecanizat cu maşini de semănat care asigură
umplerea paletelor cu substrat, nivelarea, marcarea, semănatul propriu-zis, acoperirea semănăturii şi
udarea cu apă la temperatura mediului ambiant. Paletele alveolare se pot folosi şi la semănatul
manual, însă atenţie mare trebuie acordată adâncimii de semănat, în sensul uniformităţii acesteia. 
Datele tehnice pentru producerea răsadurilor de legume la diferite specii şi si steme de cultură sunt
 prezentate în tabelul 6.4.

6.5. Repicatul
Repicatul răsadurilor reprezintă transplantarea acestora din semănătură deasă, la distanţe
mai mari, în vederea asigurării unor condiţii mai bune de lumină, aeraţie şi nutriţie. 
Repicatul răsadurilor este obligatoriu pentru culturile de sere, solarii şi timpurii din câmp şi
facultativ pentru culturile de vară.
 la tomate în faza de cruciuliţă;
 la ardei, vinete, vărzoase, ţelină şi salată când au prima
Momentul repicatului:  frunză formată; 
 la castraveţi, pepeni galbeni, dovlecei, când frunzele
cotiledonale au poziţie orizontală (daca se alege varianta
cu repicarea răsadurilor).

Adâncimea de repicat 
Cu ocazia repicării, plăntuţele se fixează în substrat până sub frunzele cotiledonale la
tomate, castraveţi, vărzoase, aceste specii având capacitatea de a reacţiona pozitiv la adâncime de
repicare mai mare. Ardeiul şi vinetele se repică la circa 1 cm sub adâncimea din semănătură, iar
salata, ţelina, gulia la aceeaşi adâncime la care plantele au stat în semănătură. Repicarea mai adâncă
la aceste ultime specii poate duce la pierderea plantelor prin putrezirea mugurelui central.

Metode de repicat
Repicatul pe strat nutritiv
Se recomandă pentru culturile de vară. Stratul nutritiv se pregăteşte la fel ca şi pentru
semănat, cu deosebirea că grosimea acestuia este de 15-18 cm. Înainte de repicat, substratul trebuie
să fie reavăn, se afânează, se nivelează, se tasează uşor. Se trece apoi la marcarea rândurilor cu
150 

http://slide pdf.c om/re a de r/full/le gumic ultura -ge ne ra la -5624133d9df3d 146/281


 

5/28/2018 Le gumic ultura ge ne ra la - slide pdf.c om

ajutorul marcatorului folosit la semănat.


Distanţele de repicare sunt diferite în functie de specie şi variază de la 5 cm la 10 cm între
rânduri şi de la 3 cm la 10 cm între plante pe rând .
Tabelul 6.4.
Producerea răsadurilor pentru culturile de câmp şi solarii 
Cultura Data semăntului  Necesar Răsaduri obţinute la m   Vârsta răsadului 
Câmp solar sămânţă 
kg/ha Repicat Nerepicat Câmp Solar
Ardei 25II- 1-5II 1,2-1,5 1200 500-600 50-60 60-70
gras 10III
Ceapă de  1-10IV - 0,35-0,40 - 2000 60 -
apă 
Castraveţi  5-10IV 5-10III 0,8-1,0 - 100 30-35 35-40
Conopidă 10-15II 15-29I 0,4-0,5 1200-1500 600-700 40-45 45-50
timpurie
Conopidă  25-30V - 0,4-0,5 - 600-700 30-35 -
de
toamnă 
Dovlecei 15-20III 1-30III 3,0-4,0 - 100 35-40 35-40
timpurii
Gogoşar, 1-10III - 1,5 - 600 60 -
ardei lung
Gulioare 1-10II 1-10I 0,5-0,6 1200 600 30-35 35-40
Pepeni - 10- 1,0 - 100 - 50-60
galbeni 20III
Praz 1-10IV - 0,40 - 2000 60 -
Salată 2-30II 15-20I 0,3-0,4 1500-2000 800-1000 25-30 30-35
timpurie
Tomate 5-10III 10-20II 0,3-0,4 1000 500 45-50 50-55
timpurii
Tomate 20III- - 0,3-0,4 1000 500 60 -
vară- 20IV
toamnă 
Ţelină  1-30III - 0,15-0,2 3000-3500 1000- - -
1200
Varză 10-15II 10-15I 0,4-0,5 1200 600 40-45 45-50
timpurie
Varză de 15-20III - 0,4-0,5 1200 600-700 30-35 -
vară 
Varză de 2-30V - 0,4-0,5 - 600-700 30-35 -
toamnă 
Vinete 25II- 1-5II 0,8-1,0 1000 500-600 50-60 60-70
10III
Tehnica de repicat
Repicatul propriu-zis se face cu ajutorul unui plantator ceva mai gros decât un creion, lung
de 10-15 cm. Cu plantatorul se face o gropiţă la adâncimea optimă, se introduce răsadul, se presează
 pământul cu plantatorul, care se introduce pe sub rădăcina răsadului, şi apoi se apasă către plantă,
care se ţine cu mâna stângă. Dacă răsadul are rădăcina prea lungă, se rupe vârful, cu mâna.
Pământul trebuie să fie bine strâns la rădăcină pentru că altfel, aerul pătrunde la rădăcină şi răsadul
nu se prinde.
151 

http://slide pdf.c om/re a de r/full/le gumic ultura -ge ne ra la -5624133d9df3d 147/281


 

5/28/2018 Le gumic ultura ge ne ra la - slide pdf.c om

Imediat după repicat indiferent de temperatură, se face o uşoară udare, pentru a elimina
golurile de aer de la nivelul rădăcinilor  şi asigurarea prinderii acestora.
Lotul de răsaduri se etichetează, iar pe timp însorit se umbresc 2 - 3 zile pentru asigurarea
 prinderii acestora.
Repicatul pe pat nutritiv  se practică pentru aceleaşi culturi şi după aceeaşi tehnică ca
repicatul în strat nutritiv. Deosebirea între aceste două metode de repicare este faptul că, distanţa
dintre
vinete rânduri esteconopidă,
8/8, varză, întotdeauna
gulieegală cu
6/6 cm,distanţa între plante
salată, ţelină 5/5 cmpeetc.).
rândCu (tomate
10-1210/10 cm, ardei,
zile înainte de
 plantare se taie pământul dintre răsaduri, în pătrate, cu un cuţit mai mare sau cu cazmaua. Se
formează astfel cuburi menţinute de rădăcinile care au împânzit pământul. Înainte de plantare,
scoaterea cuburilor se face prin dislocarea acestora, în grupuri, cu atenţie, pentru a nu se scutura de
 pământ, asigurând un proces de prindere al răsadurilor mai bun decât în cazul repicatului pe strat
nutritiv.
Repicatul în diferite tipuri de ghivece  se recomandă pentru culturile forţate, protejate şi
timpurii în câmp şi este metoda cea mai avantajoasă, deoarece la plantare, procentul de prindere al
răsadurilor este aproape de 100%. Această metodă face ca sistemul radicular să nu fie deranjat şi
stresul de la plantare este aproape anulat. Astfel, răsadurile se prind imediat şi se obţin producţii
mai timpurii şi mai mari. 
Se folosesc diferite tipuri de ghivece: din material plastic, de hârtie, ghivece (cuburi)
nutritive, din turbă etc. 
Ghivecele din material plastic
Sunt de diferite tipuri şi mărimi. Ele pot să fie cu pereţi rigizi sau flexibili, tronconice sau
 prismatice, cu diametrul de 6-12 cm şi înălţimea de 8-10 cm (5-7 cm).
Pentru repicat se folosesc ghivece de 5-10 cm diametru (în ghivece mai mici se repică varza,
salata, ţelina etc., iar în ghivece mai mari tomate, vinete, ardei, castraveţi). Înainte de repicat
ghivecele se spală şi se dezinfectează prin îmbăiere în soluţie de Dithane M-45 0,4 %, Sinoratox 0,2
%, sulfat de cupru 0,2-0,3 % etc. Se umplu cu amestecul nutritiv, astfel încât un centimetru din
ghiveci să rămână gol. 
Repicatul propriu-zis se execută folosind un plantator cu ajutorul căruia se face un orificiu
în mijlocul ghiveciului în care se introduce rădăcina plăntuţei. Strângerea pământului se face printr -
o apăsare laterală cu plantatorul sau cu degetele. O altă variantă de repicat este aceea când ghiveciul
se umple pe jumătate cu amestec, se aşează răsadul în ghiveci ţinându-l cu mâna stângă, iar cu mâna
dreaptă se completează ghiveciul cu amestec. Se presează pământul la rădăcină cu degetele prin
apăsare laterală. 
După repicat ghivecele se aşează în răsadniţă, în solar sau în seră şi se udă. 
La plantare, ghiveciul se scoate, dar rădăcinile rămân practic nederanjate. 
Aceste ghivece prezintă o serie de avantaje şi anume: au o durabilitate mai mare în timp,
excepţie fac ghivecele cu pereţii subţiri şi flexibili care se rup mai uşor şi pot fi folosite cel mult doi
ani de zile, sunt mai
Ghivecele uşor
din de manipulat şi au un preţ de cost mai scăzut. 
hârtie
Se folosesc pentru repicarea unui număr mic de răsaduri. Pentru confecţionarea acestora, se
foloseşte o hârtie mai rezistentă, tip carton, care să nu se degenereze foarte repede sub influenţa
umidităţii ridicate.
Ghivecele se aşează în lădiţe şi nu se mai mişcă în timpul lucrărilor de îngrijire pentru a nu
se risipi pământul, deoarece hârtia se poate rupe. Pe cale industrială, se confecţionează ghivece de
hârtie specială, care rezistă la umezeală toată perioada de producere a răsadurilor. Ghivecele au
formă hexagonală, fără fund, strânse unele lângă altele ca un fagure de miere. Necesită umplerea cu
amestec de pământ, după care se repică. Prin udări repetate, ghivecele se individualizează, deoarece
ele sunt lipite cu un clei care se degradează la umezeală, iar rădăcinile ies cu uşurinţă prin ea. 
Plantarea
confecţionate răsadurilor
din bucăţi se face uzată
de polietilenă cu ghiveci cu tot.deSe
cu lungimea maicm
18-20 folosesc pungi
şi lăţimea de cm.
de 6-8 polietilenă,
Folia se
îndoaie pe latura lungă, se suprapune 2-3 cm, se coase sau se prinde cu ace cu gămălie, agrafe. Se
152 

http://slide pdf.c om/re a de r/full/le gumic ultura -ge ne ra la -5624133d9df3d 148/281


 

5/28/2018 Le gumic ultura ge ne ra la - slide pdf.c om

aşează unele lângă altele în lădiţe sau în solarii, răsadniţe, se umplu cu amestec, iar repicarea se face
după tehnica sus menţionată. 

Ghivecele din turbă (Jiffy) 


Se confecţionează pe scară industrială, fiind alcătuite din turbă (materialul de bază),  
celuloză şi îngrăşăminte. 
Acesteuşoar 
 pătrunderea ghivece au multiple
ă a  apei şi aerului,avantaje datorită
reţine bine apa,faptului că  turba
iar sistemul este poroasă,
radicular  permite
împânzeşte bine
ghiveciul.
Ghivecele din turbă au forme şi mărimi diferite, pot fi tronconice, prismatice, sub formă de
"pastilă", individuale sau grupate mai multe la un loc. 
 Necesită umplerea cu amestec ca orice alt tip de ghiveci, iar repicatul se execută după
aceeaşi tehnică.
 Important de reţinut : plantarea se face cu ghiveci cu tot.
Excepţie fac ghivecele tip "pastilă", care nu se umplu cu amestec, deoarece la început se
 prezintă ca o "pastilă" mai mare, cu un diametru de 2-5 cm şi grosimea de 1 cm. Acestea se aşează
 pe folie de polietilenă pe locul unde se va executa repicatul şi se udă bine. Au o capacitate foarte
 bună de reţinere a apei, astfel că, în timp de 24 ore îşi măresc volumul de 7 ori (Jiffy seven) după
care se efectuează repicarea răsadurilor. 
Rădăcinile răsadurilor străbat cu uşurinţă pereţii ghiveciului, astfel că la plantare rădăcinile
sunt în afara ghiveciului şi prinderea este foarte bună.
Pe lângă aceste avantaje, ghivecele tip pastilă mai prezintă şi alte avantaje: datorită
volumului iniţial mic, ocupă puţin spaţiu pentru depozitare şi sunt foarte uşor de transportat. 
Ghivecele nutritive (cuburile nutritive)
Sunt foarte mult folosite în practică legumicolă  de către micii producători, în special la
repicarea răsadurilor pentru culturile timpurii şi în solarii. Se confecţionează din amestecuri   de
 pământuri la care se adaugă şi îngrăşăminte. Astfel, la o găleată de amestec se adaugă:
   pentru tomate, ardei, vinete: azotat de amoniu 20 g, superfosfat 100 g şi sare potasică
30 g.
   pentru varză, conopidă, gulii: azotat de amoniu, 30 g, superfosfat 50 g, sare potasică
10 g.
   pentru castraveţi, pepeni galbeni: azotat de amoniu, 10 g, superfosfat 75 g şi sare
 potasică 25 g. 
Confecţionarea cuburilor nutritive se face cu prese speciale din metal, cu 4, 6, 8 sau mai
multe compartimente, latura unui compartiment fiind de 3, 5, 7 şi 10 cm. 
Repicatul în cuburi se face cu plantatorul şi concomitent cu confecţionarea acestora. În caz
contrar, ele se usucă, prin udare nu se obţine o hidratare foarte bună, iar prinderea răsadurilor este
slabă, mai ales dacă în compoziţia cuburilor nutritive este mai mult pământ de ţelină. Fiecare cub
este prevăzut
răsadul. Apoi,cu printr-o
un orificiu mic,laterală
apăsare care secuadânceşte cu ajutorul
plantatorul, plantatorului,