MINISTERUL AGRICULTURII ŞI INDUSTRIEI ALIMENTARE

AL REPUBLICII MOLDOVA

COLEGIUL AGRICOL din ŢAUL

„APROBAT” „APROBAT”
Universitatea Agrară Centrul Metodic
de Stat din Moldova pentru Învăţămînt
Catedra ___________ Director __________
Şef _______________ N. Popescu-Bologan
„ ___ ”________ 20 __ „ __”_________ 20 __

PROGRAMA
la disciplina
„AGROCHIMIE”
Specialitatea 2803 „Horticultură şi viticultură”
/planul de învăţămînt, ediţia 2013/

Autor ________________ Evghenii Gormah

Examinată
la şedinţa catedrei
“Discipline agricole”
Proces- verbal nr. ___
din „ __ ”
__________ 20 __
Şef catedră
_____________ A.
Poparcea

Ţ a u l, 2 0 1 4
 I. Descrierea unităţii de curs
„Agrochimie” este o disciplină fundamentală.
Codul cursului este F.03.1.007. Cursul se desfăşoară în semestrul IV al anului II de studii, cîte 4
ore săptămînal, inclusiv 2 ore - contact direct, 2 ore - contact indirect.
Programa include următoarele compartimente: introducere, condiţiile de efectuare a
experienţelor, proiectarea experienţei, organizarea şi executarea experienţelor în cîmp, analiza
statistică a datelor experimentale.
Volumul de ore prevăzut în planul de învăţămînt, ediţia 2013: 60 ore - contact direct, inclusiv 38
ore teoretice, 22 ore practice, 30 ore - contact indirect.
Numărul de credite alocat unităţii de curs este 3.
II. Competenţe
Competenţe transversale:
- competenţe de învăţare/de a învăţa să înveţi;
- competenţe de comunicare în limba maternă/limba de stat;
- competenţe de comunicare într-o limbă străină;
- competenţe acţional-strategice;
- competenţe de autocunoaştere şi autorealizare;
- competenţe interpersonale, civice, morale;
- competenţe de bază în matematică şi ştiinţe reale;
- competenţe culturale, interculturale (de a recepta şi crea valori);
- competenţe antreprenoriale.
Competenţe specifice disciplinei:
 Utilizarea adecvată a noţiunilor şi termenilor specifice disciplinei;
 Specificarea rolului elementelor chimice în viaţa plantelor;
 Diagnosticarea stării de nutriţie după simptomele caracteristice ale plantelor;
 Identificarea formelor şi stărilor elementelor nutritive în sol;
 Identificarea produselor organo-minerale utilizate ca fertilizanţi şi amelioratori ai
solului, tehnologiilor şi dozelor de aplicare;
 Stabilirea dozelor de fertilizanţi după conţinutul elementelor nutritive mobile în sol la
diferite culturi agricole;
 Elaborarea sistemelor de fertilizare pentru diferite asolamente şi culturi agricole;
Competenţe tehnologice şi metodologice:
- explicarea perspectivei de dezvoltare a cercetărilor ştiinţifice în agricultura Moldovei;
- alegerea, argumentarea, implimentarea metodele de cercetare în agricultură;
- planificarea tema, scopul şi metodica petrecerii experienţei;
- alcătuirea schema experimentului;
- organizarea şi executarea amplasarea experienţei în cîmp, lucrările de cîmp în lotul experimental,
operaţiile de recoltare şi prelucrare primară a datelor experimentale;
- completarea documentaţia şi dările de seamă experimentale;
- analiza statistică a datelor experimentale;
Competenţe manageriale:
- dezvoltarea atitudinii conştiente faţă de desfăşurarea lucrului experimental în agricultură;
- manifestarea responsabilităţii faţă de cercetările ştiinţifice;
- formarea comportamentului adecvat faţă de mediul ambiant.

III. Repartizarea orelor teoretice, practice şi de laborator

 Numărul de ore
Nr. Inclusiv:
Denumirea capitolelor şi temelor Practice
d/o Studiu
Total Direct Teorie si de
individual laborator
Introducere 2 2 - 2 -
I. Componenţa chimică şi nutriţia plantelor. 16 10 6 4 6
1.1 Componenţa chimică a plantelor şi calitatea recoltei. 10 6 4 2 4
1.2 Nutriţia plantelor. 6 4 2 2 2
II. Însuşirile agrochimice ale solului în legătura 10 8 2 6 2
cu nutriţia plantelor şi administrarea fertilizanţilor.
2.1 Compoziţia şi capacitatea de absorbţie a solului. 4 2 2 2 -
2.2 Fertilitatea potenţială şi efectivă a solului. 6 4 - 4 2
III. Ameliorarea chimică a solului. 6 4 2 2 2
3.1 Ameliorarea chimică a solurilor acide şi alcaline. 6 4 2 2 2
VI. Fertilizanţii minerali. 22 16 6 12 4
4.1 Caracteristica generală a fertilizanţilor. 2 2 - 2 -
4.2 Fertilizanţii cu azot. 6 4 2 2 2
4.3 Fertilizanţii cu fosfor. 4 4 - 2 2
4.4 Fertilizanţii cu potasiu. 2 2 - 2 -
4.5 Fertilizanţii complexi. 4 2 2 2 -
4.6 Microfertilizanţii. 4 2 2 2 -
V. Fertilizanţii organici. 12 6 6 4 2
5.1 Gunoiul de grajd, mustul de gunoi, gunoiul de păsări, 8 4 4 2 2
guano.
5.2 Fertilizanţii verzi, turba, compostul. 4 2 2 2 -
VI. Sistemul de fertilizare. 16 10 6 4 6
6.1 Principiile stabilirii sistemului de fertilizare. 2 2 - 2 -
6.2 Sistemul de fertilizare în asolamente. 6 4 2 2 2
6.3 Principiile aplicării fertilizanţilor în legumicultură, 8 4 4 - 4
pomicultură şi la viţa- de- vie
VII. Deservirea agrochimică a agriculturii. 6 4 2 4 -
7.1 Metodele de cercetare în agrochimie. Managementul 6 4 2 4 -
deservirii agrochimice a agriculturii.
Total 90 60 30 38 22

IV. Conţinutul materiei de studii pe capitole şi teme

Introducere
Obiectivele şi dezvoltarea cercetării ştiinţifice. Metodele ştiinţifice utilizate în agronomie.
Sintetizarea realizărilor ştiinţifice în agronomie. Legăturile interdisciplinare. Metodele de cercetare
ştiinţifică. Observaţia şi experienţa. Tipurile de experienţă de laborator, vase cu vegetaţie, fitotron,
lizimetru, de cîmp şi de producţie. Cerinţele faţă de experiment.
2. Variabilitatea factorilor necontrolabili în experienţele de cîmp
2.1. Influenţa factorilor asupra datelor experimentelor: condiţiile climaterice, neomogenitatea
solului, particularităţile speciilor şi soiurilor. Alegerea lotului experimental şi cerinţele agronomice:
reprezentativitatea condiţiilor pentru folosirea rezultatelor obţinute şi uniformitatea solului.
2.2. Elementele experienţei de cîmp
Numărul de variante, repetiţii, schema experienţei şi principiile de alcătuire, suprafaţa parcelelor,
forma şi direcţiile lor de orientare.
Metodele de amplasare a variantelor, clasificarea şi caracteristica lor.
3. Proiectarea experienţei
3.1. Informarea bibliografică, ideea, alegerea temei de cercetări, argumentarea ştiinţifică a
ipotezei, rezolvarea problemei. Observaţii şi colectarea probelor în timpul vegetaţiei.
Lucrarea practică nr. 1. Proiectarea experimentului
Planul de cercetare: alegerea temei, formularea obiectivelor cercetărilor, planificarea, numărul
de variante, observări şi metode de colectare a probelor în timpul vegetaţiei.
4. Organizarea şi executarea experienţelor în cîmp
4.1. Tehnica organizării şi desfăşurarea experimentelor. Împărţirea parcelelor, fixarea benzelor
de protecţie, efectuarea lucrărilor pe cîmpul experimental.
Lucrarea practică nr. 2. Alcătuirea schemei experimentului.
Calcularea datelor pentru elaborarea schemei experimentului. Elaborarea schemei experimentului.
Lucrarea practică nr. 3. Proiectarea lotului experimental.
 Parcelarea lotului experimental în condiţii de cîmp.
4.2. Totalizarea rezultatelor experimentului. Evidenţa recoltei şi particularităţile pe diferite
grupe de culturi. Metodele ştiinţifice de cercetare a datelor experimentale primare. Rebutarea cifrelor
cu caracter de neîncredere. Prelucrarea primară a datelor experimentale. Prelucrarea datelor
experimentale în unităţile de standard. Documentaţia şi formele de raport ştiinţific.
5. Analiza statistică a datelor experimentale
5.1. Particularităţile analizei ştiinţifice a experienţelor. Analiza de dispersie. Utilizarea
rezultatelor de analiză statistică.
Lucrarea practică nr. 4. Analiza statistică a datelor experimentale.
Analiza de dispersie la experienţe monofactoriale.
V. Bibliografie
Obligatorie:
1. Velicica DavidescuSt„Agrochimia” ed. Tehnica Agricola, Bucureşti, 1992
2. Curs de lecţii
Suplimentară:
1. P.Smirnov „Agrochimia” ed. Cholos, Moscova, 1981

VI. Strategii de predare- învăţare şi evaluare

La organizarea studierii disciplinei profesorul va folosi cele mai eficiente tehnologii de predare-
învăţare-evaluare.
Se recomandă a utiliza forme şi metode active: instruirea problematizată, instruirea programată,
demonstrarea, modelarea, proiectarea.
La formarea gîndirii logico-creative profesorul va folosi următoarele metode:
- asimilarea independentă şi dirijată de către elevi a surselor informaţionale;
- organizarea lucrului în grupe mici şi mari;
- elaborarea ideilor, proiectelor noi.
În timpul lecţiilor practice profesorul trebuie să acorde mai multă atenţie la fixarea
cunoştinţelor teoretice, folosind următoarele metode:
- rezolvarea problemelor, a sarcinilor practice;
- executarea sarcinilor individuale.
Profesorul poate alege şi aplica acele tehnologii, forme şi metode de organizare a activităţii
elevilor, care sunt adecvate experienţei de lucru, capacităţilor individuale ale elevilor şi care asigură
cel mai înalt randament la realizarea competenţelor preconizate.
Obiectivul major al evaluării cunoştinţelor şi capacităţilor elevilor la „Metodica lucrului
experimental” este măsurarea şi aprecierea rezultatelor obţinute în activitatea de învăţare a elevilor pe
parcursul orelor de contact direct şi indirect.
Evaluarea poartă un caracter continuu şi presupune aplicarea diferitor forme şi metode:
- curentă (zilnică), folosind metodele: frontală, orală, dictări, exerciţii, teste cu diferite structuri
a itemilor, observarea lucrului elevilor;
- periodică (pe compartimente), folosind teste, evaluarea portofoliilor, proiectelor etc.;
La elaborarea testelor se vor lua datele reale din cercetările ştiinţifice, situaţiile de producere
efectuate în colegiu, Republica Moldova.
La întocmirea diferitor teste, subiecte se va avea în vedere ca ele să aibă un caracter
problematizat, să impună respondentul de a face analize, generalizări, deducţii, concluzii.
VII. Strategii de monitorizare a lucrului individual ghidat
La disciplina „Metodica lucrului experimental” se prevede examen oral în timpul sesiunii de
iarnă.
Fiecare elev la sfîrşitul lucrărilor practice trebuie să susţină (apere) rezltatele obţinute şi să fie
notat.
Lucrul individual al elevilor (orele de contact indirect) trebuie să fie observat, controlat şi notat de
profesor prin controlul portofoliului, proiectelor, referatelor prezentate de către elevi.
De regulă, fiecare elev sau grup de elevi va primi sarcini individuale aparte.