CAPITOLUL V

VIŢA-DE-VIE CA PLANTĂ DECORATIVĂ

V.I. VIȚA DE VIE ÎN AMENAJAREA VERTICALĂ
Vita de vie prin rodul și aspectul său a constituit pentru om o atracție
și o enigmă în același timp. Din cele mai vechi timpuri omul și-a dorit
tovărășia viței de vie pe care a cultivat-o la început în jurul locuinței, apoi în
gradini și plantații.
Cultivată în jurul locuinței vița de vie aduce bucurie ochiului prin
aspectul plăcut și formele ornamentale în care se poate conduce, apoi
satisface cele mai rafinate gusturi prin prospețimea, savoarea, dulceața și
aroma strugurilor și nu în ultimul rând aduce alinare sufletului datorită
efectului calmant și curativ al vinului consumat cu moderație.
În continuare prezentăm pe scurt câteva forme ornamentale de
conducere a viței de vie în cadrul amenajărilor peisagere din jurul locuinței
familiale.
Bolta de viţă de vie este întâlnită foarte des în grădinile familiale, la
intrarea în blocuri sau în parcuri. Acest mod de a conduce coardele este
foarte decorativ şi practic, dacă soiurile sunt bine alese şi corect dirijate
bolta asigură un rod bogat, iar umbra şi verdeaţa bucură ochiul privitorului.
Boltele de viţă de vie îmbracă alei sau drumuri de acces, au lăţimea
de cel puţin 3,5 – 4,0 m şi înălţimea de 2,6 – 3,0 m, iar lungimea se
stabileşte în funcţie de spaţiul disponibil şi de dorinţa cultivatorului.
Pentru construcţia scheletului boltei este indicat să se folosească
material metalic – ţevi tubulare sau profile T - pentru arcade şi sârmă
galvanizată cu Ø= 2,2 – 2,8 mm pentru susţinerea vegetaţiei. La realizarea
arcadelor se pot folosi stâlpi din beton sau lemn, dar au rezistenţă mai
redusă şi sunt mai puţin decorativi.
Arcadele sunt dispuse la 3 – 5 m distanţă unele de altele şi sunt
fixate în sol cu beton, iar la partea superioară pot avea diferite forme. Sârma
galvanizată este instalată în părţile laterale ale arcadelor, prima sârmă se va
fixa la înălţimea de 70 – 80 cm, următoarele la 35 – 40 cm una de alta.
Sârmele care susţin trunchiul şi etajele de cordoane vor fi mai groase.
Între butuci distanţa de plantare este de 0,7 – 1,2 m, în funcţie de
forma de conducere care poate fi: palmetă sau cordon vertical cu punţi de
rod altern-etajate, cordon vertical cu punţi de rod bilaterale orizontal –
etajate, sau sub formă de cordoane oblice sau verticale. Cordoanele sunt
dispuse în 3 – 4 etaje fiind captuşite cu elemente de rodire sub formă de cepi

121
de rod cum sunt la cordonul speronat sau cu verigi de rod cum sunt la
cordonul Cazenave. Lăstarilor formaţi pe ultimul nivel de cordoane nu li se
aplică operaţii în verde pentru a creşte cât mai mult şi a îmbrăca cât mai
bine partea superioară a boltei.

Fig.V.1. Boltă de viţă de vie

În primii ani de la plantare este necesară instalarea unor tutori de 2,5

m înălţime care să ajute la dirijarea verticală a trunchiului până acesta se
poate autosusţine. Trunchiul butucilor poate fi condus la aceeaşi înălţime
sau la înălţimi diferite alternativ (un butuc în formă semiînaltă la 60 -80 cm,
următorul în formă înaltă la 100 – 120 cm, etc.), în funcţie de vigoarea

122
soiului plantat, de forma de conducere aleasă, etc. Se recomandă plantarea
unor soiuri viguroase care să îmbrace bine bolta în vegetaţie. Strugurii se
vor coace eşalonat deoarece sunt dispuşi pe etaje diferite, de aceea se
recomandă cultivarea în boltă a soiurilor de struguri pentru masă şi mai
puţin a celor pentru vin.

Fig. V.2. Forme de arcade (după Dejeu L., 2004)

Semibolta poate fi folosită de-a lungul unor drumuri şi alei sau în

preajma unor garduri, ziduri, pereţi pentru a le masca sau a le umbri.
Spalierul metalic formează un perete vertical care la partea superioară se
arcuieşte usor. În porţiunea arcuită a spalierului sunt fixate 2-4 rânduri de
sârme, în rest nu diferă de spalierul boltei. Distanţele de plantare şi modul
de conducere al coardelor pe spalier se face la fel ca la boltă.

Fig.V.3. Semiboltă condusă sub formă de cordon vertical

123
 Coviltirul este o boltă modificată, construită din arcade
semicirculare dispuse la 1,0 – 1,75 m una de alta şi sprijinite la bază de
suporturi din metal cu console.

Fig.V.4. Coviltirul: a- suporturi de metal; b- arcade semicirculare; c- bara

metalică care uneşte arcadele; d- sârmă din fier-beton; e – viţă de vie ( după
D.D. Oprea, 1978)

Arcadele sunt confecţionate din ţevi metalice tubulare şi legate între

ele prin sârme din fier-beton de Ø= 10-15 mm, iar în punctul cel mai înalt al
curburii arcadele sunt unite printr-o bară metalică sudată. La centru
coviltirul va avea 3,0 – 3,2 m înălţime, iar lăţimea spaţiului util este de 3,0
m.
Viţa de vie se plantează între două arcade la 1,0 – 1,75 m, trunchiul
urmează linia suportului metalic şi nu prezintă elemente vegetative, lăstarii
şi strugurii se găsesc numai pe arcade.
Conducerea viţei de vie sub formă de halângă presupune formarea
uneia sau mai multor tulpini de pe care pornesc cordoane spre streaşina
casei, dirijate în plan vertical la început, apoi oblic. În primii ani de la
plantare tulpina este susţinută de tutori până ce lemnul multianual se poate
autosusţine, iar vegetaţia se sprijină pe o reţea de sârmă cu dimensiunea
între Ø= 2,2 – 2,8 mm. Acolo unde spalierul susţine cordoane din lemn
multianual se va folosi sârmă mai groasă, iar unde se întind coardele anuale
şi lăstarii se va utiliza sârmă mai subţire. Acest tip de conducere a viţei de
vie este des întâlnit în partea de sud a ţării, mai ales în Oltenia, în plus

124
îmbină utilul cu frumosul deoarece pe lângă rodul pe care-l asigură familiei
poate fi amenajat ca loc pentru recreere sau adăpost pentru autoturism.

A B

Fig.V.5. Halânga în grădinile familiale din Oltenia ( A-după Dejeu L.,

2004; B-original)
Soiurile de struguri pentru masă pot fi conduse practic şi decorativ în
grădinile familiale sub formă de pergolă. Spalierul la pergola simplă este
alcătuit din stâlpi verticali cu înălţimea de 2,4 m. Pe direcţia intervalului
dintre rânduri fiecare stâlp este prevăzut cu o consolă de 1,2 m lungime,
fixată într-un unghi de 500 printr-o sârmă sau o contraforţă. Consola este
montată la înălţimea de 1,50 m şi la baza ei se fixează prima sârmă a
spalierului care trebuie să fie mai groasă pentru a susţine cordoanele. Pe
consolă în plan înclinat se fixează alte trei sârme la o distanţă de 40 cm una
de alta cu scopul de a susţine vegetaţia. Trunchiul este susţinut vertical de
un tutore, între butuci distanţele de plantare sunt de 1,5 m, iar pe cordoane
elementele de rodire sunt verigile de rod alcătuite din cep de înlocuire şi
cordiţă de rod de 5-7 ochi.

Fig.V.6. Pergola simplă: 1-aspect din faţă; 2- aspect din lateral; a-

stâlpi; b- consolă; c- sârme; d- tutore pentru susţinerea trunchiului; e,f-
butuci de viţă de vie; g- sârmă pentru fixarea consolei. ( după D.D. Oprea,
1978)

125
 Pergola dublă prezintă un spalier format din stâlpi verticali înalţi de
1,5 m care au la partea superioară două console montate în plan înclinat,
unghiul deschiderii dintre ele fiind de 65 – 750. Consolele au 1,2 m lungime
şi sunt legate cu sârmă între ele pentru a menţine unghiul de deschidere.

Fig.V.7. Pergola dublă: 1-aspect din faţă; 2- aspect din lateral; a-

stâlpi; b- consolă; c,d- sârme; e- tutore pentru susţinerea trunchiului; f- butuc
de viţă de vie; g- sârmă pentru fixarea consolei. ( după D.D. Oprea, 1978)

Prima sârmă a spalierului are rolul de a susţine cordoanele şi este

poziţionată la înălţimea de 1,2 m. Celelalte sârme sunt dispuse câte 3 pe
fiecare consolă la o distanţă de 50 cm una de alta. Viţele sunt plantate la
distanţe de 1,2 – 1,5 m, trunchiul are 120 cm înălţime şi este dirijat vertical
ascendent pe lângă un tutore, iar elementele de rodire sunt la fel ca la
pergola simplă.
Pergola umbrar se foloseşte în grădinile familiale sau în parcuri
pentru a îmbrăca decorativ un loc de odihnă. Pergola este construită din 2
stâlpi cu înălţimea de 2,5 m din zidărie sau lemn care are în partea
superioară un suport tranversal din lemn. Acest schelet poate fi vopsit în
diferite culori sau i se adaugă diverse elemente decorative pentru a-i spori
valoarea estetică. Între stâlpi spaţiul trebuie să fie suficient de mare pentru a
se putea instala o masuţă cu două scaune, o bancă de odihnă sau un leagăn.
Câte o viţă de vie se plantează lângă fiecare stâlp iar trunchiul butucilor va
fi dirijat vertical ascendent şi va avea înălţimea stâlpilor. Cordoanele şi
vegetaţia (lăstarii, strugurii) vor atârna. Elementele de rodire care îmbracă
cordoanele pot fi cepi de rod sau verigi de rod formate din cepi de înlocuire
şi cordiţe de rod.

126
Fig.V.8. Pergolă umbrar

127
 Chioşcul reprezintă un element artistic care se evidenţiază într-o
grădină familială sau parc, mai ales că poate fi prevăzut cu numeroase
elemente decorative. Diametrul chioşcului este între 3,0 m si 5,0 m, iar
amprenta la sol poate fi circulară, hexagonală, octogonală, etc.
Scheletul chioşcului este confecţionat din lemn sau metal, la partea
superioară poate fi închis sau deschis, dar trebuie să precizăm că pentru
cultivarea viţei de vie nu este indicată închiderea deoarece duce la o
iluminare şi aerisire insuficientă, eventual prelungim în partea superioară
vegetaţia de viţă de vie. Pe schelet se montează transversal 5 – 6 rânduri de
sârmă la o distanţă de 35 – 40 cm una de alta care vor susţine vegetaţia.

Fig.V.9. Modele de chioşcuri

128
 Viţa de vie se va planta în exteriorul chioşcului la o distanţă de 0,75
– 1,25 m între butuci, având grijă să lăsăm liberă o latură pentru a permite
intrarea în chioşc. Butucii se formează în general pe un trunchi scurt şi se
conduc sub formă de palmetă etajată cu cordoane bilaterale prevăzute cu
elemente de rodire scurte, dar modul de dirijare al coardelor depinde de
dorinţa cultivatorului.
Interiorul chioşcului poate fi pavat şi prevăzut cu mese rotunde cu
scaune sau băncuţe.
Viţa de vie poate înfrumuseţa spaţiile de la intrarea în clădiri, sau în
cazul clădirilor înalte poate fi dirijată în forme artistice la nivelul
balcoanelor. De exemplu, la clădirile prevăzute cu copertină, la intrare
putem realiza un umbrar de copertină. Astfel, de o parte şi de alta a
intrării se plantează câte o viţă de vie la care trunchiul se va conduce
vertical ascendent până la nivelul copertinei. În primii ani de la plantare este
necesar ca trunchiul să fie susţinut fie de un suport de lemn, fie cu ajutorul
unei sârme groase ancorată vertical între sol şi copertină. Deasupra
copertinei la 40 – 50 cm se montează paralel cu aceasta o reţea de sârmă de
2 mm Ø cu ochiuri de 20x20 cm. La nivelul copertinei se formează 2
cordoane bilaterale pe fiecare butuc, dirijate orizontal şi captuşite cu
elemente de rodire scurte, iar lăstarii se vor sprijini pe reţeaua de sârmă la
40 – 50 cm peste copertină, ceea ce permite circulaţia aerului şi buna
dezvoltare a strugurilor. Construirea umbrarelor de copertină necesită
atenţie la alegerea soiurilor de viţă de vie, acestea trebuie să fie rezistente la
boli şi dăunători şi cu creşteri viguroase, pentru a evita aplicarea
tratamentelor fitosanitare.
La clădirile cu III – IV etaje prevăzute cu balcoane, prin cultivarea
viţei de vie se pot realiza umbrare de balcon. Pentru aceasta se aleg soiuri
de viţă de vie cu creşteri viguroase şi rădăcini pivotante, bine ancorate în sol
şi se preferă strugurii de masă. Viţa de vie se plantează la aproximativ 50
cm în exteriorul proiecţiei verticale pe sol a balconului (Dejeu L., 2004).
Trunchiul va fi dirijat vertical ascendent pe lângă un tutore în prima fază,
apoi pe lângă o sârmă rezistentă şi bine fixată în poziţie verticală. În dreptul
balcoanelor se vor forma cordoane dirijate orizontal în partea inferioară sau
superioară a balconului, captuşite cu cepi de rod şi conduse pe sârme bine
fixate în zidăria clădirii. Lungimea cordoanelor este egală cu lungimea
balconului. Lăstarii formaţi fie vor atârna, fie vor fi dirijaţi pe o reţea de
sârme de susţinere. De multe ori se practică plantarea în aceeaşi groapă a
două viţe la care trunchiul se va conduce împletit. La realizarea umbrarelor

129
de balcon există dezavantajul ca viţa de vie să se degarnisească la etajele
inferioare, de aceea tăierile trebuie aplicate cu mare atenţie.

Fig.V.10. Umbrar de copertină;

130
 Fig.V.11. Umbrar de balcon (dupa Dejeu L., 2004)

În grădinile familiale care dispun de spaţiu restrâns, viţa de vie va fi

cultivată în scop ornamental şi mai puţin pentru rod, fiind susţinută pe
stâlpi cu diverse forme. Un astfel de stâlp este format din ţeavă tubulară
bine fixată în pământ, care la partea superioară are două bare montate în
cruce ( Fig.V.12.A).Viţa de vie se va planta la baza stâlpului, iar trunchiul
va fi dirijat vertical pe lângă acesta, lungimea trunchiului fiind egală cu a
stâlpului, de 1,4 – 1,5 m. Barele din partea superioară a stâlpului vor susţine
4 cordoane orizontale de pe care atârnă vegetaţia. Elementele de rodire
lăsate cu ocazia tăierilor de fructificare sunt cepii de rod sau verigile de rod
formate din cepi de înlocuire şi cordiţe de rod de 4 - 7 ochi.
Alt model de stâlp este format dintr-un suport vertical de 1,5 – 2 m
înălţime confecţionat din metal sau lemn la capătul căruia este fixat un cerc
cu diametrul de 45 cm. Trunchiul va fi condus pe lângă stâlp şi va avea
înălţimea acestuia, iar la partea superioară se vor forma 4 braţe scurte care
nu vor depăşi circumferinţa cercului şi vor susţine fiecare câte o verigă de
rod formată din cep de înlocuire şi coardă de rod de 10 – 12 ochi care vor fi
lăsate să atârne ( Fig.V.12.B).
Conducerea în umbrelă reprezintă altă modalitate de dirijare a viţei
de vie pe stâlp ( Fig.V.12.C). În acest scop se foloseşte o tijă metalică
groasă şi înaltă de 1,0 – 2,0 m la capătul căreia sunt fixate spiţe din sârmă
de fier-beton care fac legătura cu un cerc metalic fixat mai jos cu 20 – 30
cm decât capătul tijei, formând o calotă sau scheletul unei umbrele.
Trunchiul viţei de vie va fi condus în spirală în jurul tijei metalice iar
coardele de rod de 10 -12 ochi crescute la capătul lui vor fi dirijate pe spiţe,
în timp ce lăstarii de pe coarde vor avea creşteri pendente.

131
 Fig.V.12. Susţinerea viţei de vie pe stâlpi în diverse forme şi pe pomi

Pentru conducerea viţei de vie putem folosi stâlpii de la corpurile de

iluminat ( Fig.V.12.D), coloane greceşti ( Fig.V.12.E ) sau simpli stâlpi din
zidărie. Viţa de vie va fi condusă în spirală în jurul acestora, iar la tăiere
vom lăsa o încărcătură mică de ochi sub formă de cepi sau cordiţe de 4 – 5
ochi. Pentru a stimula creşterile vegetative în partea de jos a trunchiului şi a
evita degarnisirea, în partea de sus a tulpinii vom lăsa o încărcătură de ochi
redusă.
În cazul în care în grădini sau parcuri avem pomi sau arbori uscaţi îi
putem îmbrăca cu viţă de vie ( Fig.V.12.F ). Coroana pomilor va fi tăiată
drastic astfel încât să rămână şarpantele şi o parte din semischelet. Lângă
pom se plantează 1-2 viţe care treptat vor acapara toată coroana pomului,
fără o intervenţie specială a cultivatorului. Tăierile de fructificare sunt greu
de aplicat în acest caz iar strugurii dezvoltă neuniform boabele, coloraţia
este deficitară şi atacul de boli şi dăunători este mai evident, datorită
microclimatului diferit.
Susţinerea viţei de vie sub formă de ghirlandă poate fi utilizată
de-a lungul aleilor între stâlpii de iluminat. Fiecare stâlp va susţine
trunchiurile a 2 viţe, înălţimea lor fiind de regulă cu 30 – 40 cm sub
corpurile de iluminat. La această înălţime pe fiecare butuc se formează câte

132
un cordon orizontal, acestea fiind încrucişate şi dirijate în direcţii opuse pe
cabluri de susţinere sau lanţuri cu zale între stâlpi. Cordoanele vor fi
garnisite cu cepi de rod iar în perioada vegetaţiei lăstarii vor atârna.

Fig.V.13. Ghirlandă din viţă de vie

Fig.V.14. Ghirlandă combinată ( după D.D. Oprea, 1978)

La susţinerea ghirlandelor putem folosi şi alte tipuri de stâlpi sau

chiar arbori cu coronamentul slab dezvoltat şi plantaţi la distanţă mare, sau
putem crea ghirlande combinate în funcţie de imaginaţia fiecărui cultivator
şi de spaţiul avut la dispoziţie. Un model de ghirlandă combinată poate fi
alcătuit din viţă de vie condusă pe stâlpi în formă de umbrelă la 1,0 -1,2 m
înălţime în alternanţă cu viţa de vie condusă pe stâlpi de 1,5 – 2,0 m
înălţime, prevăzuţi cu bare aşezate în cruce. Viţele se plantează la o distanţă
de 1,25 m între ele, iar la viţele conduse sub formă de umbrelă o parte din
lăstari au creşteri pendente şi o parte sunt dirijaţi pe un lanţ din zale ce le
uneşte cu următorul stâlp umbrelă. La stâlpii înalţi lăstarii vor atârna.
Vița de vie mai poate fi decorativa și prin colorația deosebită a
strugurilor și frunzelor sale. Prin multitudinea de culori a strugurilor săi vița
de vie poate rivaliza cu succes cu cele mai frumoase flori.

133