1. Curata bine terenul de pietre, radacini, gunoaie sau resturi radacinoase . 2.

Daca plantezi un pom fructifer, atunci sapa o groapa cu forma asemanatoare unui cub cu latura de 50 cm. Daca plantezi un arbust fructifer, atunci dimensiunea va fi de 30 cm, deoarece radacin Fasonarea radacinilor. Curata radacinile de uscaturi sau zone mucegaite. Reinnoieste taieturile nervurilor si taie cat mai scurt radacinile fibroase. Este indicat ca cele groase sa ramana cat mai lungi si preferabil orientate spre fundul gropii pentru a se dezvolta in adanci

C\limatul Pregatirea terenului pentru plantare Plantarea pomilor fructiferi Ingrijirea pomilor in primul an dupa plantare Culegerea si depozitarea fructelor

Plantarea pomilor fructiferi Este lucrarea de baz de care depinde prinderea si dezvoltarea pomilor n viitor si cuprinde cteva faze principale. Stabilirea epocii de plantare trebuie fcut cu mult atentie, in zonele cu toamne lungi si cu ierni nu prea aspre, cele mai bune rezultate le d plantarea de toamn. Ea poate ncepe imediat dup cderea frunzelor si se poate continua pn la venirea nghetului. Este -mai bine s plantm pomii toamna deoarece rdcinile lor pan primvara, realizeaz cm contact strans cu pmantal, tieturile lor se caluseaz, iar uneori emit rdcini noi. In gropi se acumuleaz o cantitate mare de ap care se pastreaza si n perioadele mai secetoase din timpul primverii. Pomii pornesc in vegetatie mai devreme cu 1520 zile decat cei plantati primvara. In cazul cand din anumite motive nu s-a putut face plantatul de toamna, rezultate bune d si plantatul fcut primvara de timpuriu, cu conditia ca pregtirea terenului si gropile s fie fcute toamna. Practica a mai dovedit c se pot planta pomii si n cursul iernii cand temperatura este de 79C, cu mai bune rezultate decat primvara.Cu cateva zile nainte de plantare, gropile sau santurile se umplu cu pmnt lsandu-se goale numai 2025 cm, astfel ca pn la plantare pmntul s aib timp suficient s se aseze. Umplerea gropilor se face numai cu pmant fertil, la care

se adaug si ingrsminte minerale formate din 150 200 gr. superfosfat si 40 60 gr. sare potasic. Umplerea partial cu prnnt : Pe pmantul scos din groap se mprstie ngrsmintele apoi cu sapa se taie pmntul n fsii verticale si se trage n groap, astfel ca solul s se amestece bine cu ingrsmintele.Pentru a obtine un sol cu fertilitate uniform in toat groapa, se trage concomitent atat din pmantul scos din partea superioar a gropii cat si din cel scos din partea inferioar pentru a se amesteca. In timpul umplerii, pmantul se calc de 2 - 3 ori. Dac pmantul scos din fundul gropii este pietros - srac acesta nu se folosesste la umplere si pentru inlocuirea lui se va aduce pmnt bun de imprumut" din apropierea gropii. Pregtirea pomilor pentru plantare Pomii scosi de la stratificare, si adusi la locul de plantare, sau adusi direct de la pepinier, se supun unui control riguros, urmrindu-se ca fiecare pom s aib rdcina sntoas s nu fie rnit, rupt sau despicat. Tulpina de asemenea s fie sntoas si fr rni. Pomii care n-au fost fasonati, la rdcin cu o-cazia stratificrii se fasoneaz la plantare. Operatiunea const n scurtarea rdcinilor principale la 1520 cm iar a celor secundare la 2 - 3 cm. Tot cu aceast ocazie se ndeprteaz, rdcinile rupte. Tierea se face cu o foarfec bine ascutit, perpendicular pe axul rdcinii. <="" p=""> Mocirlirea asigur un contact strans cu pmantul si stimuleaz calusarea si formarea de rdcini noi. Dup mocirlire pomii se repartizeaz la gropi n momentul plantrii. Tehnica plantrii - Pomii trebuiesc plantati la adancimea la care au crescut n pepinier. Dac se planteaz mai la suprafat, vor suferi din cauza uscciunii, "iar dac se planteaz prea adine, pornesc greu n vegetatie si cresc slab. Plantatul se face de ctre o echip format din 2 persoane care trebuie s aib cu ei rigla de suprapichetaj descris la pregatirea terenului, sap, lopat.

O persoana fixeaz rigla peste groap intre cei doi trusi fixati cu ocazia suprapichetajului, pentru a stabili locu] pomului si adancimea n groap. Apoi se introduce pomul n groap exact la cresttura din centrul riglei si cu coletul la nivelul ei. Atunci cnd este prea putin pmant in groap, se mai introduce pmant pe care s se aseze rdcinile pomului cat mai bine. Dac este pmant prea mult n groap si rdcinile pomului nu ncap, se mai scoate din el pn ce rdcinile se aseaz bine. Dup ce s-a aranjat pomul n groap, n timp ce o persoana il tine fixat n pozitie vertical, altul trage pmnt mrunt si reavn peste rdcini. Pentru a asigura ptrunderea ct mai bun a pmntului printre rdcini, persoana care tine pomul il scutur vertical prin miscri-scurte, dar bruste, apoi introduce pmantul cu mana, printre rdcini si il indeas bine. Dup ce rdcinile au fost acoperite cu un strat de pmant de 510 cm grosime, se face primul clcat, ncepand de la marginea gropii spre pom. Persoana care calc trbuie s aib incltmintea cu talp moale ca s nu rneasc, rdcinile.

Dup primul clcat se adaug in groap inc un strat de gunoi putrezit n cantitate 810 kg, dac sa fcut ferlilizarea cu ocazia desfundatului, iar dac nu s-a fcut, atunci se d 1015 kg gunoi la pom. Dup aceasta se umple groapa cu pmant pan la suprafa si se face al doilea clcat. Se completeaz apoi toat groapa fcndu-se un mic musuroi la baza pomului, in cazul cand pmmtul este umed si nu este nevoie de udat. La plantrile de toamn, de obicei, daca timpul este secetos, nainte de a se face musuroiul se face o copc in jurul pomului n care se toarn 1 - 2 glei de ap. Desigur, udarea se face si la plantrile de primvar n caz de secet. Dup infiltrarea apei n pmaut se face musuroiul in jurul pomului cu nlimea de 15-20 cm si a crei lrgime sa depseasc marginile gropii, pentru a proteja rdcinile pomului de ger sau uscciune. Cand plantarea pomilor se face in sanuri, de obicei se procedeaz la fel cu deosebirea c nu se mai suprapicheteaz, folosindu-se o sarm marcat, dup

care se inseamn locul de plantare cu cite un rus. Procedandu-se in felul acesta, prinderea pomilor este asigurat, la fel si comportarea lui ulterioar. Neprinderea pomilor se datoreste defeciunilor de plantare, dintre acestea amintim urmtoarele : asezarea pomului cu coletul mai sus sau mai jos de suprafaa solului. pmmtul nu s-a clcat bine n jurul rdcinilor, creindu-se goluri de aer la nivelul lor, favorizandu-se dezvoltarea mucegaiului si uscarea rdcinilor. lipsa de ap din sol, dup plantare, provocat de secet sau de lipsa udrii. exces de umezeal si rceal n sol, impiedic calusarea si rdcinile nu se formeaz. ingrsmintele azotoase date cu ocazia plantrii, dac vin in contact cu rdcinile provoac vtmri ale lor. De aceea la plantare nu se foloseste acest ingrsmant.

Operatia de plantare reprezinta, pentru pomul tanar, o expunere serioasa la numerosi factori de stres. Dintre acestia, cel mai important este legat de afectarea sistemului redicular, care se petrece la scoaterea pomului din solul pepinierei pentru a fi replantat in alta parte. Cu aceasta ocazie, o mare parte din perisorii absorbanti ai radacinilor se rup chiar daca se lucreaza cu mare atentie. Totodata se pot rupe si ramificatii principale ale radacinii mai ales in cazul radacinilor pivotante ce pot patrunde la peste o jumatate de metru adancime in primul an. In afara de aceasta, plantarea la locul definitiv implica schimbari de microclimat, de compozitie chimica a solului, etc. Daca pe langa toti acesti factori intervine si o lipsa serioasa de umiditate a solului, atunci procentul de prindere poate fi serios afectat. Acesta este si principalul motiv pentru care toamna este considerata ca anotimp propice plantarilor de pomi. Acestea pot incepe odata cu desfrunzirea (sfarsitul lui septembrie - octombrie) pe terenuri pregatite cu cateva luni inainte. Este recomandat ca plantarile sa fie incheiate cu 10-15 zile inainte de aparitia ingheturilor de la sfarsitul toamnei. Alt motiv pentru care plantarile de toamna sunt preferate este intrarea pomilor in repaus vegetativ pe durata iernii. Nevoile de hranire in tot acest timp sunt mult

reduse, crutand radacina de eforturi mari si oferindu-i astfel suficient timp de adaptare. Plantarile de primavara, desi nu se recomanda, se practica totusi. O primavara secetoasa poate pune probleme serioase puietilor care urmeaza sa intre rapid in vegetatie. De aceea, in aceasta situatie este necesara irigarea (udarea, daca e vorba de un singur pom) a pomilor proaspat plantati. Plantarea pomilor Inainte de inceperea plantarii pomului sau pomilor, daca este vorba de o livada, aveti nevoie de: balegar fermentat: 1 galeata/pom); balega proaspata de vita: 1 galeata/pom; apa; pamant galben: 1 galeata/25 pomi; - 200 g ingrasamant complex: (N, P, K)/pom. Intr-una din gropile sapate in vederea plantarii si aflata in centrul terenului se va pregati o "mocirla" formata din 1 parte balega proaspata de vita, 1 parte apa peste care se adauga pamant galben pana cand, prin amestecare continua, se obtine o pasta de consistenta medie. In aceasta pasta se vor cufunda complet radacinile pomului sau pomilor fasonati, atatia cati incap in groapa (in cazul ca infiintati o livada). Fasonarea pomilor se executa cu o foarfeca de pomi bine ascutita. Se aplica ata la radacini, cat si la ramificatiile trunchiului, daca exista. Astfel, prin taiere, se elimina DOAR radacinile uscate, rupte sau ranite. Daca, in momentul plantarii, pomul tanar se prezinta ca o varga neramificata aceasta se va reteza, deasupra unui mugure, la o inaltime de 1-1,25 m. Aceasta e inaltimea de prioectare a trunchiului si, in functie de optiuni, dimensiunea indicata poate fi mai mare sau mai mica. Daca insa pomul are deja ramificatii laterale, atunci se va aplica taierea reductiva, care are in principal doua scopuri: - reducerea masei vegetale care va trebui hranita in viitoare perioada de vegetatie de catre radacina si asa slabita prin operatia de dezgropare; - incepera taierilor de formare a coroanei pomului. Prima ramificatie care se va indeparta de la inel este lastarul concurent (in cazul in care acesta nu a fost indepartat in pepiniera). Lastarul concurent este prima ramificatie crescuta imediat sub cresterea anuala a varfului. Acesta are, de regula, o orientare verticala si poate fi la fel de viguros ca si varful insusi. In situatia in care lastarul concurent are o crestere mai convenabila decat varful, din punctul de vedere al pozitiei, vigorii, etc., acesta va fi oprit si se va elimina varful.

In acest caz va trebuie eliminata ramificatia de sub lastarul concurent ales ca ax de prelungire. Se va verifica daca in acest caz mai raman suficiente ramificatii pentru proiectarea primului etaj de ramificatii principale. Urmatorul pas este alegerea celor cateva ramificatii principale (dintre cele care exista) care vor constitui sarpantele viitoarei coroane. In acest moment este absolut obligatoriu sa va fi hotarat deja asupra formei de coroana dorita. Revenind, pomii care nu incap in groapa cu ingrasamant se depoziteaza intrun locumbros si se invelesc cu saci umeziti. Plantarea incepe de la capatul primului rand in cazul livezilor, unde se va aduce un pom bine mocirlit si o galeata de balegar. Tot timpul vor fi respectate urmatoarele reguli importante: - in zona de deasupra punctului de altoire se poate observa, pe o parte a tulpinii, o zona mai inchisa uneori, pigmentata cu muschi. Aceasta este partea dinspre nord orientata in pepiniera. Si in livada sau gradina, indiferent unde plantati pomul, aceasta orientare trebuie respectata, in sensul ca pomul trebuia plantat cu acea parte indreptata spre nord; - punctul de altoire, vizibil fara dificultate, va trebui sa se situeze la suprafata solului, dau nu mai sus de aceasta. Cu respectarea acestor reguli se va trece la plantarea pomului. O persoana va aseza pomul mocirlit si fasonat, cat mai pe centrul gropii. Daca varfurile radacinilor se aseaza pe fundul gropii, iar punctul de altoire este la nivelul solului se vor arunca mai multe lopeti de pamant luat pentru a face groapa si acesta se va tasa cu piciorul peste radacini. Peste acest prim strat gros de aproximativ 5 cm de pamant se va presara un strat tot de 5 cm de balegar fermentat. Se va continua cu adaugarea si tasarea straturilor de pamant de suprafata (dat la o parte cand s-a facut groapa) si balegar si apoi doar cu a pamantului scos din fundul gropii, atunci cand a fost sapata. Daca groapa este cu mult mai adanca decat inaltimea radacinii, atunci ea se va umple cu pamant de suprafata pana la inaltimea necesara. Acesta se va tasa usor. In continuare se va proceda ca mai sus. In cazul plantarilor de primavara, la radacina fiecarui pom se va face cate un dig circular, menit sa dirijeze apa catre radacina pomului, iar la plantarile de toamna, la radacina fiecarui pom se va face cate un musuroi de pamant de 30-40 cm, menit sa protejeze zona de altoire impotriva inghetului. In cazul livezilor, pe masura ce operatia de plantare evolueaza este bine sa se faca o verificare vizuala, pe randuri, ca toti pomi sa fie in linie, inainte de a-i planta. Se va elimina astfel neajunsul ca la incheierea unui rand sa se constate ca unul sau mai multi pomi nu sunt aliniati perfect cu ceilalti. Urmatoarea actiune este fixarea in pamant a tutorilor (bete ajutatoare de care se leaga tulpina pomului). Inainte de aceasta, este indicata cufundarea varfurilor tutorilor in gudron, smoala topita sau arderea superficiala a acestora. Este recomandabil ca tutorii sa se amplaseze in partea de nord a pomilor lasand un

spatiu de doua degete intre tutore si pom. In cazul plantarilor de toamna, inainte de legarea pomului de tutore se va proteja tulpina acestuia impotriva rozatoarelor prin infasurarea cu folie de polietilena sau alte materiale de protectie. Dupa plantarile de primavara aceasta operatie poate fi facuta sau nu, dupa situatia existenta in zona. Legarea puietilor de tutore se poate face cu sfoara, rafie, benzi de plastic, nuiele de rachita, etc. Se va asigura cel putin o zona de tampon formata din paie, iarba uscata, foi, etc. Aceasta trebuie sa impiedice ranirea scoartei prin contact cu tutorele in timpul vanturilor puternice. Lucrarile specifice in primul an de la plantare Sfaturile urmatoare se aplica pomilor plantati toamna si se refera la ingrijirea pomului in iarna ce urmeaza plantarii. In ceea ce priveste pomii plantati primavara, lucrarile despre care se vorbeste in continuare se vor aplica din primavara viitoare. Puietii plantati toamna au stat peste iarna in repaus vegetativ, la fel ca si cei plantati primavara. In iarna ce urmeaza plantarii de toamna se va aplica un tratament cu un insecticid. Administrarea acestuia se face in lunile ianuarie februarie, intr-o zi cu temperaturi de peste 0 grade Celsius si cu vant slab. In vara ce urmeaza dupa plantarea pomilor, plivitul lastarilor in tinerele coroane trebuie facut cu multa atentie, dar el este necesar in mod obligatoriu. Acum vor fi franati in crestere lastarii concurenti prin ciupirea varfurilor acestora atunci cand au deja lungimi de 15-20 cm (sfarsitul lunii mai si inceputul lui iunie). Tot acum vor fi indepartati complet lastarii crescuri inspre interiorul coroanei sau cele atacate de boli sau colonii de daunatori. Tocmai tarziu in vara, adica atunci cand formatiunile scurte au deja un mugure terminal se pot aplica taierile de vara (sfarsitul lui iulie). Astfel lastarii laterali crescuti pe ramificatiile principale vor fi eliminati pentru aerisirea interiorului coroanei. Lastarii cu lungimi medii, crescuti vertical se vor reduce pana la jumatate din lungime. Lastarii subtiri, dar foarte lungi (peste 30 cm) vor fi scurtati dupa 8-9 frunze de la baza. Acolo unde se remarca aglomerari de vegetatie se vor opera rariri. Daca in vara s-au aplicat taieri corespunzatoare, in iarna nu mai sunt necesare decat taierile de reducere a prelungirii ramurilor de schelet. In anii care urmeaza anului plantarii lucrarile in livada se diversifica si prezinta particularitati legate de specie, soi, etc. Ele nu mai pot fi tratate global cum s-a procedat pana acum cu pregatirea terenului si plantarea propriu-zisa.

url.htm

Plantarea pomilor fructiferi

-- -- Taierea vitei de vie --

Taierea la vita de vie se practica din antichitate, cand s-a constatat ca prin taierile anuale se obtin struguri mai mari, mai aspectuosi, cu boabe de dimensiuni mai mari, cu continut mai ridicat in must si zahar. Lasata liber, fara a interveni prin taieri anuale, datorita insusirilor sale de liana, vita de vie manifesta tendinta de a-si ridica vegetatia catre varf si de a se degarnisi la baza, formandu-se un numar mai mare de struguri, dar de dimensiuni mai reduse, cu boabe mai mici, asezate mai rar pe ciorchine, cu continut mai scazut de must si zahar. Cu ocazia taierilor se elimina de pe butuc pana la 80 - 90% din totalul cresterilor anuale pentru care planta a folosit cantitati insemnate de energie. Eliminarea unui volum atat de mare din cresterile anuale, cat si prezenta numeroaselor rani provocate prin taierile de rodire, micsoreaza mult durata de viata a vitei de vie din cultura. Comparativ cu vita netaiata, durata de viata a unui butuc se reduce la 60 de ani, chiar la mai putin. Atentie! Prin executarea incorecta a taierilor la vita de vie, asociate cu alte lucrari neadecvate, sau diferite accidente climatice (inghet, grindina, seceta indelungata, furtuni etc.) durata de viata a unui butuc se poate reduce si mai mult. Toate lucrarile care se aplica vitei de vie, dar mai ales taierile, care zdruncina cel mai puternic viata plantei, se bazeaza pe cunoasterea temeinica a organelor vitei de vie si rolul lor in realizarea productiei. Iata ce trebuie sa aveti in vedere. 1. Formatiunile lemnoase la vita de vie inainte de taiere Aceste formatiuni sunt de diferite varste, poarta denumiri conventionale si asupra lor se intervine la taiere. In functie de forma de conducere a butucilor (joasa, semiinalta si inalta) se deosebesc urmatoarele formatiuni:

- la butucii condusi in forma joasa, la nivelul solului se deosebeste zona de concrestere (punctul de altoire); - urmeaza apoi scaunul butucului (buturuga), care datorita ranilor facute cu ocazia taierilor anuale, se ingroasa. Aici se gasesc grupuri de muguri dorminzi pe existenta carora se sprijina taierea de regenerare. Din scaunul butucului pornesc ramificatii multianuale, variate ca lungime, datorita taierilor din anii anteriori si de grosime diferita, purtand denumiri conventionale: - brat scurt sau cotor (sub 50 cm lungime), gros si rigid, intalnit in unele vii din Banat si Transilvania (Valea lui Mihai), ca si la unii hibrizi producatori direct; - brat lung, peste 50 cm lungime, de 5 - 6 ani, elastic, intalnit in special la vechile tipuri de taieri din Moldova (taierea de Odobesti, taierea de Husi); - ramificatii in varsta de 3 - 4 ani, de diferite lungimi, rezultate prin taierile din anii anteriori, subtiri si flexibile, numite conventional corcani; pe ele se gasesc coarde de 2 ani. Ramificatiile mentionate (cotor, brat lung, corcan) se intalnesc la diferite tipuri de taieri, rar toate pe acelasi butuc. Cu ocazia taierilor o parte din ele se inlatura de pe butuc sau se scurteaza. Se poate aprecia ca aceste ramificatii formeaza scheletul butucului, pe care se gasesc coardele (ramificatiile) de 2 si 1 an. Coarda de 2 ani este crescuta din ramificatiile multianuale (peste 2 ani) sau din scaunul butucului. Ea are diferite lungimi in functie de taierea executata in anul anterior si poarta coardele de 1 an. Sunt ceva mai groase decat cele de 1 an. In zona nodurilor se gasesc muguri in stare dorminda, neporniti in vegetatie in anul anterior. Cand aceste coarde de 2 ani sunt mai lungi si prezinta mai multe coarde de rod, se numesc punti de rod. Coarda de 1 an este o ramificatie lemnoasa provenita din lastar dupa caderea frunzelor si schimbarea culorii din verde in diferite nuante de

cafeniu (in functie de soi). Coarda de un an la vita de vie poate fi crescuta pe coardele de 2 ani, in care caz este roditoare (va forma lastari cu rod) sau pe formatiuni mai in varsta (corcani, brate, scaunul butucului), cand poarta denumirea de coarda lacoma, din care, in primavara vor creste lastari fara rod. Inseamna ca rodirea anuala a vitei de vie este asigurata de coardele de 1 an, formate pe coarde de 2 ani (indiferent de lungime). 2. Butucii condusi pe forme semiinalte sau inalte prezinta zona de concrestere (punctul de altoire) la nivelul solului, continuata cu scaunul butucului, mai redus ca dimensiuni. Uneori acesta poate lipsi. Urmeaza apoi tulpina, formatiunea lemnoasa multianuala, cu pozitie verticala de 0,60 - 0,80 cm lungime, realizata prin taierile de formare din primii ani de la plantare, la formele de conducere semiinalte si de 1,00 - 1,50 m la formele inalte. La unele forme artistice (bolta, chiosc, palmela etc.) tulpina poate fi orizontala sau oblica si de lungimi mai mari. La capatul superior al tulpinii, in pozitie orizontala se distinge cordonul ,care este tot o formatiune multianuala, de aceeasi varsta cu tulpina sau cu 1 - 2 ani mai putin. In unele situatii, butucii pot prezenta 2 cordoane (in stanga si dreapta butucului). Lungimea cordoanelor variaza in functie de vigoarea soiului si de distantele de plantare dintre butuci, determinata prin taierea de formare. Dupa formarea lor, cresterea in lungime nu se mai continua, in schimb o data cu trecerea anilor, cordoanele se ingroasa. Pe cordoane se gasesc formatiuni multianuale (cepi scurti), varsta lor descrescand dinspre baza spre varf, unde se afla lemnul de 2 ani pe care sunt prezente coardele de 1 an, roditoare. Coarda de 1 an, lacome, se formeaza pe lungimea cordonului sau a formatiunilor multianuale, in dreptul fostului nod (la coardele de 1 an) din muguri dorminzi. La soiurile de struguri pentru consum in stare proaspata, viguroase, butucii prezinta in capatul tulpinii, in loc de cordon, 2 - 4 elemente multianuale scurte, pe care se gasesc formatiuni scurte de 2 ani.

Din acestea pornesc coarde de 1 an roditoare. Pe formatiunile scurte multianuale sau chiar pe tulpina, in zona superioara pot fi intalnite si coarde de 1 an lacome. La taierile anuale, de rodire se opereaza in primul rand asupra coardelor de 1 an roditoare (se afla pe lemnul de 2 ani) si lacome (formate pe lemn multianual), de aceea insistam mai mult pe cunoasterea lor. Ele provin din lastari lemnificati dupa caderea frunzelor. In conditiile noastre de cultura a vitei de vie, lungimea de 1,20 - 1,80 m, realizata in perioada de vegetatie a unei coarde, se considera optima pentru productia de struguri, ca si grosimea de 7 - 12 mm (diametru). Coardele anuale sunt compuse din noduri si internoduri bine determinate. La noduri se afla ochii de iarna alcatuiti dintr-un complex de muguri (principal, secundari, tertari). Avand dimensiuni si grade diferite de formare si de evolutie, mugurii au insusiri diferite. Productia de struguri se sprijina, in principal, pe existenta si starea de sanatate a mugurului principal din ochiul de iarna. Numai in cazul unor accidente, cand acesta este distrus, mugurul secundar poate deveni de baza pentru realizarea productiei.