Tipul de planta:

Arbore de talie mica

Gabarit:
Inaltimea difera in functie de varietate de la 2m pana la 6-10m
Lumina si temperatura:
Preferinta fata de lumina difera in functie de soi. Cele cu frunze rosii au nevoie de o expunere
mai indelungata la lumina pentru pastratea intensitatii culorii. Cu toate acestea se evita pe cat
posibil expunerile in plin soare pe parcursul intregii zile, in special in zonele uscate si aride.
Se simte cel mai bine la lumina, evitand pe cat posibil soarele la orele amiezii.
Prefera temperaturi cuprinse intre 18-24 de grade celsius.
Iarna rezista pana la temperaturi de -18grade. Este predispus la inghet in special primavara
deoarece mugurii foliari se deschid destul de devreme.
Flori, frunze, fructe:
Frunzele reprezinta principala atractie a artarului japonez. Varietatea culorilor si formelor este
mare. Acestea sunt cazatoare, palmate, cu lungimea intre 4-10cm. Sunt formate din 5, 7, 9 sau 11
lobi mai mult sau mai putin dantelati. Culoarea frunzelor difera in functie de varietate de la verde
la orange, bordo. Toamna toate nuantele se transforma in ruginiu intens.
Imagini: http://en.wikipedia.org/wiki/File:Acer-palmatum-ssp.jpg
Florile sunt mici, galbene, grupate in inflorescente. Infloreste in luna aprilie, nesemnificative din
punct de vedere decorativ.
Fructele sunt asemanatoare cu cele ale artarilor europeni, formate din doua seminte fiecare cu
cate o aripioara.
Sol:
Argila nisipoasa cu continut de material organic.
Sol umed, bine drenat. Preferea solul usor acid. pH-ul trebuie sa fie intre 6-7.5, acesta fiind
important in mentinerea intensitatii culorii frunzelor.
Udare:
Abundenta cand temperatura depaseste 24 de grade. In rest apa se administreaza moderat.
Exemplarele care sunt expuse in plin soare vor avea nevoie de o cantitate mai mare de apa.
Umiditate solului si cea atmosferica:
Prefera atmosfera umeda. De aceea este de preferat ca la baza lui sa se plateze perene care sa
mentina umiditatea solului. Se poate amplasa in apopierea pieselor de apa. De asemenea sub
conoara se poate asterne un strat de mulch cu o grosime de cativa centrimentri.
Aer:
Nu suporta curentii de aer.
Fertilizare:
Plantele tinere aflate in crestere au nevoie de posfor pentru o buna dezvoltare a sistemului
radicular. Un fertilizant pe baza de azot este posibil sa duca la inverzirea frunzelor rosii sau

orange.
Inmultire:
Se inmulteste de preferinta prin butasi (primavara si vara) deoarece exemplarele obtinute din
seminte vor pierde din insusirile decorative ale plantei mama.
Iernare:
Este de preferat ca pe timpul iernii tulpina sa fie protejata de frig dar si de daunatori cu ajutorul
unor materiale specifice.
Boli si daunatori:
In general nu prea are daunatori dar poate fi atacat de paduchi
Ingrijire si particularitati:
Ritmul de crestere este lent.
In cazul in care exemplarele tinere au frunzisul foarte bogat, vor avea nevoie de un suport de
sustinere.
Taierile aplicate vor fi doar de corectie a formei, in nici un caz severe. Perioada ea mai buna
pentru taieri este intervalul ianuarie-februarie.
Poate fi crescut cu succes la ghiveci datorita sistemului radicular compact si ritmului de crestere
lent.
Este des intalnit ca ramificatia ramurilor principale sa fie aproape de baza. Ramurile au tendinta
de a creste in plan orizontal si de a avea forme neregulate, chiar contorsionate, ceea ce ii sporeste
aspectul pitoresc.
Nerespectarea conditiilor cerute duce la paritia de probleme pentru artarul japonze, cea mai
comuna fiind brunificarea frunzelor sau a varfurilor acesora, fapt datorat lipsei apei.
Varietati:
Varietatile sunt numeroase, peste 300. Am mentionat mai jos cateva dintre cele mai cunoscute:
Atropurpureum H 4-6m, Q 4-5m, frunze bordo
Bloodgood H,Q 5m, frunze bordo inchis
Dissectum H, Q 2-3m, frunze verzi puternic sectate, port plangator
Dissectum Garnet H, Q 2-3m, frunze bordo puternic sectate, port plangator
Katsura H,Q 1.5-2m, frunze mici, de culoare verde deschis cu tente portocalii primavara ce
se inchid la culoare vara.
Orange Dream H 4-5m, Q 4m, frunze galbene-orange
Osakazuki H 6-7m, Q 4-5m, frunze mari de culoare verde intens
Utilizari:
In ultimii ani artarul japonez ocupa un loc fruntas si bine meritat in gradinile de agrement. De
preferat se asociaza cu arbusti coniferi sau foiosi cu frunze colorate sau persistente pentru a-i
scoate in evidenta frumusetea si eleganta. Atentie ca plantele cu care este asociat sa nu
depaseasca jumatate din inaltimea tulpinii, pentru a nu-l obstructiona.
Poate fi cultivat si ca planta la ghiveci dar numai in spatii exterioare si se preteaza foarte bine ca
bonsai.
Artarul rosu (Acer palmatum rubrum) se inmulteste prin seminte, care se seamana
imediat dupa recoltare (in luna iunie). Acestea germineaza usor, iar plantutele

obtinute cresc repede.

Se mai poate inmulti prin butasi semilemnificati, care se taie din toamna sau
primavara. Se inradacineaza in ghivece cu amestec de turba si nisip sau doar nisip.
Substratul se mentine permanent umed.
Artarul japonez are o crestere rapida, daca are asigurate apa, lumina si hrana.

Tunderi in martie
Artarul japonez sufera uneori din cauza uscarii crengilor. Orice creanga afectata poate fi tunsa
indata ce incep sa se dezvolte noii muguri, in martie, pana la lemn verde. Nu indepartati mai mult
decat e necesar. Artarii sunt in vegetatie inca din iarna, asa ca tunderile incisive de primavara pot
sa provoace deshidratarea si moartea pomisorului. Asadar, taiati numai crengile care sunt uscate.

Tunderi in iunie
In general artarul japonez creste uniform si compact. Unele tunderi corectoare se pot aplica in
iunie. Scurtati crengutele dupa dorinta asa incat arbustul sa se potriveasc a amplasamentului
ales.
Atunci cand tundeti un artar japonez incerati sa pastrati forma sa naturala ca arbust. Indepartati
uniform crengutele asa incat sa nu ramana spatii largi in coroana.
Tunderi in octombrie decembrie
Copacii cu crengi lungi sunt atractivi pentru gradini. Asa pot ajunge si artarii japonezi, in timp.
Ajunsi la astfel de dimensiuni se recomanda indepartarea crengilor bazale in octombriedecembrie.
Nu taiati foarte aproape de trunchi si baza crengii trebuie sa ramana intacta.
Crengile groase ar trebui indepartate in etape. Acest lucru previne deshidratarea si vatamarea in
exces a artarului. Mai intai aplicati o taietura in partea de jos a crengii, dupa care o continuati din
partea de sus. Crengile mari se taie la 10 cm de tulpina, cele mai subtiri la 5 cm de tulpina. Ciotul
care ramane poate fi indepartat ulterior. Nu raniti baza fostei crengi si e bine ca pe taietura sa
aplicati substante protectoare.