ELEMENTE CONSTITUTIVE ALE SPAŢIILOR VERZI

Parcurile şi gradinilesunt constituite din elemente naturale şi artificiale

îmbinate armonic şi unitar in ansambluri supuse unor reguli de compoziţie
conform stilurilor adoptate, in aşa fel încât, să corespundă funcţiunilor de ordin
utilitar şi estetic.
Cadrul natural înconjurător constituie elementul care conferă peisajului
un caracter specific: de baltă, câmpie, deal, munte etc. La amenajarea parcului
se va căuta ca trăsăturile semnificative ale acestui peisaj să fie accentuate, iar
cele lipsite de expresie, forţă sau semnificaţie, să fie mascate. Se va urmări să
se realizeze o buna legătură cu cele mai frumoase aspecte ale peisajului
limitrof sau îndepartat, creându-se astfel impresia că parcul este mai mare
decât e în realitate.
Suprafaţa grădinii impune o anumită tratare a compoziţiei în raport cu
mărimea, forma, relieful variat se tratează mai bine in stil natural peisager iar
cele mici, plane, în stil geometric regulat.

RELIEFUL TERENULUI

Impune tratări diferenţiate ale compoziţiei. Terenurile plane oferă

proiectantului un grad de libertate ridicat. Compoziţile în stil geometric se
execută mai uşor, fiind adesea preferate pe astfel de terenuri. Peisajul poate
suferi datorită monotoniei şi de aceea legătura dintre elementele componente,
dintre spaţii şi elemente trebuie să fie foarte bine studiată. Pe terenurile plane
orice element vertical introdus capătă o valoare sculpturală.
În lupta cu uniformitatea şi monotonia sunt de preferat formele
îndrăzneţe, culorile puternice, formele verticale pentru relizarea de contraste.
Pe terenurile plane orice denivelare capătă importanţă şi poate fi accentuată.
Lipsa de adăpostire faţă de unele elemente ale naturii (vânturi, zăpezi etc.),
necesită masuri speciale (plantaţii de protecţie, masive de arbori şi arbuşti
etc.).
Pe terenurile situate în pantă în amplasarea unor construcţii, a
drumurilor, etc., trebuie să se ţină seama de curbele de nivel. Amenajările în
terase se impun pe pantele accentuate.
Se va ţine seama că vârful pantelor este supus elemetelor dezlănţuite ale
naturii. Din aceste puncte se pot deschide vederi panoramice şi perspective
lungi. Pantele oferă posibilitatea amenajări stâncariilor, grădinilor alpine,
grotelor, etc. În cadrul stilului geometric se pot crea reliefuri arhitecturale prin
amenajarea teraselor mărginite de balustrade şi scări de acces cu ornamente
iar in cadrul stilului peisager să se îndulcească pantele prin amenajare de
valonamente.
Orice proiect de parcuri şi grădini trebuie să conţină ca o piesă
importantă a proiectului şi sistematizarea pe verticală, care presupune
modelarea pe verticală a terenului, astfel ca să corespundă scopurilor
funcţionale, estetice şi economice corespunzător cu sarcinile de proiectare şi
programul de grădină fixat. Sistematizarea pe verticală rezolvă problema
scurgerii şi evacuării apelor de suprafaţă şi modelarea reliefului in funcţie de
necesităţile circulaţiei, amenajării suprafeţelor ocupate cu apă, plantaţilor,
amenajării peluzelor, executării diverselor suprafeţe de parc etc.
Proiectarea sistematiaării pe verticală a teritoriului impune existenţa
planurilor cu curbe de nivel, profilele longitudinale si transversale, vederi
perspective etc., dupa care se judecă şi se compară cu terenul noilor amenajări
propuse şi în ce măsură acestea afecteză modificări şi modelări ale reliefului. În
funcţie de aceste necesităţi se trasează pe planurile de situaţie curbe de nivel
la cotele proiectului.
În cazul suprafeţelor mari se vor prevedea modificări în special numai în
zonele unor amenajări şi construcţii funcţionale şi estetice de primă
importanţă, iar în restul parcului se va căuta să se menţină – pe cât posibil –
atât relieful cât si formaţiunile de scurgere ale apelor. Modificările prevazute în
cadrul proiectului vor afecta, aşadar, mai mult vecinătatea amenajărilor de
agrement, culturale, sportive, grupări gospodăreşti etc.
Prin sistematizarea pe verticală se va căuta să se valorifice punctele de
mare interes peisagistic şi a frumuseţilor naturale, căutându-se să se deschidă
privelişti frumoase de-a lungul axelor de perspectivă, suprafeţele de apă mai
întinse, promontorile care oferă vederi panoramice, peluzele etc.
În cadrul sistematizării pe verticală, mai ales la amenajările in stil
geometric se vor prevedea pe reliefurile în pantă mai mare: terase prevazute
cu ziduri de sprijin, trepte cu balustrade, pereuri etc. Uneori este necesar să se
prevadă lucrări de mărire a stabilităţii terenului. Se va evita ca în parcuri să se
prevadă evacuarea apelor printr-o canalizare subterană. Se va prefera ca
evacuarea apelor să se facă prin: rigole, şanţuri, canale, prin amenajarea unor
bazine care vor avea şi funţiuni estetice dar şi utilitare, prin emisari naturali
existenţi care să debuşeze în alţi emisari sau în ultima instanţă în reţeaua de
canalizare a oraşului.
Pantele limită pentru taluzele debleelor vor fi de 1 : 1,5 şi de maximum
1 : 1. Taluzele rambleelor vor fi de 1: 3 şi de minimum 1: 1,5. Pantele minime
pentru fundurile casiurilor înierbate vor fi de minimum 1% şi maximum 3%.
Casiurile cu pantă longitudinale de peste 3% trebuie consolidate împotriva
eroziunii solului.

APA CA FACTOR COMPOZIŢIONAL FUNCŢIONAL ŞI ESTETIC

Proiectarea suprafeţelor ocupate de apă în cadrul parcurilor se face în

scopul: îmbunătăţirii microclimatului prin mărirea umidităţii relative a aerlui,
reducerea extremelor de temperatură şi influenţarea circulaţiei pe verticală a
aerului, pentru udarea plantelor, suprafeţelor de gazon şi aleilor, în scopul
obţinerii de efecte speciale în arhitectura peisajului (deschideri de perspectivă,
introducerea liniştii cu ajutorul apelor stătătoare şi a efectelor dinamice cu
ajutorul apelor curgătoare şi a fântanilor arteziene), pentru practicarea
sporturilor nautice, pescuit, vânatoare etc.
In cadrul stilului geometric vor fi proiectate: bazine, canale, fântâni
arteziene, de perete, în nişe.
În proiectare se va ţine seama că ţeava de alimentare să fie prevăzută cu
vană de izolare, vană de putitor şi ventil de siguranţă.
La crearea jocurilor de apă se va analiza posibilitatea racordării acestora
la reţeaua publică de apă, dacă debitul şi presiunea permit aceasta, sau se va
apela la soluţia de recirculare a apei necesare şi golirea ei la reţeaua de
canalizare prin intermediul unui cămin cu sifon.
În cadrul stilului natural peisager se vor prevedea în cadrul compoziţiei:
izvoare, pâraie, lacuri etc.
Se va ţine seama ca suprafaţa ocupată de apă să nu întreacă 30% din
suprafaţa întregului parc. Amenajarea uinui izvor se poate face cu ajutorul apei
din reţeaua de alimentare. La amenajarea apelor curgătoare, se va urmări, ca
după amenajare, ele să apară cât mai naturale. În acest scop se cere ca ele să
urmeze talvegurile naturale pe un parcurs sinuos, în acord cu nivelmentul
terenului. Astfel, cu cât terenul va fi mai plan, cu atât vor trebui amenajate mai
multe meandre şi cu cât panta va fi mai mare cu atât vor fi mai la locul lor:
cascadele, căderile de apă, stâncariile. Malurile apelor vor avbea un paralelism
natural chiar şi la coturi. În cazul proiectătii unor insule, acestea vor avea pe
apele curgătoare o forma alungită iar braţele de apă laterale care le inconjură,
mărimi egale. Coturile râurilor sunt determinate uneori de prezenţa unor roci
mai dure în substrat, sau de necesitatea ocolirii unor forme pozitive de relief,
mai înalte, şi de acest lucru se va ţine seama în cazul proiectării.
Amenajarea suprafeţelor ocupate de apă este uşurată de o alegere bine
facută a terenului unde urmează a fi creat viitorul parc (pe malul frumos al unui
lac, râu etc.). La proiectarea lacurilor se va ţine seama că amenajarea lor poate
să fie făcută prin: reamenajarea unor bălţi sau iazuri existente, lărgirea unui
curs de de apă, bararea unei văi cu ajutorul unui dig, săparea terenului.
La proiectare se va calcula: infiltraţia, evaporaţia şi debitul care trebuie
asigurat pentru primenirea continuă a apei şi împiedicarea instalării unei
vegetaţii de baltă. Adâncimea lacurilor nu se va proiecta mai mica de 1 m.
Forma lacului va fi cu atât mai simplă cu cât lacul va avea o întindere mai mică.
Malurile sinuoase crează variaţii in peisaj întocmai ca şi denivelările malurilor.
Plantele se vor utiliza în cadrul compoziţiei tinând seama de
perspectivele ce se deschid de-a lungul drumului care circula pe lângă maluri în
primul rând, şi mai pe urmă în raport de compoziţia generală a întregului parc.
Proiectantul va putea proiecta peisaje inchise, prin dispunerea in masiv a
plantelor lemnoase, pe malurile abrupte şi înalte şi peisaje deschise formate
din grupări de plante dispuse în mod liber pe valonamentele gazonate in pante
mici ale malurilor. Arborii de pe maluri trebuie aleşi în aşa fel încât să aibă
expresivitate, profile distincte şi colorit frumos (de exemplu un mesteacăn pe
un fundal de molizi). Arborii solitari (chiparosul de baltă, salcia) se vor amplasa
astfel încât să se poată oglindi uşor în luciul apei sau să creeze profile
interesante pe bolta cerească. Coniferele vor fi folosite pentru crearea unei
impresii de solemnitate, stejarii de masivitate, teii de poezie, sălciile de
nostalgie, iar mestecenii de gingăşie şi fineţe. Dintre speciile de arbori se mai
folosesc: Alnus Glutinosa şi Alnus Incana, Betula verrucosa f.pendula, Picea
pungeus, Taxodium distichum, Thuja occedentalis, Thuja plicata, Populus alba,
Populus bolleana, Fraxinus pennsylvanica etc.
În cuprinsul bazinelor cu apă se vor folosi: Nymphaea alba, Nymphaea
odorata, Nymphaea casparyi, apoi Lotus, Aponogeton distachyus var.
Lagrangei, Pantederia cordata, Butomus umbellatus, Sagitaria, Iris japonica. Pe
marginea bazinelor se foloseşte Caltha iar pentru lacuri Gunnera maricata şi
Gunnera magellanica.
Lângă ape pe gazon se poate cultiva Iris, Rudbekia, Campanula, Primula
japonica, Toilius, Lilium s.a.
Pentru stropitul plantelor se va proiecta o reţea de distribuţie din: tuburi
de azbociment, mase plastice, oţel, fontă de presiune. Amplasarea reţelei se va
face în lungul aleilor şi drumurilor pentru ca accesul la hidranţi să se facă uşor
fără a se aduce stricăciuni plantaţilor.
Adâncimea de îngropare va fi in funcţie de adâncimea de ingheţ. Hidranţii
pentru stropit se vor proiecta ca hidranţi subterani la distanţe care să permită
udarea cu furtunul de 50 m. Canalizarea se va proiecta in funcţie de apele
meteorice, reziduale, pentru udat, ce vor trebui evacuate.

CĂILE DE CIRCULAŢIE ÎN PARCURI ŞI GRĂDINI.TRASAREA DRUMURILOR ŞI

ALEILOR

Reţeaua de alei şi drumuri din cadrul spaţiilor verzi asigură circulaţia

pietonilor şi, pe zone limitate, a vehiculelor pentru aprovizionarea unor
obiective din parc (restaurante, chioscuri de răcoritoare etc.), pentru
intreţinerea parcului.
Trasarea aleilor se va face în mod diferenţiat în funcţie de:
− locul spaţiului verde (situarea terenului în intravilan, extravilan, pe
reliefuri plane sau accidentate etc.);
− punctele si zonele de interes funcţional de mare trafic: intrări şi ieşiri,
centre compoziţionale, intersecţii, explanade, terase, pieţele din faţa
unor obiective (scene în aer liber, teatre de vară, restaurante, chioşcuri
etc.);
− asigurarea funcţionalităţii obiectivelor in dotare;
− natura traficului (pe jos, în vehicule etc.).
Astfel, în funcţie de natura traficului se vor proiecta: drumuri pentru
circulaţia vehiculelor, alei pentru pietoni, căi de circulaţie mixtă. În funcţie de
intensitatea traficului se vor proiecta: drumuri principale, drumuri secundare,
perimetrale, cărări etc.
Drumurile pentru circulaţia autovehiculelor se vor proiecta în parcurile
mari, numai pe unele direcţii principale: pentru legarea intrărilor şi ieşirilor de
restaurante, teatre de vară, stadioane, pentru străbaterea parcurilor pe
traseele cele mai scurte, pentru vizitatorii de tranzit care străbat parcul pentru
a ajunge la alte obiective. Aceste drumuri trebuie să intersecteze cât mai
puţine alei de pietoni, destinate pentru plimbările în linişte.
Aleile de pietoni se vor proiecta, ca o reţea de legătură usoară şi
comodă, de străbătut de către vizitatori până la o serie de obiective şi zone
importante de odihnă, agrement şi puncte de atracţie, de interes peisagistic
sau funcţional (pavilione şi adăposturi, biblioteci etc.). Aleile vor fi trasate în
aşa fel încât să asigure şi o uşoara întreţinere şi deservire a elementelor
constituente din dotarea parcului. In general, nu se vor proiecta prea multe
alei, deoarece acestea reduc suprafeţele efectiv plantate şi necesită o
permanentă intreţinere. Suprafaţa aleilor poate fi de10 - 20% din suprafeţa
intregului parc (cifrele sunt orientative).
Structura re'elei de drumuri şi alei se va conforma stilului ales pentru
compoziţia parcului. Astfel se va proiecta o structură geometrică, rectangulară,
cu alei drepte sau trasate in curbe regulat-geometrice (arcuri de cerc, de elipsă
etc.) în cadrul stilului geometric-regulat şi o trasare liberă, sinuoasă, ca in
natura, în cadrul stilului peisager. Această reţea de alei trebuie să se integreze
in cadrul natural (relief, ape, plantaţii etc.).
În cadrul stilului mixt se vor folosi traseele geometrice la intrări şi ieşiri, în
jurul construcţiilor şi elementelor funcţionale şi estetice ale parcului, lângă
esplanade etc. Şi trasee libere, sinuoase către marginile parcului, pentru
legarea locurilor de odihnă şi plimbare liniştită pe drumurile principale etc.
Lăţimea drumului se va proiecta în raport cu intensitatea fluxului de
pietoni sau a autovehiculelor în perioadele cele mai de vârf ale zilei. Astfel,
pentru un fir de circulaţie de pietoni în parcuri se va lua ca indicator cifra de
600 persoane/oră. Lăţimea drumului pietonal pentru un fir de circulaţie se va
lua de 0,55 - 0,75 m. Pentru doua fire de circulaţie, lăţimea drumuluise va
proiecta de minimum 1,10 - 1,50 m, iar în unele cazuri chiar până la 6 m sau
chiar mai mult.
 La intersecţiile aleilor de pietoni şi la ramificaţii se va ţine seama de
importanţa traficului, de considerente de ordin practic-funcţional şi estetic.
Profilul transversal tip al aleilor de pietoni va avea o pantă unică sau un
profil curb convex. Pantele transversale ale aleilor vor fi cuprinse între 0,5 - 3%,
în mod obişnuit fiind de 2%. Pri'ofilul longitudinal va avea decliaţii admisibile de
1 - 10% şi numai în mod excepţional se admite o pantă de 10-15%.
La declivaţii mai mari treptele vor reprezenta o soluţie. În general numaul
de trepte pe alei este bine să fie între 3 - 15. Se vor proiecta trepte având
înălţimea maximă de 12 cm şi lăţimea minimă de 35 cm. Dupa 10 - 15 trepte
se va amenaja o odihnă podest de minimum 1,00 m lăţime. Profilul longitudinal
se va încadra perfect în cadrul planului general de sistematizare pe verticală a
terenului. În cadrul proiectării diferitelor profile se va avea in vedere
următoarele:
- palierul trebuie evitat pentru că apele nu se pot scurge în bune condiţiuni şi la
distanţe mari poate deveni prea monoton;
- rampele pot să pună bine în valoare motivele arhitectonice frontale;
- pantele deschid perspective largi şi pot pune bine în valoare oglinzile de apă;
- profilul concav permite amenajări arhitecturale şi bune perspective de capăt;
- profilul convex este mai puţin estetic dar poate fi îmbunătăţit prin elemente
de inchiderea perspectivei de mare frumuseţe (ornamentale, plante etc.).
Drumurile pentru vehicule se stabilesc în funcţie de caracteristicile
traficului. Astfel, pentru o bandă de circulaţie se va proiecta o lăţime a
drumului de 3,5 m iar pentru drumuri cu două sau mai multe benzi de
circulaţie, se socoteşte pentru o bandă o lăţime de minimum 3,00 m necesară
pentru un autoturism care circulă cu viteza de 40 km/oră şi de 3,50, pentru un
autobuz sau autocamion care circulă în parc cu viteze de până la 40 km/oră. In
parcuri se mai pot folosi şi trei benzi: două pentru circulaţie şi una pentru
staţionare sau pentru depăşiri.
În cazul drumurilor înfundate se vor prevedea capete de ramificaţie în
formă de T cu aripile de 15x4 m şi racordări cu marginea drumurilor de acces
cu raza de minimum 9,00 m, precum şi platforme pătrate cu latura de 15 m şi
platforme circulare cu raza de 8 m.
Profilul transversal diferă: la cele cu o singură bandă carosabilă se va
executa o pantă transversală unică, iar pentru cele cu mai multe benzi în două
ape cu profil curb convex sau chiar concav.
Panta transversală va fi proiectată de 2,5%. Profilul longitudinal al
drumurilor din cuprinsul spaţiilor verzi vor fi amenajate pentru pante şi rampe
cuprinse între: 1-8% şi de maximum 11%. După felul îmbrăcăminţii alese sau
disponibile se vor proiecta următoarele tipuri de drumuri: 1. de pămînt
(naturale); 2. de pămînt îmbunătăţit; 3. de pămînt stabilizat; 4. împietruiri
cilindrice; 5. dalaje; 6. cu pavaje; 7. asfaltate.
La drumurile naturale de pămînt nu se fac amenajări speciale. La trasare
se va căuta să se dea profilul longitudinal şi transversal din proiect iar pămîntul
să fie bine compactizat.
Drumurile din pămînt îmbunătăţit se vor amenaja prin aşternerea unor
strate de nisip, balast şi pietriş.
Drumurile din pămînt stabilizat care se vor proiecta necesită: nisip,
balast, pietriş, ciment, bitum, care pot fi folosite fiecare în parte ca material, ce
se amestecă cu pămîntul şi se compactează separat, creîndu-se un drum după
necesităţi şi posibilităţile de procurare a materialului. în cadrul proiectării se va
ţine seama de acest considerent atunci cînd se va indica materialul.
Îmbrăcăminţile de drumuri arătate pînă în prezent se vor folosi şi la
proiectarea drumurilor şi aleilor de pietoni prin păduri şi parcuri naturale. Pe
aceste drumuri se va interzice circulaţia pe timpul ploilor, pînă la
compactizarea lor deplină în timp. Pentru drumurile din pămînt natural sau
îmbunătăţit se vor prevedea în deviz lucrări de întreţinere anuală.
Drumurile pentru pietoni secundare, care se folosesc mai mult la
întreţinerea spaţiilor verzi şi aprovizionarea unor obiective din parc se vor
proiecta de regulă ca drumuri cu împietruiri cilindrice. Aceste drumuri se
construiesc prin aşternerea peste patul amenajat al drumului a unor strate de
piatră spartă, care se compactizează fiecare foarte bine, strat cu strat.
Foarte folosite sînt pentru aleile de pietoni dalele de piatră naturală sau
din beton de forme, dimensiuni şi culori diferite. In unele cazuri, în special la
locuinţele particulare, se pot folosi dalaje din două rînduri de dale amplasate pe
linia roţilor autoturismelor.
Pentru unele alei pentru pietoni ca şi pentru drumurile carosabile, se pot
folosi: pavajul şi îmbrăcăminţile asfaltate. Pavajele se vor proiecta pe fundaţii
de nisip şi balast, peste care se vor dispune şi încastra în nisip pavele de pjatră
naturală sau artificială.
Imbrăcăminţile asfaltice se vor folosi pe fundaţii rigide sau nerigide. Ele
vor f i turnate la cald sau la rece.
La proiectarea drumurilor şi aleilor se vor folosi standardele în vigoare
privind amenajarea în funcţie de: trafic, natura şi constituţia terenului de
fundaţie, nivelul apelor subterane, condiţiile de relief, stabilitatea terenului,
posibilitatea scurgerii apelor etc.
Pentru alegerea îmbrăcăminţilor se va ţine seama de: posibilităţile locale
de aprovizionare cu materiale, felul circulaţiei, condiţiile naturale'existente etc.
La trasarea aleilor se va ţine seama de stilul adoptat pentru întreaga
compoziţie.

CONSTRUCŢII UTILITARE Şl ORNAMENTALE

Împrejmuirile. În cadrul parcurilor şi grădinilor se proiectează împrejmuiri

exterioare şi interioare din: beton, zidărie de cărămidă, de piatră, din fier, din
lemn sau din alte elemente de construcţie, combinate.
La alegerea sistemului de împrejmuit se va avea în vedere ca acesta să
fie economic, să asigure protecţia necesară cerută de felul spaţiului verde, să
fie decorativ şi să asigure mascarea dorită. La alegere se va ţine seama de
importanţa obiectivului protejat şi de situarea sa în oraş. Pentru parcurile mari
se vor proiecta împrejmuiri durabile, de 2 - 4 m înălţime, pentru grădini de 1 – 2
m, iar pentru unele împrejmuiri interioare chiar de 0,3 - 0,6 m. Cu cât se va
cere o împrejmuire mai mare, cu atât ea se va proiecta mai simplă şi mai
durabilă, mai economică. Cu cît parcul va avea o poziţie mai centrală sau
obiectivul de protejat împreună cu spaţiul său verde aferent va f i mai
important, cu atît ornamentaţia gardului va f i mai bogată.
Intrările şi ieşirile, fiind elemente importante se vor amenaja în mod
corespunzător. Astfel, la intrări şi ieşiri se vor prevedea locuri speciale de
parcare pentru autoturisme. Lărgimea unei intrări sau ieşiri se va calcula astfel
ca, pentru 10 000 de vizitatori care vin zilnic în parc să se lase cel puţin 5 m.
Construcţiile. Pavilioanele de administraţie, magaziile, anexele,
depozitele, răsadniţele etc, se vor amplasa în cadrul proiectului, într-un loc
mascat cu ajutorul vegetaţiei, mai puţin accesibil vizitatorilor, dar care să poată
asigura deservirea uşoară a întregului parc. Se prevede, de asemenea, aici o
intrare laterală în parc, care să permită accesul acelor vehicule, care transportă
materiale şi produse necesare întreţinerii spaţiilor verzi.
Chioşcurile alimentare se vor amplasa de-a lungul drumurilor şi aleilor, în
punctele unde se creează în mod obişnuit o afluenţă mai mare de vizitatori, în
aşa fel încît să nu stânjenească circulaţia.
Pergolele, construite din coloane de piatră, lemn sau cărămidă, unite la
partea superioară prin grinzi (longrine), pot decora aleile, belvederile, spaţiile
de odihnă. Ele se îmbracă în plante urcătoare (Polygonum, Tecoma, Rosa s.a.)
constituind elemente deosebit de ornamentale pentru parcuri şi grădini.
Treiajele reprezintă suporturi metalice sau din lemn uşor, pentru plantele
agăţătoare. Sub formă de panouri, ele pot îmbrăca zidurile inestetice, pot
alcătui paravane de separaţie a sălilor în aer liber sau diferite construcţii
uşoare, pavilioane, chioşcuri şi porticuri, bolţi.
Balustradele se vor proiecta pe marginea teraselor şi scărilor, a malurilor
abrupte etc. cu rol de protecţie.
În cadrul stilului geometric regulat, balustradele reprezintă elemente
decorative interesante, împodobite cu vase şi statui. În cadrul stilului natural
peisager, balustradele au un aspect rustic şi pot fi confecţionate din lemn.
Vasele decorative se vor construi din piatră, marmoră, beton, ceramică.
În cadrul proiectelor, locul lor va fi pe marginea aleilor, la distanţe egale şi vor
fi amplasate pe acelaşi aliniament. Vasele vor mai fi folosite pentru
împodobirea scărilor şi a balustradelor, aşa după cum s-a mai arătat.
În cadrul stilului geometric, pot fi folosite şi în centrul parterelor,
rondurilor, la colţuri sau la intersecţia aleilor.
Băncile. Numărul lor se va stabili în funcţie de numărul vizitatorilor iar
amplasarea lor se va face atât la soare cât şi la umbră, pe marginea aleilor,
pieţelor, esplanadelor, în locuri cu mare afluenţă de vizitatori, în faţa celor mai
frumoase privelişti, pe marginea lacurilor, lângă grupurile sculpturale, a
rondurilor, în locuri singuratice etc. Ele se vor prevedea a se construi din lemn,
piatră, fier, beton, în funcţie de materialele existente, posibilităţile de procurare
sau de executare, stilul parcului etc. Băncile pot fi de tip consolă, cu spătar,
drepte sau în formă de arc de cerc etc.
Băncile din lemn se vor vopsi în culori pastel, în acord cu cadrul natural
existent.
Iluminatul se va proiecta pentru: alei şi drumuri de acces, pieţe şi locuri
de odihnă, construcţii utilitare şi ornamentale, jocuri de apă, bazine, fântâni,
statui, grote, aranjamente florale şi peluze.
Căile de circulaţie pentru vehicule din parcuri vor fi încadrate în normele
de iluminat electric pentru străzile secundare din oraşele cu trafic redus,
conform instrucţiunilor actuale. Se vor utiliza ca surse de lumină: lămpi
fluorescente, lămpi cu vapori de mercur, cu incandescenţă, montate pe suporţi
de beton sau de metal, la înălţimea de 5 - 7 m, în raport cu lăţimea căii
carosabile şi la o distanţă de 20 - 30 m una de alta. Amplasarea se va face pe o
singură parte a părţii carosabile sau în zigzag, de o parte şi de alta a căii.
Drept corpuri de iluminat se recomandă lampadarele, prevăzute cu lămpi
fluorescente cu reflectoare din tablă emailată.
Aleile de pietoni din cadrul spaţiilor verzi vor fi iluminate astfel, ca să
asigure securitatea circulaţiei, dar în acelaşi timp să asigure şi un decor
nocturn convenabil. Iluminatul pentru circulaţie va fi proiectat astfel încît să
asigure o lumină difuză. Acest lucru se va realiza cu ajutorul unor surse de
iluminat amplasate în lungul aleilor la distanţe de 20 - 30 m una de alta şi la
înălţimi de 2,5 - 6 m, cărora trebuie să li se asigure un flux de 50 - 90 iumeni.
Corpurile de iluminat se vor compune din globuri ovale, tronconice, prevăzute
cu lămpi fluorescente de 20 W, lămpi cu vapori de mercur de 80 - 150 W sau cu
incandescenţă. Nivelul mediu de iluminare a aleilor pietonale se va proiecta de
2 - 4 lucşi, în funcţie de importanţa aleii. Pentru iluminarea peluzelor,
platbandelor şi a micilor bazine se vor utiliza lămpi de tip pitic.
Iluminarea plantaţiilor se va face astfel, ca să se creeze planuri succesive
de umbre şi lumini, de siluete de arbori pe fond luminos sau de profile clare
luminoase, pe fundaluri închise de culoare.
Iluminarea va f i în general discretă, în afară de unele motive de ordin
plastic, statui, fântâni arteziene, vase, arbori, care vor f i mai bine iluminate.
Grupările de specii diferite vor f i iluminate din exterior prin surse de
lumină mascate, din boschete vecine, situate pe peluzele din apropiere.
Arborii individuali, cu mozaicul interesant a l frunzelor se vor ilumina din
interior către exterior, prin surse de lumină amplasate lîngă trunchi, fluxul
luminos fiind dirijat de jos în sus.
Se vor folosi filtre verzi pentru accentuarea culorii de fond a plantelor şi
filtre galbene sau purpurii pentru iluminarea florilor şi fructelor pomilor, filtrele
albastre sau lămpile cu vapori de mercur, pentru a da strălucire culorilor verzi.
Masivele de flori vor f i iluminate indirect sau pe o direcţie oblică prin
lămpi de tipul ciupercă, cu înălţimea de până la 1 m ; se folosesc multe becuri
de putere mijlocie (3 - 6 becuri).
La corpurile de iluminat de mică înălţime se vor lua măsuri speciale de
protecţie împotriva electrocutării vizitatorilor.
Iluminarea statuilor se va face cu ajutorul reflectoarelor mici, avînd
lumina dirijată de jos în sus. Pentru statuile ecvestre se folosesc proiectoare
puternice aşezate la mică distanţă, dar unidirecţionale.
Pentru iluminarea grupelor sculpturale din piatră se va folosi lumina
incandescentă iar pentru cele din bronz lumina fluorescentă.
Iluminarea fântânilor şi jocurilor de apă se va face prin amplasarea
surselor de lumină colorate amplasate în apă, pentru jeturi mici în zona de
cădere a apei, iar pentru jeturile mai mari şi mai puternice, chiar în zona de
ieşire a jetului.
Corpurile de iluminat se închid în proiectoare cu carcasă etanşă cu cap
deschis şi lămpi incandescente avînd puteri de 200 - 500 W.
Întreţinerea reţelelor electrice sub apă necesită un personal specializat în
lucrări de electricitate în medii umede.
Alimentarea cu energie electrică a corpurilor de iluminat din cadrul
spaţiilor verzi se vor proiecta din cabluri de tipul îngropate.
Dimensionarea, racordarea, comanda, întreţinerea şi exploatarea
instalaţiilor de iluminat a spaţiilor verzi se va face cu respectarea prescripţiilor
şi normelor privind reţelele urbane de joasă tensiune.