Caracterele ornamentale ale plantelor lemnoase

Caracteristicile ornamentale principale ale plantelor lemnoase sunt: talia, habitusul,

textura și culoarea. Aceste caracteristici sunt utile în selecția speciilor pentru diferite tipuri de
amenajări.

Talia
Talia reprezintă înălțimea plantelor la vârsta adultă. În funcție de talie arborii au fost
calsificați astfel:
- talia I = arbori cu înălțime de peste 25 m
- talia II = arbori cu înălțime cuprinse între 15-25 m
- talia III = arbori cu înălțime sub 15 m

Arbuștii și subarbuștii pot fi calsificați în:

- mari = înălțime peste 2 m
- mijlocii = înălțime între 1-2 m
- mici = înălțime sub 1m

În Arhitectura peisageră talia se corelează cu suprafața amenajării – pentru suprafețe mari

se aleg specii cu dimensiuni mari și invers. Ritmul de creștere (mai repede sau mai încet)
intervine în cazul asocierii unor specii. Astfel, plantele dintr-o asociație proiectată trebuie să fie
compatibile de-a lungul întregii dezvoltări.

Habitusul
Habitusul reprezintă forma tridimensională de creștere a exemplarelor izolate, apreciată
de la o anumită distanță. La arbori se apreciază forma coroanei, iar la arbuști forma tufei.
Condițiile de mediu și unele lucrările tehnologice și de întreținere pot determina
modificări ale habitusului.

Textura
Textura este dată de mărimea și aspectul frunzelor, modul de inserare al acestora,
grosimea ramurilor, aspectul ritidomului.
Speciile pot fi clasificate după textură astfel:
- textură fină = frunze mici, lăstari și ramuri subțiri, culoare deschisă a frunzișului (Ex:
Betula pendula, Robinia pseudacacia, Tamarix tetrandra)
- textură medie = frunze de dimensiuni medii, lăstari și ramuri de dimensiune medie,
culoare verde a frunzișului (Ex. Acer campestre, Fraxinus excelsior, Deutzia scabra)
- textură grosieră = Frunze mari, lăstari și ramuri groase, culoare închisă a frunzișului
(Ex. Catalpa bignonioides, Platanus hybrida, Viburnum rhythidophyllum)

Textura este utilă în crearea unor efecte optice de percepere a spațiului. De exemplu,
amplasarea speciilor cu textura fină în fundalul unui spațiu – perceperea unei adâncimi mai mari
și invers.

Culoarea
Perceperea culorilor depinde de calitatea luminii, momentul zilei, condițiile climatice.
Culoarea dominantă a plantelor este verde, a frunzișului, în diferite nuanțe și tonalități.
Multe cultivaruri au frunzișul de alte culori – auriu, albăstrui, argintiu, purpuriu, variegat. De
asemenea, este importantă să se cunoască culoarea de bază a frunzișului și cea sezonieră.
Studiul de culoare în cadrul unei plantații (pentru asocierea speciilor) include atât coloritul
frunzișului cât și cel al florilor , ructelor și scoarței.
 Semnele convenționale folosite pentru întocmirea planurilor de spații verzi

Reprezentarea în plan a elementelor constituente ale spațiilor verzi se bazează pe

desenarea acestora în proiecție orizontală, la scară, folosind semne convenționale (utilizate și
recunoscute pe plan mondial) sau reprezentări grafice distinctive. Semnele convenționale folosite
frecvent în planurile de amenajări peisagistice sunt prezentate în continuare:
 Scările folosite pentru planurile peisagistice

În funcție de mărimea amenajării și necesitățile de prezentare a soluțiilor propuse se

utilizează scări adecvate, care permit atât reprezentarea globală cât și detaliată. Scara este un
element obligatoriu, care trebuie trecut pe planuri sub formă numerică sau grafică.

Scara numerică Scară grafică

Scara permite micșorarea dimensiunilor unui obiect (arbore, alee, construcție, etc.) aflat
într-o amenajare pentru reprezentarea sa grafică într-un plan.
Interpretarea unei scări se face astfel: dacă un plan este reprezentat la scara 1:100 -
înseamnă că toate componentele acelui plan corespund dimensiunii: 1 unitate (milimetru,
centimetru, metru) pe plan este echivalentă cu 100 unități (milimetru, centimetru, metru) pe
teren (unitatea de măsură rămâne aceeași atât pentru plan cât pentru teren).
În mod curent, se lucrează planuri la scara 1:500 pentru suprafețe mari, 1:200, 1:100 și
1:50 pentru suprafețe mai mici. Planurile de detaliu pot fi lucrate la scara 1:50 sau 1:25.
 Aliniamente

Tipuri de aliniamente de arbori: a) aliniament dublu simetric; b) aliniament dublu intercalat

Aliniamente mixte de arbori și arbuști

Grupuri
Exemple de grupuri heterogene
Masive
Decorațiuni cu flori și trandafiri
 Calculul necesarului de gazon pentru o suprafață dată

Calculul necesarului de gazon pentru o suprafață dată se face în funcție de metoda de

gazonare: prin semințe sau acoperirea suprafeței cu rulouri de gazon.
Pentru calculul necesarului de sămânță de gazon, se ia în considerare toată suprafața
amenajării, mai puțin suprafața construită (construcții, alei, parcări etc.). Rezultă astfel suprafața
de spațiu verde efectiv. Această suprafață cuprinde atât suprafața care va fi gazonată, cît și
suprafața care nu se gazonează, fiind ocupată cu: suprafețe pentru flori și trandafiri, suprafețe de
întreținere a arborilor și arbuștilor, suprafețele ocupate de garduri vii.
Suprafața de întreținere a arborilor și arbuștilor târâtori este de 1m2. Pentru a obține
această suprafață pentru un plan dat, se face suma tutuor exemplarelor de arbori și arbuști târâtori
și se înmulțește cu 1m2.
Suprafața de întreținere a arbuștilor este de 0.5 m2. Prin urmare se însumează toate
exemplarele de arbuști din amenajare și se înmulțește cu 0.5 m2.
Suprafața ocupată de garduri vii – se calculează suprafața fiecărui gard viu (lungimex
lățime) și se însumează toate aceste suprafețe pentru ntreaga amenajare.
Suprafața gazonată se va obține după ce se vor exclude toate aceste suprafețe. Cantitatea
de sămânță care se folosește variază între 20-40g/m2, în funcție de calitatea semințelor, perioada
de însămânțare, tipul de sol. Pentru calculul necesarului de sămânță de gazon se va înmulți
suprafața gazonată cu norma de semănat.
Pentru calulul necesarului de rulouri de gazon se va proceda asemănător pentru
determinarea suprafeței gazonate. Un rulou cu dimensiunile 2,5m x0,4m va acoperi o suprafață
de 1m2. Prin urmare, se împarte suprafața gazonată cu suprafața unui rulou și se determină
numărul de rulouri.